POEZIA ÎN LUMEA MODERNĂ

„Poezia este însăși viața, e umbra și lumina care catifelează

natura și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer”

(Tudor Arghezi)

Termenul de poezie provine din cuvântul grecesc Poezia „poiesis” care înseamnă
creație, poezia este o artă a limbajului care evocă imagini, sugerează sentimente și emoții prin
ritm și spontaneitate.
Se spune că poezia este sufletul nostru, prin urmare este viaţa noastră. O societate cu
adevărat superioară scoate la lumină din sufletul său poeţi cei mai buni, care ajung apoi să
cucerească o lume întreagă prin cuvânt.
Poezia a fost mereu un mijloc de delectare spirituală şi intelectuală, fapt pentru care
este considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare, motiv pentru care
data de 21 martie este consacrată pentru a sărbători Ziua Internaţională a Poeziei.
Poezia este o formă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și
evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.
Poezia, arta de a vorbi, pentru a nu spune nimic, dar pentru a sugera totul. 
Magia cuvintelor din poezii trezesc nostalgii, aduc lacrimi de bucurie sau de tristețe, răscolesc amintiri sau
aduc speranțe.
Poezia este semănătoare de emoții, de tăceri răsunătoare și se distinge de proză și de vorbirea
obișnuită, prin ritm, prin armonie și prin imaginea creativă. Poezia este un mister nedescifrat și
nedescifrabil al omenirii, a constituit de-a lungul timpurilor o atracție fascinantă pentru
muritori, care și-au încercat sensibilitatea în a reda prin forța cuvintelor sentimente, stări de
spirit, aspirații. A învăța să citim o poezie înseamnă a ne deschide sufletul. Receptarea ei cere
pasiune, perseverență, dragoste. În poezie este nevoie autoinițiere, de dobândirea unei anumite
apropieri de aceasta.
La poezie se poate ajunge învățând mai întâi ce este muzica, obișnuindu-se cu limbajul
ei deoarece poezia se regăsește prin arte, dacă ne oprim numai la ceea ce este semnificativ și
demn poezia rămâne una dintre cele mai frumoase modalități de a ajunge să simți lumea și
oameni. Poezia deschide viață, deschide lumea, ne pune în contact cu lăuntrul vieții. Omul
contemporan are nevoie de poezie, ea îl înconjuară chiar dacă el nu știe.
 Poezia modernă este profund diferită de toată poezia care o precedă, reprezintă un alt
tip de poezie decât poezia clasică.
Poezia este o formă de explorare a Realității (în toate dimensiunile ei, inclusiv a
limbajului, a subconștientului etc.), un fel de știință.
Poezia moderna vine să exprime o lume complet diferită de lumile anterioare, o lume
pentru înțelegerea-comunicarea-inventarea căreia nu sunt suficiente nici științele, nici
celelalte arte, nici celelalte genuri literare. Cauzele care determină apariția poeziei
moderne,sunt:
-factori externi: mediul obiectual și (uneori) instituțional, relația senzorială cu lumea,
corporalitatea, mijloacele prin care comunică oamenii între ei etc.
-factori interni - care se referă la cultura ca sistem de structurare-înțelegere-explicare a
lumii, la relațiile cu ceilalți, cu lumea, cu noi înșine, la psihologia individuală și colectivă, la
relațiile între arte etc.
Principalii factori externi sunt rezultatul revoluției industriale și postindustriale
Această revoluție antrenează o răsturnare profundă atât in felul în care ne raportăm la mediu,
cât și în modul în care simțim și trăim.
Modificarea universului senzorial al omului modern decurge direct din preeminența
artificialului asupra naturalului. Posibilitatea de a fabrica un mediu artificial permite
favorizarea unui simt în defavoarea altuia. Simțurile sunt “satisfăcute”, dar și condiționate,
prin folosirea parfumurilor, rujurilor, deodorantelor de tot felul, a cremelor, mănușilor etc.
Practic, universul senzațiilor omului modern este puternic, dacă nu decisiv, diferit de cel al
omului epocilor anterioare. Semnificativă este generalizarea acestei noi lumi de senzații, care
se substituie senzațiilor naturale. Când poezia modernă explorează realitatea, ea explorează și
noul univers al senzațiilor “moderne”. 
Lumea moderna nu e pur și simplu o lume în care artificialul e dominant, un nou
univers al senzațiilor, ci și un mod diferit de a percepe și trăi realitatea.
Realitatea, au modificat-o fundamental. Relațiile interumane sunt direct afectate, dar e
afectat și modul în care ne percepem pe noi înșine. Limbajul preexistent e insuficient pentru a
exprima ceea ce se întâmplă cu noi.
Aflată în centrul comunicării, poezia a fost influențată direct de substituirea de către
comunicarea scrisă (și indirectă) a comunicării orale (directe). Ceea ce se uită mai
întotdeauna, când se compară poezia modernă cu cea care a precedat-o, este că poezia
premodernă a fost una lirică.
 Azi, lumea e foarte rapidă, ne uităm întruna și ne ascultăm la iPhone atît de mult ca să
ne auzim vocea sufletelor noastre. O facem întîmplător, cu o jumătate de ureche. Cultura de
masă și poezia se află la poli diferiți și un efort intelectual conștient este necesar pentru a
stabili diferențele dintre cultura de masă și arta care ne ridică spiritual și ne face mai buni.
Adevărata poezie e dificil s-o traduci în multe limbi, dar, din fericire, primăverile vieții sale
sunt autorii de sute de naționalități, țări, popoare, care își spun frați și surori, pentru că simt
intuitiv că au o misiune comună pentru ei și pentru lumea întreagă. Nu politica – arta și poezia
în special îi schimbă pe oameni și societatea în care trăiesc. Azi, avem nevoie de mai mulți
ochi și urechi, de o inimă mai mare, ca să fim oameni adevărați.

Poeziile, afectând latura emoțională a oamenilor, contribuie prin aportul de pasiune în

urmărirea unor valori, încălzind și sensibilizând rațiunea în deciziile și scopurile ei, înălțând-o
spre acele principii morale, civice și de caracter nobil.

„Cuvântul e sunet şi culoare, e mesagerul gândului uman.” -Tudor Vianu

Bibliografie:
1. Revista educației EDICT
2. https://www.citatepedia
3. https://poeziipentrusufletulmeu.com