COMUNICAREA INTERCULTURALA

„Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare.
Înconsecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată”.

Comunicarea umană este relaţia dintre oameni şi se bazează nu doar pe instrumentul specific speciei
umane (limbajul), ci este un proces care se construieşte cu emoţii, sentimente,atitudini şi interese.

Comunicarea este o formă de comportament uman, care apare din nevoia de a relaţiona și a
interacţiona.
Nevoia de a răspunde noilor realităţi globale şi de a oferi sprijin practic în vederea gestionării
eficiente a întâlnirilor care presupun interacţiune între culturi, civilizaţii, etnii sau rase diferite mai
mult decât oricând în trecut.

Comunicarea interculturală constituie interacţiunea directă între oameni de diferite culturi.

“Cand vorbim despre intercultura, plecam de la sensul deplin al prefixului inter-,interacţiune,
reciprocitate, schimb,deschidere, solidaritate obiectivă”.

Cultura reprezintă obiectul comunicării interculturale care îşi propune să studieze diferenţele
existente între indivizi care aparţin unor culturi diferite.

“Cultură” provine din limba latină colere şi se referă la o bucată de pământ cultivată şi,
implicit, la acţiunea de cultivare a pământului.Ulterior, termenului i s-a adăugat sensul de
creştere şi îngrijire a ceva, a cuiva.
În prezent, “atunci când vorbim despre cultură ne referim la modul de dezvoltare sociala care se reflectă
în sistemul de cunoştinţe, în ideologia, valorile, legile şi ritualurile cotidiene ale unei societăţi”