http://oanamariapopescu.consiliere.info.ro/?

paged=2

Incursiune hipnotica in arta partea a II-a

INCURSIUNE HIPNOTIC? ÎN ART?

partea a II-a

2.6. Teatrul

Eugen Ionescu folose?te propozi?ii de genul „tavanul este sus”, „podeaua este jos”, de altfel
inspirate dintr-un manual de limba englez? pentru încep?tori, prin care capteaz? aten?ia
publicului, tot a?a cum Erickson utilizeaz? truismele în interven?ia hipnotic?. În plus remarc?m în
opera lui Ionescu discursuri de tip confuziv, în care de la un simplu cuvânt se detaliaz? pân? la
absurd:

„Guturaiul. Cumnatul meu avea, pe linie patern?, un v?r primar, al c?rui unchi pe linie matern?
avea un socru, al c?rui bunic pe linie patern? se-nsurase în a doua c?s?torie cu o tân?r? b??tina??,
al c?rei frate întâlnise într-una din c?l?toriile sale o fat? de care se-ndr?gostise ?i cu care a avut un
fiu, care s-a c?s?torit cu o farmacist? curajoas?, care nu era altcineva decât nepoata unui subofi?er
de marin? din marina britanic? ?i al c?rui tat? adoptiv avea o m?tu?? care vorbea curg?tor
spaniola ?i care era, poate, una dintre nepoatele unui inginer, mort de tân?r, nepot, la rândul lui, al
unui proprietar de vie din care se ob?inea un vin modest, dar care avea un v?r de-al doilea, casnic,
plutonier, al c?rui fiu se însurase cu o fat? tân?r? foarte frumoas?, divor?at?, al c?rei prim so? era
fiul unui patriot sincer, care s-a priceput s?-?i creasc? una din fete în dorin?a de a face avere ?i
care a reu?it s? se m?rite cu un vân?tor, care-l cunoscuse pe Rotschild ?i al c?rui frate, dup? ce-?i
schimbase de mai multe ori meseria, s-a c?s?torit ?i a avut o fiic?, al c?rei str?bunic, pirpiriu,
purta ni?te ochelari pe care-i primise de la un v?r de-al lui, cumnatul unui portughez, fiu natural
al unui morar, nu prea s?rac, al c?rui frate de lapte luase de nevast? pe fiica unui fost medic de ?
ar?, el însu?i frate de lapte cu fiul unui l?ptar, la rândul lui fiul natural al unui alt medic de ?ar?,
însurat de trei ori la rând, a c?rui a treia so?ie..era fiica celei mai bune moa?e din ?inut, ?i care, v?
duv? de timpuriu, s-a rem?ritat cu un geamgiu plin de via??, care f?cuse fiicei unui ?ef de gar? un
copil care s-a priceput s?-?i croiasc? drum în via??.. ?i al c?rui tat? a fost crescut în Canada de-o
b?trân? care era nepoata unui duhovnic, a c?rui bunic? f?cea uneori iarna, ca toat? lumea,
guturai.”

Mai departe de teatrul conven?ional, fie el ?i teatru absurd, sau anti-pies?, cum o denume?te
Eugen Ionescu, se situeaz? teatrul vizual modern.

2.6.1. Teatrul vizual modern

“Consecin?ele personale ?i sociale ale oric?rui mediu- adic?, a oric?rei extensii a sinelui- rezult?
din noua scal? care este introdus? în via?a noastr? de fiecare extensie a sinelui.” (Marshall
McLuhan).

Plecând de la acest concept, ?i examinând principiile abstracte formale din pictur?, fotografie ?i
sculptur?, Laszlo Moholy-Nagy a realizat un nou fel de teatru, în care a sintetizat elemente spa?
iale, de compozi?ie, mi?care, sunet ?i lumin? în expresie artistic? abstract?.

Este o reinterpretare a conceptului Wagnerian de “teatru total”.

În mod similar Robert Wilson, fiind pictor ?i frustrat c? imaginile din mintea sa erau mult mai
bogate decât ceea ce putea transpune pe pânz?, a “inventat” împreun? cu colaboratorii s?i un
teatru muzical experien?ial prin integrarea dramei non-narative, spectacolului scenic, muzicii,
sunetului, t?cerii ?i dansului.

Conceptul lui Wilson asupra teatrului vizual este suprarealist, cu evenimente scenice libere în
timp ?i spa?iu. Una din piesele sale, “Via?a ?i timpurile lui Siegmund Freud”, creaz? o
experien?? intuitiv? prin ac?iunile sugestive, mi?carea lent?, repetitiv?, ?i textele lipsite de sens.

Spre deosebire de timpul liniar din teatrul tradi?ional, interfa?a muzical-vizual? din teatrul lui
Wilson permite min?ii spectatorului s? exploreze ?i s? participe liber.

Din acest punct de vedere teatrul total al lui Wilson este asem?n?tor atât tehnicilor
psihodramatice, cât ?i hipnozei Ericksoniene.

Acela?i model este utilizat de Wilson în piesa “Einstein pe plaj?”, în care nu exist? o nara?iune
liniar?, libretul este înlocuit cu num?r?toarea silabic?, iar mica orchestr? este plasat? direct pe
scen?.

Scena ca totalitate imaginat? de Wilson este similar? scenei v?zute de Moreno, care o descria ca
spa?iu de ac?iune, ocupat? de oamenii care î?i asum? roluri unul în rela?ie cu cel?lalt. De fapt
psihodrama st? la baza a ceea ce se nume?te Playback Theatre “inventat” de Johnathan Fox, care
combin? improviza?iile teatrale, ?i a Bibliodramei, o form? de psihodram? promovat? de Peter
Pitzele, care d? via?? pove?tilor din Biblie.

2.6.2. Pantomima

Trecând mai departe de cuvinte, ?i oprindu-ne la mi?care, putem crea transa hipnotic? prin
patomim?, aflat? la grani?a dintre teatru ?i dans. Este un limbaj simplu de comunicare, prin
gesturi sugestive, mimica fe?ei ?i expresie corporal?, în care nu se folosesc obiecte reale, ele fiind
mimate.

Practic pantomima apeleaz? la exerci?ii de imagina?ie.

Mimarea ac?iunilor îi ajut? în special pe handicapa?ii locomotor.

2.7. Dansul

În mod similar, cei ce nu aud ritmurile dansului, le tr?iesc, le simt vibrând în corp, în mintea lor.

Comunicarea prin mi?care cre?te con?tien?a propriei persoane ?i capacitatea de a interac?iona cu

ceilal?i.

Schema corporal? este unul din conceptele fundamentale în dezvoltarea uman?.

Mi?carea împreun? cu al?ii, în acela?i ritm, de obicei ajut? la formarea rela?iilor.

Schidler (1950) definea schema corporal? ca pe o imagine tridimensional? a propriului nostru

corp, pe care ne-o form?m în minte, felul în care ne percepem corpul. F?r? schema corporal?
structurile psihice necesare reprezent?rii simbolice a altor lucruri nu se pot forma, atâta timp cât
ele depind de achizi?iile anterioare.
Prin mi?care avem contact cu mediul, ?i cu cât schema corporal? este mai bine conturat?, cu atât
mai clar? este ?i diferen?ierea de mediu ?i de ceilal?i, iar schimb?rile semnificative care au loc la
nivelul mi?c?rii pot afecta func?ionarea global?.

Acesta este un concept folosit de medicina psihosomatic? în sintagma “minte- corp”, ar?tând
unitatea între somatic ?i psihic.

Dansul particip? la crearea acestei unit??i, pe de o parte prin mi?care ?i pe de alt? parte prin
imaginea creat?. Baletul este o form? de imagerie prin mi?care, scen? în care personajele prind
via?? în cadrul metaforic.

“ Sp?rg?torul de nuci” al lui Ceaikovski, bazat pe povestea lui Hoffman, este o metafor? în sine,
întreaga ac?iune, exprimat? prin muzic? ?i dans având loc în interiorul unui vis.

Sp?rg?torul de nuci transformat în prin? o duce pe Clara într-o c?l?torie în T?râmul Z?pezii, ca
într-o interven?ie hipnotic? în care realiz?m o c?l?torie în imaginar.

Un alt exemplu este baletul romatic “Giselle”, conceput de Teophile Gautier pe muzica lui
Adolphe Adam, care ne duce într-o lume bântuit? de suferin??, dar ?i de mister, la rândul s?u o
poveste metaforic?, în care, într-o p?dure înconjurat? de cea?? danseaz? spiritele nelini?tite ale
mireselor abandonate.

Metafora este exprimat? prin dans, iar în hipnoz? “dansul transei” este o metafor? ce exemplific?
dansul hipnotic interpersonal ce are loc între indivizi.

2.8. Muzica

Lawrence Layton este promotorul a?a-numitei “hipnoze de înalt impact”, o form? de hipnoz? în
care muzica ?i tehnicile împrumutate din programarea neurolingvistic? sunt folosite pentru a
comunica cu incon?tientul.

Muzica acceseaz? multe p?r?i diferite ale creierului, fiind procesat? de amigdal?, parte a
sistemului limbic, strâns asociat? emo?iilor ?i imageriei. Muzica, având un efect asem?n?tor
induc?iei de trans? hipnotic?, folose?te tipare repetitive care favorizeaz? dialogul cu mintea
incon?tient?.

Muzica controleaz? de exemplu frecven?a cardiac? ?i presiunea sangvin?.

Muzica are capacitatea de a afecta schimbarea fizic?, emo?ional? ?i comportamental?.

Atunci când anumite tipuri de muzic? sunt introduse în anumite momente în ?edin?ele
hipnoterapeutice, clien?ilor le cre?te abilitatea de a face fa?? problemelor cu care se confrunt?.

Muzica este utilizat? ca “ancor? hipnotic?”. În multe filme de exemplu este utilizat? ca mijloc de
cre?tere a impactului ac?iunii.

Ea este privit? în multe culturi ca mijloc simbolic de comunicare ?i expresie emo?ional?.

Utilizarea unui anumit tip de muzic? duce la anumite r?spunsuri emo?ionale, ce pot fi extrem de
terapeutice.

Exist? o paralel? între muzic? ?i formele de gândire arhaic?, la nivelul cel mai general muzica
fiind paralel? cu formele de exprimare non-verbal?. Acest nivel este comun tuturor culturilor
muzicale ?i similar schemelor corporale ?i „formelor corporale de gândire ale copilului mic.” Din
acest motiv muzica este atât de asem?n?toare cu hipnoza: se înl?tur? barierele con?tiente, pentru a
favoriza tipare noi ale gândirii.

R?spunsul emo?ional este evocat atât de versuri, cât ?i de sunet, oamenii având tendin?a de a
aplica versurile cântecului propriilor lor vie?i, rezonând cu cântecele care sunt reprezent?ri ale
vie?ii proprii.

Un exemplu elocvent este felul în care Johnathan Davis, membru al forma?iei Korn î?i descrie
propria experien?? de abuz sexual în piesa “Daddy”:

“Ai violat! ( m? simt murdar),

A durut! ( ca ?i copil),

Legat! ( “ e?ti un b?iat bun”),”…

?i a?a mai departe.

Astfel, muzica ac?ioneaz? ca o metafor? sau o “poveste” hipnotic? construit? special pentru
client, în care subcon?tientul poate descifra cuvinte, fraze ?i contexte pe care con?tientul nu le
poate accesa.

Efectul muzicii este folosit în conjunc?ie cu metafora “copilul interior” cu clien?ii dependen?i de
diferite substan?e. Piesa muzical? este ancora sentimentului identificat de client în regresia
temporal?. Este o tehnic? care func?ioneaz? foarte bine cu persoanele dependente de diferite
substan?e.

Corpul ?i creierul au propria lor “muzic?”, iar hipnoza utilizeaz? tehnici identice cu muzica
pentru a aduce în scen? acela?i principiu vindec?tor homeodinamic.

S-a constatat c? muzica ?i imageria pot contribui în egal? m?sur? la îmbun?t??irea propriet??ilor
sistemului imunitar ?i metoda Bonny se bazeaz? tocmai pe combina?ia dintre imageria ghidat? ?i
muzic?.

Forma abstract? a muzicii formez? un microcosmos, care are o structur? corespondent?

proceselor gândirii umane la metanivel. Muzica promoveaz? ?i genereaz? materiale incon?tiente,
accelerând procesele simbolice.

2.8.1. Muzicalul “ Fantoma de la oper?”- A.L. Weber

Efectul hipnotic al muzicii se datoreaz? ?i combina?iei unice dintre vers ?i sunet.

A?a de exemplu, “Muzica nop?ii“ este unul din cântecele muzicalului “Fantoma de la oper?”, pe
muzica lui Andrew Lloyd Weber ?i versurile lui Charles Heart, în care, pe de o parte, versul este
construit conform tiparelor hipnotice:

“ Las?-?i mintea

s? înceap? o c?l?torie

într-o ciudat? lume nou?!

Las? toate gândurile

lumii

pe care le ?tiai înainte!

Las?-?i sufletul

s? te duc?

acolo unde dore?ti s? fii!”

Versurile lui Charles Heart au structur? similar? cu:

“Las?-?i deci incon?tientul s? aleag? pentru tine…din multitudinea amintirilor legate de succese,
…de realiz?ri,…pe aceea a c?rei evocare s?-ti fie cea mai util? în confruntarea cu problema de
acum…“

(metafora “ Înt?rirea eului”)

sau:

“A?adar…las?-te pur ?i simplu…s? atingi acea profunzime a transei…la care tocmai vei
ajunge… “

(Induc?ia O’Hanlon)

Pe de alt? parte, schimb?rile de ritm, trecerea de la o cheie muzical? la alta, creaz? un tempo ce
favorizeaz? induc?ia de trans?, în mod similar modula?iilor vocii în terapia Ericksonian?. Piesa
“Muzica nop?ii“ începe în cheia re major, continu? în mi major, ?i apoi revine la re major, cu un
semiton mai jos.

2.8.2.Hipnoza în muzic?

Compozitorii formuleaz? “pove?ti non-lingvistice” ale experien?ei proprii pe care le exprim? în

compozi?ie muzical?. Tiparele muzicii sunt analoge structurilor psihice umane utilizate în
gestionarea lumii experien?iale.

Muzica activeaz? ?i promoveaz? materialele incon?tiente, accelerând procesele simbolice, prin

faptul c? este un “mod special de a ne juca cu sunetele”, care, luate separat, ar fi complet lipsite
de interes.

Muzica ?i hipnoza au mai mult de o singur? similitudine. Sentimentele create de muzic? sunt tr?
iri asem?n?toare transei hipnotice. Distorsiunea timpului este un fenomen prezent în rândul celor
ce sunt spectatorii unui concert, ?i care subestimeaz? timpul petrecut în audierea concertului;
timpul trece foarte repede.

Este o situa?ie similar? celei din transa hipnotic?, în care timpul real este perceput în mod diferit
în trans?, în sensul atât de contrac?ie, cât ?i de dilatare.

“iar acum te voi l?sa s? savurezi acest loc ?tiind c? ai la dispozi?ie oricât timp hipnotic dore?ti
pentru a face aceasta…”

0 comments »
Incursiune hipnotica in arta partea I

23 July

Posted by oana

INCURSIUNE HIPNOTIC? ÎN ART?

Oana Maria Popescu

(lucrare prezentata la Conferinta Nationala de Hipnoza Clinica, 2006)

1. Introducere

Motto: “Fic?iunea este un principiu al realit??ii”(R&Sien: F.Roche, S.Lavaux, J. Navaro)

Scott Fisher afirma: “Posibilit??ile realit??ilor virtuale, se pare, sunt la fel de nelimitate ca ?i cele
ale realit??ii. Ele pot furniza o interfa?? uman? care dispare – o u?? spre alte lumi”.

Hipnoza creaz? de altfel realit??i virtuale prin imagerie, iar la nivel de terapie virtual? se discut?
despre spa?iul virtual în care se desf??oar? terapia, adic? mediul electronic, în sensul de
comunicare prin e-mail sau prin site-uri specializate. Este vorba despre un spa?iu psihologic, în
care, pentru ca clientul s? intre în atmosfer?, se folosesc mijloace precum trimiterea prin mail de
poze, fragmente muzicale, reproduceri dup? opere de art?, pentru a crea „spa?iul virtual potrivit”.
Spa?iul virtual terapeutic este unul din elementele fundamentale oric?rei forme de terapie, care
poate fi creat în art? prin tiparele de gândire ?i emo?ie asociate diverselor manifest?ri artistice,
având in vedere c? la nivel fiziologic-anatomic sunt implicate acelea?i structuri cerebrale.

Hipnoterapia deschide u?a spre alte lumi, în sensul modific?rii reprezent?rilor interne, punctelor
de vedere, facilit?rii schimb?rii. U?a spre schimbare poate fi deschis? prin tehnici hipnotice, sau
prin intermediul artei, respectiv con?inutul hipnotic al variatelor forme de manifestare artistic?.
De altfel acesta este principiul general al psihoterapiei: a deschide u?a spre o lume pe care
clientul nu o poate accesa f?r? ajutor. Dac? ne gândim la restructurarea cognitiv?, jocul de rol,
tehnica „scaunului gol”, accesarea anumitei structuri a eului în analiza tranzac?ional?, ?i a?a mai
departe, constat?m c? avem de-a face cu acela?i lucru: „deschiderea unei u?i”. Art-terapia
realizeaz? aceasta prin exprimarea realit??ii interne cu ajutorul muzicii, picturii, teatrului, etc.,
operând apoi modific?ri prin metafor? ?i restructurare.

Un exemplu istoric de utilizare al artei în terapie este acela din Bilbie (Ismael, 16, versetele 14-
23), în care David cânta la harp? pentru a vindeca depresia regelui Saul. De la picturile în nisip
ale indienilor Navajo, pân? la sculpturile africane, exist? multe exemple de utilizare ale artelor
vizuale în ritualul terapeutic.

Dezvoltarea sensibilit??ii artistice este promovat? de programe cum sunt: “Programul

hipnotic Aprecierea Artei” al Laurei di Giorgio sau a?a-numita “Hipnoz? de Înalt Impact”,
dezvoltat? de Lawrence Layton, în care se utilizeaz? muzica ?i tehnici împrumutate din
programarea neurolingvistic? pentru a comunica cu incon?tientul.

Care este valoarea unui anumit lucru?

Probabil cei ce apeleaz? la psihoterapie au ca tr?s?tur? comun? aceea c? nu se valorizeaz?

suficient.
Valorizarea ?i creativitatea sunt strâns interconectate, iar creativitatea este o parte fundamental? a
naturii umane. Cu to?ii putem fi creativi ?i uneori este mai u?or s? ne exprim?m sentimentele ?i
vulnerabilit??ile prin culoare, forme sau muzic? decât prin cuvinte. Este principiul de la care
pleac? terapia prin art?.

Stima de sine este restabilit? prin exprimare artistic?.

Muzica ?i dansul, literatura, artele vizuale, pot avea “efect hipnotic” prin ele însele, sau pot sta la
baza interven?iilor de tip hipnotic, în special în cadrul terapiei Ericksoniene, în care tiparele
rigide sunt practic inexistente ?i înlocuite de sugestii directe ?i indirecte, integrarea interven?iilor
paradoxale, a tehnicilor confuzive, dublelor leg?turi sau nega?iilor multiple. În terapia
Ericksonian? comunicarea primar? este restructurat? prin alocarea unui alt cadru de referin??, la
metanivel. Fenomenul hipnotic are loc prin simpla disociere a unui eveniment de contextul s?u
uzual, ceea ce se întâmpl? în muzic? de exemplu, prin asocierea unei „pove?ti de via??” cu o suit?
de sunete având drept particularitate aceea c? sunt multipli ai armonicei de baz?. Simpla asociere
a versului cu muzica este o form? de „confuzie de tip Ericksonian.” În psihoterapie terapeutul
este cel care are sarcina de a identifica diverse contexte asociative pentru a evoca fenomene
hipnotice la un anumit client. Oricând un comportament este disociat de contextul uzual am
evocat un fenomen hipnotic. Din acest motiv putem afirma c? art-terapia este una din formele de
terapie care opereaz? cu principiile hipnozei Ericksoniene. În privirea unui film este tr?it? o
experien?? de via?? într-un context diferit de cel uzual, iar cinematerapia utilizeaz? tema central?
a filmului pentru a declan?a asocieri incon?tiente în mintea clientului, folosind de fapt tocmai
acea disociere a evenimentului de contextul s?u uzual care duce la ceea ce numim fenomen
hipnotic.

Disocierea de context este realizat? în art? prin modalit??i diverse, de la limbaj la structurile
arhitecturale.

2. Arta ?i hipnoza

2.1. Fractalii

La nivel de limbaj, hipnoza Ericksonian? este atât poezie cât ?i limbaj fractal.

Unicitatea fractalului const? în dimensiunile sale spa?iale, care nu se încadreaz? nici în 2, nici în
3 dimensiuni, nici chiar în 4. Un fractal poate avea o dimensiune de 1,8 sau 4,2, calculat?
logaritmic ?i rezultând o a?a-numit? “dimensiune Hansdorff”.

Exist? formule matematice, logaritmice, de calcul a dimensiunii fractalilor.

În general se define?te o linie ca având o singur? dimensiune, un dreptunghi ca având dou?, ?i a?a
mai departe. Dar din punct de vedere matematic, dimensiunea poate fi exprimat? ca exponent al
num?rului de fragmente similare N în care poate fi împ?r?it? o figur? geometric?. În consecin??
dimensiunea unui fractal se calculeaz? în func?ie de num?rul de fragmente identice con?inute de
c?tre fractal ?i acesta este motivul pentru care un fractal poate avea dimensiuni ciudate de tipul
1,67.

Dac? ne afl?m într-o a 3-a dimensiune, privind la un ecran bidimensional, fractalii se situeaz?
între aceste dimensiuni.

Plecând de la aceste caracteristici, putem genera fractali artistici, forma?i din imagini identice
îns? din ce în ce mai mici, prezentând o imagine cu perspective multiple, centre multiple, ?i
vortexuri în jurul centrului.
Fractalul ne permite s? vedem acela?i lucru dintr-o multitudine de perspective diferite.

Spre deosebire de geometria Euclidian?, fractalii ne ofer? o cale diferit? de observare ?i modelare
a fenomenelor complexe, sco?ând în eviden?? detalii din ce în ce mai mici.

Aceasta deoarece fractalul este format din aceea?i imagine, tot mai mic?, repetat? de un num?r
foarte mare de ori. Dac? m?rim un detaliu al unui fractal acesta arat? identic cu fractalul, doar la o
alt? scal? (principiul detaliului este folosit în terapie de exemplu atunci când realiz?m desp?r?irea
în secven?e comportamentale, inclusiv în metafora hipnotic?).

2.1.2. Limbajul fractal

Pornind de la aceste propriet??i ale fractalului, Silvia Hartman descrie ceea ce ea nume?te
“tiparul Melville” prin analogie cu felul în care Hermann Melville, autorul lui “Moby Dick”,
descrie în 25.000 de cuvinte cum se petice?te o cuvertur?. Secretul este acela de a intra tot mai
mult în detalii.

Privit? din acest punct de vedere, opera lui Melville poate fi numit? “literatur? fractal?”.

Se pleac? de la presupunerea c? orice poate fi descris în detalii din ce în ce mai mici. La nivel de
limbaj în psihoterapie este o situa?ie asem?n?toare cu desp?r?irea unui comportament în secven?
e. Pe limbajul fractal se bazeaz? de altfel interven?iile de tip behaviorist în care, dac? clientul
declar?: „Mi-e team? s? merg la sala de sport”, secven?ele a ceea ce se întâmpl? sunt examinate
în am?nunt: „Ies din cas?.” „?i ce se întâmpl? atunci?” „M? gândesc c?…” ?i a?a mai departe.

Limbajul fractal a fost utilizat de Milton Erickson în induc?ia de trans?. De fapt, toate tiparele
limbajului Ericksonian sunt de tip fractal, organizând tiparele în mod dinamic în rela?ie unul cu
cel?lalt, creând un model de limbaj ?i func?ionare a gândirii.

Un exemplu este: „î?i imaginezi un coridor foarte frumos… ?i de o parte ?i de alta a coridorului
se afla statui… statuile sunt din piatr?,.. piatr? de culoare alb?… str?lucioare,… soarele se
reflect? în ele…, etc. Este o descriere cu din ce in ce mai multe detalii. În literatur?, Honore de
Balzac ?i Charles Dickens folosesc limbajul fractal în acest mod, pentru realizarea descrierilor,
împreun? cu repeti?ia, nega?ia ?i dublul în?eles:

„M? uit la mama ?i ea se face c? nu m? vede. M? uit la un b?ie?a? din cor ?i el se strâmb? la
mine. M? uit la raza de soare care p?trunde prin u?a deschis? a bisericii ?i v?d o oaie r?t?cit?- nu-
i vorba de un p?c?tos, ci chiar de o oaie adev?rat?- gata s? intre ?i ea în biseric?….M? uit la pl?
cile funerare de pe ziduri…” (Charles Dickens- „David Copperfield”).

Un model de limbaj fractal ar putea ar?ta astfel:

a judeca a direc?iona

a implica a cauza

a cunoa?te a crea

A INVESTIGA
 ce

cum

de ce

……

Pentru fiecare cuvânt se g?sesc noi în?elesuri, apropiate, dar care pot deschide noi asocia?ii. Dic?
ionarul ne spune c? „a ?ti” este sinonim cu „a cunoa?te”, ?i totu?i fiecare din aceste verbe declan?
eaz? asocia?ii noi. „Te ?tiu” sau „te cunosc” nu este acela?i lucru.

Milton Erickson detaliaz? tot mai mult în cursul interven?iei, prin utilizarea sinonimelor,
reformul?rii, cuvintelor cu sens apropiat sau derivatelor. De la “a ?ti” ajungem la “a judeca, a
implica, a cunoa?te, a în?elege, a percepe, a lua la cuno?tin??, a st?pîni, a-?i aminti, a prevedea
“ ?i a?a mai departe….

Un fragment din “Natura hipnozei“ a lui Erickson ilustreaz? acest model:

“Ai spus c? mintea ta con?tient? este nesigur? ?i confuz?. ?i asta pentru c? con?tientul uit?. ?i
totu?i ?tiu c? incon?tientul are acces la atât de multe amintiri ?i imagini ?i experien?e, încât le
poate face disponibile min?ii con?tiente pentru rezolvarea de probleme. ?i când va face incon?
tientul ca toate aceste lucruri valoroase pe care le-ai înv??at s? fie disponibile pentru mintea ta
con?tient?? Va fi în vis? În timpul zilei? Repede sau încet? Azi ? Mâine?…”

Este o ilustrare pentru „a investiga” din schema prezentat?: Când? Azi sau mâine? Cum? În vis
sau în timpul zilei?

Desigur o astfel de exprimare face ca pacientul s? fie convins de faptul c? lucrul respectiv se va
întâmpla. Nici un moment Erickson nu întreab?: dac??

2.2. Literatura
A. Poezia
2.2.1. Poezia lui Walt Whitman

Analiza poeziei lui Whitman ca hipnoz? a fost realizat? de James ?i Lynn Whitlark, care arat?
similitudinile limbajului poetic cu limbajul Ericksonian.

Pe de alt? parte, limbajul fractal este întâlnit ?i în poezia lui Walt Whitman. Poemul “Cântec
drumului deschis“ (“Song to an Open Road”) se aseam?n? cu sine însu?i în mai multe feluri, ca
un fractal.

Este o prim? asem?nare între poezia lui Whitman ?i hipnoza Ericksonian?.

Un exemplu este descrierea pe care Whitman o face persoanelor care merg pe drum:

„ Negrul cu capul lui lânos, criminalul, bolnavul, analfabetul, nu sunt nega?i.

Na?terea, graba dup? medic, vagabondul cre?etor, pumnalul be?ivului, compania vesel? a
mecanicului,

Tinere?ea pierdut?, calea?ca bogatului, cuplul care a fugit s? se c?s?toreasc?,

Zarzavagiul, dricul, mutarea mobilei în ora?, revenirea în ora?,

Toate trec- eu trec de asemenea- orice trece- nimic nu poate fi interzis,

Toate sunt acceptate- toate îmi sunt dragi”.

Whitman se identific? cu fiecare dintre noi, o identificare care la rândul s?u se realizeaz? în
manier? hipnotic-Ericksonian?.

Pe drumul din poezia lui Whitman trece toat? lumea, orice persoan?. Dezorientarea de pe drum,
ca ?i ambiguitatea, sunt ?i ele de factur? Ericksonian?. Ambiguitatea este estetic? ?i în acela?i
timp un element al confuziei, fiind utilizat? de Erickson pentru a induce transa ?i a coda
sugestiile.

Identificarea lui Whitman cu fiecare din noi este ilustrat? de versurile:

„ Înc? îmi port poverile delicioase,

Le port, b?rba?i ?i femei.- îi port cu mine oriunde merg,

Jur c? e imposibil s? scap de ele”; – p?rând c? vorbe?te despre sine, poetul vorbe?te de noi to?i,
a?a cum o face ?i Erickson în interven?iile sale.

Versurile lui Walt Whitman ilustreaz? ambiguitatea ?i confuzia tipic Ericksoniene:

“ Pe jos ?i cu inima u?oar?, merg pe drumul deschis,

S?n?tos, liber, lumea înaintea mea,

C?rarea brun? înainte-mi, conducând oriunde doresc,

?i astfel nu cer noroc- eu însumi sunt noroc“.

“S?n?tos, liber” se poate referi la drum, la lume, sau la mine, tot a?a cum în terapia Ericksonian?
cuvintele sunt folosite astfel încât s? lase la latitudinea clientului aplicarea frazei pentru o situa?ie
sau alta, o persoan? sau alta.

Mutiplele nega?ii sunt de asemenea folosite de Whitman, ca ?i termenii generici, universal-

valabili:

“ ?i astfel nu mai tânjesc, nu mai amân, nu mai am nevoie de nimic”.

“ Nu mai îmi doresc constela?ii apropiate,

?tiu foarte bine unde se afl?,

?tiu c? sunt suficiente celor ce le apar?in”.

Într-un alt poem al s?u, “Stau ?i privesc” (“ I sit and look out”), Walt Whitman folose?te tipare de
genul:

“ Stau ?i m? uit la triste?ea lumii, la oprimare ?i la vin?..”

a?a cum în hipnoz? se utilizeaz? formul?ri cum este:

“ Stai aici pe scaun ascultând vocea mea..”

Whitman face o leg?tur? cu incon?tientul, iar folosirea lui “stau…” în loc de “stai…” seam?n?
cu metoda lui Milton Erickson, în care acesta pretinde c? vorbe?te despre el însu?i pentru a
reflecta de fapt experien?a clientului:

“Am c?utat o carte in bibliotec? având cadrul de referin??, respectiv impresia, c? avea cotorul ro?
u. Puteam s?-mi amintesc c? am citit toate titlurile capitolelor din carte ?i totusi nu o puteam g?si.
Titlul c?r?ii nu avea importan??, pentru c? eu c?utam o carte de culoare ro?ie, în loc de albastru,
care era culoarea ei real?.”

( Milton Erickson, Ernest Rossi, Sheilla Rossi “Realit??i hipnotice”)

2.2.2. Poezia lui William Shakespeare ?i a lui Robert Browning

Desigur Whitman nu este singurul poet ale c?rui tipare lingvistice sunt considerate Ericksoniene.

Poezia ofer? modele pentru tehnicile de induc?ie, având în general tipare de tip Ericksonian, prin
care poetul comunic? cu cititorul. În poezia lui Walt Whitman de exemplu se remarc? printre
altele folosirea “ancorelor hipnotice”.

Nu exist? poeme care s? nu fie în acela?i timp metafore. Simbolul ?i metafora caut? s? descrie o
realitate din afara fiin?ei umane, iar în spatele metaforei se ascunde o alt? realitate.

“Sonetul 18” al lui William Shakespeare este o ghicitoare în sine:

“ S? te compar cu o zi de var??”

Sau cu altceva? Cu ce altceva te-a? putea compara?

Este o sugestie deschis?.

Similar? cu formularea lui Erickson în “Realit??i hipnotice”:

“…si ce poate fi mai pu?in real decât cei patru copii ai Apriliei? “

Robert Browning scria în a 17-a strof? din poemul s?u intitulat “ Mesmerism”:

“ Afar?, în noapte!

În labirint,

În p?durea s?lbatic?,

Nici la stânga, nici la dreapta,

Nu m? abat de pe c?rare, un orb v?zând!”

Atunci când limbajul are o codificare diferit? de tiparele gramaticale obi?nuite sau corecte,
aceasta creaz? confuzie ?i deschide u?a spre noi tipare de gândire.
Din p?cate singura analiz? extins? a poeziei ca hipnoz? este cea a lui Edward D. Snyder: „Poezia
hipnotic?. Un studiu al tehnicii de induc?ie a transei în anumite poeme ?i semnifica?ia ei literar?.”

2.2.3 Poemele Haiku

Comunicarea hipnotic? seam?n? îndeaproape cu poemele Haiku.

Haiku, form? tradi?ional? de poezie japonez?, are 17 silabe în 3 sec?iuni metrice, cu 5-7-5 silabe.
Este un poem compact, con?inând un cuvânt sau o fraz? sugestiv?, “kigo”, obligatorie în Haiku.

În aparen?? Haiku se refer? la natur?, care este tema unor asemenea poeme. (Cei mai cunoscu?i
poe?i Haiku sunt: Matsuo Basho, Taneguchi Buson, Kobyashi Issa ?i Masaoka Shiki.)

Haiku nu este în fond o poezie a naturii, ci un poem scris cu scopul de a produce o imagine, de a
crea un sentiment. Inten?ia principal? este de a exprima ?i evoca o emo?ie, pe care Kenneth
Yasudo o nume?te “experien?? estetic?”:

“ Nici m?car frunzele nu se mi?c?,

Minunat? este

Livada de var?”.

Alte exemple de poeme Haiku sunt: “Pomul va fi t?iat, ne?tiind c? pas?rea, î?i va face un cuib “
(Issa), sau “O frunz? cade, ?i o alt? frunz? cade, în vânt” (Basho).

R. Blyth spunea:

“Un Haiku este o expresie a ilumin?rii temporare în care vedem via?a din lucruri.”

Fiecare cuvânt din Haiku este o experien?? în sine. Poemul Haiku este o abordare eficient? ?i
dinamic?, o modalitate de a privi lumea cu mare aten?ie.

Creând sugestii hipnotice, terapeutul trebuie s? fie imersat într-o lume de imagini, sunete, umor,
creativitate ?i con?tiin?? perceptiv?. Observarea atent? este un aspect important al muncii
terapeutice.

Metoda Haiku ne poate ajuta s? cre?m sugestii hipnotice evocatoare care ajut? clientul s?
acceseze sistemul reprezent?rilor sale interne. Este o metod? în aparen?? opus? celei a limbajului
fractal, îns? limbajul hipnotic-Ericksonian se bazeaz? pe combina?ia dintre cele dou?, în sensul
condens?rii expresiei pe m?sura detalierii evenimentului sau situa?iei. A surprinde esen?a ?i a
desp?r?i în secven?e sunt dou? ingrediente psihoterapeutice comune oric?rei forme de terapie.

2.2.4. Terapia prin poezie

Terapia prin poezie a fost de fapt practicat? în Egiptul antic în forma în care cuvintele erau scrise
pe un papirus ?i apoi dizolvate într-o solu?ie care era dat? pacientului s? o bea, astfel încât
cuvintele s?-?i fac? efectul cât mai repede posibil.

În antichitate ?amanii ?i vr?jitorii citeau poezie cu scopul de a vindeca. Primul terapeut prin
poezie a fost Soranus, în primul secol al erei noastre, care prescria tragedia pacien?ilor
maniacali ?i comedia depresivilor.
Nu ne surprinde atunci c? Apollo este atât zeul medicinii, cât ?i cel al poeziei.

Dar ce se întâmpl? când poezia întâlne?te induc?ia hipnotic??

Poezia are un efect de induc?ie hipnotic? în sine, ajutând la reprezent?rile interne.

Formularea de genul “o cascad?, desc?rcare continu? de energie”, are un alt impact decât: “?i
sim?i cum energia cre?te…”

Conceptele poetice ajut? la crearea imageriei. Poezia pune cuvintele în orice ordine, creând
structuri gramaticale sau cuvinte, f?r? a viola expectan?ele nim?nui.

Ritmul poeziei, ca ?i ritmul vorbirii din induc?iile hipnotice particip? la crearea transei, împreun?
cu construc?iile metaforice.

B. Proza
2.5.1. Basmele

Metaforele din pove?tile populare sunt utile la rândul lor în psihoterapie.

Smith ?i colab. (2002) au dezvoltat o form? de terapie numit? “terapie prin fantezie”, psihoterapie
de grup utilizat? în tratamentul psihozelor acute ?i în remisiune. Prima ?edin?? de terapie se
termin? cu o poveste, basm sau parabol?, care faciliteaz? crearea de leg?turi la nivel simbolic ?i
cognitiv-emo?ional. Pacientul se identific? empatic cu terapeutul, în aceast? form? de
psihoterapie egal? importan?? fiind acordat? temei, obiectului, mi?c?rii, artei ?i simbolului din
metafora utilizat?.

În terapia prin fantezie în prima ?edin?? de terapie se prezint? o poveste sau un basm, asociat cu
reprezentarea prin dans, care în a doua ?edin?? de terapie este transpus? în culoare ?i form?.

Basmele prezint? întotdeauna o stare sau situa?ie problematic? care duce la schimbare ?i
transformare. Este o lume ce declan?eaz? tipare de gândire pe care Carl Jung le numea “ gândire
fantastic?”, cea care are de-a face cu imaginile, emo?iile ?i intui?ia, în care legile logicii, fizicii
sau judec??ii morale nu sunt aplicabile.

Este o situa?ie în care se renun?? la regulile logicii formale, în favoarea cre?rii de noi asocia?ii,
ce duc la schimbare.

De altfel, în analiza tranzac?ional? se discut? despre analiza spa?ial? ?i temporal? a basmelor, în

leg?tur? cu scenariul de via??.

Basmele ajut? la inocularea normelor societ??ii în mintea copilului la modul con?tient, dar la
nivel subcon?tient pot furniza roluri, loca?ii ?i orare atractive ?i stereotipe pentru un scenariu de
via?? defectuos.

Analiza structural? a scenariului este bazat? pe Matricea Scenariilor a lui Steiner. Drama poate fi
analizat? ca schimb?ri ale rolului ?i loca?iei intr-un continuum al timpului. A?a cum analiza St?
rilor Eului este o parte a analizei tranzac?ionale structurale, analiza rolului este o parte a analizei
jocului ?i scenariilor, în definirea identit??ilor implicate în ac?iune. Persoana care “tr?ie?te într-
un scenariu” a simplificat de obicei vederea asupra lumii cu un minimum de personaje dramatice.
Diagrama rolurilor furnizeaz? un mijloc de fixare a unui num?r prestabilit de identit??i cheie
vizualizate în terapie.
Dac? lu?m ca exemplu “Scufi?a Ro?ie” putem spune c? a îmb?trâni înseamn? probabil a juca
rolul mamei ?i mai târziu al bunicii.

Scufi?a Ro?ie

mama lupul

Drama este mutarea loca?iei, ?i este intensificat? de Gama Scenariului (de la cas? la sala de bal a
castelului, de la R?scruce de Vânturi în China, din curtea din fa?? în Oz) ?i Viteza Scenariului
(aventurile în schimbare ale lui Pinocchio, Ulise, etc).

In terapie diagrama loca?iei poate fi folosit? pentru a ilustra vizual schimb?rile de loca?ie f?cute
de o persoan?, ?i câteodat? pentru compara?ie cu altele. Este o tehnic? asem?n?toare imagieriei
ghidate, respectiv interven?iilor de tip hipnotic, operând conform principiului disocierii
evenimentului de situa?ia obi?nuit?, cu scopul cre?rii de noi asocia?ii, adic? a construirii
fenomenului hipnotic.

2.5.2. Lumea lui Franz Kafka

O lume în care legile logicii sunt func?ionale prin utilizarea confuziei ?i ambiguita?ii este ?i cea
creat? de Kafka, în special în romanele sale “Castelul” ?i “Procesul”, în care nu putem fi
niciodat? siguri de în?elesul cuvintelor.

Franz Kafka creaz? un univers al incertitudinilor ?i însu?i autorul spunea, într-o scrisoare din
1914:

“Scriu diferit fa?? de cum gândesc, vorbesc diferit fa?? de cum gândesc, gândesc diferit fa?? de
cum ar trebui s? gândesc ?i a?a ajung în cele mai întunecate adâncimi ale infinitului.“

Aceasta este o fraz? tipic Ericksonian?, asem?n?toare structural cu:

“?i ca o parte a acestei experien?e…este uitarea acelui vis dup? ce te treze?ti. ?i experien?a de a
uita, prin ea îns??i, este o experien?? care nu este str?in? nim?nui..”

(Milton Erickson, Ernest Rossi, Sheilla Rossi: “Realit??i hipnotice”)

Limbajul nu se refer? strict la individ, iar legile limbajului sunt în mod frecvent generaliz?ri care
nu ar avea îns? în?eles în afara termenilor experien?ei individuale.

Laura Simms (“A Healing Journey”) spunea:

“Dac? î?i cuno?ti propria poveste, te cuno?ti pe tine”.

În hipnoza Ericksonian? se ajunge la aceast? cunoa?tere inclusiv prin utilizarea confuziei,

truismelor, repeti?iei, non-sensurilor, ?i din acest punct de vedere teatrul absurd al lui Eugen
Ionescu are acela?i efect, de concentrare a aten?iei pentru a deslu?i logica frazei, având drept
rezultat transa hipnotic?, în care sunt produse noi asocieri cu efect terapeutic.

Hipnoza si limbajul fractal

23 July

Posted by oana
Hipnoza si limbajul fractal
Oana Maria Popescu

Ce sunt fractalii?

Termenul de “fractal” a fost inventat de Benoit Mandelbrot in 1975, in limba latina fractal insemnand
“spart”sau “fracturat”.

Fractalii au fost observati in natura cu mult inaintea inventarii computerelor. In momentul in care
cartografii au masurat coasta Marii Britanii, la o prima masurare ea avea 5000 km, apoi la o masurare
mai detaliata lungimea ei s-a extins la 8000 km, pentru ca o noua masurare sa indice 10.000 km.
Aceasta datorita faptului ca au fost masurate toate golfurile si porturile. Cu cat se intra mai mult in
detaliu, cu atat devenea mai lunga linia de coasta. Aceasta este o proprietate fractala. O suprafata finita,
delimitata de o linie infinita. Similaritatea cu sine insusi este o proprietate a lumii. De exemplu, orbitele
planetare, bioritmurile, tiparele socioeconomice, muzica, litaratura, contin tipare de tip fractal.

Fractalii sunt forme geometrice fragmentate, care pot fi constituite din componente ce sunt copii identice
ale intregului. Adica fractalul este o figura geometrica constituita din aceeasi figura geometrica, tot mai
mica, repetata de un numar foarte mare de ori.

Fractalii au cateva proprietati specifice:

- se aseamana cu sine insusi
- nu pot fi descrisi cu ajutorul geometriei euclidiene clasice

- au o dimensiune Hansdorf, te tipul 1,8 sau 3,6.

Deoarece se aseamana cu ei insisi si sunt identici indiferent de cate ori marim detaliul, fractalii sunt
considerati a avea o complexitate infinita.

Cea mai interesanta caracteristica a fractalului este aceea ca are dimensiuni ciudate, de tipul 1,6 sau
4,5, neincadrandu-se nici in 2, nici in 3 dimensiuni. Linia are 1 dimensiune, dreptunghiul 2, cubul 3.
Dimensiunea poate fi exprimata din punct de vedere matematic ca exponent al numarului de fragmente
similare N in care poate fi impartita o figura geometrica. Dimensiunea fractalului se calculeaza logaritmic
functie de numarul de fragmente identice pe care le contine. Acesta este motivul pentru care fractalul
poate avea o dimensiune cum este 3,95. Fractalii ne permit sa avem o perspectiva mai larga asupra
aceluiasi lucru. Adica fractalul insusi poate fi privit dintr-o multitudine de persective diferite si prin
intermediul fractalilor avem la dispozitie o cale diferita de observare si modelare a fenomenelor
complexe. Fractalul scoate in evidenta detalii din ce in ce mai mici.

Ce este limbajul fractal? Ipoteza structurii fractale a limbajului a fost formulata in 1992 de Ludek Hreb
Ieek, care a observat suprastructura propozitiilor din textele literare, idee de importanta majora in
lingvistica cantitativa.
Limbajul este bazat pe reguli si simbolic. Plecand de la limbajul fractal a fost descris tiparul Melville.

Tiparul Melville este numit astfel dupa Herman Melville, autorul lui “Moby Dick”, care descrie in 25.000
de cuvinte o cuvertura fara sa se repete macar o data. Dar acesta este un proces in trei pasi destul de
simplu:
Pasul 1: descrierea in detalii din ce in ce mai mici, tot mai mici, din toate unghiurile, cautand toate
dimensiunile, toate proprietatile, vizuale, olfactive, gustative, kinestezice.
Pasul 2: descrierea a ceea ce ne aminteste obiectul respectiv, din punct de vedere al culorii, al mirosului,
al simtului tactil, a orice.
Pasul 3: descrierea in detaliu a ceea ce nu este obiectul si ceea ce nu ne aminteste acel obiect.

Tiparul Melville schimba la infinit “pozitia perceptuala asupra lumii” si ne poarta printr-o multitudine de
nivele logice. Acest tipar duce la modificari ale starii si la cresterea creativitatii.

Un fragment din “Moby Dick” ilustreaza acest model: “Cuvertura era din petice, facuta din mici patratele
si triunghiuri colorate, iar bratul sau tatuat se odihnea peste un interminabil labirint Cretan de figuri
geometrice- si nici o forma un era identica cu cealalta, si presupun ca asta se datora faptului ca isi tinea
mereu bratul fie in soare, fie in umbra, si ca manecile erau suflectae in mod diferit in diferite momente-
acelasi brat care acum arata ca o dunga pe aceasta cuvertura facuta din petice.” Ce depinde de faptul
ca isi tine bratul in umbra sau soare? Faptul ca nici o forma un era identica cu cealalta? Este o forma de
confuzie de tip Ericksonian.

Limbajul fractal si tiparul Melville in hipnoza Ericksoniana

Orice poate fi descris in detalii din ce in ce mai mici, si mare parte din interventiile Ericksoniene se
bazeaza pe tiparul Melville: inductia de transa, metafore, interventii hipnotice. Pentru fiecare cuvant sunt
gasite noi intelesuri, si pentru fiecare aspect sunt gasite noi fatete, noi puncte de vedere, detalii din ce in
ce mai mici, perspective diferite, se apeleaza la toate situatiile.

Am putea spune: “Iar acum vezi cum functioneaza latura ta negativa”, ceea ce probabil nu va avea un
prea mare impact asupra clientului. Insa daca detaliem vom obtine un raspuns: “Iar acum, in timp ce stai
acolo, instalat confortabil, si profund relaxat, te rog sa examinezi pret de cateva secunde latura ta
negativa, vezi cum aceasta te submineaza, cum se interpune intre tine si ceilalti, cum te indeparteaza de
acestia, sesizeaza ce fac aceste parti negative in timp ce interactionezi cu ceilalti, cum ele influenteaza
comportamentul tau fata de ceilalti, modul in care comunici cu ei, pe toate planurile”. (Tehnica
fotografica- Altman si Lambrou, 1992). Un model de limbaj fractal este cel in care se utilizeaza sinonime
pentru fiecare verb: a cunoaste- a sti- a investiga,…etc.

Un exemplu pentru “a investiga” este ilustrat de un fragment din “Natura Hipnozei”a lui Milton Erickson:
“Ai spus ca mintea ta constienta este nesigura si confuza. Si asta pentru ca constientul uita. Si totusi stiu
ca inconstientul are acces la atat de multe amintiri, si imagini, si experiente, incat le poate face
disponibile mintii constiente pentru rezolvarea de probleme. Si cand va face inconstientul ca toate aceste
lucruri valoroase pe care le-ai invatat sa fie disponibile pentru mintea ta constienta? Va fi in vis? In timpul
zilei? Repede sau incet? Azi? Maine?…” Un asemenea model convinge clientul ca lucrul respectiv se va
intampla. Cand? (avem certitudinea ca se va intampla, doar ca nu stim cand), Azi sau maine? (nu foarte
departe in timp, ci azi sau maine. Avem doar 2 optiuni), Cum? (intareste siguranta faptului ca se va
intampla), In vis sau in timpul zilei? (avem din nou 2 optiuni).

Acesta este un model de tipar Melville, care schimba conceptia asupra lumii si duce la schimbare. De
altfel Erickson insusi spunea: “De obicei citim mintea. Prin hipnoza o scriem.” Si, am putea adauga, prin
utilizarea limbajului de tip fractal.

Consilierea organizationala- tehnici adaptate structurii de personal

23 July

Posted by oana

Consilierea organizationala- tehnici adaptate structurii de personal

Oana Maria Popescu

La nivel de organizatie scaderea productivitatii muncii si conflictele de munca pot avea , printre cauzele
majore, stressul profesional negativ si oboseala cronica, declarata de angajati. Din acest motiv studierea
acestor doua componente care intervin in disfunctionalitatile organizatiei poate duce la imbunatatirea
strategiei de consiliere organizationala, cu scopul eficientizarii structurilor si relatiilor intra-organizatie.
Multe din companiile Romanesti se confrunta la ora actuala cu probleme cum sunt absenteismul, in mod
special prin acordarea de concedii medicale considerate ca fiind nejustificate de catre angajator; scaderea
productivitatii muncii din motivul mai sus mentionat; disfunctionalitati la nivel de comunicare intre
structurile manageriale si salariati; indisciplina la locul de munca; nerespectarea directivelor manageriale;
lipsa de cooperare intre membrii echipei, etc.

Toate acestea sunt situatii corectabile prin consiliere organizationala, bazata pe identificarea si evaluarea
factorilor care concura la crearea situatiei date, urmata de interventii tintite in functie de patologia
organizationala identificata.

Stressul profesional negativ-distressul- este raspunzator de scaderea capacitatii de munca. Aparitia

stressului determina reducerea performantelor prin lipsa unor coordonari adecvate a comportamentului,
diminuarea reflexelor, a capacitatii perceptive si a celor decizionale, reducerea rezistentei fizice si psihice,
ca si consecinta crescand numarul erorilor.

Dupa Weitz, o situatie devine stressanta atunci cand:

- solicitarile sunt atat de numeroase incat impiedica prelucrarea adecvata a informatiei;
- subiectul se simte amenintat;
- persoana este izolata, nu are posibilitatea mentinerii unui contact social;
- subiectul este impiedicat sa-si desfasoare activitatea si are sentimentul ca este frustrat;
- presiunea grupului se exercita de asa maniera incat trezeste teama de esec.

Factorii de stress la locul de munca sunt considerati : stilul de conducere, statutul si rolul persoanei in
organizatie, evolutia carierei, gradul de participare in luarea deciziilor la locul de munca, tipul de relatii la
locul de munca, modul de proiectare al locului de munca, ritmul si sarcina de munca, programul de lucru.

Cei mai frecvent raportati factori de stress profesional la populatia investigata in cadrul unui studiu
efectuat in 2005 sunt:
- slaba comunicare si lipsa de informare in cadrul organizatiei (stil de conducere)- 43,35%, d.s. 57,275,
var. 3280;
- programul de lucru inflexibil (program de lucru)- 35,66%, d.s. 50,242, var. 2524;
- slaba participare la luarea deciziilor (decizie si control)- 32,85%, d.s. 45,279, var.2050;
- neconsultarea si neimplicarea angajatilor in schimbarile si modificarile de la locul de munca (stil de
conducere)- 31, 46%, d.s. 41,554, var. 1726;
- lipsa sprijinului din partea conducerii (stilul de conducere)- 27,97%, d.s. 39,082, var. 1527;
- lipsa recunoasterii profesionale (orientarea carierei)- 21,67%, d.s. 37,848, var. 1434;
- ore de lucru suplimentare (program de lucru)- 19,58%, d.s. 36,833, var. 1356;
- lucrul suplimentar excesiv (programul de lucru)- 18,88%, d.s. 35,773, var. 1279;
- obiective si prioritati contradictorii in cadrul organizatiei (statutul si rolul in organizatie)- 17,48%, d.s.
34,843, var. 1214;
- modificarea statutului in cadrul organizatiei (statutul si rolul in organizatie )- 9,7 %, d.s. 34, 782, var.
1209.

Pentru majoritatea persoanelor investigate acceptiunea cuvantului “stress“ este de tip negativ.

Faptul ca a fost raportat un procent mare de factori stressori privitori la stilul de conducere si programul
de lucru se leaga de structura disfunctionala a societatilor investigate, in care (conform observatiilor
empirice) managerul are comportament de tip “ Parinte Normativ ”- in acceptiunea analizei
tranzactionale, ceea ce creeaza discomfort angajatilor. Angajatii sunt promovati in posturi de conducere
percepute ca stressante, fara a avea bonusuri materiale sau de alta natura, sau sunt mutati in alte posturi
fara a li se da explicatii in acest sens. Managerul, constient de modul in care este perceput de catre
angajati, a organizat cu un an in urma efectuarii acestui studiu un training pentru acestia, dar rezultatul a
fost contrar celui scontat. Explicatia rezida in evaluarea defectuoasa a factorilor care au contribuit la lipsa
de comunicare intra-organizationala.
In acest context am apreciat ca oportuna realizarea unui program de dezvoltare personala la nivel de grup,
impreuna cu imbunatatirea asertivitatii si modificarea stilului comunicational intra-organizatie. Ca tehnici
de lucru am propus metode de consiliere bazate pe teoria terapiei Ericksoniene, a analizei tranzactionale,
terapiei Gestalt (tehnica scaunului gol, trairea experientiala), imageria ghidata, tehnici de relaxare si
cognitiv– comportamentale, impreuna cu tehnici psihodramatice adecvate consilierii organizationale la
nivel de grup.

In acelasi context, al solicitarii pentru scaderea productivitatii muncii, am investigat in cadrul unei alte
companii cauzele oboselii cronice, raportate de catre angajate, cu rezultat imediat absenteismul la locul de
munca, in special prin solicitarea de concedii medicale.

Cauzele oboselii obisnuite sunt fizice, iatrogene, fiziologice, psihiatrice , psihosociale si asa- numitele
cauze “propuse”- sindromul oboselii cronice, fibromialgia, sindromul de hiperventilatie, sindromul de
cord iritabil, sindromul de oboseala postvirala.

Sindromul oboselii cronice face obiectul unor teorii variate si contradictorii privitoare la factorii cauzali,
printre care sunt considerati a avea un rol o serie de virusuri, disfunctiile neuroendocrine sau imune,
producerea de radicali liberi, disfunctiile musculare si tulburarile de somn. Frecvent oboseala cronica este
considerata a avea etiologie multifactoriala sau necunoscuta.

Pentru diagnosticul de oboseala cronica sunt folosite la ora actuala criterii diagnostice standardizate
(criteriile internationale pentru diagnosticul sindromului de oboseala cronica):
Oboseala ce persista de minimum 6 luni.
Cel putin patru din urmatoarele simptome prezente cel putin 6 luni:
Tulburari de memorie si concentrare
Dureri de gat
Ganglioni limfatici cervicali si/ sau axilari sensibili
Dureri musculare
Dureri poliarticulare
Cefalee recenta/ intensa/ cu un caracter schimbator
Somn neodihnitor
Indispozitie dupa repaus de peste 24 de ore
Oboseala nu poate fi explicata in totalitate printr-o stare morbida: hipotiroidism, apnee nocturna, cauze
iatrogene, hepatita B, alcool sau dependenta de medicamente, obezitate severa, tulburari mentale, etc.

Cele mai frecvente simptome raportate sunt:

oboseala cronica
cefalee
somn neodihnitor
dureri articulare
hipocalcemie

Dintre factorii psihosociali responsabili pentru oboseala cronica au fost identificati:

-grijile : 20, 76 % din muncitori ( d.s. 0,406, var. 0,165);
-dificultatile financiare: 21,15% din persoanele investigate ( d.s. 0,409, var. 0,167);
-sotul nu lucreaza: 15% din subiecti ( d.s. 0,357, var. 0,127);
-sotul este alcoolic : 15,76 % ( d.s. 0,365, var. 0,133);
-certurile in familie : 18,8 % ( d.s. 0,391, var. 0,153).

Prezenta cauzelor psihosociale ale oboselii cu frecventa mare in comparatie cu celelalte cauze ale oboselii
obisnuite se datoreaza nivelului socio- economic scazut al persoanelor investigate. Se remarca frecventa
mare de raportare a unui sot alcoolic si/ sau care nu lucreaza (populatia investigata fiind de sex feminin),
alcoolismul fiind o problema sociala actuala.

Un factor care contribuie dupa toate probabilitatile la aparitia oboselii cronice este programul de munca
inflexibil si numarul mare de ore suplimentare saptamanale, incluzand zilele de Sambata.
Diagnosticul de sindrom de oboseala cronica ar putea fi stabilit doar pentru 0,7% din populatia
investigata. Desi pentru celelalte persoane care se declara “cronic obosite” sunt prezente cauze fizice,
iatrogene, fiziologice si psihiatrice ale oboselii, nu este de neglijat factorul psihosocial, care isi aduce
contributia la persistenta oboselii.

Sapte din persoanele investigate sufera sau au suferit de tulburari psihice ( nevroze ) , la care factorul
psihosocial are de asemenea o contributie semnificativa.

Chestionarul realizat cuprinde intrebari detaliate referitoare la factorii psihosociali (alcoolism, griji,
program de lucru, situatie financiara, etc.) datorita observatiilor empirice- multe din persoanele
investigate declarasera anterior aplicarii chestionarului prezenta factorilor psihosociali cauzatori ai
oboselii, incluzand abuzul fizic din partea sotului.

In acest tip de situatie problema angajatorului o constituie absenteismul crescut la locul de munca, cu
pierderi semnificative in productivitatea muncii si imposibilitatea de respectare a termenelor de predare
pentru contracte, cu repercursiuni negative asupra relatiilor inter-organizationale la nivel de prestator–
beneficiar.

Interventii ce amelioreaza situatia in astfel de cazuri cuprind:

Dezvoltarea personala a angajatilor;
Consiliere si psihoterapie individuala pentru cazurile in care se considera necesara o abordare la nivel mai
profund;
Programe de educatie organizationala;
Programe de invatare a cooperarii la nivel de grup, training pentru munca in echipa;
Consiliere pe grupe de muncitori, in functie de dispozitia pe benzile de productie.

Ca tehnici implicate amintim: metode de tip “play-therapy“ si povesti metaforice terapeutice, terapii
integrative individuale si in grup, imageria ghidata, grupuri de discutii de tip interactiv, managementul
agresivitatii.

In concluzie, cei mai importanti factori implicati in succesul consilierii organizationale sunt reprezentati
de identificarea si evaluarea etiologica corecta, abia pe loc secund situand-se metodele de consiliere.

Basmele si analiza scenariului

23 July

Posted by oana

Basmele si analiza scenariului

Oana Maria Popescu

Basmele ajuta la inocularea normelor societatii in mintea copilului la modul constient, dar la nivel
subconstient pot furniza roluri, locatii si orare atractive si stereotipe pentru un scenariu de viata defectuos.
Analiza structurala a scenariului este bazata pe Matricea Scenariilor a lui Steiner.
Drama poate fi analizata ca schimbari ale rolului si locatiei intr-un continuum al timpului. Intensitatea
dramei este influentata de numarul de permutari intr-o perioada de timp (Viteza Scenariului) si contrastul
dintre pozitiile permutate (Gama Scnariului). O viteza si o gama scazute inseamna plictiseala. Momentul
fiecarei permutari variaza independent, de la supriza la suspans.

Asa cum analiza starilor eului este o parte a analizei tranzactionale structurale, analiza rolului este o parte
a analizei jocului si scenariilor, in definirea identitatilor implicate in actiune. Sloganul de pe tricoul unui
om poate reprezenta sloganul scenariului sau. Cu ajutorul acestui slogan se poate determina, adesea
printr-o intrebare indirecta, ce rol joaca in viata.
Persoana care “traieste intr-un scenariu” a simplificat de obicei vederea asupra lumii cu un minimum de
personaje dramatice. Diagrama rolurilor furnizeaza un mijloc de fixare a unui numar prestabilit de
identitati cheie vizualizate in terapie. Cand o persoana cunoaste care a fost “basmul sau preferat” rolurile
cheie pot fi asezate in cerc si apoi se distribuie rolurile in viata. Mai putin frecvent acest lucru poate
functiona si invers, si povestea clasica gasita se potriveste cu rolurile. Aceasta imagine in circumscrierea
actiunii are o utilitate similara cu analiza jocului.
Unele persoane pot prezenta semne de manierism a unora din acestea la un moment dat. Regula
schimbarii rolurilor este aceeasi ca si in analiza jocului, unde intr-un anumit moment o persoana joaca “cu
toate cartile din joc”, si analiza visului unde “fiecare persoana din vis este cel ce viseaza”. Tratamentul nu
poate fi complet pana nu este analizata pozitia persoanei in fiecare rol.
In analiza dramei sunt suficiente trei roluri pentru a infatisa miscarile emotionale care sunt drame. Aceste
roluri de actiune, spre deosebire de rolurile de identitate la care ne-am referit inainte, sunt Persecutorul,
Salvatorul si Victima. Drama incepe cand aceste roluri sunt stabilite sau anticipate de public. Nu exista
drama fara o schimbare a rolurilor. In urmatoarele trei exemple se poate urmari permutarea rolurilor.
In “Cantaretul din flaut” eroul incepe ca Salvator al orasului si Presecutor al sobolanilor, apoi devine
Victima a inselaciunii Persecutorului primar (care nu-i plateste onorariul) si ca razbunare devine
Persecutor al copiiilor din oras. Primarul se schimba din Victima (a sobolanilor) in Salvator (angajandu-l
pe cantaret), in Persecutor (dubla schimbare), in Victima (copiii lui mor). Copiii se schimba din Victime
Persecutate (sobolanii) in Victime Salvate, in Victime Presecutate de Salvatorul lor (contrast crescut).
In “ Scufita Rosie” eroina incepe ca Slavator (mancare si companie pentru bunica si prietenie si
instructiuni pentru lup). In schimbarea de suspans ea devine Victima pentru Persecutorul lup , care intr-o
schimbare neasteptata este Victima a padurarului Persecutor, care in acest act joaca doua roluri deodata
(viteza crescuta), de asemenea Salveaza pe Scufita Rosie si pe bunica. Intr-o versiune a povestii, Scufita
Rosie, jucand toate trei rolurile, se transforma in Persecutor indesand pietre in burta lupului impreuna cu
padurarul.
In “ Cenusareasa” eroina se transforma din Victima dublu Persecutata (mama si surorile vitrege) in
Victima triplu Salvata (zana ursitoare, apoi soarecii, apoi printul) si din nou in Victima Persecutata (dupa
miezul noptii), apoi Victima Salvata din nou. O analiza bruta a intensitatii dramei pentru ea, prin
totalizarea transformarilor, ne da un numar de 8 transformari.
Drama se compara cu jocurile tranzactionale, dar drama are un numar mai mare de evenimente, un numar
mai mare de permutari per eveniment si o persoana adesea joaca doua sau trei roluri odata. Jocurile sunt
mai simple si exista o miscare majora, de exemplu in “eu doar incerc sa te ajut” (I’m only trying to help
you”); exista doar o rotatie in sens opus acelor de ceasornic in triunghiul dramatic. Victima devine
Persecutor si Salvatorul devine Noua Victima.
Diagrama locatiei simplifica miscarile de locatie prin vectorul axei majore Aproape si Departe care au
subdiviziuni in Inchis si Deschis, in Public si Privat (spatiu). Drama este mutarea locatiei, si este
intensificata de Gama Scenariului (de la casa la sala de bal a castelului, de la Rascruce de Vanturi in
China, din curtea din fata in Oz) si Viteza Scenariului (aventurile in schimbare ale lui Pinocchio, Ulise,
etc).
Multi alti factori pot fi adaugati pentru a creste gradul de contrast precum si pentru a intensifica drama
rolurilor, cum ar fi momentul zilei, anotimpul, temperatura, nivelul zgomotului, lumina, dimensiunile,
simbolurile inconstiente, etc. China si peisajul joaca un rol important in romanele istorice care arata
transformari ale personajului odata cu transformarile istoriei.

In terapie diagrama locatiei poate fi folosita pentru a ilustra vizual schimbarile de locatie facute de o
persoana, si cateodata pentru comparatie cu altele. Poate fi util pentru a arata tiparele de calatorie ale unei
persoane si a le asemana cu tiparele scenariului. Multe povesti clasice au tipare de tip Odisee care includ
multe calatorii, in timp ce altele au perioade lungi de somn fara nici o calatorie, cum este “Frumoasa din
padurea adormita”.
Structurarea spatiului, ca si a timpului, poate fi utila in mod similar. Vizual ilustreaza opt preferinte
posibile si arata unde-si petrece timpul o persoana. Pentru tiparul unui scenariu, scena sfarsitului tragic al
cuiva poate fi localizata dinainte si o “calatorie a scenariului” poate fi evitata.
Schimbarile in spatiile vietii pot duce la schimbari semnificative. Se pot stabili decizii importante in viata
intrand in noi localizari ale scenariului, cum ar fi o slujba noua, o casa noua, o vacanta sau intrarea in
terapie. Schimbarile de spatiu pot duce insa si la anxietate de separatie sau anxietate de sosire, adesea cu
semnificatie pentru scenariu.
Interpretarile referitoare la camera in care locuieste o persoana din punct de vedere psihologic, cu
imaginatia si concretizarea realitatii, a fost multa vreme o parte a tehnicilor terapeutice in analiza
tranzactionala. Oamenii isi pot cara camerele din scenariu dupa ei, ducand la lucruri cum sunt conferinte
publice in dormitor, vorbitul in baie singur, etc. Injunctiile parentale pot influenta aceste lucruri, de
exemplu: “ Nu-ti parasi niciodata casa” si “ Fii in doua locuri deodata”. Intr-un caz un om care era
prietenos si cald in birou era rece si distant pe coridor si s-a descoperit ca a crescut intr-o garsoniera cu
mama lui, iar coridoarele erau “ teritoriul nimanui”, pe masura ce in viata s-a mutat dintr-o camera
calduroasa in alta.
Un copil este expus la mituri influente, basme si povestiri clasice intr-un mod care difera de la o familie la
alta si de la o cultura la alta. Culturile difera nu numai prin selectia naturala a povestilor populare care
sunt spuse si tiparite, dar si in versiunile disponibile ale acestor povesti. De exemplu “ Cenusareasa” si “
Scufita Rosie” au mai mult de 6 finaluri artificiale diferite. O mama care citeste povestea copilului ei are
posibilitatea de a alege versiuni fericite, triste, violente, lipsite de autenticitate, etc. varsta si starea civila a
mamei sau preferinta pentru copil ii pot influenta alegerea. Multe povesti includ “ a scapa de copil pentru
un timp” indicand ca ar putea fi terapeutice pentru mama, un mod de comunicare cu copiii, si ele trec de
la o generatie la alta atat datorita preferintei mamei cat si a copilului. Cititorii furnizeaza copilului un rol
din scenariu. Uneori o persoana nu-si poate aminti povestea preferata din copilarie, dar mama acelei
persoane isi va aminti cu siguranta.
Matricea scenariului a fost folosita pentru urmarirea permisiunilor parentale si injunctiilor. Zambetul cald
al mamei poate insemna “acesta esti tu” si poate adauga un “ Nu gandi- Fii Cenusareasa” in matricea
scenariului. In spiritul amuzamentului si al contractului “Hai sa ne prefacem” dintre copil si mama, pot
apare importante injunctii: “Nu gandi”, cum ar fi : “Nu observa personajele minore”, “Nu acorda atentie
finalului”( Pay-off), si “Treci prin asta iar si iar”. Basmul este foarte eficace si “prinde” daca reitereaza
“mitul familiei” din jurul copilului si daca furnizeaza matricea timpului longitudinal pentru injunctia care
trebuie indeplinita.
Uneori mama si copilul pot sa nu vada morala povestii si pot face un contract ca rolurile minore sunt mai
atractive decat cele ale eroului/ eroinei.
Din toate aceste motive basmele pe care le spunem copiiilor nostri si mai ales modul in care le spunem le
poate influenta decisiv “scenariul de viata”.

Arhitectura lichida in hipnoza

23 July

Posted by oana

Arhitectura lichida in hipnoza

Oana Maria Popescu

Ce este arhitectura lichida?

Arhitectura lichida este o arhitectura a carei forma corespunde interesului detinatorului, este o
arhitectura care se deschide pentru a te intampina si se inchide pentru a te apara, este o arhitectura fara
usi sau holuri, in care camera urmatoare este acolo unde este nevoie sa fie si este ceea ce are nevoie
sa fie. Este o arhitectura care danseaza sau pulseaza, devine linistita sau agitata. Arhitectura lichida
duce la construirea de orase lichide, orase care isi modifica valoarea, in care vizitatorii din medii diferite
vad repere diferite, unde vecinatatea evolueaza in functie de idealurile comune, si evolueaza pe masura
ce ideile se maturizeaza sau dispar. Aceasta este definitia arhitecturii lichide data de Marcos Novak,
unul din cei mai importanti promotori ai acestui tip de arhitectura la ora actuala.

Arhitectura lichida este descrisa ca si arhitectura interactiva, bazandu-se pe concepte care spun ca
arhitectura devine “lichida, fluida, animata” daca ii adaugam o a patra dimensiune, cea temporala. Un
concept introdus de Sachiko este acela al structurilor arhitecturale bazate pe ferofluid. Ferofluidul este
un material realizat de NASA si care treptat a fost utilizat in diferite domenii, ca de exemplu stabilizarea
cladirilor care oscileaza la rafale puternice de vant. Ferofluidul isi schimba starea daca este trecut printr-
un camp electromagnetic, si astfel structurile create cu ajutorul ferofluidului isi modifica forma daca sunt
supuse actiunii campului electromagnetic. Pavel Hadik are un alt proiect in domeniu, investigand
posibilitatea de a realiza un mediu arhitectural interactiv, structuri care se misca, cu ajutorul aliajelor care
cu memoria formei (SMA), formate din nichel, titan si cupru. Structurile construite pot fi utilizate ca
despartituri interioare “inteligente” sau adaposturi care raspund la modificarile din mediu.

Daan Rooseagarde a creat deja un peisaj interactiv care isi schimba forma in prezenta omului, compus
dintr-o multime de fibre care reactioneaza la miscarile si sunetele produse de vizitator.

Arhitectura lichida si hipnoza

Arhitectura lichida inseamna insa mai mult decat structuri adaptabile. Proiectul Second Skin combina
hipnoza cu arhitectura. Intrand in transa hipnotica arhitectul sau clientul pot trasa pe hartie forme
arhitecturale provenite din nivelul inconstient. Desenul este realizat in transa, si tot in transa hipnotica se
inregistreaza descrierea detaliata a impresiilor, cum sunt calitatile specifice legate de dimensiune, forma,
structura, punct de vedere, experiente kinestezice si proprioceptive legate de aceasta “a doua piele”. In
cea dea doua faza a proiectului Second Skin aceasta informatie este structurata intr-un format care
poate fi evaluat, cartografiat, procesat si reconfigurat in mod obiectiv. Scopul este acela de a construi un
model de locuinta intra-tipica.

Second Skin este un spatiu arhitectural care corespunde unui eu largit, ce cuprinde aspecte ale
memoriei, functionarii creierului, si notiuni inradacinate referitoare la protectie si adapost. Proiectul a fost
initiat de Marcos Lutyens si Tania Lopez Winkler, impreuna cu arhitectul Marcos Novak. Second Skin
utilizeaza hipnoza si algoritmul genetic pentru a extrage informatia mentala. Acest concept se leaga de
conceptul cuantic al intelegerii constientului. Second Skin este un spatiu arhitectural care corespunde
eului largit, utilizand mintea umana ca model pentru abordarea arhitecturala si utilizand arhitectura ca
metafora pentru adapostirea spatiului colectiv al mintii.

S-a pornit de la ideea “imaginarii casei de vis”, iar inductia hipnotica a tins spre ghidarea subiectului intr-
un spatiu cu valoare de refugiu primar. Comparand rezultatele individuale au fost observate similitudini
de forma, relatii spatiale si materiale, tiparele si structurile psihice individuale au produs case care
impartasesc aceleasi elemente. Respectiv indicau posibilitatea de a crea o colectivitate.

Casele rezultate au fost grupate in functie de carcateristicile lor formale, si apoi s-a realizat un program
computerizat care functioneaza dupa un model genetic. Algoritmul genetic ordoneaza liniile caselor si
genereaza o morfologie. In final a fost obtinuta o casa colectiva, care arata diferit ori de cate ori este
rulat programul. Fiind o insumare a calitatilor spatiale aceasta casa colectiva nu are o forma fixa.

Second Skin ne arata astfel relatia dintre mediul inconjurator si persoana. Aceasta relatie deriva din
spatiul care a existat intotdeauna, spatiul mintii, al structurilor care apar in mod natural. Prin hipnoza
putem veni in contact cu inconstientul. Casa colectiva este o metafora care adaposteste inconstientul
colectiv, arhetipurile. Atunci cand venim in contact cu acest spatiu fara limite putem extinde conceptele
noastre legate de realitate, perceptie, dimensiune si timp, si obtinem o “casa” aflata in subconstient.
Second Skin este si interfata intre ceea ce stim ca este real si spatiul care exista in interiorul nostru. Prin
intermediul proiectului Second Skin venim in contact cu structurile din interiorul nostru si generam un
spatiu identificat ca si casa. Cu alte cuvinte, cu ajutorul hipnozei ajungem la o noua conceptie spatiala
asupra casei, care este o interfata intre lumea interioara si cea exteroara. Din punctul de vedere al lui
Gaston Bachelard spatiul nu este doar un continator al obiectelor tridimensionale, ci si al viselor. Casa
obtinuta prin Second Skin este o metafora a umanitatii, locul unde sunt adapostite visele. Prin hipnoza
persoana este tradusa ca si casa, psihicul ca structura care poate fi vizitata. Spatiul personal este
convertit intr-un refugiu, iar structura reflecta persoana.

Arhitectura si creierul In 1974 Harold Proshansky explora conceptul de “identitate a locului”. Identitatea
locului se bazeaza pe intelegerea lumii fizice in care fiecare persoana traieste, lucreaza, etc.
Recunoasterea locurilor pe care le stocam in memorie include imagini, sentimente, atitudini, valori,
preferinte, intelesuri si concepte legate de comportamentul adecvat locatiei.

Proshansky a identificat trei factori care stau la baza influentei arhitecturii:

- plasarea fizica a casei, scolii si cartierului in care un copil invata unele din cele mai semnificative roluri
sociale, ca de exemplu ceea ce se asteapta din partea unei persoane datorita sexului sau, relatiilor de
familie, asocierii cu colegii, expectatiilor etnice, etc
- in fiecare rol o anumita structura arhitecturala are proprietati care influenteaza ceea ce se asteapta de
la noi ca si comportament. De exemplu diferentele in rolurile de gen pot fi reflectate in modul in care sunt
alocate dormitoarele intre frati, decorarea camerei, ce activitati sunt considerate adecvate in spatiul
personal al cuiva
- in fiecare locatie copilul trebuie sa invete abilitatile de mediu necesare pentru a le utiliza, pentru a le
schimba daca este posibil, si in consecinta pentru a obtine satisfactie. Arhitectura ca hipnoza

Modelul lui Proshansky ne arata practic legatura stransa dintre “mediul arhitectural”si inconstient. Acesta
este motivul pentru care in transa hipnotica se obtin structuri arhitecturale de tipul celor obtinute in
proiectul Second Skin. Second Skin este o proiectie exterioara a arhitecturii noastre interioare. Dar
lucrurile pot functiona si invers. Structurile arhitecturale pot functiona ca “ancore hipnotice”. De exemplu,
in transa hipnotica putem reface in minte un drum, cum ar fi cel parcurs de acasa la lucru in fiecare
dimineata. Pe acest drum ne luam repere: ajung la universitate, de aici o iau la dreapta, apoi ajung in
fata primariei, etc. Fiecarui reper arhitectural de acest gen ii putem atasa o experienta de viata, in plan
imaginar, ancorand astfel acea experienta cu acel reper arhitectural.

De altfel “efectul hipnotic” al structurilor arhitecturale este cunoscut inca din antichitate. Cladiri precum
piramidele, mausoleele, catedralele, templele, palatele, aveau scopul de a impresiona, de a prodiuce o
anumita stare, o disociere de context. In multe interventii hipnotice sunt utilizate proprietatile de “ancora”
a cladirilor sau structurilor arhitecturale, precum si proprietatea de “refugiu primar”, avand astfel o
structura arhitecturala lichida. Ne construim si decoram coridorul din “metafora coridorului” dupa cum
dorim, metafora “calatorie la o stanca” ne introduce intr-o “pestera cu valoare de refugiu primar” care se
deschide pentru a ne lasa sa intram si se inchide pentru a ne conferi siguranta. Vizualizarea unui pod,
sau a unei case de exemplu sunt si ele interpretate din punct de bedere psihologic/ psihanalitic.
Vizualizarea unei case este asociata tocmai nevoii de siguranta, de stabilitate.

Prin hipnoza putem astfel crea doua lucruri:

- putem proiecta in afara noastra structura interna, creand o arhitectura ca interfata intre mediul intern si
extern
sau
- putem proiecta in interiorul nostru o structura externa, creand un reper arhitectural intern.

Hipnoza pentru copii: desenele animate

23 July

Posted by oana

Hipnoza pentru copii:desenele animate

Oana Maria Popescu

Povestile, basmele si hipnoza

Povestile si basmele au “efect hipnotic” prin ele insele. Devenind “prinsi” de actiunea povestii, basmului,
romanului, povestirii, traim o transa hipnotica, suntem scufundati in acea actiune, ne transpunem intr-o
alta lume. De aici si valoarea terapeutica a basmelor si povestilor, a interventiilor metaforice. Clientul se
identifica cu unul dintre personaje, sau mai multe, si prin mecanisme proiective se poate ajunge la
schimbare. Acesta este de altfel principiul pe care se bazeaza si cinematerapia. Povestea este
transpusa cinematografic, si prin impactul vizual transa hipnotica este indusa cu mai mare usurinta. Dar
mass-media a fost intotdeauna precocupata de hipnoza, de felul in care poate fi indusa transa hipnotica,
si a preluat o multitudine de mituri hipnotice pe care le-a popularizat. Mesmerismul, hipnotizatorii
malefici, vrajitorii, hipnotizarea impotriva vointei persoanei hipnotizate, sunt toate teme prezente in
variate filme de pe marele si micul ecran. Si chiar daca sunt doar mituri, foarte indepartate de ceea ce
inseamna de fapt hipnoza, ele au captat imaginatia publicului. De aici si conceptiile gresite pe care multe
persoane le au in legatura cu hipnoza.

O credinta larg raspandita este aceea ca poti fi hipnotizat impotriva vointei tale, sau ca risti sa nu te mai
trezesti din transa hipnotica. Desigur nimic nu poate fi mai departe de adevar, pentru ca hipnoza nu
inseamna somn. Toate acestea sunt insa promovate de mass- media si cultura. Inca din copilarie privim
desene animate care ne invata aceste lucruri despre hipnoza.

Hipnoza in desenele animate

In afara de valoarea lor “hipnotica” asupra copiiilor, indusa de focalizarea atentiei, desenele animate
prezinta scene care au legatura cu hipnoza si descriu copiiilor ce ar insemna hipnoza- dintr-un punct de
vedere “mitic, mitologic sau legendar”. Dar in mintea copilului se poate forma o imagine despre ceea ce
este hipnoza, in acesti termeni.

In “Alladin” de exemplu personajul Jafar are un toiag magic in forma de sarpe care are puterea de a
hipnotiza. De multe ori sarpele este asociat cu hipnoza, asa cum se intampla si in desenul animat
“Cartile Junglei”, in care Kaa il hipnotizeaza pe Mowgli, cantand in acelasi timp, versurile cantecului prin
repetitie si ritm avand intr-adevar efect de inductie hipnotica: “Increde-te in mine, increde-te in mine…”.
Desigur vorbim de inductia de transa prin metode directive, putin utlizata in zilele noastre, dar care poate
cu toate acestea sa dea rezultate.

Ochii care se rotesc in spirala sunt simbolul persoanei hipnotizate si de altfel simbolul spiralei este si el
frecvent utilizat in legatura cu hipnoza. De ce? Probabil datorita efectului de confuzie si disociere.

Astfel, avem deja doua exemple prin care desenele animate speculeaza ca se poate induce transa
hipnotica: cu ajutorul unui obiect (toiagul in forma de sarpe) sau prin intermediul fixarii vizuale (Kaa il
priveste pe Mowgli in ochi). Din punct de vedere istoric acestea au fost intr-adevar metode prin care se
inducea sau se incerca inductia de transa: privitul unui obiect (in miscare), in mod clasic ceasul cu lant,
sau fixarea prin privitul fix in ochii terapeutului sau intr-un anumit punct.

O alta tema prezenta in mod frecvent in desenele animate este “controlul gandirii”sau “controlul viselor”
prin intermediul hipnozei. In “Batman” Gotham City este devastat de o serie de crime comise de trei
amici al caror creier a fost spalat utilizand aparatul de control al mintii numit “Palarierul Nebun” (The Mad
Hatter). Pentru publicul informat accentele ironice sunt clare, prin analogia realizata cu Palarierul Nebun,
personaj al lui Lewis Carrol. O asemenea posibilitate de “spalare a creierului” este foarte atractiva pentru
multi, si poate desenele animate pe care le privim in copilarie isi aduc si ele contributia la temerile unor
clienti de a “se lasa hipnotizati”. Povestile din copilarie nu sunt usor uitate. Iar povestile copilariei la ora
actuala sunt in mare parte desenele animate.

Hipnotizatorul nebun, malefic, este un alt laitmotiv al filmelor si desenelor animate. Beetlejuice, un spirit
din lumea de dincolo, reuseste sa se inflitreze in televizoarele din intregul oras, si astfel intregul oras
este hipnotizat. Si acest “hipnotizator malefic” poate continua sa ne sperie si dupa ce am depasit varsta
copilariei. Adaugand la reticentele legate de hipnoza.

“Familia Flinstone”aduce in scena o alta teama: aceea de a nu te mai putea trezi din starea de hipnoza.
Wilma si Betty urmaresc un hipnotizator la televizor, iar Fred decide sa incerce hipnoza pe pielea lui
Barney, reusind sa-l convinga pe Barney ca este un caine. Dar neputand sa-l mai scoata din transa cei
doi merg sa-l caute pe hipnotizator, care reuseste sa-l scoata din transa pe Barney, in acelasi timp
hipnotizand niste caini care incep sa creada ca sunt oameni. Totusi, acest desen animat aduce si un
adevar legat de hipnoza: hipnoza nu este ceva ce sa poata fi indus numai de anumite persoane, care se
presupune ca ar avea talente speciale. Oricine poate induce transa hipnotica, respectiv oricine are
pregatirea necesara pentru a o face.

Insa indiferent de miturile propagate in desenele animate, ele au o certa influenta asupra noastra in
copilarie. Sunt povestile pe care le privim la televizor. Este suficient sa amintim ca povestea sau basmul
preferat in copilarie este congrunet scenariului de viata (conform teoriei analizei tranzactionale). Iar
personajul cu care ne identificam ne poate defini “rolurile” pe care ni le asumam in viata, traim scenariul
pe care personajul preferat il traieste in poveste si atribuim roluri secundare din poveste persoanelor
aflate in jurul nostru. Asa ca avem sanse sa ne distibuim psihoterapeutul in rolul “hipnotizatorului nebun”.

Despre hipnoza, bufnite si pisici. Poveste in transa

23 July

Posted by oana

„Despre hipnoza, bufnite si pisici. Poveste în transa”

Oana Maria Popescu, Georgiana Gane

(lucrare prezentata la Conferinta de Hipnoza Ericksoniana, 2009)

1. Introducere

„Bufnita si pisica au plecat împreuna pe mare într-o barca frumoass, de o culoare verde ca mazarea. Au
luat cu ele niste miere si o gramada de bani, înveliti într-o bancnota de cinci lire. Bufnita s-a uitat în sus
la stele si a cântat la chitara: „O, pisica frumoasa, ce pisica frumoasa esti.” Pisica i-a spus bufnitei:
„Esti o passre asa de eleganta, cât de fermecator cânti! Hai sa ne casatorim, dar ce facem cu inelul?”
Au navigat mai departe, timp de un an si o zi, spre tarâmul în care cresteau copaci mari si acolo, într-o
padure, era un purcelus, cu un inel pe care-l purta pe nas. „Draga purcelusule, vinzi pentru un siling
inelul tau?” Purcelusul a spus: „Da.” Asa ca au luat inelul si s-au casatorit a doua zi. La curcanul care
traia pe deal au luat cina, cu felii de sunca pe care le-au mâncat cu furculita. Si mâna în mâna pe nisip
au dansat în lumina lunii. Si au avut copii care au fost jumatate pisica si jumatate bufnita. Baietii din
familie au avut pene si cioc si fetele au avut blana si cozi lungi.” Orice adult stie ca bufnitele si pisicile
nu se pot împrechea. Dar pentru copii acest lucru nu conteaza. Povestea este credibila. De altfel orice se
poate întâmpla în lumea imaginatiei, nu numai pentru copii ci si în ce priveste adultii.

2. Psihoterapia copilului- câteva aspecte

Ca si în psihoterapia adultului, în psihoterapia copilului exista o mare varietate de abordari. Tendintele

teoretice principale sunt psihanalitica, psihodinamica, centrata pe client, comportamentala si cognitiva. O
diferenta majora în comparatie cu psihoterapia adultului este aceea ca de multe ori copiii nu îsi pot
exprima problemele si dificultatile în cuvinte.

Primele manifestari ale comportamentului de tip hipnotic la copil sunt în timpul jocului, acest stadiu fiind
numit protohipnoza. Protohipnoza este asemanatoare cu hipnoza prin faptul ca este o imitare a realitatii si
în acelasi timp o distorsionare a ei. Jocul are o realitate temporara pentru copil, dar ca si fanteziile
hipnotice este limitat în timp si recunoscut ca fiind diferit de realitatea obisnuita. Diferentierea între
implicarea în lumea imaginara si lumea reala este începutul experientei disociative. Exista de altfel o
similitudine între limbajul folosit în joac? ?i cel al auto-hipnozei. Atunci când folosim protohipnoza
(jocul) în terapia copilului este important s? insist?m pe propria lume fantastic? a copilului ?i s? respect?
m ini?iativa pe care copilul este obi?nuit s? o aib? în acel domeniu. Capacitatea protohipnotic? tinde s? se
manifeste în fantezia concretizat? în ac?iune: feti?ele vorbesc cu p?pu?ile lor ?i b?ie?ii puf?ie ca
locomotivele (Russ, 2004).

Hipnoza de vârf este r?spunsul hipnotic disponibil la sugestia hipnotic? în gama de vârsta de 9-12 ani,
etap? de dezvoltare a copilului în care num?rul mediu de itemi realiza?i pe scalele hipnotice este maxim.
Copilul trece de la protohipnoz? la hipnoza de vârf, având capacitatea de a internaliza experien?ele
fantastice cu ochii deschi?i din joac?, iar protohipnoza face loc treptat preferin?ei pentru o ac?iune
fantastic? în trans? hipnotic? cu ochii închi?i. Imagina?ia ocup? un rol central în ceea ce numim hipnoz?;
imagina?ia este unul din factorii comuni sau mecanismele care unesc ceea ce se nume?te hipnoz? (Lynn ?
i Rhue, 1991; Spanos ?i Barber, 1974). Spanos ?i Barber (1974) spuneau c? teoreticienii st?rii ?i ai non-
st?rii sunt de acord cu faptul c? sugestia hipnotic? implic? o schimbare de la orientarea pragmatic? din
via?a de zi cu zi la o orientare care implic? imagina?ia, afirma?ie sus?inut? de Coe ?i Sarbin (1991).

2.1. „Trans??”- tratamentul psihologic folosind tehnica „Harry” - Mulholland

Neil Mulholland (2007) spunea, referindu-se la seria c?r?ilor ?i filmelor Harry Potter: „Cred c? urmând
exemplul lui Harry ?i încorporând magia sa (curajul ?i în?elepciunea) în adev?rate tehnici terapeutice care
au fost încercate, ?i noi la rândul nostru putem realiza „vraja” de unii singuri asupra gândirii ?i vie?ilor
noastre.” Conform cu autorul mai multe modele psihoterapeutice pot fi adaptate pove?tii lui Harry:
terapia narativ?, terapia cognitiv-comportamental?, EMDR ?i mindfluness. În acest context Neil
Mulholland propune ceea ce nume?te „terapia Harry Potter”, realizat? pentru persoanele care sufer? de
anxietate ?i depresie. Metoda se centreaz? pe echilibrarea emo?ional? iar ca tehnici Mulholland descrie
tehnica „po?iunii magice a gândurilor”- „magia alb?” a gândirii pozitive.

3. Basmele ?i utilizarea lor în psihoterapie

Basmele, spre deosebire de orice alt? form? de literatur?, direc?ioneaz? copilul spre g?sirea propriei
identit??i, sugerând de asemenea experien?ele necesare pentru dezvoltarea ulterioar? a caracterului s?u
(Bettleheim, 1976). În basme procesele interne sunt externalizate ?i devin comprehensibile fiind
reprezentate de personajele din poveste ?i de evenimentele basmului. Este interesant de notat c? la copilul
mic capacitatea protohipnotic? este exprimat? tocmai prin externalizare.

Natura nerealist? a basmului este o unealt? important? pentru c? eviden?iaz? faptul c? basmul nu de?ine
informa?ii importante deespre lumea extern?, ci despre procesele interne individuale, iar dup? vârsta de 5
ani, când basmele încep s? aib? un în?eles adev?rat pentru copil, nici un copil normal nu confund?
basmele cu realitatea. A?a cum spunea Bettleheim (1976): „Feti?a care î?i imagineaz? c? este o prin?es?
într-un castel elaboreaz? o întreag? fantezie legat de aceasta, dar atunci când mama o cheam? la cin? ?tie
c? nu este prin?esa din acel castel.”

4. Programul ?coala Vr?jitorilor

4.1. Un basm terapeutic: ?coala Vr?jitorilor

Bazat pe povestea lui Harry Potter, programul structurat „?coala Vr?jitorilor” este un program în 12 pa?i
cu aplicabilitate în dezvoltarea personal? ?i terapia de grup pentru copii (care poate fi adaptat pentru adul?
i), bazat pe crearea unui context lipsit de autenticitate. Într-o ?coal? a vr?jitorilor se poate înv??a orice,
putem s? d?m frâu liber imagina?iei, fanteziei ?i creativit??ii, putem înv??a vr?ji prin care s? „desfacem”
orice r?u anterior. „Vraja” este un ritual terapeutic.

Contextul este creat automat ?i sunt dezvoltate expectan?ele. Tehnicile în sine sunt o prelucrare a lec?iilor
de la ?coala Hogwarts din povestea lui Harry Potter. Conform cu Gane (2006) Dumbledore ac?ioneaz?
ca ?i psihoterapeut în seria volumelor Harry Potter, procesul ?i schimbarea terapeutic? fiind privite în
primul rând din perspectiv? analitic?. Pe de alt? parte interven?iile terapeutice din Harry Potter sunt
abordate din perspectiv? Ericksonian?.

4.2. Structur?

4.2.1.Povestea ?colii de Vr?jitori

În „Hipnoza ?i stresul” (2008), Hawkins spune „Toate psihoterapiile se bazeaz? pe o poveste sau o hart?
care de obicei explic? etiologia problemelor de prezentare, modul în care este men?inut?
simtomatologia ?i metoda de tratament… Inerent? pove?tii este credin?a c? pacientul se va îns?n?to?i
dac? se angajeaz? în anumite ritualuri terapeutice. Atunci când pacientul împ?rt??e?te aceast? credin??
sunt stabilite expectan?ele ?i speran?a unui rezultat terapeutic încununat de succes care ac?ioneaz? ca un
placebo puternic.”

Programul ?coala Vr?jitorilor urmeaz? acest model al pove?tii terapeutice. Povestea este îns??i ?coala de
vr?jitori, o ?coal? în care copilul înva?? cum s? fac? schimb?ri. Având în vedere c? pentru copil lumea
fantastic? este la fel de real? ca ?i lumea realit??ii înconjur?toare pân? la v?rsta de 7-8 ani ?i c? dup?
aceast? vârst? apare un vârf al poten?ialului hipnotic pân? la 12-14 ani, povestea terapeutic? explicativ?
este foarte credibil? pentru copil. Astfel povestea psihoterapiei este perceput? de copil în manier? similar?
cu cea în care adultul în?elege psihanaliza, sau hipnoterapia, sau orice alt? metod? psihoterapeutic?. Este
inutil s? explic?m copilului principiile CBT – lui sau gestaltului. Dar principiile unei ?coli de vr?jitori
sunt u?or asimilabile ?i în?elese de c?tre copil. În acela?i timp se acceseaz? memoria copilului ?i este
pus? în mi?care c?utarea incon?tient? ?i accesarea unor lucruri deja cunoscute.

Cei mai mul?i copii cunosc povestea lui Harry Potter ?i a faimoasei ?coli de vr?jitorie de la Hogwarts.
Exact a?a cum adultul a auzit de Freud ?i foarte mul?i clien?i adul?i în psihoterapie se gândesc c? sursa
problemelor lor se afl? în copil?rie, (pentru c? a?a se ?tie c? a spus Freud), tot a?a pentru copil ?coala vr?
jitorilor este automat asociat? cu Harry Potter, sau Hogwarts sau pove?tile cu vr?jitori ?i vr?jtoare.
Ritualurile terapeutice ajut? la consolidarea pove?tii. Motiv pentru care ritualurile terapeutice (construirea
cutiilor „pensiv”, formule magice, construirea baghetei magice, etc.) sunt folosite extensiv în cadrul
programului ?coala Vr?jitorilor. Adresându-se copiilor cu vârsta peste 7 ani, programul ?coala Vr?
jitorilor este, pe lâng? o „poveste” psihoterapeutic? credibil? pentru copil ?i o joac? structurat? cu reguli,
astfel fiind pliat pe nevoia copilului de joc structurat cu reguli în perioada 7-11 ani.

Profe?iile auto-împlinite se refer? adesea la fenomenul prin care elevii se comport? ?i se descurc? la un
nivel congruent cu expectan?ele preconcepute ale profesorului. Regulile ?colii de Vr?jitori, prezentate în
prima zi a programului, spun c? la finalul semestrului to?i copii vor primi o diplom? de vr?jitor. Se pleac?
astfel de la premiza c? to?i participan?ii din grup au realizat schimbarea terapeutic?, având astfel valoare
de profe?ie auto-împlinit?. Mesajul transmis de terapeut este acela c? to?i vor reu?i. Un studiu clasic
realizat în 1968 a fost cel în care cercet?torii au spus unui grup de înv???tori c? unii dintre elevii lor au un
poten?ial crescut de dezvoltare intelectual?. De fapt elevii respectivi fuseser? deja ale?i la întâmplare. Opt
luni mai târziu elevii care fuseser? identifica?i ca având un poten?ial crescut au prezentat achizi?ii mai
mari decât ceilal?i elevi din ?coal? la testarea coeficientului de inteligen??. Rezultatul a devenit cunoscut
sub numele de efectul Pygmalion, referindu-se la piesa cu acela?i nume a lui George Bernard Shaw.

4.2.2. Fundamente teoretice

Programul ?coala Vr?jitorilor este din punct de vedere teoretic ?i tehnic o abordare eclectic?/ integrativ?,
luând în considerare principii ale hipnoterapiei Ericksoniene, CBT, bilbioterapiei, terapiei prin joc,
psihoterapiei psihodinamice, terapiei centrate pe client, terapiei prin art? ?i terapiei familiale.

Programul respect? structura clasic? a basmului: copilul este ajutat, pe de o parte de c?tre terapeut, care
face parte integrant? din basm (profesor, „vr?jitor expert”) ?i pe de alt? parte de „obiectele magice” pe
care copilul înva?? s? le confec?ioneze ?i s? le utilizeze, obiecte cu func?ii multiple: suport, ancor?
terapeutic?, ritual terapeutic, sarcin? comportamental?, tehnic? proiectiv? ?i mijloc de rezolvare a
problemelor. Din punct de vedere al psihologiei analitice Jungiene eroul din basm este cel care
restaureaz? s?n?tatea (situa?ia con?tient? s?n?toas?) ?i care în programul ?coala Vr?jitorilor este însu?i
clientul, care este eroul basmului cu vr?jitori, de?inând elementele necesare ?i cuno?tin?ele fantastice
pentru schimbarea terapeutic?.

Tehnic ?i metodologic programul ?coala Vr?jitorilor se apropie destul de mult de psihoterapia suportiv?,
principalele tehnici utilizate fiind centrate pe strategiile de rezolvare a problemelor, modalit??ile
alternative de percep?ie a situa?iei ?i a sinelui, con?tientizarea de c?tre copil a ajutorului ?i suportului
disponibil, strategii de coping ?i rezolvare de probleme imediate.

Un punct central al programului este stablirea unei rela?ii bazate pe încredere cu terapeutul. Sunt incluse ?
i o serie de tehnici proiective fundamentate pe teoria orinetat? spre insight. Nu în ultimul rând exist? o
bog??ie de tehnici împrumutate din imageria ghidat? ?i tehnicile de relaxare, ca ?i tehnici de a?a-numit?
„hipnoz? informal?” bazate pe abilit??ile protohipnotice sau hipnotice de vârf ale copilului, func?ie de
nivelul s?u de dezvoltare. Pe de alt? parte programul se centreaz? în primul rând pe joc ?i contextul
inautentic al basmului.

Fiind o „?coal?” programul ?coala Vr?jitorilor înglobeaz? evident principiile înv???rii prin imitare sau
modelling (psihoterapia comportamental?). O diferen?? major? în compara?ie cu teoria comportamental?
(care presupune c? la baza tulbur?rilor la copil se afl? factorii de înv??are) este aceea c? se pleac? de la
presupunerea c? la copiii pre?colari ?i ?colari principala manifestare a problemelor sau psihopatologiei
sunt tulbur?rile comportamentale ?i emo?ionale, care au la baz? atât factori de înv??are cât ?i factori
interni.

Programul ?coala Vr?jitorilor implic? în terapie acei p?rin?i care doresc sau consider? necesar acest lucru,
fie în grupuri terapeutice sau de suport pentru p?rin?i, fie în ?edin?e de psihoterapie în care sunt prezen?i
doar p?rin?ii copilului respectiv. Se pleac? de la premiza c? copilul beneficiaz? în mai mare m?sur? de
programul terapeutic bazat pe angajarea într-o lume specific? copil?riei, f?r? prezen?a p?rin?ilor. Pe de
alt? parte poate fi necesar s? se lucreze cu p?rin?ii acolo unde simptomele sunt produse sau între?inute în
mediul familial. Indiferent de situa?ie p?rin?ii sunt informa?i asupra structurii programului terapeutic
pentru copii ?i se p?streaz? în permanen?? contactul cu ace?tia în vederea inform?rii reciproce ?i a feed-
back-ului. Dar atunci când se lucreaz? cu copiii este de multe ori foarte important s? oferim suport
social ?i antrenamentul abilit??ilor p?rin?ilor. Forehand (1993) spunea c? asigurarea abilit??ilor p?rin?ilor
prin consilierea acestora este o metod? foarte eficace de management a comportamentului problematic al
copilului.

Conform cu Vygostky (1966, 1978) joaca, ?i mai ales „joaca de-a…” (ceva anume) este o activitate
primar? social? ?i cultural? prin intermediul c?reia copiii dobândesc capacit??i simbolice, abilit??i
interpersonale ?i cuno?tin?e sociale. Extinzând teoriile lui Vygotsky, Rogoff (1990) sugereaz? faptul c?
copiii î?i maximalizeaz? poten?ialul developmental cu ajutorul sprijinului, respectiv a partenerilor sociali
cu experien??, prin participare ghidat? la activitatea valorizat? cultural. Programul ?coala Vr?jitorilor
îmbr??i?eaz? acest model, copiii fiind „ucenici” ai „vr?jitorilor exper?i” în contextul unei culturi a jocului
construite în comun de c?tre terapeu?i ?i copii.

4.2.3. Aplicabilitate

Având la baz? externalizarea fanteziilor prin construirea întregii strategii terapeutice în jurul unui basm,
respectiv a unei pove?ti cu vr?jitori, programul este inadecvat pentru copiii cu deficite structurale, care au
probleme în diferen?ierea fanteziei de realitate. Pân? în prezent programul nu a fost aplicat în terapia de
grup.

Tehnicile realizate au fost aplicate în terapia individual? la copii cu v?rsta între 7 ?i 12 ani.

Bibliografie:

Andrewertha, G (1989): The Three Sentence Induction, în S. Lankton (red): Ericksonian Hypnosis:
Application, Preparation and Research; Ericksonian Monographs, number 5. New York. Brunner/Mazel
Publ.

Bettleheim, B (1976): The Uses of Enchantment. The meaning and importance of fairy tales. New York.
Penguin Books Ltd.

Curle, C; Bradford, J; Thompson, J; Cawthorn, P (2005): Users Views on a Group Therapy Intervention
for the Chronically Ill or Disabled Children and Their Parents: Towards a Meaningful Assesment of
Therapeutic Effectuveness. Clinical Child Psychology and Psychiatry. 10. 509-529.

Dafinoiu, I; Vargha, J.L (2003): Hipnoza clinic?. Tehnici de induc?ie. Strategii terapeutice. Ia?i. Editura
Polirom.

De Lucia- Waack, J.L; Gerrity, D (2001): Effective Group Work for Elementary School-Age Children
Whose Parents are Divorcing. The Family Journal. 9. 273-286.
Duffany, A; Panos, P.T (2009): Outcome Evaluation of Group Treatment for Sexually Abused and
Reactive Children. Research on Social Work Practice. 19.291-305.

Franz, M.L (1963): An Introduction to the Interpretation of Fairy Tales. Dallas, Texas. Spring
Publications.

Fromm, E; Nash, M (1992): Contemporary Hypnosis. New York. The Guilford Press.

Gane, G (2006): Harry Potter ?i drumul c?tre sine. Lucr?rile conferin?ei na?ionale de hipnoz?
Ericksonian?. Izvorul Mure?ului.

Hawkins, P.J (2008): Hipnoza si stres. Bucure?ti. Editura Polirom.

Hawkins, P.J, Nestoros, J (1997): Psychotherapy. New Perspectives on Theory, Practice and Research.
Athens, Greece. Elinika Grammata Publ.

Hopkins, B; Barr, R; Michael, G; Rochat, P (2005): The Cambridge Encyclopedia of Child Development.
Cambridge University Press.

Houck, G.M; King, M.C; Tomlinson, B; Vratel, A; Wecks, K (2002): Small Group Interventions for
Children with Attention Deficit Disorders. The Journal of School Nursing. 2002. 18. 196-212.

Huynh, M; Vandwick, J.H; Diseth, T (2008): Hypnotherapy in Child Psychiatry: The State of te Art.
Clinical Child Psychology and Psychiatry. 13. 377-390.

Jager, J; Ryan, V (2007): Evaluating Clinical Parctice: Using Play-based Techniques to Elicit Children
Views on Therapy. Clinical Child Psychology and Psychiatry. 12.437-452.

James, T (2000): Hypnosis: A Comprehensive Guide. London. Crown House Publ.

Josefi, O; Ryan, V (2004): Non-directive Play Therapy for Young Children with Autism: A Case Study.
Clinical Child Psychology and Psychiatry. 9.533-553.

Lettendre, J; Davis, K (2004): What Really Happens in Violence Prevention Groups? A Content Analysis
of Leader Behaviors and Child Responses in a School Based Violence Prevention Project. Small Group
Research. 35. 367-389.

Lynn, S.J; Sivec, H (2000): The Hypnotizable Subject as Creative Problem- Solving Agent. New York.
The Guilford Press.

Kilhstrom, F (2005): Is Hypnosis An Altered State of Counsciousness or What?. Contemporary Hypnosis.

22. 1. 34-38.
Klaas, A (2007): Trance and Hypnosis Defined with Modern Logic. European Journal of Clinical
Hypnosis. 5. 3. 43-57.

Koegl, C.J; Farrington, D.P; Augimeri, L.K; May, D.M (2008): Evaluation of a Targeted Cognitive-
Behavioral Program for Children with Conduct Problems. Clinical Child Psychology and Psychiatry. 13.
419-436.

Kozlowska, K; Hanney, Z (2001): An Art Therapy Group for Children Traumatized by Parental Violence
and Separation. Clinical Child Psychology and Psychiatry. 6. 49-80.

Masessa, Ed (2008): Cartea micului vr?jitor. Bucure?ti. Editura Corint Junior.

Mullholand, N (2007): Using Psyhological Treatment with Harry, în N.Mullholand (red): The Psyhology
of Harry Potter. Dallas, Texas. Benbella Books, Inc.

Murakami, J.L (2007): Mental Illness and the World of Wizardry, în N.Mullholand (red): The Psyhology
of Harry Potter. Dallas, Texas. Benbella Books, Inc.

Newsome, W.S. (2004): Solution Focused Groupwork with At Risk Junior High School Students:
Enhancing the Bottom Line. Research on Social Work. 14. 336-345.

Nickerson, A; Coleman, M.N (2006): An Explanatory Study of Member Attraction, Climate and
Behavioral Outcomes of Anger-Coping Group Therapy for Children with Emotional Disturbance. Small
Group Research. 37. 115-141.

Rosengren, K; Rosengren, E (2007): Discovering Magic, în N.Mullholand (red): The Psyhology of Harry
Potter. Dallas, Texas. Benbella Books, Inc.

Russ, W (2004): Play in Child Development and Psychotherapy. Toward Empirically Supported Practice.
New Jersey. Lawrence Erlenbaum Associates Publ.

Salkind, N, J; Margolis, L; Goodnight, M (2002): Child Development. New York. Gale Group, Thomson
Learning.

Savidge, C; Christie, D; Brooks, E; Stein, S; Woplert, M (2004): A Pilot Social Skills Group for Socially
Disorganized Children. Clinical Child Psychology and Psychiatry.9.289-298.

Shepherd, L; Kuczinsky, A (2009): The Use of Emotive Imagery and Behavioral Technology for a 10-
Year-Old Boy Nocturnal Fears of Ghosts and Zombies. Clincal Case Studies. 8.99-114.

Thorngren, J.M; Kleist, D.M. (2002): Multiple Family Group Therapy: An Interpersonal Postmodern
Approach. The Family Journal. 10. 167-178.
Waller, D (2006): Art Therapy for Children. How It Leads to Change. Clinical Child Psychology and
Psychiatry. 11. 271-284.

Wright, R.C (1982): Trance and confusion in Gestalt therapy. Journal of Contemporary Psychotherapy.
13.1. 70-76.

Yalom, J. D; Leszcz, M (2008): Tratat de psihoterapie de grup. Teorie ?i practic?. Bucure?ti. Editura Trei.

Yang, T-R; Wolberg, P.J; Wu, S-C; Hwu, P-Y (2003): Supporting Children of the Autism Spectrum in
Peer Play at Home and School: Piloting the Integrated Play Groups Model in Taiwan. Autism. 2003. 437-
455.

Zeig, J (1989): Using Metaphor and the Interspersal Technique, în S. Lankton (red): Extrapolations:
Demonstrations of Ericksonian Therapy, Ericksonian Monographs, number 6. New York. Brunner/Mazel
Publ.

Modelul Milton

23 July

Posted by oana

„MODELUL MILTON”- CONSTRUIREA INTERVENTIILOR METAFORICE ÎN

PSIHOTERAPIE

Oana Maria Popescu

Rodica Miron

Cosmina P?curar

Loredana Drobot

(lucrare prezentata in cadrul Conferintei Nationale de Hipnoza Ericksoniana,

2007)

“Învata-ma si voi uita,

Arata-mi si îmi voi aminti,

Implica-ma si voi întelege”.

(Nadia Lalak, 2003)

1. Metafora terapeutica si modelul Milton

 Metafora terapeutica este un tip de metafora conceptuala prezentata sub
forma de poveste sau alta paralela la o întreaga situatie sau un aspect al ei,
relatata de catre psihoterapeut clientului.

Cei mai cunoscuti „utilizatori” de metafore în lumea moderna sunt George

Lakoff, unul din cei mai de seama lingvisti din SUA, si Milton Erickson, asa-
numitul „parinte al hipnoterapiei moderne”. Conform cu Erickson metafora
detine un rol crucial în comunicarea si experienta umana. Comunicarea
umana este privita în psihoterapia Ericksoniana ca fiind o metafora, iar
metaforele sunt utilizate în hipnoterapie pentru a comunica simultan la mai
multe nivele.

Programarea neurolingvistic? nume?te „modelul Milton” tipul de limbaj

care î?i are originile în utilizarea limbajului de c?tre Milton Erickson, respectiv
un model de contruire a propozi?iilor cuprinzând o mul?ime de omisiuni,
distorsiuni ?i generaliz?ri. Folosirea limbajului complex distrage mintea con?
tient? ?i permite accesul mai facil la resursele incon?tiente.

În sens larg modelul Milton se refer? la utilizarea comunic?rii de tip

metaforic ?i a limbajului Ericksonian. Metaforele realizeaz? conexiuni creative
între 2 evenimente sau experien?e pentru a crea un exemplu, iar Milton
Erickson, maestrul terapiei metaforice, când a fost întrebat care sunt cele mai
importante trei variabile ale terapiei a r?spuns: „observ?, observ?, observ?”,
cu referire la metaforele furnizate în terapie de c?tre clientul însu?i.

Cei mai de seam? mae?tri contemporani ai comunic?rii care au utilizat

metaforele ca ?i modalitate de comunicare au fost Nelson Mandela, Winston
Churchill, John F. Kennedy, Mohamed Ali ?i Martin Luther King.

Metafora func?ioneaz? la mai multe nivele. Mintea con?tient? proceseaz?

con?inutul pove?tii în timp ce incon?tientul recep?ioneaz? mesajul ascuns în
metafor?. Mesajul metaforei duce la schimbare, iar mintea con?tient? se
concentreaz? pe suprafa?a pove?tii. În poveste se creeaz? realit??i paralele,
a?a cum se întâmpl? în vis, astfel încât problemele pot fi rezolvate la nivel
incon?tient.

Pe de alt? parte, ne spunem nou? în?ine, încontinuu, în minte, versiuni

diferite ale propriei noastre pove?ti de via??. Versiunile auto- construite ale
scriptului vie?ii proprii nu sunt nimic altceva decât metafore personale, nu
neap?rat conforme adev?rului realit??ii externe.

2. Tipuri de metafore ?i interven?ii metaforice în psihoterapie

De cele mai multe ori folosirea sintagmei „metafor? terapeutic?” ne duce

cu gândul la pove?ti, parabole, aforisme, basme, ?i alte forme de comunicare
verbal? sau scris?. Îns? metafora terapeutic? se refer? la toate tipurile de
interven?ii care implic? crearea de paralele cu situa?ia de via?? a clientului
sau accesarea posibilit??ii de identificare cu con?inutul metaforic prezentat.
Astfel, în marea familie a metaforelor terapeutice î?i g?sesc locul pove?tile ?i
basmele, respectiv biblioterapia ca metod? terapeutic?, filmele ?i implicit
video- sau cinematerapia, muzica, respectiv meloterapia, teatrul ?i ca urmare
dramaterapia ?i psihodrama, jocurile ?i terapia prin joc, umorul, recadrarea,
sculptura familial?, temele de cas? ?i ritualurile ca tehnici împrumutate din
terapia cognitiv- comportamental?.

De altfel, orice psihoterapie eficace implic? utilizarea metaforelor într-o

form? sau alta.

Bibilioterapia

Bibiloterapia se bazeaz? pe citirea ?i discutarea pove?tilor. Conform

biblioterapiei, o serie de pove?ti clasice ne înva?? despre diferite valori: “C?r?
ile junglei” despre respect ?i prietenie, “Pinocchio” despre dragoste, devo?
iune ?i îndr?zneal?, “Cenu??reasa” despre încredere ?i armonie, iar “Harry
Potter” despre prietenie ?i bun?tate, pentru a da doar câteva exemple.

Bruno Bettelheim, în „The Uses of Enchantment”, 1976, exemplific? din

punct de vedere psihanalitic care sunt mesajele pe care le transmite basmul
sau povestea. În „Cei trei purcelu?i” este prezentat principiul pl?cerii versus
principiul realit??ii. Acest basm îl înva?? pe copil s? nu fie lene? ?i s? ia
lucrurile u?or pentru c? poate muri. Planificarea inteligent? ne poate face
victorio?i. Este prezentat ?i avantajul de a te maturiza, pentru c? cel de-al
treilea purcelu? este cel mai mare ?i mai vârstnic.

Casele simbolizeaz? ?i progresul istoric al omului de la casa de paie la cea

de c?r?mid?, iar din punct de vedere psihanalitic de la personalitatea
dominat? de id la cea influen?at? de superego ?i controlat? de ego.

Cei doi purcelu?i mai tineri tr?iesc în conformitate cu principiul pl?cerii, c?

utând gratificare imediat?. Cel de-al treilea a înv??at s? tr?iasc? în
conformitate cu principiul realit??ii.

Copilul înv??? de asemenea c? exist? posibilitatea de a-?i dezvolta

inteligen?a pentru a fi victorios asupra unui oponent mai puternic.

Lupul este o proiec?ie extern? a r?ut??ii copilului, a dorin?ei sale de a

devora ?i a anxiet??ii ca s? nu aib? cumva soarta similar? lupului.

Copilul în?elege subcon?tient ?i diferen?a dintre a mânca ?i a devora,

respectiv între principiul pl?cerii necontrolat ?i cel controlat (purcelul aduce ?i
mâncare în cas?).

Purcelu?ul cel mai mare este superior celor mai tineri (atipic, pentru c? in
pove?ti de obicei fratele cel mai mic triumf?). Copilul poate identifica
progresul s?u, identificându-se pe rând cu fiecare din cei trei purcelu?i.

Lupul prime?te ceea ce merit?, ?i astfel este adus în scen? ?i principiul

drept??ii.

Dispari?ia primilor doi purcelu?i nu este dramatic?: copilul în?elege c?

trebuie s? ne debaras?m de formele de existen?? anterioare dac? dorim s?
ajungem într-o form? superioar?. Cei trei purcelu?i sunt aceea?i persoan?, în
stadii diferite (r?spunsul lupului este exact la fel).
 Gândirea copilului este direc?ionat? spre propriul s?u progres ?i el poate
trage propriile concluzii.

Pove?tile terapeutice

Unele din cele mai vechi pove?ti din lume sunt cele ale aborigenilor
australieni, care povestesc despre na?terea fenomenelor naturale. Se spune
c? totul a început cu ?apte femei care controlau focul, ?i un b?rbat a venit ?i a
furat focul pentru el însu?i. Neputincioase, femeile se ridicar? la cer ?i
devenir? constela?ia “?apte surori”, în timp ce b?rbatul refuza s? împart?
focul cu ceilal?i. Enervat de cererile oamenilor, el arunc? cu c?rbuni în ei, ?i
porni un incendiu în care el însu?i fu incinerat. ?i mai tr?ie?te ?i azi,
transformat în cioar?.

Michael Yapko spunea c? “pove?tile ca instrumente educa?ionale au fost

principala metod? de educare ?i socializare în istoria uman?”.

Biblia este o poveste metaforic? despre facerea lumii. Ca specie, oamenii

au folosit pove?tile pentru a explica lumea în care tr?iesc ?i propriile origini.
Aceste pove?ti ne ajut? s? definim ?i s? în?elegem multe lucruri care altfel ar
fi de neîn?eles, ?i astfel ne permit s? ne cre?m lumea.

Isus ?i Budha nu ?ineau cursuri, ci foloseau parabole. Zen Budhi?tii sunt

cunoscu?i pentru pove?tile lor profunde. Piesele de teatru, baletul ?i opera
sunt alte forme de metafore, ca ?i video-clipurile ?i filmele. Pove?tile ne pot
împlini visele ?i visele noastre sunt de fapt pove?ti.

Nadia Lalak (2003) spunea:

“Înva??-m? ?i voi uita,

Arat?-mi ?i îmi voi aminti,

Implic?-m? ?i voi în?elege”.

Pove?tile sunt o parte important? de implicare a clien?ilor în în?elegerea

informa?iei.

Pove?tile au ?i puterea de a disciplina. De exemplu în Nepal exist? tradi?ia

ca pedeapsa pentru comportamentul neadecvat la copii s? fie înlocuit? de
pove?ti cu personaje înfrico??toare. Pove?tile inspir? ?i motiveaz?, invoc?
emo?ii, promoveaz? schimbarea, creaz? leg?turi minte-corp, au puterea de a
vindeca.

Milton Erickson utiliza pove?ti metaforice structurate în scop terapeutic.

Comunicarea metaforic? în terapie prezint? mari avantaje. În primul rând

sunt “ateoretice”. O astfel de comunicare aduce oamenii laolalt?, ne ajut? s?
ne conect?m unii la al?ii, s? facem noi în?ine conexiuni ?i s? form?m noi rela?
ii. Povestea nu are leag?tur? doar cu con?inutul s?u verbal, ci în primul rând
cu conectarea. Pove?tile relateaz? informa?ia mai eficace decât un simplu
fapt ?i se apropie mai mult de experien?a personal?.
 Metaforele sunt o form? de comunicare indirect?, imaginativ? ?i implicit?
cu clientul. De multe ori cuvintele “metafor? terapeutic?”, “poveste
terapeutic?” sau “poveste care vindec?” sunt folosite in acela?i mod.

Exist? o diferen?? între pove?tile orale ?i cele scrise. Pove?tile transmise

pe cale oral? sunt dinamice, a?a cum trebuie s? fie pove?tile, ?i ele sunt
adaptate de la povestitor la povestitor ?i de la un ascult?tor la altul.

Pove?tile au o serie de caracteristici ale comunic?rii eficace:

- sunt interactive
- ne înva?? prin atractivitate
- înving rezisten?a
- dezvolt? abilit??ile de rezolvare a problemelor
- creaz? posibilit??i
- invit? la luarea independent? a deciziilor
Basmele
Perspectiva psihanalitic?

Copilul are nevoie de o modalitate prin care s? se în?eleag? pe sine în

lumea complex? în care tr?ie?te. De obicei copilul g?se?te în?elesuri în
basme. Basmele comunic? cu copilul la mai multe niveluri. Conform
modelului psihanalitic al personalit??ii umane basmele poart? mesaje
importante la nivel con?tient, subcon?tient ?i incon?tient.

Copiii, indiferent de nivelul lor intelectual ?i de vârsta pe care o au, par s?

prefere basmele populare oric?ror alte pove?ti. Aceste basme fac referire la
presiunile interne pe care copilul le în?elege automat în mod incon?tient ?i
ofer? solu?ii temporare ?i permanente la problemele sale.

Problemele cu care copiii se confrunt? sunt multiple: dezam?giri, dileme,

rivalit??i între fra?i, achizi?ionarea unei valori proprii, realizarea existen?ei
sinelui, dep??irea dependen?elor.

Copilul nu poate în?elege mediul s?u în mod ra?ional, ci prin intermediul

viselor cu ochii dechi?i, fanteziei ?i jocului. Astfel, con?inutul incon?tient este
încorporat în fanteziile con?tiente. Basmele ofer? noi dimensiuni imagina?iei
copilului, pe care probabil i-ar fi dificil s? le descopere de unul singur. Mai
important chiar, forma ?i structura basmelor sugereaz? copilului imagini prin
intermediul c?rora î?i poate structura fanteziile ?i î?i poate g?si un drum în
via??.

Atât la copil, cât ?i la adult, incon?tientul este un determinant important

al comportamentului incon?tient. Conform teoriei psihanalitice dac?
materialului incon?tient îi este permis s? ajung? la nivel con?tient ?i s? fie
prelucrat prin intermediul imagina?iei, poten?ialul s?u d?un?tor (prin
reprimare presupunându-se c? duce la personalit??i rigide, obsesiv-
compulsive) este mult redus, ?i are, dimpotriv?, un efect pozitiv.

Copilul are nevoie de sugestii în form? simbolic? despre cum poate

dep??i diverse probleme ?i poate ajunge la maturitate. Pove?tile „corecte
politic” nu men?ioneaz? îmb?trânirea sau moartea, limitele existen?ei
noastre, sau dorin?a de via?? etern?.

Basmele prezint? la modul imaginar procesul dezvolt?rii umane ?i fac

acest proces mai atractiv pentru copil. Pe lâng? în?elesul lor profund
psihologic, basmele sunt o oper? de art?. Basmele nu ar putea avea impact
dac? nu ar fi o form? de art?. ?i în acest sens basmele sunt unice, fiind o
form? de art? pe care copilul o poate în?elege.

În basm este exprimat? ?i mo?tenirea noastr? cultural?. În func?ie de

punctul de vedere asupra basmului, putem g?si în el în?elesuri diferite. De
exemplu în „Scufi?a Ro?ie” faptul c? este înghi?it? de lup este privit ca tem?
pentru:

- noaptea care devoreaz? ziua

- iarna care înlocuie?te anotimpurile calde
- zeul care înghite victima sacrificat?.

Basmele abund? ?i în elemente religioase, ?i multe pove?ti biblice au o

structur? asem?n?toare basmelor. De exemplu „1001 de Nop?i” este plin? de
referin?e la religia islamic?. Multe din pove?tile fra?ilor Grimm fac referire la
Dumnezeu.

Basmele sunt terapeutice pentru c? pacientul î?i g?se?te propriile solu?ii

prin contemplarea a ceea ce basmul pare c? implic? despre sine însu?i ?i
conflictele sale interne în acel moment al vie?ii.

Basmele nu au preten?ia s? descrie lumea a?a cum este, ?i nici nu ne dau

sfaturi referitoare la ceea ce ar trebui s? facem. De obicei basmul nu are
nimic de-a face cu via?a exterioar? a pacientului, ci cu problemele sale
interioare. Natura nerealist? a basmului este foarte important? pentru c?
devine clar c? el nu con?ine informa?ii despre lumea extern?, ci despre
procesele interne.

Miturile au multe lucruri comune cu basmele, dar în mituri eroul principal

este frecvent prezentat ca personaj demn de urmat.

Basmele r?spund în mod sugestiv la întreb?ri eterne:

- Cum este lumea cu adev?rat?

- Cum îmi voi tr?i via?a în aceast? lume?
- Cum pot fi eu însumi?

Basmul este o experien?? de via?? pentru copil, ?i adolescen?ii care nu au

parte de basme în copil?rie încearc? s? compenseze acest lucru în
adolescen??, prin credin?a în astrologie, vr?jitorie, droguri, aderarea la un cult
condus de un guru, etc. (Bettelheim, 1976). Basmele sunt o etap? prin care
omul trebuie s? treac?.

Cu cât o persoan? se simte mai sigur? în mediul s?u, cu atât mai pu?in are
nevoie de proiec?iile infantile (basme, religie, mituri, etc.).
 Basmele seam?n? de altfel cu visele. Prin intermediul basmului persoana
se distan?eaz? de con?inutul incon?tientului, pe care-l poate vedea exterior
lui, ?i asupra c?ruia poate dobândi controlul.

Când copilul spune despre un basm „îmi place”, înseamn? c? are ceva s? îi
spun? ?i basmul trebuie repetat.

Perspectiva analizei tranzac?ionale

Basmele ajut? la inocularea normelor societ??ii în mintea copilului la modul

con?tient, dar la nivel subcon?tient pot furniza roluri, loca?ii ?i orare
atractive ?i stereotipe pentru un scenariu de via?? defectuos.

Analiza structural? a scenariului este bazat? pe Matricea Scenariilor a lui

Steiner.

Drama poate fi analizat? ca schimb?ri ale rolului ?i loca?iei într-un

continuum al timpului. Intensitatea dramei este influen?at? de num?rul de
permut?ri într-o perioad? de timp (Viteza Scenariului) ?i contrastul dintre
pozi?iile permutate (Gama Scenariului). O vitez? ?i o gam? sc?zute înseamn?
plictiseal?. Momentul fiec?rei permut?ri variaz? independent, de la supriz? la
suspans.

A?a cum analiza st?rilor eului este o parte a analizei tranzac?ionale

structurale, analiza rolului este o parte a analizei jocului ?i scenariilor, în
definirea identit??ilor implicate în ac?iune. Sloganul de pe tricoul unui om
poate reprezenta sloganul scenariului s?u. Cu ajutorul acestui slogan se poate
determina, adesea printr-o întrebare indirect?, ce rol joac? în via??.

Persoana care “tr?ie?te într-un scenariu” a simplificat de obicei vederea

asupra lumii cu un minimum de personaje dramatice. Diagrama rolurilor
furnizeaz? un mijloc de fixare a unui num?r prestabilit de identit??i cheie
vizualizate în terapie. Când o persoan? cunoa?te care a fost “basmul s?u
preferat” rolurile cheie pot fi a?ezate în cerc ?i apoi se distribuie rolurile în
via??. Mai pu?in frecvent acest lucru poate func?iona ?i invers, ?i povestea
clasic? g?sit? se potrive?te cu rolurile. Aceast? imagine în circumscrierea ac?
iunii are o utilitate similar? cu analiza jocului.

S?ge?ile din diagram? nu indic? ac?iunea secven?ial?, ci regula c? toate

rolurile se pot schimba între ele, ?i c? o persoan? poate juca orice rol într-un
moment sau altul ?i poate vedea orice persoan?, inclusiv terapeutul, într-unul
din aceste roluri la un moment dat. Unele persoane pot prezenta semne de
manierism a unora din acestea. Regula schimb?rii rolurilor este aceea?i ca ?i
în analiza jocului, unde într-un anumit moment o persoan? joac? “cu toate c?
r?ile din joc”, ?i analiza visului, unde “fiecare persoan? din vis este cel ce
viseaz?”. Tratamentul nu poate fi complet pân? nu este analizat? pozi?ia
persoanei în fiecare rol.

În analiza dramei sunt suficiente trei roluri pentru a înf??i?a mi?c?rile emo?
ionale care sunt drame. Aceste roluri de ac?iune, spre deosebire de rolurile
de identitate la care ne-am referit înainte, sunt Persecutorul, Salvatorul ?i
Victima. Drama începe când aceste roluri sunt stabilite sau anticipate de
public. Nu exist? dram? f?r? o schimbare a rolurilor. Aceasta este indicat? de
o schimbare a pozi?iei vectorului din diagram?. În urm?toarele trei exemple
se poate urm?ri permutarea rolurilor.

A. În “Cânt?re?ul din flaut” eroul începe ca Salvator al ora?ului ?i Persecutor al

?obolanilor, apoi devine Victima a în?el?ciunii Persecutorului primar (care
nu-i pl?te?te onorariul) ?i ca r?zbunare devine Persecutor al copiiilor din
ora?. Primarul se schimb? din Victim? (a ?obolanilor) în Salvator
(angajându-l pe cânt?re?), în Persecutor (dubl? schimbare), în Victim?
(copiii lui mor). Copiii se schimb? din Victime Persecutate (?obolanii) în
Victime Salvate, în Victime Persecutate de Salvatorul lor (contrast crescut).
B. În “Scufi?a Rosie” eroina începe ca
Salvator (mâncare ?i companie pentru bunica : S V, ?i prietenie ?i instruc?
iuni pentru lup: :S V). În schimbarea de suspans ea devine Victim? pentru
Persecutorul lup ( P V), care într-o schimbare nea?teptat? este Victim? a p?
durarului Persecutor ( P V), care în acest act joac? dou? roluri deodat?
(vitez? crescut?), de asemenea Salveaz? pe Scufi?a Ro?ie ?i pe bunica ( S
V). Într-o versiune a pove?tii, Scufi?a Ro?ie, jucând toate trei rolurile, se
transform? în Persecutor îndesând pietre în burta lupului împreun? cu p?
durarul. Schimb?rile bunicii sunt: V S,

V P, V S ; lupul: V S, P V,

V P (direc?ia s?ge?ilor arat? ini?iativa).

C. În “Cenu??reasa” eroina se transform? din Victim? dublu

Persecutat? (mama ?i surorile vitrege) în Victim? triplu Salvat? (zâna
ursitoare, apoi ?oarecii, apoi prin?ul) ?i din nou în Victim? Persecutat? (dup?
miezul nop?ii), apoi Victim? Salvat? din nou. O analiz? brut? a intensit??ii
dramei pentru ea, prin totalizarea transform?rilor, ne d? un num?r de 8
transformari: V pp Vsss Vpp Vs.

Drama se compar? cu jocurile tranzac?ionale, dar drama are un num?r

mai mare de evenimente, un num?r mai mare de permut?ri per eveniment ?i
o persoan? adesea joac? dou? sau trei roluri odat?. Jocurile sunt mai simple ?i
exist? o mi?care major?. Victima devine Persecutor ?i Salvatorul devine Noua
Victim?.

Diagrama loca?iei simplific? mi?c?rile de loca?ie prin vectorul axei majore

Aproape ?i Departe care au subdiviziuni în Închis ?i Deschis, în Public ?i Privat
(spa?iu). Drama este mutarea loca?iei, ?i este intensificat? de Gama
Scenariului (de la cas? la sala de bal a castelului, de la R?scruce de Vânturi în
China, din curtea din fa?? în Oz) ?i Viteza Scenariului (aventurile în schimbare
ale lui Pinocchio, Ulise, etc).

Mul?i al?i factori pot fi ad?uga?i pentru a cre?te gradul de contrast precum ?i
pentru a intensifica drama rolurilor, cum ar fi momentul zilei, anotimpul,
temperatura, nivelul zgomotului, lumina, dimensiunile, simbolurile incon?
tiente, etc. China ?i peisajul joac? un rol important în romanele istorice care
arat? transform?ri ale personajului odat? cu transform?rile istoriei.

În diagram? cifrele se refer? atât la exemple din basme, cât ?i la locuri reale:
Privat Public Privat Public

Deschis 1 2 5 6 Deschis

Închis 3 4 7 8 Închis

APROAPE DEPARTE

1. Locuri apropiate deschise ?i private: lumini? în p?dure, iaz, curtea din

fa??, acoperi?;
2. Locuri apropiate deschise ?i publice: pia??, teren de joac?, parada pe
strad?, bazin de înot, stadion, ?osea;
3. Locuri apropiate închise ?i private: iaz, cuptor, vizuin?, dormitor,
cabinet medical, creier;
4. Locuri apropiate închise ?i publice: tavern?, teatru, boxa martorilor,
masa de ?edinte, camera de conferin?e, lifturi, vestiare, supermarket,
cazinouri, spitale;
5. Locuri îndep?rtate deschise ?i private: covor zbur?tor, deal, gr?dina
fermecat?, Caleea Lactee, tundra, cerul, de?ertul, preeria, plaja lini?tit?,
drum de safari;
6. Locuri îndep?rtate deschise ?i publice: împ?r??ii magice, vapoare, sta?
iuni de schi, câmpuri de b?t?lie, plaje de var?, ora?e Europene,
Timbuktu, rai;
7. Locuri îndep?rtate închise ?i private: pe?ter?, grot?, casa de turt?
dulce, burta balenei, turnul castelului, sta?ie spa?ial?, mormânt
egiptean, iglu, clopot de scufundare, cadavru, pasaje subterane;
8. Locuri îndep?rtate închise ?i publice: ?ara minunilor, castele, hotel de
vacan??, ?coala de corec?ie, casele sclavilor, bar?ci militare, cabarete,
catedrale.

Imaginea unei c?l?torii între oricare din categoriile de mai sus într-o singur? zi
scoate la iveal? drama în mutarea loca?iei.

Diagrama în cadrul diagramei pentru o loca?ie mai fin? poate fi f?cut? pentru
analiza prin retragerea întregii diagrame a loca?iei în cadrul oric?reia din cele
8 subdiviziuni. De exemplu contrastul între a fi închis într-un spa?iu deschis
(cabin? telefonic? exterioar?, rachet?, etc) ?i a fi într-un spa?iu închis care
este atât privat cât ?i public (capel?, sal? de a?teptare, etc).

În terapie diagrama loca?iei poate fi folosit? pentru a ilustra vizual schimb?

rile de loca?ie f?cute de o persoan?, ?i câteodat? pentru compara?ie cu altele.
Poate fi util pentru a ar?ta tiparele de c?l?torie ale unei persoane ?i a le
asem?na cu tiparele scenariului. Multe pove?ti clasice au tipare de tip Odisee
care includ multe c?l?torii, în timp ce altele au perioade lungi de somn f?r?
nici o c?l?torie, cum este “Frumoasa din p?durea adormit?”. Un tipar de c?l?
torie dintr-un basm, de exemplu cas?- p?dure- lumini? dep?rtat- casa de turt?
dulce, poate fi cartografiat numeric pentru referin??.

Structurarea spa?iului, ca ?i a timpului, poate fi util? în mod similar. Vizual

ilustreaz? opt preferin?e posibile ?i arat? unde-?i petrece timpul o persoan?.
Pentru tiparul unui scenariu, scena sfâr?itului tragic al cuiva poate fi localizat?
dinainte ?i o “c?l?torie a scenariului” poate fi evitat?.
Schimb?rile în spa?iile vie?ii pot duce la schimb?ri semnificative. Se pot stabili
decizii importante în via?? intrând în noi localiz?ri ale scenariului, cum ar fi o
slujb? nou?, o cas? nou?, o vacan?? sau intrarea în terapie. Schimb?rile de
spa?iu pot duce îns? ?i la anxietate de separa?ie sau anxietate de sosire,
adesea cu semnifica?ie pentru scenariu.

Interpret?rile referitoare la camera în care locuie?te o persoan? din punct de

vedere psihologic, cu imagina?ia ?i concretizarea realit??ii, a fost mult?
vreme o parte a tehnicilor terapeutice în analiza tranzac?ional?. Oamenii î?i
pot c?ra camerele din scenariu dup? ei, ducând la lucruri cum sunt conferin?e
publice în dormitor, vorbitul în baie singur, etc. Injunc?iile parentale pot
influen?a aceste lucruri, de exemplu: “Nu-?i p?r?si niciodat? casa” ?i “Fi în
dou? locuri deodat?”.

Un copil este expus la mituri influente, basme ?i povestiri clasice într-un mod
care difer? de la o familie la alta ?i de la o cultur? la alta. Culturile difer? nu
numai prin selec?ia natural? a pove?tilor populare care sunt spuse ?i tip?rite,
dar ?i în versiunile disponibile ale acestor pove?ti. De exemplu “Cenu??reasa”
?i “Scufi?a Ro?ie” au mai mult de 6 finaluri artificiale diferite. O mam? care
cite?te povestea copilului ei are posibilitatea de a alege versiuni fericite,
triste, violente, lipsite de autenticitate, etc. Vârsta ?i starea civil? a mamei
sau preferin?a pentru copil îi pot influen?a alegerea. Multe pove?ti includ “a
sc?pa de copil pentru un timp” indicând c? ar putea fi terapeutice pentru
mam?, un mod de comunicare cu copiii, ?i ele trec de la o genera?ie la alta
atât datorit? preferin?ei mamei cât ?i a copilului. Cititorii furnizeaz? copilului
un rol din scenariu. Uneori o persoan? nu-?i poate aminti povestea preferat?
din copilarie, dar mama acelei persoane î?i va aminti cu siguran??.

Matricea scenariului a fost folosit? pentru urm?rirea permisiunilor parentale ?i

injunc?iilor. Zâmbetul cald al mamei poate însemna “acesta e?ti tu” ?i poate
adauga un “Nu gândi- Fi Cenu??reasa” în matricea scenariului. În spiritul
amuzamentului ?i al contractului “Hai s? ne prefacem” dintre copil ?i mam?,
pot apare importante injunc?ii: “Nu gândi”, cum ar fi: “Nu observa
personajele minore”, “Nu acorda aten?ie finalului”(Pay-off), ?i “Treci prin asta
iar ?i iar”. Basmul este foarte eficace ?i “prinde” dac? reitereaz? “mitul
familiei” din jurul copilului ?i dac? furnizeaz? matricea timpului longitudinal
pentru injunc?ia care trebuie îndeplinit?.

Dramaterapia

Se bazeaz? pe crearea unei “piese de teatru” în jurul unei pove?ti ?i ajut?

astfel la identificarea cu personajul, descoperirea finalului ?i re?inerea
rezultatului.

Prin punerea în scen? a pove?tii se creeaz? o metafor? de tip experien?ial.

McCormack (1989) sus?inea c? îns??i psihoterapia este o metafor? de tip

pies? de teatru.

Videoterapia
 Videoterapia sau cinematerapia este folosit? ca interven?ie metaforic?.
Clien?ii se pot identifica cu probleme similare celor pe care le au pentru a
construi strategii eficace de ie?ire din situa?ie. Clien?ii sunt ruga?i s? urm?
reasc? anumite filme ?i subiectul lor este discutat în ?edin?ele de terapie.

Videoterapia folose?te imagini care cer clientului s? introduc? în poveste

con?inutul personal pentru a construi în?elesuri relevante, ducând la o
schimbare.

În cinematerapie sau videoterapie exist? de altfel liste de filme care se

utilizeaz? pentru diferite problematici, iar unele din aceste filme sunt folosite
în mod similar interven?iilor hipnotice.

Juc?riile ca metafore

Juc?riile sunt folosite atât în psihoterapia copilului, cât ?i a adultului.

Juc?ria ca obiect are o înc?rc?tur? metaforic?, ea simbolizeaz? un anumit

personaj, fantezie sau situa?ie de via??. De multe ori este mai u?or s?
atribuim comportamente, sentimente sau gânduri p?pu?ii, ?i p?pu?a î?i poate
lua libertatea de a spune sau a face ceea ce clientul consider? c? nu poate
face el însu?i.

Jocul ajut? la dezvoltarea sinelui, la interac?iunea minte-corp ?i la

rezolvarea conflictelor. Faciliteaz? dezvoltarea identit??ii ?i aptitudinilor
sociale, ?i modeleaz? comportamentul ?i rolurile adecvate cultural.

Umorul ca metafor?

Râsul este o activitate uman? timpurie, care apare în jurul vârstei de 4

luni. Râsul pare a fi un mecanism func?ional care ajut? la adaptarea la
problemele vie?ii. Umorul este folosit pentru a ne descurca cu diferite situa?ii
de via??, pentru a ne ajuta s? ne schimb?m sentimentele, ?i pentru a ne
conecta cu al?i oameni. Ne poate ajuta s? ne dezvolt?m stima ?i coeren?a, s?
cre?tem calitatea interac?iunilor noastre cu al?i oameni ?i s? punem bazele
unei bune rela?ii. Umorul poate ajuta la aplanarea conflictelor, schimbarea
dispozi?iei ?i îmbun?t??irea percep?iei vie?ii.

Alte metafore

Ritualurile terapeutice, recadrarea, sculptura familial?, obiectele, imageria

ghidat?, meloterapia, art- terapia, sunt forme de psihoterapie metaforic?.

Unele din cele mai importante metafore sunt cele experien?iale. Crearea
experien?ei posibilei schimb?ri este important? în terapie. Metaforele
experien?iale se refer?, ca exemplu, la o tem? de cas? care s? ajute clientul
s? ajung? la rezultatul dorit sau la desf??urarea unei activit??i în cadrul ?edin?
ei terapeutice sau în afara ei.

Înv???m mai mult prin experien??, a?a cum copilul înva?? s? mearg? prin
propria experien??, în care p?rin?ii îi întind o mân? de ajutor.
Hipnoza ca tehnic? metaforic?

Hipnoza în sine este o interven?ie de tip metaforic. Ea se bazeaz? pe

crearea unei imagini, pe accesarea nivelului incon?tient, pe limbajul de tip
Ericksonian.

Metafora se aplic? în confruntarea cu acele probleme care pe de o parte

sunt reflectate, tr?ite de client ca fiind imposibil de rezolvat, dar în care
terapeutul întrez?re?te posibilitatea efectiv? de a fi modificate, în cadrul c?
rora clientul se declar? incapabil s? produc? solu?ii viabile sau abord?ri care
ar putea fi aplicate cu succes. În toate aceste cazuri recursul la metafor?
poate furniza un “brânci” pentru a ie?i din punctul mort al dezn?dejdei, al
neputin?ei sau bloc?rii de care d? dovad? clientul când se simte paralizat în
fa?a dificult??ilor.

Seam?n? mult cu interpretarea viselor. Clientul este întrebat: “ Dup? tine,

asta ce ar putea însemna?” ?i prin asociere liber? se ajunge la g?sirea în?
elesului.

O aplica?ie des utilizat? a hipnozei ca metafor? este aceea din

hipnoanaliz?, respectiv catalizarea prin metafor? hipnotic? a analizei tr?irilor,
comportamentelor ?i gândurilor clientului, precum ?i analiza “visului”
hipnotic. Clientul se angajeaz? în verbalizare, dramatizare, joc terapeutic,
desen, etc., ?i se poate elimina astfel “intelectualizarea” procesului analitic.
Astfel hipnoanaliza faciliteaz? expresivitatea. Hipnoanaliza cuprinde ca
tehnici de baz? asocia?ia liber?, inducerea “visului” hipnotic, scrisul automat,
desenul hipnotic, jocul terapeutic, regresia, “privirea în oglind?”, inducerea
conflictului experimental, metaforele pentru abordarea incon?tientului.

3. Metafora terapeutic? din perspectiv? psihologic?

Metafora nu este pur ?i simplu un fenomen lingvistic. Este un mecanism

conceptual prin care în?elegem concepte abstracte ?i realiz?m judec??i
abstracte. De?i o bun? parte din sistemul nostru conceptual este metaforic, o
parte semnificativ? este non-metaforic?. Metafora ne permite s? în?elegem
un subiect abstract în termeni mai concre?i sau cel pu?in în form? mai
concis?.

Harta metaforei nu este un algoritm matematic. Ea se bazeaz? mai

degrab? pe coresponden?a experien?elor noastre decât pe similitudine. Este
o modalitate compact? de reprezentare a unui subset de tr?s?turi cognitive ?i
perceptive ?i permit unui num?r mare de informa?ii s? fie transferate.
Metafora ne permite s? vorbim despre experien?e care nu pot fi descrise
literal. Prin imagerie metafora asigur? o reprezentare vie ?i astfel memorabil?
a experien?ei percepute.

Peivio (1993) spunea c? metaforele sunt procese cognitive care au loc în

cadrul unei reprezent?ri cognitive ?i a unei re?ele de memorie. În?elegerea
metaforei implic? re?inerea informa?iei pe termen lung, asociat? cu termenii
metaforici.
 Metafora implic? imagerie, asocia?ii verbale, reprezent?ri abstracte ?i
produc?ie lingvistic?, respectiv imageria ?i procesele verbale sunt combinate.
Imageria ajut? la stocarea eficient? a informa?iei ?i asigur? flexibilitatea.

Se presupune c? metafora este o structur? lingvistic? care poate fi

conceput? ca “matrice” sau “punte” care favorizeaz? func?ionarea la nivel de
gândire ?i emo?ie prin intermediul simbolului, înainte ca emo?ia s? apar? în
limbaj sub form? de gândire con?tient?. Metaforele au atât în?eles emo?ional,
cât ?i cognitiv.

Lakoff (1980) clasific? metaforele în termeni de structuri cognitive care

permit procesarea informa?iei:

- metaforele ontologice, care se nasc din experien?a corporal? ?i sunt

legate de obiecte neînsufle?ite
- metaforele de orientare, care furnizeaz? orientarea în dimensiuni sau
coordonate care se schimb?
- metafore emo?ionale, ce func?ioneaz? ca matrici ce permit exprimarea
emo?iilor ?i st?rilor afective
- metafore structurale sau cognitive, în care se compar? concepte
abstracte, cum sunt dragostea sau liberatatea, ?i sunt un amestec de
metafore ontologice ?i de orientare.

Extensiile metaforice produc schimb?ri ale în?elesului la nivel de limbaj.

Dar în toate culturile metaforele î?i men?in calitatea structural? pentru c?:

- produc imagini
- compar? dou? cuvinte, percep?ii, lucruri sau concepte diferite
- au un în?eles literal ?i unul figurativ
- în?elesul literal ias? din context

Lokoff ?i Johnson (1980) spuneau c? metafora combin? dou? tendin?e

conceptuale diferite pentru a produce o nou? semnifica?ie. Acest fenomen de
cartografiere a unui domeniu cognitiv se realizeaz? printr-o serie de entit??i
ce formeaz? un “domeniu surs?” ?i calit??ile transferate devin “un domeniu ?
int?”. Asemenea cartografieri sunt asimetrice ?i par?iale. Se pot proiecta
tipare din domeniul surs? în domeniul ?int?.

3.1. Abordarea metaforic? în programarea neurolingvistic?

În conformitate cu John Grinder “Tot ceea ce nu este concret este

metaforic- în mod clar, aceasta implic? marea majoritate a experien?elor
noastre de zi cu zi. Rela?ia pe care o avem cu incon?tientul este cel mai
important factor care determin? succesul nostru în via??, ?i aceasta este o
metafor?.”

Metafora este parte integrant? a noului cod NLP. Ea asigur? cadrul de ini?
iere a schimb?rii ?i de dezvoltare a competen?elor prin pove?ti, activit??i ?i
exemple care în aparen?? nu au prea mult de-a face cu problema clientului.
Aceast? aparent? confuzie ne permite s? transmitem idei ?i s? invit?m la noi
asocia?ii, care apoi devin experien?? de via??.
 Metafora are ?i func?ia de ini?iere ?i men?inere a schimb?rii organiza?
ionale, din perspectiva program?rii neurolingvistice, compunerea ?i utilizarea
metaforelor devenind o abilitate util? la nivel de management, astfel încât
prin utilizarea metaforelor s? se reduc? rezisten?a la schimbare în cadrul
organiza?ional.

John Grinder ?i Carmen Bostic sunt “mae?trii metaforei” în programarea

neurolingvistic? în ultimii ani, atât în ce prive?te metaforele verbale cât ?i
cele non-verbale.

Conform teoriei NLP metafora este mai u?or de acceptat ca form? de

comunicare verbal? ?i utilizarea ei se bazeaz? din punct de vedere teoretic pe
paradigma lui Wolfram. Paradigma lui Wolfram asupra schimb?rii sus?ine c?
procesele non-liniare sunt în mod tipic reprezentate de seturi de ecua?ii
diferite. Atunci când ne confrunt?m cu un fenomen complex anticip?m acel
fenomen printr-un complex corespondent, respectiv prin reprezentarea
proceselor non-liniare ca seturi de ecua?ii diferen?iale, care din punct de
vedere matematic sunt dificil de calculat. Wolfram arat? îns? c? exist? o
alternativ?, strâns legat? de teoria automatului (care st? la baza teoriei
program?rii neurolingvistice), ?i anume crearea de sisteme de reguli
nonconformiste. Cu un simplu set de reguli nonconformiste este posibil?
generarea unui fenomen extrem de complex ?i aceste seturi de reguli pot
servi drept modele pentru procesele non-liniare. Aceasta este practic o
metafor? matematic? asem?n?toare cu geometria non- Euclidian?,
abstractizat? înainte de posibilitatea aplic?rii sale practice, geometrie care
face abstrac?ie de axioma paralelelor.

Sistemele formale sunt astfel privite ca tipuri speciale de metafore.

John Grinder îl cita de altfel pe Carl Marx, spunând c? “dac? nu ar exista

diferen?e între aparen?? ?i realitate, nu am avea nevoie de ?tiin??.”

Cu alte cuvinte, orice explica?ie sau descriere a unui fenomen este o

metafor?, ?i uneori metaforele sunt verbale, alteori formale- ca de exemplu
teoria automatului sau a sistemelor nonconformiste. Toate explica?iile reduc
în acest fel complexitatea fenomenului descris. În consecin??, utilizarea
metaforei terapeutice poate fi o modalitate de evitare a reduc?ionismului.

Practic programarea neurolingvistic? se bazeaz? pe combina?ia dintre

modelul Meta a lui John Grinder ?i Richard Bandler, ca metodologie lingvistic?
de explorare ?i influen?are a modelului clientului asupra lumii- respectiv
experien?a senzorial?, ?i modelul Milton, referitor la arta limbajului pentru a
utiliza experien?a nespecific? ?i conceptual? în scop terapeutic.

La ora actual? David Grove a introdus o nou? metod? de abordare derivat?

din NLP în care se lucreaz? direct cu experien?a metaforic? ?i simbolic? a
clientului. Abordarea la acest nivel necesit? un nou model lingvistic, numit
“limbajul curat”, abordarea în sine fiind descris? ca “modelul metaforic”. NLP-
ul este extins cu încorporarea constructelor simbolice ?i metaforice.

Metaforele Groviene difer? de cele “clasice” prin faptul c? sunt generate în

întregime de experien?a clientului, sunt reprezentate ca ?i constructe interne
folosind modalit??i vizuale, auditive ?i kinestezice, ?i sunt codificate prin
atribute simbolice care au în?eles ?i semnifica?ie pentru client. De exemplu,
dac? clientul folos?te o expresie de genul “Continui s? m? lovesc de un zid”,
atributele zidului sunt considerate ca având semnifica?ie pentru problema de
prezentare (Cât de mare este zidul? Din ce este f?cut? Câte c?r?mizi con?
ine?, etc). În plus loca?ia zidului în rela?ie cu cel care îl descrie, secven?a
evenimentelor, direc?ia din care este privit devin evenimente în cadrul
metaforei ?i parte a comportamentului repetitiv. Grove nume?te aceasta
mecanismul replicativ.

3.2. Abordarea metaforic? în psihoterapia cognitiv-

comportamental?

Psihoterapia cognitiv? se centreaz? pe gândurile ?i credin?ele care produc

stressul emo?ional. Scopul psihoterapiei este acela de a ajuta clien?ii s?
renun?e la gândurile distorsionate ?i s? le înlocuiasc? cu gânduri “s?n?toase.”

Prin procesele interactive din terapia cognitiv- comportamental? se

apeleaz? practic la metafore terapeutice, folosite ca metode de înv??are
cognitiv? sau comportamental?. Grani?ele gândirii ?i credin?elor sunt extinse.

Una din tehnicile frecvent folosite pentru schimbarea perspectivei

clientului asupra semnifica?iei evenimentelor este cea a caleidoscopului.
Caleidoscopul, o juc?rie pentru copii, reflect? lumina în diverse moduri pe m?
sur? ce lentila este rotit?. Persoana rote?te caleidoscopul ca metafor? pentru
schimbare, pentru reconstruc?ie

De altfel cele mai multe tehnici cognitiv- comportamental? sunt de natur?

metaforic?. Se presupune c? experien?a uman? a înv???rii este dominat? de
analogie ?i metafor?. Înv??ând transform?m ceea ce este str?in în ceva
familiar, ca de exemplu atunci când compar?m inima cu o pomp?. Atunci
când cre?m, modific?m contextul ?i transform?m ceva familiar în ceva
nefamiliar. Procesele de comparare a diferen?elor ?i similitudinilor ajut? la
conceptualizarea unei noi perspective. De altfel teoriile moderne sus?in c?
rela?iile sociale umane sunt asem?n?toare fizicii cuantice.

Ideea clasic? a obiectivit??ii- aceea c? lumea are o stare difinit? a existen?

ei independent? de oserva?ie, a fost radical schimbat? de fizica cunatic?.
Pagels, în 1982, spunea c? “Starea actual? a existen?ei depinde par?ial de
modul în care o observ?m ?i de ceea ce alegem s? vedem. Realitatea
obiectiv? trebuie înlocuit? de realitatea creat? de observator.” Cadrul
conceptual al realit??ii create de observator este transpus în lumea înconjur?
toare prin fun?ionarea min?ii umane.

3.3. Abordarea metaforic? în psihanaliz?

În compara?ii un lucru este ca ?i cel?lalt; în metafore un lucru este cel?lalt.

În metaforele “vii” ecua?ia este în?eleas? ca analogie, în timp ce în
metaforele “moarte” este acceptat? identitatea de termeni. În psihanaliz?
metaforele “vii” au tendin?a de a regresa spre “metafore moarte” prin
gândirea ?i ac?iunile analistului ?i analizandului. Conceptele anlitice sunt
uneori simple reiter?ri ale fanteziilor incon?tiente, care sunt metafore
“moarte”. Ceea ce se încearc? este procesul invers, de re-transformare a
metaforelor “moarte” în unele “vii”.

Pe de alt? parte psihanaliza în sine este la rândul s?u o abordare

terapeutic? metaforic?. Se pleac? de la premiza c? cele mai multe
evenimente cotidiene pot fi privite ca fiind metafore. Visele sunt un exemplu
clasic de metafor? pentru lumea con?tient?, iar interpretarea viselor este o
metod? metaforic?.

Metafora nu este doar o form? de exprimare verbal?, ci un mod de gândire

larg r?spândit, fundamental ?i sistematic, din perspectiva psihanalitic?. Se
sus?ine c? adesea ne gândim la obiecte, propriet??i sau rela?ii dintr-un
domeniu (numit domeniu ?int?) ?i în mod sistematic încadr?m aceste
obiecte ?i propriet??i în alt domeniu (numit domeniu surs?). Acestea sunt
ceea ce numim metaforele conceptuale.

Probabil cele mai cunoscute metafore în psihanaliz? sunt metodele

Jungiene, respectiv amplificarea mitologic? ?i imagina?ia activ?. Miturile sunt
considerate valoroase din punct de vedere psihologic pentru anumite vise,
fantezii ?i experien?e ale oamenilor moderni, prin similitudinea acestora cu
miturile. Jung argumenta c? zeii exist?, dar numai metaforic ?i în m?rime
natural?. În conformitate cu teoria sa psihismul este intrinsec mitopoetic, iar
“psihologia este o mitologie modern?.”

Psihanaliza consider? metafora o realitate subiectiv? bazat? pe reflectare.

Ceea ce vedem ?i tr?im când ne privim în oglind? este un chip cu noi
dimensiuni. Prin percep?ia imaginii reflectate apare o nou? realitate. Astfel,
prin reflectare ne aprofund?m cunoa?terea proprie prin faptul c? avem
experien?e proprii care nu ar fi fost posibile f?r? ajutorul oglinzii.

3.4. Abordarea metaforic? în psihodram?

Psihodrama se bazeaz? în primul rând pe metafor?, pe plus-realitate.

Imagina?ia este dimensiunea vie?ii noastre care se afl? la baza plus-realit??ii.
Invita?ia de a face apel la imagina?ie este punctul central al psihodramei,
ca ?i al hipnozei ?i terapiei prin joc.

Psihodrama asigur?, ca metafor?, distan?area ?i protec?ia eului, func?ioneaz?

ca intermediar între ac?iune ?i reflec?ie pasiv?, subiectivitate ?i obiectivitate,
spontaneitate ?i calcul; duce la schimbarea seturilor atitudinale ?i prin
utilizarea imageriei ne ajut? s? intr?m în lumea complex? a sentimentelor,
complexelor mitologice ?i dimensiunilor spirituale.

Psihodrama se bazeaz? în mare m?sur? pe teoria rolurilor. Se pleac? de la

presupunerea c? oamenii î?i definesc rolul propriu ?i pe al altora prin înv??are
social?, c? î?i formeaz? expectan?e legate de rolul propriu ?i al altora, c? îi
încurajeaz? pe ceilal?i s? ac?ioneze conform rolului în care “i-au distribuit” ?i
c? vor ac?iona în conformitate cu rolul adoptat.

Prin implicarea teoriei rolurilor este implicat modelul pluralist al psihismului,

conform cu teoria psihodramatic?. Psihoterapia care trateaz? fiecare parte a
psihismului ca rol ce poate fi pus în scen? are mai mari ?anse de promovare a
schimb?rii.

Este utilizat? înclina?ia natural? de “a spune pove?ti”, ca metod? de

schimbare terapeutic?, de la tr?irea propriei vie?i ca ?ir de evenimente la g?
sirea unor sensuri care pot fi interpretate ca parte a procesului de înv??are ?i
dezvoltare.

Prin aceste caracteristici psihodrama devine o metafor? experien?ial?.

4. Func?iile metaforei terapeutice

In context terapeutic metaforele sunt utilizate ca unelte pentru

transformare, facilitând noi moduri de gândire, sim?ire ?i comportament.
Construite adecvat ele sunt foarte puternice ?i eficace în facilitarea schimb?rii
pentru c? ele comunic? direct cu mintea incon?tient?, ocolind facult??ile
critice ale min?ii con?tiente.

Dup? Esparza (2001) metaforele ?i pove?tile, în context terapeutic pot:

- S? furnizeze un mecanism cheie pentru schimbarea modului propriu de
reprezentare a lumii.
- S? determine amintirea a ceva
- S? ilustreze, demonstreze sau explice un punct de vedere
- S? creeze realit??i alternative
- S? deschid? noi posibilit??i ?i strategii.
- S? normalizeze sau s? recontextualizeze o pozi?ie particular? sau un anume
con?inut.
- S? transporte multiple nivele de informa?ii.
- S? faciliteze noi tipare de gândire, sim?ire ?i comportamente.
- S? stimuleze gândirea lateral? ?i creativitatea.
- S? recadreze sau reformuleze o problem? sau situa?ie.
- S? introduc? un dubiu într-o pozi?ie care sus?ine c? exist? doar o singur?
cale.
- S? ofere sau ghideze asocia?ii ?i gândirea în anumite direc?ii.
- S? permit? clientului s?-?i formuleze o opinie sau s? î?i g?seasc? direc?ia
proprie.
- S? ocoleasc? defensele egoului.
- S? permit? clientului s? proceseze direct la nivel incon?tient (sugestii
indirecte)
- S? schimbe subiectul sau s? redirec?ioneze discu?ia.
- S? sugereze solu?ii sau noi opinii.
- S? creeze un pasaj între con?tient ?i incon?tient.
- S? trimit? sugestii min?ii incon?tiente
- S? îmbun?t??easc? alian?a terapeutic? ?i comunicarea
- S? faciliteze accesarea experien?elor resurs?
- S? îmbunat??easc? dispozi?ia.

Recitarea de formule, practicarea ritualurilor sau jocul pot preg?ti din punct
de vedere psihologic acei clien?i care au dificult??i în confruntarea cu situa?ii
dureroase sau tr?rile asociate evenimentelor nepl?cute. Procesul terapeutic
poate fi în mod constant „sabotat” de c?tre client, prin rezisten?ele
mobilizate- cel pu?in din punct de vedere analitic. Pe de alt? parte
introducerea metaforelor terapeutice poate facilita procesul schimb?rii prin
utilizarea rezisten?elor ca material care promoveaz? schimbarea.

5. Metaforele generate de client în psihoterapie

Frecvent clien?ii î?i aduc propriile metafore în terapie ?i dac? îi ascult?m cu

aten?ie le putem sesiza. Expresiile folosite de client au adesea înc?rc?tur?
metaforic?, ?i pe de alt? parte clientul poate exprima metaforic ceea ce dore?
te ?i nu poate exprima în mod direct.

Nota: cazurile clinice prezentate un sunt publicate pentru a respecta

confidentialitatea

6. “Ambalajul”

Fiind o metod? de comunicare indirect?, metafora are valoare mai ales în

acele situa?ii clinice în care comunicarea direct? este ineficient?.

Metafora poate ajuta sau motiva clien?ii care cred c? problema lor nu are o
solu?ie, este eficient? atunci când clientul nu poate accepta ceea ce îi spune
terapeutul sau este folositoare atunci când se vehiculeaz? o idee ce ar putea
fi deranjant? pentru client. Dar mai mult decât atât, mesajul metaforic are
impact mult mai mare decât comunicarea direct?.

Strategia metaforic? leag? problema de rezultatul dorit.

Cum am construi o interve?ie metaforic? prin care s? ar?t?m care este

valoarea metaforei? Probabil pornind de la ideea c? psihoterapia în sine este
o metafor? ?i c? se bazeaz? în primul rând pe “teatru”.

Bibliografie:

1. Bandler, R., Grinder, J. “The Structure of Magic”, Science and Behavior

Books, 1975
2. Bandler, R., Grinder, J. “Patterns of the hypnotic techniques of Milton
erickson”, vol. I ?i II, 1975-1977, Science and Behavior Books
3. Barker, P. “Using metaphors in psychotherapy”, Brunner- Mazel, 1991
4. Battiello, G. “Cognitive- behavioral therapy and metaphor”, Perspectives
in psychiatric Care, 2007
5. Berlin, R.M., Orlson, B., Cano, C.E., Engel, S. “Metaphor and
psychotherapy”, American Journal of Psychotherapy, 1991
Jul;45(3):359-67.
6. Bettleheim, B. “The uses of enchantment”, Richard Clay Publishers,
1976
7. Blatner, A. “Useful metaphors in psychotherapy”, Metaphoria, 2006
8. Burns, G.W. “101 Healing Stories for Adults”, Wiley Publishing, 1990
9. Erickson, M. “My voice will go with you”, Sidney Rosen, 1982
10. Erickson, M. “The nature of sugegstion and hypnosis”, Irvington
Publishers, 1989
 11. Friedelberg, R., Gorman, A. “Integrative Psychotherapeutic Processes
with Cognitive Behavioral Procedures”, published online, 2007,
www.springerlink.com
12. Gargiulio, G. “Ontology and metaphor: reflections of the unconscious
and the I in the therapeutic setting”, The Chicago Open Chapter for
Psychoanalysis, 2005
13. MacCormack, T. , “Believing in make-believe: looking at theater as a
metaphor for psychotherapy”, Family process, 1997 Jun;36(2):151-69.
14. Oates, J.D. “Metaphor restructuring: a new approach to therapy”,
www.adam.com.au, 2007
15. Tompkins, P., Lawley J. “Meta, Milton and Metaphor: Models of
subjective experience”, Rapport Magazine, 36,1996
16. White, M., Epston, W. “Narrative means to therapeutic ends”, Norton
and Company, 1990

0 comments »

Hipnoterapia in universul spatio-temporal accesibil perceptiei umane

23 July

Posted by oana

HIPNOTERAPIA ÎN UNIVERSUL SPA?IO-TEMPORAL ACCESIBIL

PERCEP?IEI UMANE

Oana Maria Popescu

(lucrare prezentata in cadrul Conferintei Nationale de Hipnoza Clinica, 2007)

Motto:“Nimic nu este mai dificil de v?zut decât ceea ce este evident”

(Bronislaw Malinowski)

1. Introducere

Care este leg?tura dintre psihoterapie ?i o eclips? de soare?

Aparent nici una, dac? nu lu?m în considerare faptul c? orice sistem

conceptual, incluzând psihoterapia, s-a dezvoltat într-un univers cu patru
dimensiuni, a?a cum sunt ele percepute de c?tre fiin?a uman?. Suntem
limita?i de organele noastre de sim? în percep?ia a doar trei dimensiuni spa?
iale ?i una temporal?, ?i chiar dac? fizica actual? a demonstrat c? universul
cosmic în care tr?im are zece dimensiuni, una temporal? ?i nou? spa?iale,
cele mai multe sisteme conceptuale umane continu?, ?i dup? toate
probabilit??ile vor continua, s? opereze cu trei sau patru dimensiuni, foarte
rar cu mai multe.

Aceasta se reflect? în filozofie, în art?, în domeniul ?tiin?ific, în

psihoterapie. Psihoterapia încearc? de cele mai multe ori s? “introduc? o
dimensiune suplimentar?” în sistemul dimensional al clientului, dar diversele
forme de psihoterapie, luate separat, sunt ele însele limitate de percep?ia
uman? a doar trei dimensiuni spa?iale.

Hipnoterapia pare a fi o excep?ie de la regul?, în sensul c? opereaz? cu mai

multe “sisteme” în acela?i timp, fiind din acest punct de vedere o form? de
psihoterapie integrativ?. De altfel, nu este întâmpl?tor faptul c? la ora actual?
se discut? tot mai mult despre integrare în psihoterapie. Punând laolalt? mai
multe dimensiuni, avem o ?ans? mai mare de ob?inere a schimb?rii.

Dar oare creierul nostru nu-?i poate imagina o lume cu mai mult de trei
dimensiuni?

În 1884 E. A. Abbott publica „P?mântul plat: o roman?? a multiplelor

dimensiuni”, în care oamenii unei lumi bidimensionale îi discern pe ceilal?i ca
pe ni?te linii, ?i le pot sim?i forma numai prin atingere. Într-o bun? zi apare
îns? o sfer? pe câmpiile din P?mântul Plat, iar locuitorii de acolo nu pot în?
elege c? ea are trei dimensiuni, decât dup? ce sfera îi împinge afar? din
lumea lor. Înarma?i cu noua în?elegere, locuitorii acelei lumi concep
posibilitatea universului multidimensional la nivel spa?ial.

Dac? ne afl?m în mijlocul unei sfere nu ne putem mi?ca în nici o direc?ie în

a?a fel încât s? ne men?inem echidistan?i fa?? de toate punctele suprafe?ei
sale, dac? concepem spa?iul ca fiind tridimensional. Dar dac? ad?ug?m o a
patra dimensiune atunci lucrurile se schimb?.

Din p?cate, nu avem în via?a de zi cu zi un echivalent cvadridimensional al

sferei tridimensionale a lui Abbott pentru a ne ar?ta calea spre cele patru
dimensiuni. Putem totu?i beneficia de un astfel de ghid în psihoterapie.

2. Universul cvadridimensional conceptual

Universul ca ?i concep?ie în astrofizic?

Teoria general? a relativit??ii propus? de Albert Einstein stabile?te grani?

ele dimensionale ale universului nostru tridimensional a?a cum este vizibil din
punct de vedere spa?ial, ?i pe care-l putem în?elege. Func?ia matematic?
propus? de Einstein define?te un continuum spa?io-temporal tridimensional.

Are îns? universul nostru dimensiuni spa?iale mai multe, dar neobi?nuite?
Aceasta ar fi o explica?ie a faptului c? p?r?i foarte îndep?rtate una de alta ale
universului nostru par a fi atît de similare ?i geometria universului nu pare s?
rezulte în mod natural din cantitatea de materie con?inut?.

Cei mai mul?i astrofizicieni sus?in c? tr?im într-un univers ekpyrotic, în

care cele patru dimensiuni - trei spa?iale, plus timpul - rezult? din coliziunea a
dou? spa?ii cvadridimensionale ale unui univers cu cinci dimensiuni. La nivel
grafic, un desen în trei dimensiuni este o reprezentare a celor patru
dimensiuni dintr-un cub cu cinci dimensiuni - numit hipercub sau teseract -,
care ne confer? o perspectiv? multidimensional?. Punctul are zero dimensiuni,
linia sau segmentul o dimensiune, p?tratul dou?, cubul trei, iar hipercubul
patru dimensiuni spa?iale: cu una mai mult decât lumea pe care o percepem
ca real?.
 Mecanica cuantic? este fizica din spatele lumii fizice vizibile, explorând
dimensiunile alternative, respectiv universul alternativ ?i planurile existen?ei.

Teoriile actuale asupra universului sus?in c? spa?iul are zece, unsprezece

sau dou?zeci ?i ?ase de dimensiuni, m?surabile la nivel subatomic. Noi
percepem doar trei dimensiuni, care sunt macroscopice.

Ceea ce a indus ideea existen?ei universului multidimensional a fost

imposibilitatea conceperii unei teorii unitare în fizic?, care s? unifice teoria
for?ei gravita?ionale cu a for?elor electromagnetice. La ora actual? se cunoa?
te îns? c? exist? o a?a-numit? for?? Casimir, asem?n?toare for?ei gravita?
ionale, care ac?ioneaz? la nivel microscopic: dac? plas?m dou? pl?cu?e în vid,
la mic? distan?? una de alta, ele se atrag din ce în ce mai mult, pân? când
spa?iul dintre ele devine inexistent, cele dou? pl?cu?e unindu-se etan?.
Acesta este motivul pentru care dou? piese microscopice ale unui
echipament electronic se pot comporta foarte ciudat, atr?gându-se una pe
cealalt?. Dac? concepem îns? un univers cu mai mult de trei dimensiuni spa?
iale, putem în?elege c? pe distan?e foarte mici se pot manifesta for?e precum
for?a Casimir.

La nivel macroscopic, se manifest? pe de o parte for?a gravita?ional?, ?i pe

de alt? parte celelalte trei tipuri de for?e: electromagnetismul, for?a tare-
care ?ine la un loc nucleul în cadrul atomului, ?i for?a slab?- care guverneaz?
energia produs? de stele ?i este responsabil? de unele forme de
radioactivitate. Toate aceste patru for?e sunt cuprinse în trei dimensiuni spa?
iale, ceea ce ar constitui o explica?ie a faptului c? gravita?ia este o for?? mai
slab? decât celelalte trei.

Teoria corzilor (string theory) ar putea fi drumul spre unificarea teoriilor

for?elor cunoscute cu materia, tot ceea ce exist? în univers fiind conceput
ca ?i mici bucle de corzi vibratoare. Aceast? teorie prespune c? exist? alte ?
ase dimensiuni spa?iale în afara celor trei observabile, ?i aceste ?ase
dimensiuni sunt aflate la nivelul spa?iilor mici, compactate în ceea ce se
numesc câmpuri modulare. Aceste câmpuri modulare genereaz? for?e
comparabile cu gravita?ia, pe o scal? de 1/10 dintr-un milimetru.

Pornind de la aceast? teorie din fizic?, cea mai r?spândit? teorie în

astrofizica actual? sus?ine c? universul în care tr?im are zece dimensiuni. ?
ase dimensiuni spa?iale sunt microscopice, astfel c? universul pentru noi pare
a fi cvadridimensional: cele trei dimensiuni spa?iale plus timpul.

Marea întrebare este de ce percepem universul doar în trei dimensiuni

spa?iale în loc de patru, sau ?ase, sau nou?. Se crede c? evolu?ia universului
în cursul expansiunii sale a favorizat formarea realit??ilor cu trei sau ?apte
dimensiuni spa?iale, iar cea în care se întâmpl? s? tr?im are trei dimensiuni.
Lisa Randall, profesor de fizic? la Universitatea Harvard, sus?ine c? ini?ial au
existat numeroase structuri, numite membrane, în diferite dimensiuni spa?
iale mari, care ulterior au evoluat spre dimensiuni microscopice. Membranele
care „au supravie?uit” au trei sau ?apte dimensiuni, iar în universul pe care-l
vedem ?i experien?iem noi exist? membrane tridimensionale. Alte realit??i,
cu trei sau ?apte dimensiuni sunt ascunse percep?iei noastre (Karch, 2006).
 For?a electromagnetic? recunoa?te doar trei dimensiuni ?i se comport?
conform legilor noastre fizice. Gravita?ia trece prin toate dimensiunile, chiar ?
i cele necunoscute de lumea noastr? (Karch, Randall, 2006). Totu?i, într-o
lume cu ?apte dimensiuni for?a gravita?ional? descre?te mult mai repede cu
distan?a, astfel incât nu exist? planete cu orbite stabile într-o lume cu ?apte
dimensiuni, în care for?a gravita?ional? are „b?taie scurt?”. Posibilitatea
orbitelor planetare stabile face ca lumea cu trei dimensiuni s? fie mult mai
interesant?, ?i cel pu?in în lumina cuno?tin?elor actuale, s? permit?
dezvoltarea vie?ii organice, datorit? existen?ei planetelor cu orbite stabile.

Spa?iul nostru tridimensional este a?adar o por?iune dintr-o membran?

cu realitate spa?ial? dimensional? mult mai complex?.

Un alt punct de vedere îns? (Randall, Sundrum, 2005) sus?ine c? for?a

gravita?ional? este localizat? într-un defect tridimensional al universului
multidimensional, ?i c? dac? dimensiunea spa?iotemporal? este suficient de
„împachetat?”, atunci celelalte dimensiuni spa?iale ar putea s? se manifeste
la nivel macroscopic. În sprijinul acestei teorii vine faptul c? unele din
particulele care constituie materia, cum sunt quark-ul ?i electronul, au un
„cap?t” în membrana tridimensional? ?i unul în cea cu ?apte dimensiuni.

Teoria membranelor difer? de teoria relativit??ii prin aceea c?

presupune existen?a unor mici g?uri negre create le începuturile universului ?
i care au supravie?uit pân? acum, f?când parte din „materia neagr?” a
universului ?i care exercit? o for?? gravita?ional?. Teoria relativit??ii sus?ine
c? aceste minuscule g?uri negre nu ar fi supravie?uit pân? în prezent.
Existen?a acestor g?uri negre este verificat? de devierea traiectoriei radia?
iilor electromagnetice, mai ales radia?ii gamma, în sistemul solar. În luna
august 2007 a fost lansat un telescop în spa?iu tocmai pentru a înregistra
aceste devia?ii. Dac? teoria este corect? atunci vor fi depistate aceste g?uri
negre, fiecare purtând semn?tura celei de-a patra dimensiuni spa?iale.

Pe m?sur? ce te apropii de o gaur? neagr?, timpul încetine?te- conform

teoriei relativit??ii-, pentru ca în final observatorul s? te vad? ca fiind „înghe?
at în timp”, pe m?sur? ce treci de linia orizontului. Desigur, tu însu?i nu
observi nimic diferit. Dar dac? înainte de a trece linia orizontului te r?zgânde?
ti ?i te întorci pe p?mânt, vei descoperi c? aici a trecut foarte mult timp ?i
astfel vei c?l?tori în viitorul foarte îndep?rtat.

Curbarea razelor de lumin? pare paradoxal?, pentru c? ne-am obi?nuit

s? credem c? lumina c?l?tore?te în linie dreapt?. Dar obiectele masive
deformeaz? geometria spa?iului al?turat, care se curbeaz?. Lumina
traverseaz? acest spa?iu devenind curb?. Un exemplu este modul în care, pe
p?mânt, unele din cele mai drepte trasee dintr-un punct în altul se înscriu pe
un cerc!

Timpul este cel mai adesea descris ca cea de-a patra dimensiune a
universului perceptibil de c?tre fiin?a uman?, mi?cându-se într-o singur?
direc?ie.

Un punct de vedere asupra timpului este acela c? este o parte a

structurii universului, o dimensiune în care evenimentele apar în secven?
e.Acesta este punctul de vedere adoptat de multe ?coli de psihoterapie din
zilele noastre, care se refer? la „desp?r?irea pe secven?e” a
comportamentului, cu alte cuvinte a ceea ce s-a întâmplat pe o anumit?
perioad? de timp. Putem spune deci c? punctul de vedere psihoterapeutic
general acceptat este acela al timpului secven?ial.

O alt? opinie este aceea c? c? timpul face parte din sistemul mental de
m?sur? (Leibnitz, Kant). În Vechiul Testament timpul este privit ca o
modalitate de îndeplinire a evenimentelor predestinate. Leibnitz stipuleaz? c?
timpul ?i spa?iul descriu rela?ia dintre evenimente, timpul fiind parte a unui
cadru conceptual abstract, ca ?i spa?iul. În aceea?i m?sur? cu timpul secven?
ial ?i acest concept este prezent în psihoterapie ?i mai ales hipnoterapie, în
care se discut? despre timpul real, timpul psihologic, timpul hipnotic.

Heidegger consider? timpul ca fiind fundamental pentru existen??.

Buddhismul ?i Hinduismul îmbr??i?eaz? conceptul de timp ciclic sau cuantic,
constând din experien?e repetitive care str?bat via?a oric?rei fiin?e din
univers de la na?tere pân? la moarte. În zilele noastre viziunea ciclic? asupra
timpului a fost adoptat? de teoreticienii sistemelor ?i a spa?iotemporalit??ii
cuantice. Hipercubul este o „vizualizare” a timpului ca cea de-a patra
dimensiune.

Conceptualizare filozofic? ?i psihoterapie

În psihologie timpul are valen?e diferite: timp perceput ?i timp tr?it, de

exemplu (Piaget): timpul trece mai repede pe m?sur? ce îmb?trânim. St?rile
alterate de con?tiin?? sunt caracterizate de estimarea diferit? a timpului, iar
în hipnoz? se vorbe?te despre timpul hipnotic, cu durat? foarte diferit? de
ceea ce arat? instrumentul de m?sur?, ceasul, ca fiind „timp real”.

Sir Roger Penrose spunea în teorema sa c? atribuirea a mai mult de trei

dimensiuni spa?iale ?i una temporal? lumii experien?iale duce la instabilitate.
O asemenea instabilitate ce exist? în sistemele cu mai multe dimensiuni duc
la colapsul rapid spre singularitate (de aceea Penrose sus?inea c? unificarea
for?ei gravita?ionale cu alte for?e, prin utilizarea de dimensiuni suplimentare,
nu poate avea loc). Dar introducerea unei „dimensiuni suplimentare” este
principiul dup? care func?ioneaz? orice form? de psihoterapie. Nu trebuie s?
ne gândim mai departe de metafora celei de-a 18-a c?mile pentru a în?elege
acest lucru.

Fiind observatori în universul tridimensional putem cu u?urin?? s?

concepem un univers bidimensional ca subset al universului nostru cu trei
dimensiuni spa?iale ?i putem vedea cât de complexe pot fi explica?iile într-un
univers bidimensional pentru un eveniment care este simplu în universul
nostru tridimensional. Acela?i lucru se întâmpl? în psihoterapie, ?i mecanisme
cunoscute sub denumirea de transfer sau contratransfer, identificare
proiectiv?, etc. sunt rezultatul explica?iilor complexe de care are nevoie
clientul „fixat” în universul s?u bidimensional pentru a accede la cele trei
dimensiuni. Este în fond principiul terapiei cognitiv- comportamentale atunci
când se refer? la cogni?iile ira?ionale.
 Tridimensionalitatea nu este o proprietate a realit??ii, ci a fiin?ei, a
observatorului (Saviom, 2005). Dimensionalitatea spa?ial? este o
caracteristic? a min?ii noastre, adic? o proprietate a cunoa?terii, ?i nu a
realit??ii. Dimensionalitatea spa?ial? este o proprietate a observatorului, ?i nu
a celui observat. Dac? dimensionalitatea spa?ial? este o proprietate a cunoa?
terii noastre, atunci ea nu este un adev?r universal complet, ci doar o umbr?
a adev?rului. Dar bineîn?eles dimensionalitatea noastr? spa?ial? se bazeaz?
pe ceea ce „vedem”, adic? percepem prin intermediul analizatorului vizual,
despre care putem spune prin extrapolare c? ac?ioneaz? el însu?i ca un
„filtru” pentru cunoa?terea realit??ii. V?zul joac? cel mai important rol în
perceperea ?i conceperea realit??ii. Îns? ochii no?tri au doar dou? dimensiuni
spa?iale (retine) care percep lumina de la obiectele privite, a?a c? de fapt nu
„vedem” trei dimensiuni spa?iale ci „poze” în dou? dimensiuni, iar mintea
noastr? concepe existen?a a trei dimensiuni folosind cele dou? imagini
bidimensionale. Covertim datele bidimensionale pentru a construi o imagine
tridimensional? a realit??ii. A?a c? sarcina de a „vedea” mai mult de trei
dimesniuni poate fi chiar imposibil?, pentru c? la nivel senzorial nu avem
aceast? capacitate. Realitatea perceput? de o fiin?? bidimensional? este
aceea?i, din punct de vedere fizic, cu cea perceput? de una tridimensional?
sau cvadridimesnional?. Metoda de descriere a realit??ii poate fi îns? foarte
diferit?, în timp ce încerc?m s? descriem acela?i lucru.

Ceea ce înt?re?te concluzia c? dimensionalitatea universului este o

form? de percep?ie legat? de capacitatea fiziologic? a fiin?ei umane este
faptul c? informa?ia stocat? depinde de suprafa?a pe care este stocat? ?i nu
de volum, astfel încât, aparent cel pu?in, cea de-a treia dimensiune a spa?
iului nostru este doar o iluzie, pentru c? la nivel de calcul matematic complex
nu se poate demonstra c? ea exist? (Bousso, 2005).

Universul are mai mult de trei dimensiuni fizice, dar nu le putem

percepe datorit? limitelor noastre fiziologice. Dimensiunile nu exist? decât în
mintea noastr?, ele sunt uneltele cu ajutorul c?rora organiz?m, în?elegem ?i
tr?im în univers. O fiin?? care poate concepe un univers în „n” dimensiuni
poate avea cuno?tin?e mai multe decât una care concepe „n-1” dimensiuni în
univers. Cu cât putem concepe mai multe dimensiuni, cu atât putem în?elege
mai mult din universul în care tr?im. Respectiv cu cât putem în?elege mai
mult din dimensiunile pe care le ignor?m din punct de vedere psihologic, cu
atât mai mare va fi ?ansa de a rezolva o problem?, sau cu alte cuvinte ?ansa
de rezolvare a problemei clientului depinde de abilitatea noastr? de a-l ghida
spre l?rgirea orizontului realit??ii sale psihologice, sau ceea ce se nume?te
„schimbarea filtrelor”.

Revenind la cele „n” dimensiuni putem spune c? întotdeauna timpul va

fi dimensiunea „n+1”. Dac? cre?tem percep?ia noastr? a unui univers
tridimensional la unul cvadridimensional, multe fenomene pe care le
descriem ca având loc în timpuri diferite ar fi descrise ca având loc în loca?ii
diferite, conform fizicii cuantice. Cre?terea num?rului de dimensiuni spa?iale
mut? explica?iile din „timp” în spa?iu.

Acesta este principiul dup? care func?ionez? psihodrama, prin punerea

în scen?, adic? transpunerea spa?ial?, a evenimentelor care s-au desf??urat la
un moment dat în timp. Este aceea?i metod? ca ?i cea din tehnica scaunului
gol. Persoana „vede” spa?ial o secven?? temporal?, percepe mai mult de „n-
1” dimensiuni, ?i ajungând la „n” percepe realitatea, respectiv problema, într-
un mod diferit, ?i probabil mai adaptativ.

Dar conceptul de timp r?mâne constant pentru toate fiin?ele, de la zero

dimensiuni la „n”. Pentru noi, ca observatori tridimensionali, exist? „poze
tridimensionale” care se schimb? în timp, timpul fiind dimensiunea plus unu,
iar subcon?tientul este astfel organizat încât s? permit? aceast?
conceptualizare.

Cunoa?terea ?tiin?ific? actual? se bazeaz? pe o realitate cu trei

dimensiuni spa?iale, care îns? nu func?ioneaz? pentru por?iuni mici de timp ?i
spa?iu, a?a încât a devenit necesar? introducerea conceptului de particule
energetice care intr? ?i ias? întâmpl?tor din domeniul existen?ei spa?iale
tridimensionale.

Existen?a unor dimensiuni spa?iale suplimentare duce la o în?elegere

filozofic? diferit? a lumii naturale.

Iar în?elegerea filozofic? a lumii se realizeaz? în mare parte prin simbol.

3. Simbolul tridimensionalit??ii

Faptul c? tr?im într-un univers perceput ca tridimensional la nivel spa?ial ?

i-a pus amprenta asupra simbolurilor folosite de om în cursul dezvolt?rii
civiliza?iilor. Cifrele trei ?i patru (trei dimensiuni în spa?iu plus una în timp)
apar repetitiv în art?, mitologie, filozofie, credin?ele populare, ?i nu în ultimul
rând psihoterapie.

Cifra trei este primul num?r impar, fiind în acela?i timp un num?r Fermat
prim ?i un Mersenne prim, precum ?i „primul num?r norocos”. Este primul
numar prim, unic datorit? propriet??ilor sale reciproce, ?i singurul num?r prim
triunghiular, singurul cu unu mai mic decât p?tratul.

Trei puncte non-liniare determin? planul ?i cercul.

Triunghiul este singura figur? geometric? „perfect?” care nu-?i poate

schimba niciodat? forma.

Trei este singura cifr? dintre „e” ?i „pi”.

Simbolizarea grafic? a cifrei trei a evoluat pe parcursul timpului,

ajungând în final la simbolul pe care-l cunoa?tem ast?zi:

Constat?m c? trei este cifra format?, la nivel simbolic, din tot atâtea linii
câte reprezint? num?rul. De exemplu, la Romani cifra trei este simbolizat?
prin: III.

„Legea lui Hart” spune c? avem nevoie de trei încerc?ri pentru a reu?i a?a
cum trebuie. Compania Microsoft a lansat versiunea Windows 3.1, util? dar
problematic?, Windows 95 era mult mai bun?, iar Windows 98 aproape
perfect?. Compania Apple Computers a reu?it ?i ea din trei încerc?ri.
 Exist? trei lovituri la baseball, trei operatori de baz? în logica simbolic?
(?i, sau, nu), trei componente elementare ale atomului (electron, proton,
neutron), trei p?r?i ce definesc energia (masa, viteza luminii, p?tratul distan?
ei) ?i trei p?r?i înr-un silogism, a?a cum ?i un sandwich bun are tot trei p?r?i.

Din punct de vedere psihologic putem afirma c? ceva ce se repet? de trei ori
nu este o coinciden??, ci un pattern repetitiv.

Semnele sunt folosite în multe sisteme ideografice din epoca de bronz ?i

pân? în prezent. este un simbol pentru cifra trei, este un simbol

pentru foc în alchimie, în art? fiind semnul pentru o pas?re în zbor, iar în
context militar modern pentru transportul aerian (?i în lumea moderna este

un simbol pentru McDonalds), este semnul pentru nori mici, la mare

înal?ime, utilizat în meteorologie.

este crucea papal?, reprezentând cele trei func?ii ale sale: mare
preot, mare înv???tor ?i mare p?stor, care guverneaz? trei regate: raiul, p?
mântul ?i iadul.

este simbolul pentru ap?, ?i mai ales ap? curg?toare. În ingineria

modern? semnific? curent alternativ trifazic, sau curent alternativ cu frecven?
a peste nivelul audibil.

este semnul Japonez pentru “sat”, mult utilizat în logourile din

lumea de azi a afacerilor.

este simbolul pentru Sfânta Treime.

este simbolul pentru “triskelion” sau “trei picioare” în limba greac?,

simbol pentru progres ?i competi?ie.
 este sceptrul lui Jupiter, la romani, este sceptrul lui Addad din Babilonia,

zeul for?elor naturii, în timp ce este sceptrul lui Odin, zeul mor?ii ?i
luptei la scandinavi.

Trei este considerat num?rul magic, al lui Dumnezeu, asociat

prosperit??ii ?i puterii.

Perpetuarea simbolului cifrei trei în toate domeniile vie?ii umane este

remarcabil?.

3.1. Simbolul „trei” în ?tiin??

Lumina alb? este format? din amestecul a trei culori primare: ro?u,
albastru ?i verde, exist? trei tipuri de galaxii ?i trei st?ri fizice de baz?- lichid,
solid ?i gazos.

În India la baza medicinii Ayurvedice sunt cele trei sl?biciuni ?i

antidoturile lor.

În audiometria tonal? liminal? screening se folosesc ?ase frecven?e de baz?

(multiplu de trei). Atomul are trei componente majore- proton, electron ?i
neutron, la fel ca ?i celula vie: membran?, citoplasm? ?i nucleu. Avem trei p?
r?i ale urechii (urechea extern?, medie ?i intern?), trei lobi pulmonari ?i patru
camere ale inimii- de?i avem dou? mâini, dou? picioare, doi ochi…. ?i ?apte
aminoacizi esen?iali.

3.2. Simbolul „trei” în mitologie

Înc? de la monografia lui H. Usener din 1903 nimeni nu se mai îndoie?te

de importan?a cifrei trei în cultura roman? ?i greac?, iar cercet?rile lui Gobel,
Goudy ?i Tavenner în literatura clasic? au confirmat acest tipar mai recent.
Deonna ?i Dumezil au demonstrat existen?a acestui pattern în cele mai multe
civiliza?ii vestice, cele mai evidente dovezi fiind furnizate de mitologie, în
special marea r?spândire a triadelor la zei. Exemple tipice sunt Ea, Anu ?i Enil
la babilonieni, ?i Brahma, Vishnu ?i Shiva la hindu?i.

Exist? un “trideterminism” al gândirii actuale. Cultura European?

(Muller, 1903) este la fel de orientat? spre cifra trei ca ?i cultura clasic?.

Trinitatea ca simbol al zeilor tripli apare în cre?tinism, dar ?i la asirieni,

fenicieni, greci, romani, druizi, popoarele scandinave, chinezi, japonezi, în
Mexic ?i Peru.

Hindu?ii adorau trinitatea Brahma, Vishnu ?i Shiva, în mitologia clasic?

exist? gra?iile, destinele ?i furiile, tridentul lui Neptun ?i al lui Jupiter, ?i
Cerber- câinele cu trei capete.
 Vr?jitoarele folosesc în incanta?iile lor cifra trei, iar chinezii spun c? 1
produce 2, 2 produce 3 ?i 3 produce toate lucrurile, iar templul Cerului din
Pekin abund? de simboluri ale cifrei 3.

De mii de ani oamenii au asociat obiectele de pe cer cu aspecte ale

lumii fizice, cu lumea zeilor ?i zei?elor. De aceea este foarte posibil ca
percep?ia spa?iului înconjr?tor ca fiind tridimensional s?-?i fi pus amprenta pe
simbolistica uman?.

Trinitatea sau treimea este simbolul unit??ii dintre corp, minte ?i spirit. Cel
mai vechi simbol indian, Chintamani sau semnul fericirii este de tip treime, ?i
simbolul treimii apare în cele trei Comori din Tibet, pe pieptul lui Cristos în
faimoasa pictur? a lui Memling, pe Madonna din Strassbourg, pe scuturile
crucia?ilor ?i blazoanele templierilor. Poate fi v?zut pe faimoasele s?bii
Caucaziene “gurda” ?i pe cele ale nobilimii japoneze.

Apare ca simbol în mai multe sisteme filozofice, pe blazonul papilor, al

ora?ului Samarkand, pe stâncile din Mongolia ?i flamurile Buddhiste, pe
ceramica neolitic?.

Simbolul trinit??ii a existat peste tot în lume, în toate timpurile, ?i a fost în?
eles ca find cheia integrit??ii ?i interdependen?ei a tot ceea ce exist?.

Triunghiul viking a lui Odin este simbolul asociat cu c?l?toria în lumea

de dincolo.

Runele se împart în trei grupe.

La ?amanii druizi sau cel?i, simbolul trinit??ii avea importan?? deosebit?:

?amanii cel?i credeau c? pot vedea prezentul, trecutul ?i viitorul ?i adesea
spuneau despre sine c? stau în trei lumi în acela?i timp. ?amanul este cel de-
al treilea lucru necesar pe lume, care st? între ce poate fi v?zut ?i ceea ce nu
poate fi v?zut.

Grecii au folosit de asemenea cifra trei în mod frecvent: 3 destine, 3 gra?ii,

3 gorgone, 3 furii, 9 muze ?i 12 zei în Olimp.

Trei este primul din ceea ce mitologia consider? a fi seria numerelor

perfecte:

- 3 denot? perfec?iunea divin?,

- 7 arat? perfec?iunea spiritual?,
- 10 denot? perfec?iunea ordinal?,
- 12 reprezint? perfec?iunea guvernamental?.

Exist? trei religii abrahamice: iudaismul, cre?tinismul ?i islamismul. În

doctrina cre?tin? avem de-a face cu Sfânta Treime:Dumnezeu este entitate
unic? ?i în acela?i timp trei entit??i: tat?l, fiul ?i Sfântul Duh, fenomen
cunoscut sub denumirea de diviziune tripartit?. Trei magi l-au vizitat pe Isus
dup? na?tere.
 Musulmanii fac pelerinaje în cele trei ora?e sfinte islamice: Mecca,
Medina ?i Ierusalem. În iudaism exist? trei patriarhi: Abraham, Isac ?i Iacob,
trei festivale ale pelerinajului: S?rb?toarea Pascal?, Shavuot ?i Sukkot, trei
conduc?tori ai na?iunii iudaice în cei patruzeci de ani de c?l?torie în de?ert:
Moise, Aaron ?i Miriam, iar Tanakh este format din trei sec?iuni: Torah,
Neviim ?i Kehvim. În taoism exist? cele trei spirite pure, în hinduism Buddha
are trei întrup?ri.

3.3. Simbolul „trei” în filozofie

Hegel spunea c? teza+antiteza=sinteza, creând treimea din dou?

elemente.

Platon împ?r?ea ora?ul s?u utopic în trei popula?ii: muncitori, paznici

sau r?zboinici ?i filozofi sau conduc?tori. Sufletul este v?zut de Platon ca
având trei componente: apetitiv, spiritual ?i ra?ional.

Immanuel Kant spunea c? “Filozofia pur? are de-a face doar cu trei lucruri:
Dumnezeu, sufletul ?i libertatea”, ?i descria cele trei faimoase formule: a legii
universale, a umanit??ii ?i a autonomiei.

3.4. Simbolul “trei” în art?

Trilogia este format? din trei romane, ?i trei este num?rul de opere de
art? dintr-un triptic.

În 1884 Edwin A. Abbott scria:

“?i a?a cum am fost ini?ia?i în misterele

Celor trei dimensiuni,

Dup? ce întâi eram obi?nui?i

Doar cu dou?,

Tot a?a cet??enii acestei regiuni celeste,

Pot aspira la din ce în ce mai mult,

La secretele celor patru, sau cinci, sau chiar ?ase dimensiuni,

Astfel contribuind

La extinderea imagina?iei

?i posibila dezvoltare

A celui mai rar ?i excelent dar: modestia.”

Au fost f?cute o mul?ime de specula?ii cu privire la cea de-a patra

dimensiune spa?ial?, unii imaginându-?i chiar c? aceasta este Cerul, locul
unde s?l??uie?te Dumnezeu.
 Unele curente artistice precum Cubismul, Futurismul ?i Constructivismul
au la baz? viziunea celei de-a patra dimensiuni spa?iale.

În 1996 Michael Noll de la laboratoarele Belll a realizat un hipercub

animat utilizând grafica pe calculator.

În realitate nu exist? o a patra dimensiune spa?ial?, ea este o

extravagan?? geometric?, ad?ugat? pe baza legilor care guverneaz? cele trei
dimensiuni existente. Este similar? conceptului de eternitate, neîntâlnit în
lumea real?, sau conceptului de valori numerice negative, care au sens la
modul abstract.

Plecând de la conceptul geometric de a patra dimensiune au fost crea?i

fractalii cuaternari.

La ora actual? exist? o mul?ime de jocuri bazate pe o a patra

dimensiune spa?ial?: Hyper- un joc pe calculator, cubul Rubik 4D,Chesseract,
labirintul 4D.

Printre arti?tii în domeniul cvadridimensional sunt: Tony Robbin, care

picteaz? în domeniul geometriei cvadridimensionale, Marcos Novak,
promotorul arhitecturii lichide- construc?ii ce pot exista doar în hiperspa?iu, ?i
Manfred Mohr, care picteaz? cuburi ce sunt calculate cu ajutorul
computerului, vizual ambigue ?i instabile.

3.5. Cifrele 4 ?i 5 ca simbol

S-a constatat faptul c?, de?i prezente în oarecare m?sur? în reprezent?rile

simbolice, alte cifre se întâlnesc mult mai rar. Cifrele 2, 7 ?i 12 sunt alte
exemple de cifre repetitive în culturile vestice.

Cifra 5 apare mult mai rar în mitologie.

steaua în cinci col?uri este un simbol al ideologiei:

- în comunism, asociat? secerei ?i ciocanului,

- în scientologie, împreun? cu frunzele de palmier,
- în religia islamic?, cu luna,
- în tupamaros- mi?care de guerill? din Uruguay-, împreun? cu semnul T în
interior,
- în religia Bahai, cu linii în interior,
- este simbolul planetei Venus, luceaf?rul de diminea?? ?i zei?a r?zboiului,
- reprezint? steaua de la Betleem,
- este simbolul realiz?rii ?i achizi?iei,
- semnific? securitate ?i siguran??.

Majoritatea culturilor indoamericane au cifra 4 ca simbol ritual sau cifr?

sacr?, existând o “repeti?ie obsesiv?” a acestei cifre.
Polarit??ile cele mai uzuale sunt: moarte/ via??, corp/suflet, b?rbat/femeie.
Anatomia are de-a face mai ales cu cifra doi:exist? dou? sexe, dou? urechi,
doi ochi, dou? bra?e, dou? picioare, dou? n?ri, etc. ?i la o prim? vedere cifra
doi este mai r?spândit? decât cifra trei în cultura popoarelor, dar numai în
aparen??.

Astfel:

- în cultura popular? se fac câte trei urale,

- de cele mai multe ori exist? câte “trei categorii”,
- la începutul unei curse, spunem: unu, doi, trei, start,
- de multe ori ne referim la abecedar ca ABC,
- dac? exist? mai mult de trei termeni, ace?tia sunt de obicei deriva?i din
cei trei termeni de baz?. De exemplu: m?surile de baz? la haine sunt S,
M ?i L, cu derivatele XL, XXL, XXXL, etc.,
- spunem c? po?i ajunge undeva: la timp, mai devreme sau mai târziu,
- în folclor exist?: cei trei fra?i sau cele trei surori, cele trei dorin?e, cele trei
obiecte magice, trei zile pentru desf??urarea ac?iunii, în glume exist?
treimi de tipul: o brunet?, o blond? ?i o ro?cat?, sau un american, un
francez ?i un român, etc.,
- cifra trei este r?spândit? în supersti?ii, în zicale ?i proverbe, se face
referire la cele “trei vârste” ale omului, cele trei momente ale zilei
(diminea?a, dup? amiaza ?i seara),
- în baseball exist? 9 juc?tori ?i 3 baze, 3 arbitri; exist? trei locuri de
premiere pe podium; în box ringul este înconjurat de trei rânduri de
sfori, exist? 1 arbitru ?i doi judec?tori (adic? trei voturi); avem expresii
de genul: câ?tigi, pierzi sau egalitate;
- în circ ?i alte sporturi: triplu salt mortal, triplu axel, etc.,
- în general copiii au 2 sau 3 nume,
- sloganurile politice au de multe ori trei cuvinte: liberte, egalite, fraternite;
ca ?i multe campanii publicitare: “e dr?gu??, e logodit?, folose?te crema
Ponds”,
- în licita?ii expresia folosit? este: o dat?, de dou? ori, de trei ori,
- mânc?m trei mese de baz? pe zi: dejun, prânz ?i cin?, iar la restaurant
sandwichurile sunt de multe ori triunghiulare,
- scrisorile personale sunt împ?turite o dat?, iar cele formale de dou? ori,
formând trei p?r?i,
- luminile traficului: ro?u, galben, verde,
- în politic?: partide de dreapta, de stânga ?i de centru,
- exist? trei tipuri de pelicul? pentru film: de 8, 16 ?i 35 mm,
- în automatele din cazinouri trebuie s? ob?ii trei simboluri identice
simultan pentru a câ?tiga, de ex. trei l?mâi,
- exist? trei cifre la telefon pentru numerele de urgen??: 961, 112, etc,
- studiile se împart în primare, medii ?i superioare,
- armata este de uscat, marin? ?i avia?ie,
- muzica miliar? se bazeaz? pe trei note, spre deosebire de ex. de cultura
amerindian? în care ritmul tobelor se bazeaz? pe 4 note,
- în cre?tinism avem cei trei magi , cele trei ispite ale lui Cristos, cele trei
neg?ri ale lui Petru, cele trei crucifixuri pe muntele Calvarului, cele trei
Marii, cele trei cuie, cele trei zile pân? la Înviere, Cristos s-a ar?tat
 discipolilor s?i de trei ori ?i l-a întrebat de trei ori pe Petru: M? iube?ti?,
iar în biserici exist? frecvent ca simbol tripticul,
- exist? trei timpuri de baz? ale verbelor în gramatic?,
- timpul este divizat în prezent, trecut ?i viitor,
- spa?iul îl caracteriz?m prin lungime, l??ime ?i adâncime,
- exprimarea datei se face prin zi, lun? ?i an,
- cesul arat? ora, minutul ?i secunda.
4. Simbolul tridimensionalit??ii în psihoterapie

Aceast? larg? r?spândire a simbolului “3” nu pare a fi întâmpl?toare.

Oamenii percep în termeni de “3”, a?a cum au demonstrat experimentele din
psihologia Gestalt. Oamenii tind s? vad? în grupe de trei, chiar ?i într-un ?ir
continuu de puncte.

Trihotomia este la ora actual? un subiect de studiu al antropologiei,

punându-se întrebarea dac? î?i are originile în grupul familial de mam?, tat? ?i
copil, sau este o reflec?ie a universului divin descris de cre?tinism? Freud
sugereaz? c? cifra trei este un simbol masculin: falusul ?i dou? testicule. În
antropologie triunghiul este simbolul pentru b?rbat, iar cercul pentru femeie.

Cifra trei nu este o parte a naturii, ci a culturii.

De altfel în psihologie se discut? despre progresul de la incompeten?? la

competen??, ?i apoi la abilitate- capacitate.

Lewis ?i Langer (1994) afirmau c? simbolurile create în psihoterapie

servesc func?iei psihologice de a da form? ?i substan?? experien?elor ini?ial
confuze, de a împ?rt??i uneori ceea ce este privat.

Pentru ca experien?a s? nu fie confuz?, dac? e s? accept?m punctul de

vedere al autorilor cita?i, este necesar ca ea s? se încadreze în tiparele
universului cunoscut, perceptibil nou?, adic? cu trei dimensiuni spa?iale, de
unde ?i repetitivitatea cifrei trei ca simbol, inclusiv în psihoterapie.
Simbolurile permit terapeutului ?i clientului s? acceseze temele transferului,
sentimentele legate de schimb?rile de via??, precum ?i ca puncte de referin??
în scopuri terapeutice. Etichetele clinice sunt folosite pentru a ilustra
procesul.

Brendan McMahon (2003) sus?ine c? terapia analitic? este mai degraba o

ramur? a hermeneuticii decât a ?tiin?elor naturale în sensul tradi?ional
psihobiologic. Adev?rul înseamn? autocunoa?tere, recunoa?terea conflictelor
incon?tiente ce pot da na?tere la simptome nevrotice.

Pentru Freud simbolul era o imagine sau concept incon?tient,

reprezentând o dorin?? incon?tient? distrorsionat?. În viziunea Kleinian?
formarea simbolului este încercarea eului de a se adapta fricii de pierdere a
obiectelor bune ?i de persecu?ie din partea obiectelor rele, ap?rînd prin
proiec?ie ?i identificare.

În schizofrenie sunt percepute ca fiind identice simbolurile cu obiectul

simbolizat. În mitologie identitatea dintre simbol ?i obiect serve?te la
conectarea aspectelor sinelui ?i la conectarea sinelui cu al?ii, vii sau mor?i.
 Simbolurile, create intern, pot fi proiectate în lumea exterioar?.

Simbolurile sunt vitale pentru comunicarea cu lumea extern? ?i între

structurile interne ?i stau la baza gândirii verbale.

Tr?s?tura esen?ial? a simbolului este aceea c? el con?ine dou? sau mai

multe p?r?i, care de?i separate, au o semnifica?ie atunci când sunt privite la
un loc, semnifica?ie ce poate fi recunoscut?.

Pentru Jung, simbolul arhetipal are acelea?i caracteristici peste tot, la to?i
indivizii ?i toate culturile. Jung credea c? se pot trasa paralele importante
între mitologia antic? ?i gândirea similar? din religiile primitive, vise, ?i
procesele gândirii din copil?rie. Dupa Jung piatra filozofal? este un simbol al
sinelui ?i în lumea modern? trebuie s? reînv???m limbajul simbolic al
sufletului, care ar avea relevan?? considerabil? social? ?i clinic?.

Simbolul exprim? necunoscutul prin analogii, a?a c? transcede ruptura

dintre ra?ional ?i ira?ional. Un exemplu sunt visele, care ne prezint? conflicte
ce au nevoie s? intre în con?tient ?i în acela?i timp sugereaz? solu?ii la
conflictele ce pot p?rea insolubile din perspectiv? ra?ional?.

Este imposibil s? be gândim la simboluri f?r? s? facem leg?tura cu limbajul,

cu gramatica ?i sintaxa. Limbajul apare în context social ?i este de prim?
importan?? în psihoterapie.

La ora actual? mul?i cercet?tori sus?in c? psihoterapia seam?n? mai

degrab? cu hermeneutica prin aceea c? are la baz? acelea?i patru principii ?i
anume:

- polisemia, sau în?elesul multiplu,

- rela?ia p?r?ilor ca întreg,
- recunoa?terea dieferen?elor, a ceea ce nu este obi?nuit,
- func?ia corect?rii interpret?rilor gre?ite.

Baumann (1978) spunea c? “În?elegerea înseamn? mai degrab? a te

învârti în cerc ?i nu un progres liniar spre o în?elegere mai bun? sau mai pu?
in vulnerabil?. Este dificil de v?zut cum oricare din recapitula?iile succesive
poate pretinde c? este final? ?i concluziv?.”

Hermeneutica a început cu descifrarea în?elesului ascuns din text, ceea ce

poate fi privit nu ca adev?rat sau fals, ci ca plauzibil sau neplauzibil. Din acest
punct de vedere în?elegerea nu poate fi decât neconcludent?.

Terapeutul evit? interpret?rile reduc?ioniste tocmai prin îmbr??i?area

conceptului de în?elesuri multiple. Winnicott (1962) ne reaminte?te c? ?i
interpret?rile incorecte pot fi de folos, în sensul c? distrug mitul c? terapeutul
în?elege totul.

În psihologie ritualul are valoare pentru terapie în sine. Psihanali?tii tind s?

vad? ac?iunile rituale ca simboluri ale conflictelor incon?tiente, sau cu rol de
reasigurare ?i generare a convingerii. Ritualul confirm? punctul de vedere
asupra lumii împ?rt??it de terapeut ?i pacient, iar “boala” cap?t? un sens în
contextul miturilor privitoare la vindecare din cultura respectiv?.

În 1975 R. May afirma c? simbolul une?te experien?a, iar mitul este un set
de simboluri. Lipsa de simboluri ?i mituri face ca individul s? apeleze la
psihoterapie. Persoana trebuie s? î?i defineasc? propriile valori în
conformitate cu miturile personale. Una din func?iile de baz? ale psihoterapiei
este de a ajuta individul în încercarea de recuperare a valorilor.

4.1. Repeti?ia cifrelor trei ?i patru în psihoterapie

În 1988 Druckman afirma c?:

“Programarea neurolingvistic? este un sistem dezvoltat pentru a r?

spunde la întrebarea de ce unii psihoterapeu?i sunt atât de eficace în munca
cu pacien?ii lor. În loc s? exploreze aceast? întrebare în termeni de teorie ?i
practic? psihoterapeutic?, Bandler ?i Grinder au c?utat s? analizeze ce f?ceau
psihoterapeu?ii la nivel de observa?ie, s? categoriseasc? ?i s? aplice
categoriile ca model general al influen?ei interpersonale. Programarea
neurolingvistic? caut? s? instruiasc? oamenii s? observe, s? presupun? ?i s? r?
spund? altora, a?a cum au f?cut primii trei terapeu?i foarte eficien?i.”

NLP are la baz? 12 presupuneri fundamentale (adic? un multiplu de trei):

1. exist? o conexiune minte- corp.

2. mintea este compus? din con?tient ?i subcon?tient.
3. experien?a unei persoane asupra lumii este procesat? ?i organizat?
exclusiv în termenii celor 5 sim?uri.
4. fiziologia, reprezentarea senzorial? ?i emo?ia cuprind starea intern?.
5. comportamentul este rezultatul secven?ei sistematice ordonate de
reprezent?ri senzoriale.
6. toate comportamentele apar în contextul st?rii interne.
7. starea intern? mediaz? experien?a ?i influen?eaz? sau determin?
comportamentul.
8. starea intern? ?i strategia- în consecin?? comportamentul- au o structur?
ce poate fi discernut? ?i deci comunicat?.
9. oamenii î?i prezint? starea intern? prin limbajul verbal ?i non- verbal.
10. deoarece comportamentul ?i substraturile sale- starea intern? ?i
strategia- pot fi codificate, abilitatea unei persoane poate fi reprodus?
într-o alt? persoan?.
11. comportamentul este înv??at.
12. cuno?tin?ele directe ?i observabile asupra lumii externe nu sunt
posibile: fiecare î?i creaz? propria realitate.

“Presupunerile” fundamentale în NLP sunt c?:

- “harta nu este teritoriul”

- “via?a ?i mintea sunt procese sistemice”.

Programarea neurolingvistic? stipuleaz? a?adar c? omul nu poate cunoa?te

pe de-a-ntregul realitatea extern?, fiind limitat de organele sale de sim?, c?
pentru comunicare ?i conceptualizare avem nevoie de simboluri ?i c? folosim
timpul în mod secven?ial, aceste presupuneri fiind în acord cu teoriile actuale
din astrofizic? ?i fizica cuantic?.

În terapia primal? sunt recunoscute trei nivele ale con?tien?ei:

1. somatosenzorial, care încorporeaz? supravie?uirea ?i are func?ia de

senza?ie ?i r?spuns visceral.
2. afectiv, ce încorporeaz? sentimentele ?i are func?ia de r?spuns emo?
ional.
3. cognitiv, care cuprinde gândirea ?i mediaz? facult??ile intelectuale ?i
cogni?ia.

Teoria rela?iilor obiectuale sus?ine c? exist? trei emo?ii fundamentale

între sine ?i al?ii:

- ata?amentul
- frustrarea
- rejec?ia

Din punct de vedere al emo?iilor se afirm? c? tendin?a de ac?iune apare în

spa?iul dintre sine ?i corp, ?i dintre sine ?i obiect. Aceste procese
simbolizeaz? ?i construiesc rela?iile (Bell, 1991).

Modelul structural al lui Willber(1996) corespunde la trei nivele ale

corpului:

Nivelul 1: corpul este privit ca separat de minte

Nivelul 2: corpul este integrat cu mintea, exist? o unitate minte-corp, ?i

corpul poate fi accesat prin psihoterapie.

Nivelul 3: corpul este o reprezentare simbolic? a arhetipurilor divine, f?cându-

se referire la corpul subtil. Mintea ?i corpul sunt parte a sufletului.

Toate aceste trei abord?ri apar în psihoterapie.

Eva Basch Kabre (1985), psihanalist, a introdus trei concepte pentru a

explica formele de gândire primitiv?:

- gândirea haotic?
- gâdirea emo?ional? senzori-motorie
- gândirea opera?ional?.

Aceste concepte înlocuiesc diviziunea psihanalitic? clasic? de gândire de

proces primar ?i secundar. Gândirea haotic? este tipic? pentru copilul nou- n?
scut în fa?a stimulilor externi ?i interni; gândirea emo?ional? senzori- motorie
este caracteristic? pentru primele etape ale vie?ii în care concentrarea este
pe impresii senzitive, experien?e motorii ?i spa?iale, ?i emo?ii puternice.
Gândirea opera?ional? este tangibil? ?i logic?, nef?când loc emo?iilor,
metaforelor ?i simbolurilor. Conform cu Basch- Kabre, gândirea de proces
secundar se realizeaz? prin interac?iunea acestor trei tipuri de gândire.
 Cu alte cuvinte, în func?ie de vârst?, respectiv progresia temporal?, fiin?a
uman? folose?te pentru cunoa?terea mediului înconjur?tor ceea ce cognitivi?
tii numesc “filtre”, adic? raportarea la un num?r mai mic sau mai mare de
dimensiuni ale mediului înconjur?tor, incluzând aici mediul social ?i
psihologic.

În analiza bioenergetic? experien?a de via?? uman? esen?ial? este

reflectat? la nivel corporal de trei elemente:

1. postura
2. tiparele de reac?ie ?i
3. inhibi?ia, care la rândul ei cuprinde:
1. inhibi?ia motilit??ii
2. inhibi?ia respira?iei
3. inhibi?ia expresiei

Structurile caracteriale care pot fi “citite” în forma ?i postura corpului sunt

în num?r de 6:

- schizoid
- oral
- masochist
- psihopat
- rigid
- narcisist

Barber prezint? o pradigm? tridimensional? a hipnozei, spunând c?

exist? trei tipuri de persoane: cei înclina?i spre fantezie, cei înclina?i spre
amnezie ?i cei cu un set pozitiv. Teoria lui Barber ar putea unifica teoriile st?
rii (procesului) cu cele ale non-st?rii.

În psihanaliz?, stadiile dezvolt?rii descrise de Freud sunt în num?r de trei:

- stadiul pre-oedipal: oamenii se nasc cu anumite instincte, de exemplu

tendin?a natural? de a-?i satisface necesit??ie biologice de hran?, ad?
post ?i c?ldur?, iar satisfacerea lor este o surs? de pl?cere sexual?.
Astfel, atunci când copilul suge la sân îi este trezit? sexualitatea ?i
descoper? o zon? erogen? care poate fi mai târziu reactivat? în cursul
vie?ii prin suptul degetului sau s?rut. Stadiul oral este urmat de cel
anal ?i cel falic- din nou în num?r de trei.
- Complexul lui Oedip: leg?tura strâns? dintre b?iat ?i mam?, ca obiect
primar al dragostei duce la dorin?a uniunii complete cu ea. Fata î?i
direc?ioneaz? dorin?a c?tre tat?. Apare o rela?ie triadic?, în care copilul
se ata?eaz? de un p?rinte, iar p?rintele de acela?i sex este distribuit în
rolul de rival pentru afec?iunea p?rintelui de sex opus.
- Ego, id ?i superego: Id este sursa biologic?, mo?tenit?, a impulsului
sexual, instinctelor ?i pulsiunilor ira?ionale. Ego-ul se dezvolt? din
interac?iunea dintre id ?i lumea extern? prin for?ele sociale ?i familiale,
respectiv este un sistem de credin?e sau proces secundar. Superego-ul
se refer? la regulile internalizate, care limiteaz? satisfac?ia ?i pl?cerea
subiectului, fiind orientat spre realitate.
 Psihanalistul francez Jaques Lacan a reinterpretat teoria Freudian? în
termeni de structur?, în a doua jum?tate a secolului 20, teoria fiind cunoscut?
la ora actual? sub denumirea de teorie Lacanian?.

Pentru Lacan stadiul pre-oedipal este stadiul imaginar. În stadiul oglinzii

copilul începe s? fac? diferen?a între sine ?i ceilal?i, fiind perioada de achizi?
ionare a limbajului. Apari?ia tat?lui în stadiul oedipal face ca copilul s? fac?
diferen?ele sexuale ?i ini?iaz? dezvoltarea incon?tientului, respectiv
reprimarea dorin?ei incestuoase. Simbolul are efecte radicale, iar individul
însu?i este un rezultat al simbolului. Rela?ia subiect ?i semnifican?i, adic?
limbaj ?i vorbire, este simbolic?, în timp ce rela?ia dintre ego ?i imaginile sale
este imaginar?.

Prin trecerea de la ordinea imaginar? la cea simbolic? copilul este

socializat în familie prin recunoa?terea ?i acceptarea diferen?ei (de gen) ?i
absen?ei (corpului mamei).

Reformulând am putea spune c? psihanaliza se bazeaz? în cea mai mare

m?sur? pe simbol. Simbolul este calea spre cunoa?terea ?i organizarea lumii
interne ?i externe, dezvoltarea individual? fiind privit? secven?ial în timp.

Teoria rela?iilor obiectuale este o adaptare a teoriei psihanalitice, care

pleac? de la presupunerea c? via?a psihologic? a fiin?ei umane este creat?
în ?i prin rela?iile cu alte fiin?e umane. Se distinge astfel între na?terea
fizic? ?i psihologic? a individului. Na?terea psihologic? se întinde pe perioada
primilor trei ani de via??. Primii trei ani de via?? se caracterizeaz? prin
stabilirea unei rela?ii strânse (simbiotice) cu cel ce îngrije?te copilul (de obicei
mama), dup? care urmeaz? separarea ?i individua?ia. Avem din nou de-a face
cu trei elemente.

Terapia accept?rii (acceptance and commitment therapy) utilizeaz?

strategii de acceptare ?i de modificare a comportamentului pentru a cre?te
flexibilitatea persoanei. Se bazeaz? pe contextualismul func?ional ?i teoria
cadrului rela?ional, o teorie a limbajului ?i cogni?iei care este o parte a
analizei comportamentale.

Terapia accept?rii difer? de teoria cognitiv- comportamental? prin aceea c?

în loc s? înve?e oamenii cum s?-?i controleze mai bine gndurile, sentimentele,
senza?iile, amintirile, etc, se concentreaz? pe ceea ce pot controla mai direct,
?i anume trei segmente ale corpului: bra?ele, picioarele ?i gura. Aceast?
form? de terapie ajut? individul s? vin? în contact direct cu un sens
transcedental al sinelui cunoscut drept ”sine ca ?i contact”- acel “eu” care
observ? ?i experimenteaz?, mereu, totu?i distinct de gânduri, sentimente,
senza?ii ?i amintiri.

În acest punct teoria accept?rii face apel la identitatea dintre observator ?i

observat, respectiv necesitatea existen?ei observatorului pentru a da sens
lumii cognoscibile.

Terapia cognitiv? utilizeaz? ca tehnic? de lucru principal? tehnica ABC a

credin?elor ira?ionale a lui Albert Ellis:
 A- evenimentul activator sau situa?ia obiectiv? (activating event)
B- credin?e (beliefs)
C- consecin?e (consequences)

Punctul central al teoriei cognitviste stipuleaz? c?: gândirea este

intermediar? între stimul ?i emo?ie:

stimul gândire emo?ie

Scopul terapiei cognitive este în?elegerea interac?iunii între gîndire,

emo?ie ?i comportament:

Gândire Emo?ie

Comportament

Terapia Adlerian? se caracterizeaz? la

rândul ei prin conceptualizarea de principii, stadii,
categorii care sunt în num?r de trei sau multipli de
trei. Adler spunea c? fiin?ele umane tr?iesc pe t?
râmul în?elesului. Exist? trei categorii de influen?e ce pot stimula dezvoltarea
complexelor de inferioritate la copil: handicapul fizic, dinamica familial? ?i
influen?a societ??ii.

Terapia Adlerian? se desf??oar? în 12 stadii:

1. empatie- rela?ie
2. informa?ie
3. clarificare
4. încurajare
5. interpretare ?i recunoa?tere
6. cunoa?tere
7. experien?? lips?
8. a face ceva diferit
9. reînt?rire
10. sentimentul comuniunii
11. redirec?ionarea scopurilor
12. suport ?i lansare

Se lucreaz? cu 4 tehnici terapeutice de baz?:

- evaluarea
- chestionarea socratic?
- imageria ghidat? ?i ideatic?
- jocul de rol

Psihologia Adlerian? în sine se bazeaz? pe 6 principii fundamentale:

1. unitatea individului
2. orientarea scopurilor
3. auto- determinarea ?i unicitatea
4. contextul social
 5. sentimentul comuniunii
6. s?n?tatea mintal?

Psihologia analitic? pe de alt? parte recunoa?te dou? tipuri psihologice

atitudinale principale: extrovert ?i introvert, ?i stipuleaz? c? exist? 4 func?ii
psihologice de baz?: gândire, sentiment, senza?ie ?i intui?ie. Conform acestei
teorii psihismul este divizat în con?tient ?i incon?tient, ?i exist? 4 tipuri largi
de imagerie arhetipal?:

1. arhetipul “marii mame”: personificarea principiului feminin

2. arhetipul “tat?lui spiritual”: întruparea principiului masculin
3. arhetipul transform?rii, care cuprinde cre?terea, schimbarea ?i tranzi?ia
4. arhetipul central, sinele sau totalitatea psihic?.

Dezvoltarea psihologic? este privit? ca realizându-se în 4 stadii:

- stadiul moboric: înainte de na?terea con?tientului

- stadiul matriarhal: ego-ul este pasiv ?i dependent de matricea de dinainte
de na?terea con?tientului
- stadiul patriarhal: este un stadiu al tranzi?iei caracterizat de anumite
teme, imagini ?i ac?iuni
- faza integrativ?

Interpretarea viselor, ca metod?, are dou? aspecte în psihologia analitic?:

- amplificarea personal?, prin asocia?ii

- amplificarea general?, realizat? de terapeut, pe baza cuno?tin?elor
personale.

Terapia expresiv? sau creativ? prin art? poate nu în mod întâmpl?tor

cuprinde 6 tipuri de terapie de baz?:

- art- terapia
- terapia prin dans
- drama- terapia, care include psihodrama ?i bibliodrama
- meloterapia
- terapia prin joc
- terapia prin poezie, care include biblioterapia.

În trainingul autogen pacientul înva?? s?-?i relaxeze:

- membrele
- inima, ?i
- respira?ia

Vegetoterapia, form? de terapie care implic? manifestarea fizic? a emo?

iilor, consider? c? structurile tensionate ale corpului, ca urmare a emo?iilor
stocate, sunt în num?r de 3: postura, expresia facial? ?i stresul muscular.

Energetica de baz? (core energetics) sus?ine c? s?n?tatea ?i starea de

bine sunt st?ri dinamice, iar s?n?tatea poate fi ob?inut? prin realizarea poten?
ialului nostru creativ. Corpul uman este vehiculul a 3 elemente:
 - emo?iile
- gândirea
- spiritul

Se presupune c? persoanele au o “masc?” sau un “sine fals” dup? care se

ascund. Oamenii au “mai multe straturi”:

- copilul r?nit, umbra sau sinele de la nivel sc?zut

- masca sinelui

Terapia centrat? pe persoan?, “crea?ie” lui Carl Rogers, spune c? în noi

exist? 3 reprezent?ri ale sinelui:

- conceptul de sine
- sinele ideal
- sinele real

Iar cele 3 principii de baz? ale terapiei Rogersiene sunt:

1. acceptarea pozitiv? necondi?ionat?

2. în?elegerea empatic?
3. actualizarea sinelui.

Terapia analitic? cognitiv? (CAT) a lui Anthony Ryle opereaz? cu cei 3

“R”:

- reformularea (reformulation)
- recunoa?terea (recognition)
- revizuirea (revision)

Marsha M. Lineham, promotor a terapiei dialectice comportamentale

ia în considerare în cadrul terapiei 4 aspecte importante:

- abilitatea de a gândi
- eficacitatea interpersonal?
- toleran?a la stres negativ
- reglarea emo?ional?

Psihoterapia diadic? developmental?, bazat? pe teoria ata?amentului

a lui Bowlby, afirm? c? scopul conversa?iei diadice este triplu:

1. reglarea afectivit??ii în timpul conversa?iei

2. construirea diadic? a în?elesului referitor la scopul conversa?iei
3. dezvoltarea eficacit??ii pentru a fi capabil s? te angajezi în aceast?
conversa?ie.

Acest tip de psihoterapie se desf??oar? în 4 stadii:

- descoperirea procesului
- ambivalen?a legat? de proces
- încrederea în proces
- utilizarea procesului
 Principiile de baz? sunt 6:

1. siguran?a
2. autoreglarea
3. procesarea auto-reflectiv? a informa?iei
4. integrarea experien?elor traumatice
5. implicarea rela?ional?
6. îmbun?t??irea emo?iilor pozitive.

Tehnicile libert??ii emo?ionale, destul de disputate ast?zi, (emotional

freedom techniques:EFT) se bazeaz? pe utilizarea celor 12 puncte specifice
de la nivelul corpului care corespund meridianelor folosite în medicina
chinez?. Principiul fundamental este acela c? toate emo?iile negative rezult?
din dezechilibrul energetic al corpului, iar emo?iile negative apar prin 3 stadii:

1. apari?ia experien?ei negative

2. sunt sim?ite emo?iile negative ca r?spuns la experien?a negativ?,
ducând la programarea inadecvat? în interiorul corpului
3. sistemul energetic al corpului este dezechilibrat ca urmare a acestor
emo?ii negative.

Teoria sistemic? familial? (Bowen) descrie ca ?i molecul? de baz? a

sistemelor emo?ionale mari, triunghiul, sistem de rela?ie între 3 persoane,
pentru c? triunghiul este sistemul rela?ional stabil cel mai mic. Un sistem ce
cuprinde 2 persoane este instabil pentru c? tolereaz? prea pu?in? tensiune
înainte de implicarea unei a 3-a persoane. Triunghiul este mai stabil decât
diada, în viziunea terapiei familiale sistemice, chiar dac? acest lucru pare
paradoxal.

Principiile de baz? ale logoterapiei, enun?ate de Frankl, sunt ?i ele în

num?r de 3:

1. via?a are sens chiar ?i în cele mai vitrege condi?ii

2. motiva?ia noastr? principal? în via?? este dorin?a noastr? de a da un
sens vie?ii
3. avem libertatea de a g?si un sens în ceea ce facem ?i experien?iem.

Terapia multimodal?, fondat? de Arnold Lazarus, este fundamentat? pe

ideea c? fiin?ele umane sunt fiin?e biologice care pot:

1. gândi
2. sim?i
3. ac?iona
4. percepe senza?ii
5. imagina
6. interac?iona

Teoria psihosintezei stipuleaz? c?, pentru ca un sistem s? fie considerat

psihosintez?, trebuie s? includ? 7 principii:

- dezidentificarea
- sinele personal
 - voin?a
- modelul ideal
- sinteza
- supra- con?tientul
- sinele transpersonal.

Psihosinteza poate fi cel mai bine reprezentat? de “diagrama oului” care

con?ine la rândul s?u alte 7 elemente: incon?tientul inferior, incon?tientul
mijlociu, incon?tientul superior, con?tientul, sinele con?tient sau eul, sinele
superior ?i incon?tientul colectiv.

La baza terapiei ra?ional- emotive st? teoria ABC a personalit??ii

împrumutat? din cea cognitivist?. Se consider? c? sistemul credin?elor ira?
ionale are la baz? 5 componente:

- cerin?ele
- toleran?a sc?zut? la frustrare
- p?rerea celor din jur
- înr?ut??irea
- suprageneralizarea.

Terapia realit??ii folose?te un num?r mai redus de “clase” în

conceptualizare, ?i anume clasificarea nevoilor noastre se realizeaz? în:

1. nevoi de supravie?uire
2. nevoi psihologice, ?i anume:
a. de conectare, apar?inere, dragoste
b. putere
c. libertate
d. distrac?ie

Asocia?ii precum alcoolicii anomini folosesc un program în 12 pa?i,

con?inând în formularea tradi?ional? multe elemente religioase, AA fiind ini?
ial o institu?ie aflat? sub tutela bisericii:

1. admitem c? suntem neajutora?i în fa?a alcoolului

2. am ajuns s? credem c? o putere superioar? nou? ne poate reabilita
3. am luat decizia de a ne îndrepta spre Dumnezeu
4. ne-am inventariat f?r? fric? moralitatea
5. am admis în fa?a lui Dumnezeu, a noastr? în?ine ?i a celorlal?i, natura
gre?elilor noastre
6. suntem gata s?-l primim pe Dumnezeu pentru a ne înl?tura toate
defectele de caracter
7. îi cerem cu smerenie s? ne îndrepte gre?elile
8. am f?cut o list? cu toate persoanele pe care le-am r?nit ?i dorim s?
facem pace cu ei to?i
9. le-am cerut iertare acelor oameni cu excep?ia situa?iei în care acest
lucru le-ar face r?u, lor sau altora
10. am continuat inventarul personal ?i când am gre?it am admis asta.
11. prin rug?ciune ?i medita?ie am c?utat s? îmbun?t??im contactul nostru
con?tient cu Dumnezeu
 12. având o “trezire spiritual?” ca rezultat al acestor pa?i, am încercat s?
transmitem acest mesaj alcoolicilor, ?i s? practic?m aceste principii în
toate aspectele vie?ii noastre.

Psihologia transpersonal? studiaz? dimensiunile spirituale, transcedentale

ale umanit??ii, ?i a fost ini?iat? de Maslow, Grof ?i Subich.

În psihologia pozitiv? sunt identifcate 6 clase de virtu?i: în?elepciunea

sau cuno?tin?ele, curajul, umanitatea, dreptatea, temperan?a ?i
transcenden?a, ?i se divide în 3 mari “domenii de cercetare”:

1. via?a pl?cut?: cum savureaz? ?i experien?iaz? oamenii sentimentele ?i

emo?iile pozitive,
2. via?a bun?: investigarea sentimentelor benefice
3. via?a afilierii: felul în care oamenii î?i extrag un sens pozitiv al vie?ii.

Filozofia analizei tranzac?ionale se bazeaz? pe 3 principii:

1. oamenii sunt OK
2. fiecare om are capacitatea de a gândi
3. oamenii î?i decid propriul lor destin ?i aceste decizii pot fi schimbate

St?rile eului sunt în num?r de 3: Copil, Adult ?i P?rinte, patologia

structural? a st?rilor Eului se bazeaz? pe 3 situa?ii: contaminarea,
excluderile ?i simbioza. Tranzac?iile sunt la rândul lor: complementare sau
paraelele, încruci?ate ?i ascunse (includ tranzac?iile unghiulare ?i duble).
Fiecare joc trece prin 3 secven?e: momeala, strategema ?i r?spunsul, iar
motivele pentru care o persoan? joac? jocuri sunt în num?r de 12. Tot analiza
tranzac?ional? descrie triunghiul dramatic ?i autonom ?i cele 4 pozi?ii de baz?
în via??, structurarea timpului prin 6 activit??i ?i cele 5 mesaje conduc?toare
în via??.

Ceea ce se remarc? este aceea c? fiecare sistem conceptual face apel la

un num?r mai mare sau mai mic de elemente, de secven?e, destinate în?
elegerii si organiz?rii vie?ii psihice umane. Unele dintre elemente sunt
comune în toate formele de terapie, chiar dac? reg?site sub alte “etichete”, ?i
cele mai multe sisteme conceptuale iau în considerare limitele omului, fie din
punct de vedere simbolic, fie la nivel de fiziologie uman?.

4.2. Valoarea simbolului în psihoterapie

Limbajul este o re?ea multistratificat?, sistematic? ?i înalt organizat? de

simboluri pentru comunicarea precis?. Limbajul apar?ine astfel semioticii,
având o configura?ie emo?ional? senzori-motorie. Uneori omul î?i creaz?
iluzia c? poate controla lumea prin cuvinte, care sunt îns? mai degrab? o
imagine a realit??ii sale interne ?i nu externe.

Mintea uman? a fost descris? în psihologie ?i psihoterapie printr-un

mare num?r de simboluri, pentru a da o interpretare ?i a explica diferite
situa?ii.
 Psihoterapia “verbal?” func?ioneaz? mai ales cu pacien?ii care au
capacitatea protosimbolic?. Terapia prin muzic? pe de alt? parte acceseaz?
mai degrab? gândirea primar? ?i aceast? capacitate nu este necesar?.

Improviza?ia muzical? liber?, spunea Rolsvjord în 2004, este probabil

cea mai pu?in simbolic? din toate metodele psihoterapiei ?i meloterapiei.
Muzica “pre- compus?”, plin? de coduri culturale ?i stilistice, poate face
uneori ca pacientul s? “produc?” doar simboluri conven?ionale, f?r? leg?tur?
cu starea lor de fapt, ci împrumutate din filme sau sentimente derivate din
muzic?.

4. Hipnoterapia în universul tridimensional spa?ial

Charles E. Henderson afirma în teoria sa psihodinamic? asupra hipnozei ?i

subcon?tientului c? oamenii au abilitatea unic? de a regla realitatea, de a o
manipula în direc?ii specifice ?i strategice.

Marcos Lutyens (2001) spunea pe de alt? parte c? hipnoza poate fi un

instrument prin care s? acces?m teritoriul din spatele concep?iilor prestabilite
în mintea noastr? ?i poate fi folosit? pentru modelarea spa?iului virtual
extern. Con?tientul ?i incon?tientul contribuie la dinamica spa?ial? a min?ii.
Începem prin a remodela ceea ce Joseph Von Vexkul numea “umwelt”, lumea
interioar?, delimitat? de percep?iile senzoriale ale organismului nostru.
Mintea se poate deta?a de coordonatele familiare ?i context ?i poate începe
s? r?spund? la experien?e ne- familiare, ca ?i cum acestea ar fi familiare. În
trans? mintea se familiarizeaz? cu un teritoriu nou, simulat, cu conceptul de
multidimensionalitate. De exemplu, spa?iul mental a unei persoane oarbe,
generat de umwelt, este complet diferit de al unei persoane care poate
vedea. Spa?iul s?u mental este centrat în jurul auzului. În mod similar,
colapsul spa?iului vizual extern pare a fi compensat de amplificarea lumii
interne, care este apoi proiectat? în lumea real? ce nu poate fi v?zut?. Se
pare c? exist? o rela?ie direct? între dimensiunile spa?iale ale min?ii ?i
dimensiunile mentale ale spa?iului.

Psihicul uman are capacitatea de a experien?ia un num?r aproape infinit

de con?tiin?e (Austin, 2000, James, 1935, Obrien, 1964). Unele con?in
percep?ii ale sinelui. Psihoterapia care include hipnoterapia poate fi eficient?
la maxim atunci când se ajunge la func?iile mentale cele mai înalte.

Creierul uman emite patru tipuri de unde : beta- starea de veghe, cu

frecven?? de 14-32 de cicli/secund?; alfa- relaxare, având frecven?? de 7-14
c/s, teta- înaintea somnului, cu 4-7 c/s, ?i delta- somn, cu 3-5 c/s. Starea alfa
se asociaz? cu relaxarea ?i visul cu ochii deschi?i. Starea teta este prezent? în
hipnoanestezie, hipnoanalgezie ?i hipnoza pentru interven?ii chirurgicale.

Poten?ialele electrice la nivelul creierului au oscila?ii foarte lente în diferite

stadii ale hipnozei, datorit? leg?turilor dintre starea fiziologic? a creierului ?i
procesele mintale incon?tiente.

În transa profund? sunt alterate proces?rile limbajului, centrarea este mai

degrab? pe cuvintele îns??i decât pe idei. Se revine la ceea ce psihanali?tii
numesc gândire de proces primar, în termeni de imagini ?i simboluri, mai
degrab? decât cuvinte, cu o disponibilitate mai mare a afectului.

Pe de alt? parte, for?a electromagnetic? recunoa?te doar patru dimensiuni,

trei spa?iale ?i una temporal?, iar creierul uman, care func?ioneaz? la nivel
fiziologic pe baza impulsurilor electrice desc?rcate de neuroni, recunoa?te la
rândul s?u patru dimensiuni. Un efect al transei hipnotice îns? este acela al
“dilat?rii” sau “comprim?rii” timpului- în termeni de timp real, psihologic ?i
hipnotic-, al?turi de acela al posibilit??ii de accesare mai facil? a
dimensiunilor spa?iale, interne sau externe, prin vizualizare. De altfel,
hipnoza în sine face apel la func?iile emisferei cerebrale drepte, ca ?i alte
tehnici psihoterapeutice, cum sunt metaforele terapeutice, tehnicile
psihodramatice, imageria ghidat?, etc. O serie de cercet?ri arat? c?
psihoterapia care face apel la ambele emisfere cerebrale este mai eficace ?i
are durat? mai scurt? decât acele forme de psihoterapie în care se lucreaz?
preponderent cu emisfera cerebral? stâng?. Aceasta ar putea fi o explica?ie
pentru durata mare necesar? tratamentului în psihanaliz?, care ac?ioneaz?
preponderent la nivelul emisferei cerebrale stângi.

Cu 200 de ani în urm? Descartes sugera c? mintea ?i corpul sunt complet

separate ?i influen?a lui Descartes se face înc? sim?it? în medicin? ?i în zilele
noastre. Acceptarea limitelor cvadridmensionale ale fizicii clasice (trei
dimensiuni spa?iale, plus timpul), fac imposibil de realizat lucruri ce pot fi
achizi?ionate prin intermediul hipnozei, pentru c? vederea asupra lumii,
sistemul de credin?e, împiedic? experien?a. Suntem fiin?e multidimensionale
(Laura Di Giorgio).

Imageria se bazeaz? pe integrarea imaginilor vizuale de tip simbolic cu

cele de tip non-simbolic. Simbolul creaz? în?elesul experien?ei. Imaginile sunt
produsul imagina?iei (Assagioli, 1965).

Schorr în 1974 sus?inea c? imageria este prezent? în toate formele de

psihoterapie, de la cea comportamental? la hipnoterapie.

În 2004 Patterson ?i colab. au utilizat hipnoza în combina?ie cu o lume

virtual? bidimensional? generat? pe computer, ca metod? de control a
durerii ?i anxiet??ii la un pacient cu arsuri severe. Durerea ?i anxietatea au
sc?zut cu 40% dup? interven?ii strict “audio” ?i cu 100% dup? interven?ii
“tridimensionale spa?iale”.

În hipnoz?, în mod tipic structura interven?iei este de tipul:

Inducerea transei—— aprofundarea transei——-interven?ia hipnoterapeutic?

propriu- zis?. Sunt recunoscute 2 tipuri de tehnici pentru inducerea transei:
tehnicile tradi?ionale ?i tehnicile Ericksoniene.

În hipnoterapie în general se utilizeaz? îns? mai multe elemente decât cele

prezente într-o anume form? de psihoterapie, în mod tradi?ional:

- imageria ghidat?
- înt?rirea eului, interven?ie bazat? pe abordarea interac?ionist?
- managementul durerii, care integreaz? elemente de psihosomatic?
 - metafore hipnoanalitice, fundamentate pe baza conceptelor împrumutate
din psihanaliz?
- dialogul cu clientul care seam?n? cu interpretarea viselor
- reframing în stare de trans?, metod? ini?ial descris? în programarea
neurolingvistic?
- metafore inspirate de teoria analizei tranzac?ionale
- metode de relaxare, preluate din tehnicile de medita?ie
- combina?ie de elemente din terapia cognitiv? ?i Ericksonian? în terapia
anxiet??ii ?i depresiei
- elemente de psihoneuroimunologie, de exemplu în interven?iile folosite
pentru înt?rirea sistemului imunitar.

“Imaginea” psihoterapeutic? astfel creat? devine mai complex?, prin

utilizarea simultan? a func?iilor ambelor emisfere cerebrale.

5. Imaginea unui alt univers

În 1961 astronomul Frank Drake a elaborat “ecua?ia” care urma s? fie

piatra de temelie a proiectului SETI, de c?utare a civiliza?iilor extraterestre.
Existen?a noastr? pe aceast? planet? pare s? fie rezultatul accidental al unui
num?r de coinciden?e astronomice. În cele din urm? este posibil ca principalul
beneficiu al proiectului SETI s? fie nu acela de a g?si via?? pe alte planete, ci
de a ne ajuta s? descoperim mai multe lucruri despre noi în?ine.

Documentarul “Extratere?trii” al colectivului de la National Geographic

descrie via?a pe o planet? numit? Aurelia, cu specii ciudate, de la pr?d?tori
asem?n?tori girafelor, pân? la ochiuri de ap? ce se comport? ca plantele
carnivore, un satelit lunar albastru ?i un soare local de tipul pitic? ro?ie. Pe
aceast? planet? imaginar? nu exist? anotimpuri, zi sau noapte. Partea
întunecat? a planetei este acoperit? de ghea??, iar partea luminat? este str?
b?tut? de râuri ?i apa ce inund? câmpiile. Animalul de baz? este o specie ce
tr?ie?te în mâl ?i creeaz? o re?ea de lagune ce formeaz? fundamentul p?
durilor de evantaie cu ac. Pe luna albastr? cresc copaci pagod? cu înal?ime de
aproape 1 km datorit? atmosferei dense si gravit??ii joase, iar pe cer zboar?
balene la în?l?imi imense.

Extratere?trii sunt un fenomen al culturii pop. Dar la ora actual?

studiul ?tiin?ific al vie?ii extraterestre este realizat de astrobiologie
(xenobiologie).

Am putea îns? s? ne punem întrebarea: cum ar ar?ta lumea psihoterapiei într-

o lume care conceptualizeaz? mai mult de trei dimensiuni spa?iale ?i una
temporal?? S-ar putea ca r?spunsul s?-l fi g?sit deja în hipnoterapie.

6. Concluzii
Universul “tridimensional” spa?ial în care tr?im este rezultat al percep?iei
fiziologice umane ?i cadrului conceptual, ?i nu un adev?r ?tiin?ific, la ora
actual? astrofizica modern? recunoscând existen?a a 9 dimensiuni spa?iale ?i
una temporal? a universului.
Unul din simbolurile preponderente în cultura ?i civiliza?ia uman? este cifra
trei, în diverse forme, ca urmare a tridimensionalit??ii universului perceput,
iar acest simbol este prezent la ora actual? inclusiv în psihoterapie.
For?a electromagnetic? recunoa?te doar trei dimensiuni spa?iale, ?i din acest
punct de vedere este interesant de speculat c? creierul uman, care func?
ioneaz? pe baza impulsurilor electrice transmise între neuroni, adic? a for?
elor electromagnetismului, este capabil la rândul s?u s? recunoasc? doar trei
dimensiuni în spa?iu. În plus remarc?m c? exist? patru tipuri de unde electrice
cerebrale înregistrabile prin electroencefalogram?- o coincinden?? dac? ne
gândim c? tr?im într-un univers cu trei dimensiuni spa?iale ?i una temporal??
Modelele psihoterapeutice la rândul lor sunt “constrânse” de percep?ia
noastr? tri/cvadridimensional? asupra universului, ceea ce se reflect? în num?
rul de elemente ?i concepte utilizate de c?tre fiecare form? de psihoterapie în
parte.
Hipnoterapia, prin tehnicile specifice ?i integrarea mai multor metode
terapeutice pare a fi cea una din cele mai cuprinz?toare form? de terapie la
ora actual?, în sensul posibilit??ii de accesare a unui num?r crescut de
dimensiuni.
Toate tipurile de psihoterapie se bazeaz?, într-o form? sau alta, pe simbol, ?i
putem constata c? în general sunt axate pe 3-4 principii, rar mai multe,
datorit? limitelor noastre conceptuale. Aceste limite conceptuale se leag? de
capacitatea de a percepe un univers cu maxim trei dimesniuni spa?iale ?i una
temporal?, chiar dac? la nivel abstract putem teoretiza despre cele 10
dimensiuni ale universului în care tr?im. Probabil dac? am fi tr?it într-un
univers cu 7 dimensiuni spa?iale, pe care s? le ?i putem percepe fiziologic,
atunci modelele terapeutice s-ar fi putut baza pe mai multe elemente fiecare
în parte. Limitarea tri- sau cvadridimensional? este cea care face necesar?
integrarea în psihoterapie, în sensul accept?rii “adev?rului” tuturor formelor
de terapie, fiecare abordând alte “dimensiuni” ale universului nostru
psihologic.

Bibliografie:

1. ***Wikipedia, the free Encyclopedia, 2006, www.en.wikipedia.org/

2. ***Windows to the universe, 2006, www.windows.ucas.edu/
3. ***National Geographic Channel, 2005, June
4. ***Gravitational Lensing and Genetci Lensing, www.ams.org/
5. ***www.symbols.net
6. Abbott, E.A. “Flatland: a romance of many dimensions”, 1884
7. Ahadhalova, Razhnov & Kamenestku “Human hypnosis and super-slow
electrical activity of the brain”, 1976, Journal of Neuropathology and
Psychiatry, 76(5), p.704-9
8. Bell, T. “Narrative, symbol and psychotherapy: emotion as
exeperimented action and enhancement of a gesture”, 1991, Journal of
Poetry Therapy, 4(4), p. 221-34
9. Boyd, R.N. “Time as related to Moebius transform”, 2006,
www.moebius.com/
10. Bullinger, E.W. “Number in scripture: its supernatural design and
spiritual significance”, 1999, www.philologos.org/
11. Dafinoiu, I, Vargha J. L. “Psihoterapii scurte”, 2005, ed. Polirom,
Bucuresti
12. Dafinoiu, I., Vargha J.L. “Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii
terapeutice.”, 2003, ed. Polirom, Bucuresti
 13. Dell, Mary Lynn “Brain, symbol &experience: a psychiatric and
theological dialogue”, 1993, Lygon, 28, p. 217
14. DiGiorgio, Laura “Hypnosis for the 21st century: two worldwievs”, 2004,
Hypnogenesis, on-line magazine
15. Dundes, A. “The number three in American culture”, The book of
threes, www.threes.com/
16. Furniss, Maureen “Animatig the 4th dimension”, 2006, Animation
Journal, 13
17. Granquist, Susan “Introduction to the runes”, 2006,
www.valkyrie.eskimo.net
18. Grolean, R. “Imagining other dimensions”, 2006, The elegant universe
language
19. Gudat, U. “A therapist’s understading of bioenergetics”,1997, research
project, Munich, Germany
20. Hammond, D.C. “Virtual reality hypnosis: a case report”, 2006,
American Journal of Clinical Hypnosis, 52(1), p. 27-8
21. Hart, G. “hart’s law, the magical number three, plus or minus zero”,
2002, Usability & user Experience, 8(4)
22. Henereson, Ch.E. “Hypnosis and the mind: a psychodinamic theory of
hypnosis and the subconscious mind”, 2006, site: Hipnotica. Self
Hypnosis
23. Jako, Erikkle “From signs to symbols, from symbols to words”, 2004,
Voices- a world Forum for music therapy, 4(2)
24. Lewis, L. “Symbolization in psychotherapy with patients who are
disabled”, 1994, American Journal of Psychotherapy, 48(2), p. 231-9
25. May, R. “Values, myths and symbols”, 1975, American Journal of
Psychiatry, 132, p. 703-6
26. McMahon, B. “Psychotherapy, myth and meaning”, 2003, The South
Trent Training e- Journal, no.1
27. Price, R. “Symbols and psychotherapy- the example of Yaruba
sacrificial ritual”, 1975, The Journal of American Academy of
Psychonalysis, 3, p.321-38
28. Rowan, J. “The three bodies in psychotherapy”, 2000, European Journal
of Psychotherapy and Counselling, 3(2), p. 193-207
29. Sapp, M. “Implications of Barber’s three dimensional theory of
hypnosis”, 2002, International Journal of Sleep, Dream and Hypnosis,
4(2), p. 70-6
30. Saviour, E. “Existence of higher dimensional space & perception of
time”, 2006, RM Cibernetics
31. Scewe, P., Stein, B. “Why do we reside in a three- dimensional
universe?”, 2005, the AIP Bulletin of Physics News, 745(1)
32. Schilling, G. “The chance of finding aliens: reevaluating the Drake
equation”, 1998, Sky&Telescope
33. Sunden, G. “How hypnosis is clinically utilized to address the spectrum
of cancer’s physical and psychological dimensions”, www.triroc.com/
34. Woodruff, Alexandra “Is the universe only pretending to have three
dimensions?”, 2005, Daily Californian
Scurta prezentare a psihodramei

23 July

Posted by oana
SCURTA PREZENTARE A PSIHODRAMEI
Oana – Maria Popescu

Jacob Levi Moreno, “inventatorul” psihodramei, spunea despre psihodrama ca este o metoda de a ajuta
oamenii sa devina mai creativi. Aplicatiile sale practice sunt in domenii diverse, in psihoterapie, educatie,
sanatate, afaceri, psihologie organizationala. Sunt integrate diferite nivele ale fiintei umane: gandire,
intelect, imaginatie, sentimente si actiune. Aceasta abordare a dezvoltarii umane, originata de Moreno,
este un instrument puternic de conceptualizare a conexiunilor in toate tipurile de relatii si orice forma de
grup, constituita pentru indiferent ce scop.
Sub indrumarea unui psihodramatician, cunoscut sub numele de “regizor”, se realizeaza improvizatii
“teatrale”. Scenariul este scris minut dupa minut, rezultand din ceea ce se intampla atunci pe scena.
Membrii grupului iau parte activa la dramele celorlaltora, si astfel membrii grupului genereaza si
experientiaza noi comportamente si modalitati de gandire inainte de a trebui sa se confrunte cu ele in viata
de zi cu zi. Consecintele pot fi examinate si se iau noi decizii care pot fi apoi aplicate in cotidian.
Metoda psihodramei permite imersiunea in lumea subiectiva fara a se emite judecati de valoare. Astfel
frustrarile si dorintele pot fi puse in scena, ducand la experientierea unei mai mari liberatti. Traumele,
doliul neprelucrat, diverse probleme psihologice pot fi asadar prelucrate. Se dezvolta imaginatia si
intuitia, si “viitorul posibil”este testat.
Formatul clasic al psihodramei este acela in care, in cadrul unui grup, fiecare este “terapeut”, sprijinind
protagonistul sau persoana a carei poveste este urmarita. Regizorul alege un protagonist, alte persoane
joaca rolurile din povestea protagonistului, apoi se discuta despre ceea ce s-a intamplat la punerea in
secna. Ceea ce are rol terapeutic este extinderea repertoriului rolului si a accesului la spontaneitate. Este
un laborator al vietii reale, asa ca indiferent de rolul in care in viata nu ai acces, care iti este blocat dintr-
un motiv sau altul, in psihodrama ai ocazia de a-l experientia, si poti realiza care sunt blocajele, unde
trebuie sa iti asumi responsabilitatea. Si adesea exista o forma de catharsis. Atat protagonistul cat si
ceilalti participanti isi intra in rol, si totul pare ca se intampla in realitate. Este ceva cu totul diferit de
“terapia prin cuvinte”.
O tehnica psihodramatica este oglinidrea, a vedea pe altcineva jucandu-ti rolul, iar o alta este dublul, in
care participantii la grup au ocazia de a sta in spatele protagonistului si de a vorbi ca el, pentru a-l ajuta sa
clarifice si sa spuna lucruri pe care nu le-a putut spune. Protagonistul la randul sau poate corecta cele
spuse de grup.
Scena poate infatisa de exemplu ceea ce se intampla intr-o familie in timpul unui divort. Se realizeaza
punerea in scena a situatiei in care parintii spun grupului familial ca planuiesc sa divorteze. Personajele ar
putea fi mama, de aproximativ 40 de ani, tata, de aproximativ 50 de ani, bunica (din partea mamei) in
varsta de 60 de ani, fiica de 16 ani si fiul de 14 ani. Intr-o asemenea punere in scena se poate urmari
alianta intre mama si mama ei, intre copii si unul din parinti, cine este invinovatit pentru divort, daca
copiii se simt responsabili, cum este comunicarea intre membrii familiei, cum sunt exprimate
sentimentele in cadrul familiei, ce roluri sunt jucate intrafamilial, cine ofera sprijin sau nu, cum sunt
rezolvate problemele familiale, si asa mai departe.
O alta modalitate de a utiliza tehnicile psihodramatice este in cadrul sociodramei, in care persoana are
posibilitatea de a se proiecta intr-o anumita tema, iar tema este pusa in scena fara sa existe un singur
protagonist. Fiind o poveste mai generica, oricine poate fi protagonistul.
Variate tehnici imprumutate din psihodrama sunt utlizate in diverse alte tipuri de terapie. De exemplu
inversiunea de rol, utila in medierea conflictelor. Persoana in cauza vorbeste adoptand rolul persoanei cu
care se afla in conflict. Aceasta ajuta la schimbarea perspectivei.
Consultanta organzationala apeleaza la tehnici psihodramatice in dezvoltarea echipelor, in training-ul
managerilor sau in supervizare, prin simularea anumitor situatii. In psihoterapie psihodrama este utila in
special pentru a lucra cu regresia, astfel incat in final clientul sa poata functiona ca adult independent.
Profesorii si alte persoane din domeniul educatiei utilizeaza psihodrama atat cu adultii cat si cu copiii
pentru a integra materialul predat. Consultantii financiari folosesc tehnici psihodramatice pentru a auta
clientii sa se gandeasca la situatia lor financiara.

0 comments »

Psihoterapia in afectiunile psihosomatice

23 July

Posted by oana

Psihoterapia in afectiunile psihosomatice

Oana Maria Popescu

Ce este psihosomatica?
Importanta psihosomaticii si a managementului durerii este recunoscuta de Organizatia Mondiala a
Sanatatii (OMS), care include aceste concepte in directivele trasate pentru ingrijirea paliativa. De
importanta majora este controlul durerii, al altor simptome, a problemelor psihice, sociale si spirituale,
pentru a obtine cea mai buna calitate a vietii pentru pacienti si familiile lor. Este inclusa aici si ingrijirea
pacientului care sufera de o boala incurabila si stie ca urmeaza sa moara, pentru care cele mai importante
aspecte includ controlul durerii, managementul simptomelor, evitarea prelungirii nejustificate a perioadei
de timp premergatoare decesului, achizitionarea sentimentului de control si intarirea relatiei cu persoanele
apropiate.
Astfel, psihosomatica este o ramura multidisciplinara, numita si medicina biocomportamentala, pentru a o
diferentia de psihosomatica ca subspecialitate psihiatrica, care recent a devenit o specialitate aprobata de
Colegiul American al Specialitatilor Medicale.

Istoricul psihosomaticii
Schimbarile medicinii psihosomatice s-au centrat initial pe abandonarea ideilor legate de rolul emotilor
inconstiente, traumelor din copilarie si trasaturilor de personalitate, toate derivate din psihanaliza. Aceste
idei au fost inlocuite de atentia acordata emotiilor manifeste, situatilor curente de viata si circumstantelor
de mediu si sociale in care a aparut boala.
Psihosomatica se adreseaza terapiei afectiunilor cu componenta psihologica importanta, cunoscand faptul
ca oamenii si propriul lor stress produc 99% din boli, de la cele psihosomatice la cancer. Boala
psihosomatica se crede ca este produsa de mania si/ sau vina reprimata. Corpul nostru elibereaza diverse
substante chimice, precum endorfinele, adrenalina, etc, iar atunci cand emotiile sunt suprimate si nu
exista o eliberare in exterior, tristetea si vina duc la un numar impresionant de boli, datorita suprimarii.
Este cunoscut faptul ca factorii psihosociali influenteaza disfunctiile gastro- intestinale, respectiv refluxul
gastro- esofagian, ulcerul peptic si sindromul de colon iritabil, modelul biopsihosocial fiind un pas inainte
in studiul acestor afectiuni.

Comportament, biologie si psihosomatica

Majoritatea clinicienilor si oamenilor de stiinta sunt interesati de modul in care comportamentul si
biologia contribuie la generarea bolii. Analiza Gottschalk- Gleser este o tehnica analitica care masoara
anxietatea si agresivitatea, implementata in cercetarea in psihosomatica de cativa zeci de ani, cu scoruri
medii obtinute foarte diferite de la o tara la alta, aratand diferentele in evaluarea psihosomatica in functie
de zona geografica.

Psihoterapie si psihosomatica
Psihoterapia nu este indicata numai in afectiunile psihosomatice, managementul durerii si al bolilor
cronice, ci si pentru terapia copiiilor cu parinti care au boli cronice, in aproximativ 50% din cazuri.
Copilul poate sa nu aiba capacitatea de a se descurca cu situatia de viata reprezentata de boala parintelui,
astfel ca exista riscul problemelor de sanatate psihica si fizica la copiii cu parinti bolnavi cronici.
Utilitatea psihoterapiei este evidenta nu numai in terapia afectiunilor psihosomatice, ci si a afectiunilor
cronice organice, cu componente psihologice derivate care necesita atentie. Asa sunt hepatita cronica cu
virus C sau B , SIDA, cancerul, afectiunile renale cronice, pacientii dializati, boala Alzheimer, etc. In
domeniul bolilor profesionale psihoterapia este utilizata pentru tratamentul pacientilor cu enecefalopatie
toxica cronica, care poate rezulta din expunerea pe termen lung la solventi organici, caracterizata prin
dificultati de atentie si memorie, oboseala si simptome afective. Terapia cognitiv- comportamentala este o
metoda pentru managementul cognitiilor disfunctionale privitoare la eficacitatea odihnei si pentru a
stimula activitatea progresiva.
In general medicii sunt presati de timp si nu mai exista practic relatia terapeutica medic- pacient. Cu toate
ca biotehnologia s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, tot mai multi pacienti necesita psihoterapie,
partial si datorita faptului ca in medie medicul petrece 7 minute cu fiecare pacient, in timp ce terapeutul
petrece cel putin 30 de minute.
Factorii de mediu si de munca, stilul de viata si reteaua de suport social influenteaza semnificativ bolile.
Locusul de control al pacientului si credintele despre sanatate au efecte profunde asupra starii somatice.
Exista o mare complexitate a simptomelor, fara explicatie medicala, la care ne referim ca somatizare.
Fiecare afectiune somatica se insoteste de simptomatologie psihologica. De exemplu pacientii cu diabet
zaharat sunt in general tristi, au schimbari de dispozitie, sentimente de manie, stima de sine scazuta.
Factorii psihosociali afecteaza nivelul glicemiei indirect prin complianta la tratament si direct prin efecte
neuroendocrine. La randul sau glicemia poate afecta starea emotionala, in aceasta situatie utila fiind
terapia cognitiv- comportamentala, care imbunatateste capacitatea de coping, complianta la tratament si
controlul glicemiei. Un alt exemplu semnificativ este acela al ulcerului duodenal, despre care nu demult
psihiatrii sustineau ca este in primul rand o boala psihosomatica, ceea ce la ora actuala s-a demonstrat a fi
fals, ulceul peptic avand etiologie multifactoriala. Oricum, infectia cu Helicobacter pylori, care este acum
la moda, nu poate fi considerata o cauza suficienta, mai ales ca pana la varsta de 70 de ani 50% din
populatie este expusa infectiei cu H. pylori si nu toate cazurile de ulcer duodenal au infectie cu
Helicobacter. Sindromul de oboseala cronica este un sindrom clinic cu prevalenta si morbiditate
semnificativa, dar de etiologie necunoscuta, cu putine rezultate medicale obiective care sa explice acest
sindrom. Sindromul de oboseala cronica are un efect negativ asupra relatiei pacientului cu familia si
prietenii, precum si cu medicul, si asupra stimei de sine a pacientului. Tratamentul actual consta dintr-un
program gradat de reabilitare, dar nu exista dovezi in sprijinul eficacitatii tratamentului.
Pacientii cu manifestari fizice si tulburari psihologice datorate afectiunilor psihosomatice au adesea nevoi
terapeutice speciale ( Frederick, Phillips, 1992). La nivel constient au vederi pesimiste legate de viitor,
inclusiv spectrul mortii iminente. In hipnoza, progresia de varsta poate creste sperantele pozitive ale
pacientului pentru supravietuire, utile fiind intarirea eului si integrarea. Sachse (1990) spunea ca terapeutii
exercita o influenta puternica asupra procesului explicativ al clientului, tipul de referinte pe care le face
terapeutul influentand puternic efectul interventiilor la clientii cu probleme psihosomatice. Hoflich si
colab. ( 2005 ) au aplicat un chestionar pentru evaluarea dorintei pacientilor de a participa la terapia de
grup, la un numar de 1604 pacienti, gasind ca 23% din cei chestionati doresc sa participe in grupuri de
suport, pentru 19% dintre ei recomandarea terapeutului influentandu-le alegerea. Pacientii care participa
la aceste grupuri au in general o durata mai mare a bolii, mai multe probleme interpersonale si suport
social mai scazut in comparatie cu cei ce nu doresc sa participe. Un aspect care nu este de neglijat se
refera la suicidul care poate apare in cursul terapiei la pacientii psihosomatici ( Balon, 2006).

Metode psihoterapeutice in psihosomatica

In tratamentul psihosomatic in prezent se utilizeaza psihoeducatia, tehnicile de relaxare, managementul
stressului si terapia suportiva, mai ales cognitiv- comportamentala si psihoterapia psihodinamica. S-a
constatat ca psihoterapia este eficace in astmul bronsic, ulcerul duodenal si migrena si mai putin eficace
in hipretensiunea arteriala si colita ulcerativa, cu variabilitate la diferitele tipuri de psihoterapii. Frankel
( 1975) sustinea ca hipnoza, tehnicile de relaxare, sugestibilitatea si raspunsul de tip placebo includ ca
aplicatii majore in bolile psihosomatice : relaxarea, indepartarea simptomelor si psihoterapia. Autorul
recomanda evaluarea hipnotizabilitatii la toti pacientii tratati prin hipnoterapie, cu ajutorul scalelor de
sugestibilitate hipnotica.
Herbert Benson este promotorul tehnicilor relaxarii ca strategie terapeutica si preventiva in
psihosomatica, care ulterior au fost combinate cu tehnicile de biofeedback, in care diferitele variabile
biologice , ca tensiunea arteriala sau tensiunea musculara sunt inregistrate, afisate si aratate pacientului,
ca metoda de control a tensiunii arteriale si altor afectiuni.
In 1929 Edmund Jacobson introducea relaxarea progresiva ca terapie a anxietatii, iar in 1975 Herbert
Benson descria in detaliu mecanismul de reducere a stressului prin care corpul scurtcircuiteaza raspunsul
de tip lupta sau fuga si duce la scaderea tensiunii arteriale, relaxarea musculara si controlul frecventei
cardiace. Stressul a fost legat de geneza bolilor coronariene, hipertensiunii arteriale, sindromului de colon
iritabil, ucerului gastro- duodenal, anxietatii, tulburarilor de tip adictiv, putand declansa simptome precum
greata, cefalee, caderea parului, oboseala si durere musculara.
Exercitiile de respiratie profunda imbunatatesc functia respiratorie si elimina stressul si tensiunea. Inainte
de acest exercitiu pacientul trebuie sa devina constient de modul cum respira, punandu-si o mana pe
abdomen si una pe piept si observand miscarea mainilor. Daca pacientul are respiratie toracica acest
exercitiu de respiratie are efecte benefice. Pacientul sta intins pe spate, cu genunchii indoiti, cu corpul
relaxat, o mana pe abdomen si una pe piept. Inspira de cateva ori lung, pe nas, incercand sa miste
abdomenul si nu pieptul. Respiratia profunda continua 20 de minute. Dupa terminarea exercitiului se
continua cu relaxarea. Metodele de respiratie profunda sunt utilizate apoi de pacient acasa pentru a scadea
tensiunea.
Relaxarea este de mai multe tipuri: de eliberare, profunda si controlata. Se incepe cu relaxarea musculara
profunda Jacobson, care poate fi inregistrata pe suport audio si pe care pacientul o poate asculta si acasa,
recomandandu-se sa practice zilnic acest exercitiu. Relaxarea de eliberare, ca si relaxarea profunda, are
drept scop reducerea tensiunii musculare, fara a face referire ca si in relaxarea musculara profunda atat la
relaxarea, cat si la contractia musculara, ci numai la relaxare. Relaxarea de eliberare este recomandata ca
urmator pas, dupa ce pacientul este familiarizat cu relaxarea musculara profunda. Pacientul sta relaxat in
scaun, isi concentreaza atentia supra relaxarii si isi imagineaza cum cu fiecare expiratie tensiunea ii
paraseste corpul. Relaxarea controlata combina relaxarea cu exercitiile de respiratie profunda, utilizand
un cuvant sau o imagine pentru a declansa sentimentul imediat al relaxarii musculare. Acest cuvant sau
imagine trebuie sa fie asociate cu relaxarea in mintea pacientului. Se alege un cuvant sau o imagine care
sunt utilizate in cursul exercitiului de relaxare in mod repetat, pana cand acel cuvant sau acea imagine
declanseaza automat relaxarea. Cuvantul poate fi pur-si-simplu “relaxeaza-te”, frecvent folosit pe casetele
cu exercitii de relaxare, sau poate fi de exemplu o imagine mentala a unei plaje, a unei flori, sau orice
altceva. Relaxarea poate fi contraindicata pentru unii pacienti, de exemplu cei cu boli cerebrale organice
sau traumatisme cerebrale care au disfunctii cognitive, depinzand de gradul lor de functionare.
Imageria ghidata este o alta tehnica folosita in terapia psihosomatica. Este un proces cu doua
componente : prima componenta implica relaxarea profunda prin tehnici de relaxare si antrenament
respirator. In faza de relaxare pacientul inchide ochii si se concentreaza pe respiratia rara, sau pe
tensiunea din muschi, de multe ori pe un fond de muzica linistita sau sunete din natura, ca de exemplu
valurile marii sau ciripitul pasarilor, care induc relaxarea. Odata ce pacientul se relaxeaza incepe
exercitiul de imagerie, cu imagini relaxante care odihnesc mintea si corpul. Pacientul poate utiliza
rememorarea cestei imagini, a unei situatii sau a unui scenariu pentru a diminua anxietatea, cum ar fi in
cursul nasterii, interventiilor chirurgicale sau evenimentelor anxietante. Pacientul se poate imagina ca
parcurgand fiecare pas al anxietatii, pe care apoi il depaseste.
In transa hipnotica sunt utile in terapia psihosomatica imageria locului preferat, tehnicile pentru cresterea
stimei de sine, tehnica anxiometrului, si imageria ghidata in stare de transa, cu metafore directionate catre
afectiunea somatica respectiva, cum sunt metaforele orientate intestinal in terapia colonului iritabil
( metafora raului care curge, metafora metronomului), vizualizarea partii bolnave a corpului ( tehnica
utilizata in terapia ulcerului duodenal), terapia partilor ( pentru tinitus ),metafora calatorie cu pluta ( in
tratamentul hipertensiunii arteriale), metafora luminii albe ( pentru promovarea generala a insanatosirii),
etc. Exista la ora actuala protocoale terapeutice distincte pentru multe din afectiunile psihosomatice,
impreuna cu imageria destinata controlului durerii. Inainte de interventia hipnotica majoritatea autorilor
recomanda determinarea gradului de sugestibilitate hipnotica cu ajutorul scalei de sugestibilitate hipnotica
Stanford.
Indicatiile hipnozei sunt in:
- obsterica: anestezie, controlul contractiilor uterine, managementul durerii;
- stomatologie si chirurgie dentara: controlul durerii, salivatiei, contractiei musculare, bruxismului,
reflexelor nazele, controlul anxietatii;
- anestezie: diminuarea anxietatii preoperatorii, anestezie generala;
- reumatologie si traumatologie: terapia durerii;
- patologie vasculara: hipertensiunea arteriala, sindromul Raynaud, boala coronariana;
- pneumologie: astmul bronsic, bronsita cronica, insuficienta respiratorie, terapia lasatului de fumat;
- dermatologie: eczeme, psoriazis, veruci, alte afectiuni psihosomatice;
- sexologie: disfunctii sexuale;
- ORL: acufene, tinitus, vertij, sindrom Meniere, disfonie, laringospasm;
- neurologie: migrene, insomnie, ticuri, stress, anxietate, teama, fobie, agresivitate, controlul durerii;
- gastro- enetrologie: diskinezie esofagiana, sindrom de colon iritabil, afectiuni digestive functionale,
recto- colita hemoragica, ulcer gastro- duodenal;
- nutritie: terapia obezitatii;
- boala canceroasa: vizualizare pentru cresterea efectelor chimioterapiei, a reactiilor de aparare a
sistemului imunitar si modificarile actiunii Il-2.
Psihoterapia Ericksoniana ofera o perspectiva de tip integrare personala si dezvoltare a pacientilor, cu
facilitarea mecanismelor inconstiente care lucreaza permanent pentru mentinerea echilibrului.
In ultimii ani au aparut noi tehnici terapeutice utile in pihosomatica, terapia cognitiv- comportamentala
castigand serios teren in acest domeniu. Psihologii acorda o atentie crescuta cognitiei distribuite,
examinand nu doar psihismul individual, ci si mediul fizic si social, asa cum in informatica se discuta
despre inteligenta artificiala distribuita prin retele de cooperare intre calculatoare ( Paul Thagard, 1997).
Derivata din terapia cognitiv- comportamentala este tehnica biofeedback-ului, care combina relaxarea,
vizualizarea si tehnicile cognitive. Pe corp se plaseaza senzori care masoara tensiunea musculara, undele
cerebrale, frecventa cardiaca, temperatura corpului, si traduc informatiile prin inregistrare audio sau
video. Pe masura ce pacientul vede informatia de pe monitor, incepe sa-si dea seama de modul in care
gandurile, frica si imaginile mentale ii influenteaza reactiile fizice. Monitorizand relatia dintre minte si
corp, poate fi folosita deliberat imageria mentala pentru a manipula frecventa cardiaca, temperatura
corporala, undele EEG, alte functii ale corpului, pentru a reduce stressul. Prin biofeedback pacientul poate
vedea rezultatul eforturilor sale, dar biofeedback-ul poate fi contraindicat la persoanele cu pace-maker.
Terapia prin sunet, incluzand terapia prin muzica si sunetele din natura este de asemenea utila in terapia
afectiunilor psihosomatice. Diferite sunete declanseaza emotii si reactii diferite. In 1896 medicii
americani descopereau ca muzica poate imbunatati procesul gandirii si fluxul sangvin, dar terapia prin
muzica a inceput in 1940, cand a fost utilizata ca tratament de reabilitare pentru soldati. Intre 1950 si
1960 terapia prin sunete s-a dezvoltat in Europa, Alfred Tomatis si Guy Bernard, medici ORL din Franta
promovand terapia prin sunet auzit in casti, fiind astazi larg folosita pentru a trata afectiuni de la
dificultati academice pana la anxietate, atat la adult cat si la copil. Se sustine ca terapia prin sunet este
benefica in tratamentul stressului, anxietatii, hipertensiunii arteriale, depresiei si autismului. In terapia
bolii Alzheimer se folosesc incantatiile, despre care se spune ca ajuta la functionarea memoriei. Terapia
Tomatis este promovata si pentru pacientii cu probleme motorii si de coordonare. Pacientul foloseste casti
cu conducere aeriana si osoasa pentru a asculta frecvente muzicale inregistrate, despre care se crede ca
actioneaza asupra undelor cerebrale. Alte forme de terapie prin sunet sunt cele cu frecvente speciale sau
muzica pentru SIDA sau obezitate, terapia cu sunete sintetizate, pentru a induce o stare de transa, si
adaptarea instrumentelor vechi tibetane, impreuna cu incantatiile sau meditatia.
Alte metode terapeutice implicate in terapia psihosomatica moderna sunt consilierea directiva, bazata pe
explicatiile furnizate pacientului, psihoterapia psihodinamica si terapia centrata pe persoana.

Relatia dintre psihologie si psihosomatica

Cu toate ca la ora actuala exista o gama atat de variata de metode terapeutice destinate terapiei
psihosomatice in culturile vestice exista inca o problema in relatia dintre psihologie si sanatatea fizica,
probabil datorita persistentei influentei lui Rene Descartes ( 1637) a carui filozofie se refera la dualism, o
separare intre corp si minte. Psihanaliza a fost prima care a incercat sa acopere acest gol prin intremediul
medicinii psihosomatice, spunand ca in diferite afectiuni exista anumite trasaturi de personalitate. Acestea
sunt insa niste formulari simplificate, fiindca unele afectiuni pot fi, de exemplu, de natura alergica, sau
infectioasa. Psihosomatica datoreaza multe lui Sigmund Freud, insa terapia strategica dezvoltata de Paul
Watzlawick si hipnoza Ericksoniana, promovata de Milton Erickson permit abordarea afectiunilor
functionale si psihosomatice fara a necesita psihoterapie de lunga durata.

0 comments »

Utilizarea hipnozei in terapia colonului iritabil

23 July

Posted by oana

Utilizarea hipnozei in terapia colonului iritabil

Oana Maria Popescu

Colonul iritabil, cea mai frecventa boala a sistemului digestiv, este un diagnostic de excludere, cu
puternica componenta psihosomatica. Simptomatologia include durere abdominala si tranzit intestinal
modificat – diaree, constipatie, sau alternanta de diaree si constipatie, la care se pot adauga: balonare,
senzatia golirii intestinale incomplete si eliminare de mucus in scaun.
Etiologia incriminata cuprinde: mesele neregulate, intoxicatiile alimentare in antecedente,
gastroenteritele, stressul si alte cauze necunoscute, sindromul de colon iritabil sau intestin iritabil- cum
este denumit la ora actuala- fiind astfel considerat o afectiune psihosomatica. Pentru anumite motive
intestinul devine hiperactiv si pacientul este foarte sensibil la motilitatea intestinala. Se considera ca
exista o serie de factori emotionali care pot duce la spasme musculare, durere si alterari ale tractului
gastro- intestinal, stressul emotional fiind clar implicat in simptomatologia functionala a sistemului
digestiv. Stresul, anxietatea si amintirile neplacute pot creste perceptia stimulilor durerosi, in timp ce
relaxarea si distragerea atentiei o scade.
In tratamentul colonului iritabil este inclus tratamentul medicamentos, dieta de excludere, hipnoterapia ,
terapia cognitiv- comportamentala si terapia prin relaxare, care toate si-au dovedit eficienta, in mod
special hipnoterapia, mai ales pentru cazurile refractare la tratamentul medicamentos si dietetic.
Psihoterapia cauta in primul rand sa amelioreze simptomele, explorand conflictele psihologice si
tulburarile emotionale ale pacientului.
De mare importanta este educatia pacientului; multi pacienti cred ca orice problema fizica este doar
fizica. Dupa ce pacientul intelege ca problema se afla in subconstient si ca din punct de vedere fizic nu
este “ bolnav “ , acceptarea sugestiei devine posibila. Cauza declansatoare difera de la un indivd la altul
si foarte probabil ca la prima sedinta de psihoterapie este dificil de descoperit sursa problemei, dar dupa
aplicarea unei tehnici hipnotice pacientul ar putea furniza informatiile necesare. Materialele scrise date
pacientului sunt de asemenea folositoare. Psihoterapia nu este axata numai pe remisiunea
simptomatologiei somatice, ci si pe tratamentul traumelor psihologice, anxietatii, stimei de sine scazute,
sentimentului de inadecvare, problemelor interpersonale rezultate, facand-o astfel o terapie mult mai
complexa decat cea medicamentoasa, directionata patogenic – somatic.
Leahy si Epstein ( 2001 ) au pus la punct un protocol hipnotic directionat intestinal, in care pacientul este
invatat sa dobandeasca controlul intestinal prin imagerie, utilizand metafora raului care curge. In locul
acesteia Christopher George propune o alta metafora, si anume imaginarea unui metronom care
reprezinta sistemul digestiv, iar pacientul poate controla bataile metronomului, accelerandu-le daca are
constipatie si incetinindu-le daca are diaree. O alta metafora directionata intestinal este aceea in care
pacientul isi imagineaza o sfera de lumina calda, purificatoare, care intra in corpul sau, si asigura
vindecarea. Anterior aplicarii tehnicilor hipnotice, alti terapeuti, cum este Kimberley Knudson ( 2004 )
utilizeaza scala de sugestibilitate hipnotica Stanford pentru a determina gradul in care pacientul poate fi
hipnotizat. Invatarea respiratiei abdominale rare, incetinite, urmata de relaxare, da de asemenea
rezultate in tratamentul sindromului de colon iritabil.
Pe de alta parte Arreed si Marianne Barabasz ( 2005 ) pun accent pe hipnoanaliza, mai degraba decat
pe relaxare si metafore orinetate intestinal, cu mentinerea ameliorarii la 10 luni dupa finalizarea terapiei.
In acelasi context este relatat in literatura de specialitate cazul unei paciente la care sindromul de colon
iritabil a debutat dupa despartirea de logodnic, in situatia in care viata sociala a pacientei era aproape
inexistenta. In acest caz a fost aplicata o tehnica de relaxare progresiva, cadru in care pacienta s-a “
vazut “ copil, fara a avea nevoie sa mearga la toaleta, si din urmatoarea saptamana simptomele au
inceput sa se amelioreze. Prin tehnici hipnoanalitice a fost identificat faptul ca problema si-a avut
inceputul la varsta de 4 ani, dupa ce mama pacientei s-a recasatorit, iar tatal vitreg a abuzat-o psihic si
verbal atat pe pacienta, cat si pe fratele ei. Tehnicile folosite au inclus metafora linistirea copilului
interior, intarirea eului, jocul de rol – pentru a da pacientei posibilitatea de a-si confrunta tatal vitreg, si
invatarea auto- hipnozei.

0 comments »

Psihoterapia astmului bronisc

23 July

Posted by oana

PSIHOTERAPIA ASTMULUI BRONSIC

Oana Maria Popescu

In Romania incidenta astmului bronsic, afectiune considerata ca avand o importanta componenta

psihosomatica, este de 200 cazuri noi/ an, justificand cercetarile in psihoterapie pentru tratamentul acestei
afectiuni. Psihoterapia eficace ar include, dupa Bottcher si Kroemer (1988), o anamneza riguroasa,
psihoterapie suportiva si de grup.
Desi alergiile sau reactiile de hipersensibilitate nu sunt considerate a fi psihosomatice, implicand
anticorpii de tip IgE, activarea mastocitelor, bazofilelor si eliberarea de mediatori ai raspunsului imun,
sugestia hipnotica si relaxarea duc la scaderea numarului de celule T helper si scaderea activitatii
limfocitelor NK ( natural killer ) in comparatie cu valorile de dinainte de hipnoza. Medicina moderna
considera de altfel ca 80% din boli sunt intr-un fel sau altul conectate cu factorii psihici. Majoritatea pacientilor cu
astm bronsic raspund la stimuli psihologici care duc la modificarea rezistentei cailor aeriene, prin intermediul
sistemului colinergic.

Studiile psihanalitice arata ca majoritatea pacientilor cu astm bronsic prezinta depresie sau agresiune
suprimata, si la majoritatea simptomele au cedat la facilitarea exprimarii furiei sau la ameliorarea
depresiei, tiparul de comportament care implica astmul bronsic fiind legat de blocarea unei stari afective.

O alta teorie explicativa in astmul bronsic este cea psihosomatica, care sustine asocierea depresiei cu
astmul bronsic, inclusiv alergic: femeile cu test alergenic pozitiv si simptome alergice au o probabilitate
de 2,7 ori mai mare de a dezvolta o depresie pe parcursul vietii – concept apartinand psiho-neuro-
imunologiei, care a inceput sa se dezvolte in 1970. Depresia se asociaza cu dereglarea aminelor biogene:
serotonina si norepinefrina, iar la depresivi exista un nivel scazut al metabolitilor dopaminei. Exista
similitudini intre modificarile imunitare si depresie ca urmare a stressului cronic: la depresivi apare o
crestere a leucocitelor si neutrofilie relativa, limfopenie relativa, scaderea activitatii limfocitelor NK si
supresia proliferarii limfocitelor, cresterea secretiei de Il-1, Il-6 si TNF, precum si o prevalenta crescuta a
alergiilor mediate de IgE. Afectivitatea negativa, nivelul dezirabilitatii sociale, complianta la medicatie si
frecventa utilizarii acesteia, precum si intensitatea simptomatologiei joaca un rol important, dar pacientii
anxiosi au forme mai severe de astm bronsic.

Anxietatea in astmul bronsic apare pe de o parte ca anxietate nespecifica si ca anxietate specifica legata
de criza de astm.

Psihoterapia este utila in primul rand pentru reducerea anxietatii, operand in astmul bronsic prin
interactiunea dintre comportament si procesele nervoase, imune si endocrine, scaderea stressului
influentand sistemul neuroendocrin si imun. Multi astmatici au o frica anticipativa inainte de atacul de
astm, iar in timpul crizei au atacuri de panica, hipnoza fiind utila pentru indepartarea anxietatii si panicii.

Mai multe forme de terapie sunt utilizate astazi in tratamentul astmului bronsic.
Terapia cognitiva pleaca de la premiza ca astmaticul incearca sa ia prea mult si sa dea prea putin, atunci
cand da existand o constrictie, care este de fapt teama si apeleaza la desensibilizarea sistematica, dupa
relaxare, cu imaginarea atacurilor de la usoare la severe, pana cand pacientul nu mai reactioneaza prin
anxietate. Se pare insa ca terapia cognitiv- comportamentala in combinatie cu hipnoza este mai eficace
decat terapia cognitiv- comportamentala utilizata de sine- statator ( Kirsch, 1995).

Medicina estica sustine ca plamanii sunt sediul emotiilor de tip durere, astfel incat abordarea afectiunilor
pulmonare incorporeaza rezolvarea tristetii neprelucrate din viata pacientului. Daca se cere pacientului sa
scrie, timp de o ora pe zi, 3 zile succesiv, despre cele mai dureroase experiente din trecutul sau, pacientul
in cauza isi va reduce consumul de medicamente.

Terapia familiala , care se adreseaza unor chestiuni de tipul “rolul bonavului in familie” si efectul
stressului familial asupra sanatatii, are la randul sau un impact pozitiv in tratamentul astmului bronsic.

Relaxarea musculara imbunatateste funtionarea pulmonara in astm, dar nu exista dovezi ca alte metode de
relaxare ar avea un efect pozitiv, insa hipnoza imbunatateste semnificativ FEV1.

Terapia de grup se aplica pentru familiie astmaticilor.

Hipnoza poate fi utila pentru reducerea simptomatologiei intr-un mod care seamana cu conditionarea
clasica sau Pavlovista. Cei care prezinta de multi ani astm bronsic achizitioneaza o modalitate de raspuns
care seamana cu astmul bronsic psihogen, dar care este de fapt o forma de conditionare, utilitatea
hipnozei fiind in primul rand aceea de a limita anticiparile anxioase si de a formula sau reformula
obiectivele de tratament, de a ajuta pacientul sa-si depaseasca frica de boala si de a-l ajuta in schimbarea
stilului de viata.

Hipnoza nu se recomanda in episoadele acute de astm, dar este eficace in scop profilactic pentru a evita
riscul dependentei de steroizi. Cu ajutorul hipnozei se pot reprograma credinte subconstiente prin
utilizarea sugestiei, dar hipnoza nu este eficace pentru psihotici si copiii sub 5 ani.

Hipnoza actioneaza asupra raspunsului sistemului nervos autonom, cu diminuarea bronhospasmului.Este

cunoscut faptul ca hipnoza actioneaza asupra alergiilor respiratorii, hiperreactvitatii bronsice si astmului
bronsic, mediind functiile presupusului dualism minte- corp si actionand asupra componentei
neurovasculare a raspunsului alergic.

Bibliografie:
1. Avdeev, D.A. “ Orthodox Psychotherapy”- “ Missionary Leaflet”, Holy Trinity Orthodox Mission,
2004;
2. Aronoff, G.M.; Aronoff, S.; Peck, L.W. “ Hypnotherapy in the treatment of bronchial asthma”-
“Annals of Allergy”, 1975;
3. Bottcher, H.F.; Kroemer G. “ Concomitent psychotherapy treatment of bronchial asthma”- “ Zeitchrift
Gesamte Innternal Medizine”, 1988;
4. Beerezin, F.B.; Kulikova, E.M.; Shalahov, N.N.; Charova, N.A. “ The Psychosomatic Correlations in
Bronchial Asthma”- “Pub Med”, 1997;
5. Collison, D.R. “ Which Asthmatic Patients Should Be Treated by Hypnotherapy?”- “ Medical Journal
of Australia”, 1975;
6. Dudley, Donald; Holmes, Thomas; Martin, C.J; Ripley, Herbert “ Changes in Respiration Associated
with Hypnotically Induced Emotion, Pain and Exercise”- “ Psychosomatic Medicine”, vol. 26, 1964;
7. Epstein, G.N.; Helper, J.P.; Barett, E.H.; Birsdall, C; McGee, M.; Baron, K.P.; Lowenstein, S “ A pilot
study of mind- body changes in adults with asthma who practice mental imagery”- “ Alternative Therapy
Health Medicine”, 2004;
8. Flammer Erich; Bongertz, Walter “ On the Efficacy of Hypnosis: A Meta- Analytic Study”- “
Contemporary Hypnosis”, 2003;
9. Goodwin, R.D.”Asthma and Anxiety Disorders”- “ Journal of Psychosomatic Medicine”, 2003;
10. Gyoreik, Brutche “Research Updates: Asthma”- “ Current Opinion in Pulmonary Medicine” 2004;
11. Gregerson, Banks M. “The Curious 2000 – Year Case of Asthma“- “Psychosomatic Medicine”, vol.
62, 2000;
12. Gyorik S.A., Brutche M.V. “ Complementary and alternative medicine for bronchial asthma: is there
new evidence?”- “ Current Opinion in Pulmonary Medicine”, 2004;
13. Hackman, R.M.; Stern, J.S.; Gershwin, M.E. “Hypnosis and Asthma: A Critical Review”- “ Journal of
Asthma”, 2000;
14. Huntley, A.; White, A.R.; Ernst, E. “Relaxation Therapies for Asthma”- “ Thorax Online”, 2002;
15. Janiszewski, M; Kronenberger, M; Drozd, B. “ Studies in the use of music therapy as a form of
breathing exercise in bronchial asthma”- “ Med Line”, 1996;
16. Hlinka, V; Labus, J “ Climate therapy, rehabilitation and psychotherapy in bronchial asthma”, 1992;
17. Kellner, R. “Psychotherapy in Psychosomatic Disorders”- “ General Psychiatry”, vol. 32, 1975;
18. Kligler, B; Lee, R. “ Lecture notes: Integrative approach to asthma”- “ Integrative Medicine:
Principles of Practice”, 2004;
19. Knapp, Peter; Nemetz, Joseph “ Acute Bronchial Asthma “- “ Psychosomatic Medicine”, 1960;
20. Knapp, Peter H.; Carr, E., jr.; Mushatt, Cecil; Nemetz, Joseph S. “ Asthma, Melancholia and Death “-
“ Psychosomatic Medicine “, vol. 28, 1966;
21. Machid, Antonio; Ames, Ralph; Skoelke, Sue; Brown, Gary “ Does maternal- infant bonding therapy
improve breathing in asthmatic children?”, 2005;
22. Matteos, Raille, J. “ Main Relaxation Techniques”- “ Pub Med”, 2004;
23. McFadden, E.R., jr.; Niparello, Thomas; Lyons, Harold; Bleecker, Eugene “ The Mechanisms of
Action of Suggestion in the Induction of Acute Asthma Attacks”- “ Psychosomatic Medicine”, vol. 31,
1969;
24. Maries Marina; Berdac Sorin; Francu Ovidiu; Stoia Mihaela; Maries Dorin; Serbanescu Laura “
Aspecte epidemiologie privind incidenta cazurilor de astm bronsic profesional internate in
compartimentul Boli Profesionale al Spitalului Judetean Sibiu si sectia Pneumologie a Spitalului de Boli
Pulmonare Sibiu in perioada 1995-2004 ”, Conferinta Nationala de Medicina Muncii, Sovata, 2005;
25. Neuro Innovations. Com “ Changing States: Asthma”, 2006
26. Perlman, Adam; Serbin, Jeffrey “ Complementary and Alternative Medicine: Does It Have a Role in
Treating Asthma?”- “ Women’s Health in Primary Care”, 1999;
27. Perlman, Adam; Serbin, Jeffrey- “ Nontraditional Approaches to Asthma”- “ Women’s Health in
Primary Care”, 2001
28. Pelletier, Kenneth “ Asthma: CAM Therapies for Specific Conditions”- “ The Best Alternative
Medicine”, 2000;
29. Perrin, Karen M; Dindial, Karen S.” Understanding the Modalities of Complementary and Alternative
Asthma Treatments: What Every Health Educator Needs to Know”- “ The International Electronic
Journal of Health Education”, 2000;
30. Put C.; Venden Bergh O., Van Ongerval F., De Penter S., Demedts M., Verleden G. “ Negative
affectivity and the influence of suggestion on asthma symptoms”- “ Psychosomatics”, 2004;
31. Ritz, Thomas “ Behavioral Interventions in Asthma”- “ Behavior Modification”, vol. 27, 2003;
32. Ritz, Thomas; Dahne, B; Roth, W.T. “ Behavioral Interventions in Asthma: Biofeedback
Techniques”- “ Journal of Psychosomatic Medicine”, 2004;
33. Rogoveanu, C.; Ionut, R. “ Hipnoza ca si tratament complementar in astmul bronsic”, Conferinta
Nationala de Medicina Muncii, Sovata, 2005;
34. Silverglade, Laura ; Tosi, Donald J.; Sharett Wise Pamela; Hyres D’Costa “ Irrational Beliefs and
Emotionality in Adolescents With and Without Bronchial Asthma”- “ Journal of Psychology”, vol. 121,
no.3, 1994;
35. Stewart, James H. “ Hypnosis in Contemporary Medicine Review”- “ Mayo Clinic Procedures”, 2005;
36. Sumrall, Shannon “ Clinical and Experimental Hypnosis”, 2003;
37. Sunnen, Gerard V. “ Hypnosis in Psychosomatic Medicine”;2004;
38. The Henry Spink Foundation “ Asthma “;
39. Timonen, Mark “ The Association Between Atopic Disorders and Depression”- “ The Northern
Finland 1966 Birth Cohort Study – dissertation”, Oulu University Press, 2003;
40. Vickers, Andrew; Zollman, Catherine; Payne, David K “ Hypnosis and Relaxation Therapies”- “ West
Journal of Medicine”, 2001;
41. Wright, R.J. “ Alternative modalities for asthma that reduce stress and modify mood states: evidence
for underlying psychobiologic mechanismes”- “ Annals of Allergy, Asthma and Immunology”, 2004;
42. Wyler- Harper J.; Bircher, A.J.; Langewitz, W.; Kiss, A. “ Hypnosis and The Allergic Response”- “
Schweitz Medizinischer Wochen Supplement”, 1994;
43. Winter, W.E. “ The use of a skill- based activity in therapeutic induction”- “ American Journal of
Clinical Hypnosis”, 2001;
44. Wellet, Peter “ The Birth of Asthma”- “ Journal of Psychosomatic Research”, vol. 22, no.4, 1978.

0 comments »

Psihodrama ca metoda de suport social pentru batrani

23 July

Posted by oana

PSIHODRAMA CA METODA DE SUPORT SOCIAL PENTRU BATRANI

Oana-Maria Popescu

In 1912 Moreno ii spunea lui Freud: “Eu incep acolo unde tu sfarsesti…Tu le analizezi visele, eu le dau
curaj sa viseze din nou”.

In afara de suportul de care au nevoie persoanele varstnice, se impune si re-educarea societatii, in sensul
combaterii asa-numitelor “mituri referitoare la varstnici”: batranii nu se mai indragostesc, sunt o povara,
sunt neproductivi, au intotdeauna probleme medicale, nu pot invata, uita mereu si nu se pot bucura de
viata. Mai ales familiile varstnicilor au nevoie sa fie educate in aceasta privinta, pentru re-structurarea
perceptiilor si cognitiilor referitoare la ceea ce inseamna varsta a treia

Tarile cu populatie de varsta a treia in crestere au o serioasa problema, desemnata ca prioritara chiar si de
catre Natiunile Unite, in ce priveste integrarea sociala a batranilor. O solutie pare a fi aceea a grupelor de
suport; in Cuba de exemplu exista asa-numitele “circulos de abuelos” (cercurile bunicilor). Astfel de
proiecte bazate pe gerontologia educationala au cateva obiective principale:
- contributia la crearea unei noi culturi a “imbatranirii”, considerand varsta a treia un stadiu al dezvoltarii
umane, in care se pot dezvolta numeroase potentiale de invatare si contributie la societate;
- obtinerea cunoasterii culturale, stiintifice si tehnice in randul celor varstnici prin informarea referitoare
la progresele tehnologiei, artei, culturii si gandiri moderne;
- cooperarea intre grupe de suport pentru varsta a treia din diverse tari ale lumii;
- realizarea unei programe care sa satisfaca necesitatile varstnicilor din diferite medii sociale si cu diverse
nivele de educatie;
- identificarea proiectelor viabile de petrecere a timpului liber;
- intelegerea caracteristicilor procesului de imbatranire, pentru a facilita relatiile armonioase cu familia si
comunitatea si pentru a crea spatii de experienta si suport social.

Acestea sunt “directive” trasate pentru grupele de suport din afara instutiilor. Pentru batranii
institutionalizati insa problemele sunt de natura mai complexa. O problema comuna in general pentru
varstnicii din casele de batrani este depresia, si sentimentul izolarii. Acestea se asociaza cu retragere
sociala si de multe ori comportamente stereotipe. Institutionalizarea de orice tip devine astfel o problema
majora a serviciilor de sanatate.

S-a demonstrat ca psihodrama poate ajuta la depasirea anxietatii, depresiei si comportamentelor stereotipe
ale varstnicilor (Altman K.P., 1983).

Persoanele de varsta a treia din casele de batrani sunt expuse tulburarilor psihiatrice si sunt vulnerabile
mai ales la depresie. Dar serviciile psihiatrice si/ sau psihoterapeutice sunt rar asigurate. Carman si
Nordin (1984) au condus un grup de psihodrama intr-o casa de batrani, gasind ca aceasta este o forma de
terapie eficace. Psihodrama s-a demonstrat a fi benefica mai ales pentru ameliorarea depresiei, permitand
participantilor la grup sa “retraiasca” si sa poata suferi pentru pierderile nerezolvate, doliul neprelucrat, si
sa-si exprime sentimentele reprimate de manie, abandon si teama. Tehnicile psihodramatice au incurajat
spontaneitatea si creativitatea si au facilitat procesul de trecere in revista a vietii proprii. Astfel
participantii au fost incurajati sa rezolve probleme vechi si sa-si examineze si restructureze identitatea.

Alti autori (Oguzhanoglu si Osman, 2005) au investigat in special efectul psihodramei si psihoterapiei de
grup asupra adaptarii si problemelor comportamentale ale persoanelor dintr-o casa de batrani. Ca tehnica,
fiecare sedinta de psihodrama a avut durata de 2 si ½- 3 ore, la interval de o saptamana, iar pentru
evaluarea nivelului depresiei si anxietatii au fost folosite Scala de Depresie Hamilton si Scala de Depresie
Geriatrica. Rezultatele arata ca a cescut spontaneitatea, creativitatea si empatia participantilor, ducand
astfel la imbunatatirea comunicarii si adaptarea la propriile probleme. Articularea emotiilor si gandurilor
a cunoscut de asemenea o imbunatatire semnificativa, iar scorul la anxietate a scazut considerabil. S-a
ajuns astfel la concluzia ca psihodrama poate fi de ajutor persoanelor varstnice pentru imbunatatirea
comportamentului si bunastarea psihologica, si pentru descoperirea intelesului vietii.

Pentru batranii institutionalizati sau din casele de batrani colectivul Universitatii din Havana recomanda
impartirea grupelor mari in ceea ce ei numesc “grupe familiale” de baza, de 6-7 persoane, avand discutii
atat in grupul extins cat si in grupele mici. Se pleaca de la premiza ca uneori persoanele de varsta a treia
absorb mai greu informatia, asa ca grupele mici sunt necesare ca forum pentru intrebari si exprimare de
sine.

Faptul ca batranii institutionalizati adesea se izoleaza este un lucru indeobste cunoscut. In timp ce
psihoterapia si medicatia traditional utilizata pentru remotivarea pacientilor nu este atat de eficace la
batrani, psihodrama da rezultate.
Psihodrama este recomandata ca substituent mai acceptabil si mai putin anxietant al psihoterapiei prin alte
metode, facilitand expresia intregii game de sentimente si oferind oportunitati pentru resocializare. In
cadrul psihodramei sunt utilizate in special pantomima de grup, cu sarade sau fragmente de piesa de
pantomima, utilizarea picturilor sau pozelor pentru a pune in scena dispozitia si personalitatea
personajelor din poze; jocul de rol al unei persoane admirate; vizionarea de spectacole de teatru. Se
foloseste de asemenea bibliodrama, care poate satisface nevoile unor indivizi sau grupuri mai mici.

Psihoterapia de grup este utila in grupuri mixte si pentru tratamentul problemelor emotionale si
existentiale unice ale femeilor varstnice. Principalul beneficiu este acela de a oferi o oaza de siguranta
pentru explorarea problemelor curente, integrarea sinelui, cresterea stimei de sine si depasirea izolarii si
depresiei.

Pe de alta parte, nu doar ca ii putem invata pe varstnici, varstnicii ne invata pe noi. In acest context,
Francisco Goya, picta un tablou, “Inca invat” (“Aun aprendo”), infatisand un batran mergand cu ajutorul
a doua bastoane.

Bibliografie:
1. Attman, K.P. “Psychodrama with the institutionalized elderly: a method for role re-engagement”,
Journal of group psychotherapy, psychodrama and sociometry, 1983, vol.36, no.3, pp.87-96;
2. Aging 101, www.hcoa.org/aging;
3. Carman M.B., Nordin S.R., “Psychodrama: therapeutic modality for the elderly in nursing homes”,
Clinical Gerontology, 1984, pp.15-24;
4. Dale Richard Buchanan “Psychodrama: a humanistic approach to psychiatric treatment for the elderly”,
Hospital Community Psychiatry, vol.33, 220-223;
5. David A.K., Hundal Jasdap, “A survey of Clinical Reports on the Application of Psychodrama”,
Journal of Group Psychotherapy, Psychodrama & Sociometry, vol.55, no.4, pp.141-157;
6. David A.K., Hundal Jasdap, “A survey of clinical reports on the application of psychodrama”, Journal
of Group Psychotherapy, Psychodrama& Sociometry, vol.55, no.4, pp.141-157;
7. Hindy Nobler, “It’s never too late to change: a group psuchotherapy experience for olde women”,
Behavioral Science, vol.19, no.3, 1992;
8. Huffington Center of Aging, www.hcoa.org/newsite/articles ;
9. Kallan Oguhanoglu N., Osman O., “The elderly, nursing homes and life voyages: a psychodrama group
study”, Turkish Psikiyatru Derg, 2005, 16(2), 124-32;
10. *** www.solidarity.org/

Seminar de hipnoza

cu Jon Beilby

17-18 octombrie 2009, Timisoara

Hipnoterapie cognitiv-comportamentala individuala si de grup

Numar limitat de locuri.

Seminarul imbina tehnicile de hipnoza clasica, hipnoza ericksoniana si psihoterapie cognitiv-

comportamentala, cu aplicatii practice atat in hipnoterapia individuala cat si in hipnoterapia de
grup. In cadrul seminarului vom explora fundamentele teoretice ale hipnoterapiei cognitive-
comportamentale, cat si aplicatiile ei practice.

Ce vom face? Hipnoza clasica individuala, depasirea rezistentelor, lucrul in grup, hipnoterapia de grup,
principiile hipnoterapiei cognitiv- comportamentale, hipnoterapia cognitiv-comportamentala de scurta
durata orientata pe solutii- adevar, credinte si constructii, utilizarea hipnoterapiei cognitiv-
comportamentale de scurta durata in tratamentul anxietatii, depresiei, altor sentimente inconfortabile,
stres-ului, furiei si emotiilor negative, utilizarea hipnoterapiei cognitiv-comportamentale in dezvoltarea
asertivitatii, viitorul hipnoterapiei cognitiv-comportamentale- teorie, demonstratii si aplicatii practice.
Jon Beilby este presedintele Asociatiei Europene de Hipno-Psihoterapie, avand experienta de peste
20 de ani in domeniul psihoterapiei si psihologiei organizationale, formator si supervizor acreditat la nivel
European, specializat mai ales in probleme legate de stres, stima de sine, probleme de relatie si abuz.

Informatii suplimentare si inscrieri:

Tel. 0730.591.771

e-mail: cabinet@psihoterapia.eu sau dr.oana.maria.popescu@gmail.com

0 comments »

De…limitari in psihoterapie

23 July

Posted by oana

De… limitari în psihoterapie

Georgiana Gane, Oana Maria Popescu

(lucrare prezentata la Conferinta Nationala de Hipnoza Ericksoniana, 2009)

nota: in acest blog sunt prezentate numai aspectele teoretice.

„Aproape oricarui terapeut îi place sa creada ca pacientul l-a ales pe el si specialitatea sa pentru ca
macar în aceasta optiune si-a folosit ratiunea, inteligenta si capacitatea de discriminare, indiferent cât de
confuz ar fi în toate celelalte privinte. Sentimentul de a fi ales pe merit - meritul specialitatii si cel
personal deopotriva - e sanatos si constituie una din recompensele ocupatiei noastre. Asadar, orice
terapeut are dreptul sa se scalde în acest simtamânt si sa-l savureze la maximum- vreme de cinci-sapte
minute. Dupa aceea ar trebui sa-l puna pe raft, alaturi de diplome si de celelalte trofee si sa uite de el
pentru totdeauna, daca vrea sa-si faca bine pacientul.”

(Eric Berne, în „Ce spui dupa buna ziua?”)

Limite si limitari
Limita e acel punct maxim sau linie superioara de care nu putem trece, granita care ne înconjoara,
Limitarea pe de alta parte este o constrângere, o restrictie, lipsa de capacitate, inabilitate sau handicap,
respectiv o îngradire. Evident avem cu totii limitele noastre, dar si limitarile.

Conceptul de „limite” apartine dezvoltarii Eului. Pe masura ce perceptiile si limitele se stabilesc, eul
dezvolta încet un simt al constantei, si defensivitatea eului depinde de posibilitatea sa de a se adapta la
noile perceptii, permitând limitelor existente sa fie provocate. Langs sugereaza ca, în timp ce mintea
constienta e în mod primar defensiva si construita pentru supravietuire, utilizarea inconstienta a
comunicarilor codificate confirma faptul ca suntem vigilenti si preocupati de aspectele legate de limite în
relatiile noastre semnificative. Iar relatia terapeutica este o relatie semnificativa. Pentru a fi sanatoasa,
relatia terapeutica (ca oricare relatie intima) are nevoie de spatiu si limite proprii, precum si de un respect
corespunzator al fiecarei persoane pentru „alter-itatea” celuilalt, iar aceste aspecte sunt cuprinse în
conditiile cadrului terapeutic.

De unde apar limitele în terapie? Probabil din propriile adaptari de personalitate, perfectionismul
personal, limitele cunoasterii actuale, modelele terapeutice disponibile, povestile si miturile terapeutice pe
care le cunoastem si însusi procesul nostru de formare ca terapeuti. Limitarile par a fi si mai numeroase,
incluzând fenomene ce tin de transfer, contratransfer, identificarea proiectiva, identitatea inconstienta,
jocurile inconstiente, modele cum sunt „terapeutul obsesiv-compulsiv” si „terapeutul pasiv-agresiv”,
complexul Mesianic si dorinta de „mai mult”.

Sa nu uitam însa ca numai în limitari putem explora limitele si numai asa îl putem ajuta pe client sa
creasca în raport cu propriile lui limite, astfel încât limitele noastre- ca punct maxim- sa nu functioneze ca
limitari –constrângeri- pentru client.
Transferul

Transferul se refera pe de o parte la raportarea clientului dependenta de trecut în relatia cu terapeutul, cât
si la organizarea inconstienta a clientului, prin care acesta se angajeaza în procesul terapeutic. Respectiv
clientul deplaseaza asupra terapeutului sentimente, atitudini si comportamente care de fapt apartin de o
relatie/relatii semnificative din trecutul clientului. Se manifesta prin asociatii, sentimente, dorinte,
fantezii, senzatii si scheme cognitive care re-creaza sau re-activeaza trecutul (Dafinoiu, Vargha, 2005).
Astfel, experientele negate sau reprimate capata un sens. Schaeffer spunea ca prin transfer pacientii
încearca sa amelioreze durerea psihica si sa corecteze trecutul. Transferul poate, astfel, sa fie considerat
ca o expresie a „sperantei inconstiente”, prin care pacientul semnalizeaza lumii externe ca exista un
conflict care cere atentie. Aceasta speranta inconstienta a pacientului se refera la nevoia ca terapeutul sa
fie mult mai capabil sa tolereze aceasta utilizare a lui în transfer, fata de „obiectul” originar. În acest caz,
terapeutul ca „obiect bun” nu este o persoana mai buna ca obiectul originar, ci este persoana care
supravietuieste fiind tratat ca „obiect rau”. Prin supravietuire se întelege ca terapeutul nici sa nu fie
„darâmat” de experienta, dar nici sa se razbune din cauza acesteia. (Patrick Casement).

Conform cu teoria psihanalitica, transferul are elemente constiente si inconstiente. Inconstientul nu are
notiunea timpului, asa ca situatiile noi sunt asimilate celor vechi si ceva necunoscut este tratat ca si cum
ar fi cunoscut. În cadrul transferului opereaza mecanisme de aparare: proiectia, introiectia, refuzul
realitatii, exagerarea si reproiectia. Dupa Baker (1990) exista cinci manifestari tipice ale transferului:
neadecvarea, intensitatea reactiei, ambivalenta, capriciozitatea si perseverenta. Pe de alta parte Gill (1982)
identifica doua forme de rezistenta la transfer: transferul defensiv si rezolutia transferului sau apararea
fata de interpretarea transferului. Transferul defensiv se refera la situatia în care clientul evita sa ia la
cunostinta transferul, manifestarile tipice fiind: deplasarea (în care clientul vorbeste de propriile
sentimente ca si cum acestea ar fi aparut fara de o a treia persoana);s i identificarea (în care clientul îsi
atribuie siesi acele atitudini pe care este convins ca le manifesta fata de terapeut). Rezolutia transferului
este situatia în care clientul neaga caracterul transferen?ial al reac?iei care a fost în prealabil luata la
cunostinta.

Transferul, ca si atasamentul de altfel, se refera astfel la o relatie emotionala puternica cu o alta persoana,
în cadrul careia una din ele repeta pattern-uri relalionale provenite din mica copilarie.

Contratransferul

În 1910, Freud definea contratransferul ca reactie inconstienta, bazata pe conflicte ale terapeutului, la
manifestarile transferentiale ale clientului, aceasta fiind definitia sa clasica. În schimb, Heimann spune ca
contratransferul include totalitatea reactiilor terapeutului fata de client, indiferent daca acestea sunt
constiente sau inconstiente, înradacinate în conflicte sau nu, respectiv daca vizeaza transferul sau alte
materiale (Dafinoiu, Vargha, 2005). Hayes (2004) defineste contratransferul ca „reactii ale terapeutului
fata de client, bazate pe conflicte nerezolvate ale terapeutului”. Acele probleme care ating problemele
personale ale terapeutului sunt cele care declanseaza reactiile contratransferentiale. Astfel, Menninger si
Holzman structureaza manifestarile care semnalizeaza contratransferul dupa cum urmeaza: terapeutul nu
întelege acele comunicari care sunt legate de problemele sale personale; pe parcursul sedintelor
terapeutice sau dupa încheierea lor, terapeutul are trairi depresive sau alte sentimente negative; terapeutul
manifesta nepasare: uita de sedinta programata, întârzie, prelungeste nejustificat sedinta, etc; traieste în
mod repetat sentimente erotice sau pozitive fata de client; tolereaza sau încurajeaza rezistente manifestate
ca „acting out”; desfasoara manevre narcisice, de tipul cuceririi clientului, crearii unei imagini favorabile
în ochii colegilor prin accentuarea importantei clientilor tratati, a.a.m.d; mentine dependenta continua a
clientului, mai ales prin întariri nejustificate; se angajeaza în discutii colegiale informale despre client; are
formulari foarte taioase si sarcastice sau dimpotriva mult îmblânzite; are sentimentul ca numele si
prestigiul sau este miza vindecarii clientului; are temeri exagerate ca si-ar putea pierde clientul; se
enerveaza ca raspuns la reprosurile sau acuzatiile clientului; se angreneaza în dispute deschise cu clientul;
cere în mod repetat favoruri clientului; sau îsi diminueaza sau accentueaza brusc interesul fata de un
anumit client.

Terapeutii tind sa-si formeze o atitudine în conformitate cu propria lor orientare teoretica sau cu
experienta lor clinica. În ceea ce priveste transferul, exista tendinta de a adopta sentimentul de „deja vu”
atunci când apar elemente de similaritate între o situatie clinica obisnuita si altele anterioare. Acest
sentiment de „deja vu” îl poate determina pe terapeut sa raspunda la un nou fenomen clinic cu falsa
senzatie de recunoastere îmbracata dupa formule de interpretare stabilite. Dinamica inconstienta care
contribuie la acest „raspuns de contratransfer la familiar” include anxietatea terapeutului si nevoia de a se
simti mai sigur, mai ales atunci când se simte sub tensiune în relatia cu un pacient. (Patrick Casement).

Pentru gestionarea eficienta a contratransferului, Gelso si colab. (2002) considera ca sunt esentiale cinci
ingrediente din partea psihoterapeutului: întelegerea de sine, (respectiv luarea la cunoatinta de catre
terapeut a propriilor sentimente si a întelegerii fortelor motivationale din spatele acestora); integrarea de
sine (adica recunoasterea frontierelor care separa persoana terapeutului de cea a clientului); controlul
anxietatii (sau cu alte cuvinte masura în care terapeutul gestioneaza teama si nelinistea cu care el însusi se
confrunta); empatia; si recurgerea la abilitatile de conceptualizare ale terapeutului (respectiv acele
capacitati care îi permit sa conceptualizeze dinamica intrapsihica a clientului si dinamica relatiei
terapeutice). Rezistentele fata de contratransfer ale psihoterapeutului apar cel mai frecvent în urmatoarele
forme (Williams, 1992) (citat de Dafinoiu, Vargha, 2005): trebuie sa am succes cu toti clientii mei; daca
esuez înseamna ca nu am suficiente cunostinte; fiecare sedinta terapeutica trebuie sa se desfasoare ca la
carte; eu sunt responsabil pentru starea de bine a clientului meu; toti clientii mei trebuie sa ma trateze cu
respect si afectiune; trebuie sa fiu un terapeut mai bun decât oricine altcineva; ca terapeut trebuie sa stiu
în oricare moment al terapiei ce am de facut; ca terapeut nu pot prezenta problemele mele emotionale; nu
pot nutri sentimente negative fata de clientii mei; si în nici un caz nu îmi pot permite sa ajung în situatia
de a judeca gresit sau de a actiona gresit în vazul clientilor mei.

Un terapeut ce se a?teapt? ca niciodat? s? nu-i displac? un pacient, niciodat? s? nu se înfurie sau s? se

simt? stimulat sexual ori atras de un pacient, niciodat? amenin?at de un pacient, niciodat? enervat, etc., e
gata s? reteze identificarea acestor sentimente ?i, astfel, s? nu le poat? folosi atunci când acestea ar putea
fi informative în ?edin?ele terapeutice.

Pentru ca terapeutul s? poat? utiliza eficient ?i în beneficiul clientului rela?ia terapeutic?, este important
s? poat? face difen?a între contratransferul personal (ce-?i are sursa în propria poveste de via?? a
terapeutului) de r?spunsul diagnostic (aspecte contratransferen?iale dezvoltate de terapeut ca r?spuns la
implica?iile transferen?iale ale pacientului). Acest r?spuns diagnostic este unul dintre cele mai puternice
instrumente terapeutice, deoarece indic? aspecte ale pacientului ce ?in de dinamica incon?tient? a
acestuia, aspecte ce permit identificarea conflictelor c?rora clientul are nevoie s? li se adreseze în terapie.

Se descrie, de asemenea, ?i un contratransfer indirect ce se refer? la prezen?a intruziv? a unor elemente

din afara situa?iei terapeutice, în care terapeutul internalizeaz? atitudinea anticipat? a celor c?rora le va
prezenta cazul.
Ca terapeu?i, este necesar s? ne punem întreb?ri ?i mai ales s? ne punem întreb?ri atunci când spunem c?
nu sim?im nimic în leg?tur? cu clientul. De fapt, întotdeauna sim?im ceva legat de clien?ii no?tri: nu ne
plac, nu ne sunt simpatici, ne enerveaz?, sau dimpotriv? ne sunt simpatici sau ne plac. Mul?i terapeu?i
prefer? s? spun? c? nu simt nimic decât s? recunoasc? propriile reac?ii emo?ionale. S? nu uit?m îns? c? de
multe ori clientul este cel care nu poate spune în cuvinte ceea ce simte. Dac? nici noi nu putem, poate c?
este util s? ne întreb?m cine este clientul?

Desigur, mult? vreme „n-am sim?it nimic” fa?? de clien?ii mei. Nu p?rea a fi terapeutic s? sim?i ceva.
Am avut discu?ii cu colegi care spuneau c? au avut situa?ii în care s-au sim?it atra?i sexual de clien?ii lor.
Nu mi se întâmplase: un client e un client, ?i nimic mai mult. Asta însemna c? nu îi priveam ca fiin?e
umane? Probabil c? nu. Erau un fel de ma?ini aduse la reparat.

Identificarea proiectiv?

Definirea conceptului de identificare proiectiv? este destul de problematic? având în vedere istoricul s?u
lung ?i controversat. Identificarea proiectiv? are dou? caracteristici: subiectul se raporteaz? de cele mai
multe ori la con?inutul proiectat ca fiind str?in de sine ?i apar?inând interlocutorului; ?i odat? ce percepe
în comportamentul interlocutorului expresiile con?inutului proiectat subiectul face eforturi, de cele mai
multe ori incon?tiente, în sensul manipul?rii con?inutului proiectat. Foarte frecvent? în terapie este situa?
ia în care clientul proiecteaz? asupra terapeutului sentimentele sale de furie (sim?ind triste?e sau altceva),
în timp ce sesizeaz? furia în manifestarea terapeutului ?i i-o atribuie acestuia, c?utând chiar s?-l calmeze,
respectiv s? controleze furia exprimat? de el. Autori cum este Meissner (1998) sus?in c? identificarea
proiectiv? are sens mai restrâns, limitându-se la situa?iile în care con?inutul proiectat este inacceptabil
pentru persoan?.

Una dintre utiliz?rile identific?rii proiective pe care mul?i terapeu?i o experimenteaz? clinic (fie c? o ?tiu
sau nu) este ca ?i form? a comunic?rii afective. Aceasta este relevant? în special, atunci când ceea ce este
comunicat se afl? dincolo de cuvinte, fiind legat de experien?e inexprimabile sau de experien?e pre-
verbale. Ceea ce este primordial în cadrul acestui fenomen este nevoia celui care proiecteaz? de a dezmo?
teni un anumit aspect al lui însu?i. Când identificarea proiectiv? este folosit? ca form? de comunicare
afectiv?, cel care proiecteaz? simte nevoia (de obicei, incon?tient?) de a face o alt? persoan? con?tient?
asupra a ceea ce e de comunicat ?i s? i se r?spund?. Ceea ce e comunicat poate avea de-a face cu orice
stare afectiv? care e resim?it? ca de nest?pânit de c?tre cel care proiecteaz?: nelini?te acut?, neajutorare,
fric?, furie, atac insolent asupra sinelui, etc. În terapie, este nevoie ca terapeutul s? fie capabil s? suporte
contactul cu aceste sentimente mai bine decât pacientul – ?i aceasta înseamn? s? fie capabil s? le
recunoasc?, s? le accepte ?i s? le integreze, gestionându-le într-o manier? care s? nu implice r?zbunare.

Casement (1999) descrie urm?toarele etape ale identific?rii proiective în psihoterapie: clientul percepe la
nivel incon?tient sentimente ?i emo?ii inacceptabile pentru sine; sentimentele ?i emo?iile declan?eaz?
fanteziile incon?tiente ale clientului, prin care tr?irea este proiectat? asupra terapeutului; prin manevre
incon?tiente, clientul încearc? s? exercite asupra terapeutului presiuni emo?ionale pentru a-l determina pe
acesta s? experien?ieze sentimentele ?i emo?iile în discu?ie; ?i în m?sura în care strategia incon?tient? are
succes, terapeutul tr?ie?te sentimentele/ emo?iile în condi?iile în care le percepe ca nejustificate ca
intensitate, sau surprinz?toare ?i oarecum incompatibile cu reac?ia empatic? a?teptat?.

Identitatea incon?tient?

Pacien?ii stârnesc în terapeut sim??minte ce nu pot fi comunicate în cuvinte, ?i acest proces este denumit
de P. Casement comunicare prin impact. Comunicarea prin impact are la baz? fenomenul identit??ii
incon?tiente. Utilizarea terapeutic? a comunic?rilor bazate pe impact ar trebui s? includ? o con?tientizare
a motivului pentru care pacientul are nevoie ca terapeutul s? resimt? ceea ce însu?i pacientul a sim?it.
Casement spune: „pacien?ii m-au înv??at c?, atunci când îmi propun s? receptez (chiar s? fiu invadat de)
sentimentele insuportabile ale pacientului, ?i dac? pot sim?i asta atât ca insuportabil, cât ?i ca suportabil,
atunci este posibil s? g?sesc o cale de a continua ?i de a ini?ia „dezamorsarea spaimei pacientului”.
Terapeutul nu-l va putea, îns?, ajuta pe pacient, dac? evit? s? simt?, sau dac? va recurge la „r?zbunare”
(acel „las’ c?-i ar?t eu lui”).
De multe ori în supervizare am prezentat cazuri în care aveam probleme proprii ca terapeut ?i care s-au
dovedit a fi reverbera?ia simptomelor ?i problemelor clientului.

Adapt?rile de personalitate

Conform teoriei AT (Wear, Kohler, Vann Joines) modul de folosire al adapt?rii de personalitate este
dependent de scenariul de via?? ?i presiunea din mediu, adapt?rile în sine fiind neutre: histrionic
(reactor/empat), obsesiv-compulsiv (workaholic), schizoid (vis?tor), pasiv-agresiv (rebel), antisocial
(promotor/proactiv) ?i paranoid (persistent).

În munca terapeutic? adapt?rile de personalitate sunt importante din dou? puncte de vedere: abordarea
clientului, func?ie de adaptarea sa de personalitate, respectiv utilizarea judicioas? a ceea ce se numesc „u?
ile de contact” în terapie; ?i dificult??ile în rela?ionarea cu clientul, dependente de adaptarea/adapt?rile de
personalitate ale clientului ?i terapeutului. Fiecare client ne întinde o „capcan?” care ne duce mai adânc în
problema sa în sensul împotmolirii ?i imposibilit??ii de rezolvare a ei. „U?a de contact” este cea prin care
intr?m în terapie, prin care acces?m clientul; „u?a ?int?” este aceea în care are loc terapia iar „u?a
capcan?” este cea la care trebuie s? ajungem, dar pe care nu o putem „deschide” prima. Cea mai mare
capcan? a terapiei este aceea în care u?a capcan? a clientului este u?a de contact a terapeutului.

Secven?a terapeutic? care se desf??oar? în fiecare ?edin?? terapeutic? ?i pe parcursul terapiei este de
genul: contact-?int?-capcan? sau contact-?int?-contact-?int?-…- capcan?.

Majoritatea persoanelor au dou? adapt?ri de personalitate principale, care se manifest? succesiv func?ie
de situa?ie, context, fragmentul de scenariu ?i presiunea din mediu. S? presupunem c? un terapeut cu
adaptare de personalitate de tip schizoid (comportamente-gânduri-sentimente) ?i antisocial
(comportamente-sentimente-gânduri) interac?ioneaz? cu un client histrionic (sentimente-gânduri-
comportamente) sau obsesiv-compulsiv (gânduri-sentimente-comportamente). U?a de contact a
terapeutului este u?a capcan? a clientului. Exist? o mare probabilitate ca terapeutul s? aib? tenta?ia de a se
adresa clientului la nivel comportamental ?i, pe de alt? parte, exist? o limitare a posibilit??ii terapeutului
de în?elegere empatic? a clientului. Terapeutul poate „în?elege” foarte bine clientul din punct de vedere
teoretic, poate cunoa?te în am?nunt mecanismele ?i motiva?ia clientului ?i, cu toate acestea, întâmpin?
dificult??i în gestionarea terapiei. Este vorba despre o limitare în psihoterapie care ?ine de îns??i structura
personalit??ii terapeutului, adic? o limit? pe care este necesar ca acesta s? o con?tientizeze.

Jocurile

Jocurile sunt interac?iuni între dou? sau mai multe persoane ?i care îndeplinesc o serie de condi?ii:
implic? întotdeauna tranzac?ii ascunse, se termin? invariabil cu un beneficiu negativ concretizat sub
forma unor sentimente, se def??oar? f?r? ca componenta Adult a personalit??ii s? fie con?tient?, sunt
repetitive ?i întotdeauna implic? un moment de surpriz? sau derut?. Jocurile sunt tranzac?ii stereotipe,
repetitive, cu acela?i rezultat. De fapt g?sim oameni cu care interac?ion?m astfel încât s? facem mediul
din jur s? devin? predictibil, pe baza credin?elor despre sine ?i ceilal?i, iar dac? credin?ele noastre se
bazeaz? pe contamin?ri, noi în?ine nu dorim s? ne baz?m pe fapte. Ne putem uneori confrunta cu
disconfortul ulterior, dar ne sim?im totu?i destul de confortabil ?i manipul?m mediul pentru a ajunge la
sentimente care ne înt?resc sistemul de credin?e. În final ob?inem acele sentimente negative care ne
dovedesc c? lumea este a?a cum am crezut c? este ?i c? suntem a?a cum am crezut noi c? suntem.

Conform cu Berne („Games People Play”), cei mai mul?i terapeu?i au trei jocuri preferate: „încerc doar
s? te ajut”, „psihiatria” ?i „sera”. În „încerc doar s? te ajut” clientul vine ?i spune „Am o problem?”, la
care terapeutul îi r?spunde „De ce nu faci…x?”, clientul replic? „Da, dar…” ?i secven?a se reia de mai
multe ori pân? clientul ajunge s? spun? „Nu po?i s? m? aju?i, nu-i a?a?”. Ce se întâmpl?? Mesajul
psihologic al clientului este „Am o problem?, dar nu m? po?i ajuta”, mesajul psihologic al terapeutului e
„Am încercat s? î?i ofer ajutor, dar nu merge”. Jocul „psihiatria” se bazeaz? pe pozi?ia terapeutului de tip
„eu sunt un vindec?tor”, pozi?ie sprijinit? de o diplom?: „scrie aici c? eu sunt vindec?tor”. ?i a?a apare
jocul „pentru c? eu sunt un vindec?tor, dac? nu te faci bine, e vina ta”. Pe de alt? parte, mul?i clien?i se
perfec?ioneaz? în acest joc: clien?ii aleg terapeu?i slabi, trec de la unul la altul, demonstrând astfel c? nu
pot fi vindeca?i ?i înva?? s? joace tot mai bine jocul „psihiatria”. La nivel Adult, clientul spune „Vin s?
m? vindeci”, iar la nivel Copil mesajul este „Nu m? vei vindeca niciodat?, dar m? vei înv??a s? devin un
nevrotic mai bun”. Jocul „sera” este jucat în special de psihologii clinicieni care se adreseaz? colegilor de
genul: „percep c? în spatele acestei reac?ii este furia ta fa?? de mama” sau „cât de mecanic este
mecanismul t?u de ap?rare!”. Terapeu?ii tineri - mai ales - au un mare respect pentru ceea ce ei numesc
emo?ii ?i sentimente reale, de obicei precedate de un anun? cum c? acestea urmeaz? s? apar? ?i, dup?
anun?ul în cauz?, este descris sentimentul. Adesea jocul este practicat în terapia de grup ?i membrii
grupului au aerul unor cunosc?tori din gr?dina botanic?, singura problem? fiind aceea dac? sentimentul
este suficient de bun pentru a fi prezentat în Spectacolul Sentimentelor Na?ionale. ?i bineîn?eles,
terapeutul simte c? pentru a în?elege anatomia ?i fiziologia florii rare - care este sentimentul real - este
necesar s? o disece am?nun?it (Berne, 1965).

De ce juc?m jocuri? Pentru evitarea intimit??ii, men?inerea cadrului de referin??, men?inerea pozi?iei de
baz? în via??, justificarea credin?elor într-un scenariu, men?inerea credin?elor interne ?i a stabilit??ii
psihice, precum ?i pentru men?inerea simbiozei.

Jocul „psihiatria” este jucat destul de adesea în psihoterapie ?i exist? ?coli psihoterapeutice care propov?
duiesc acest model. Dac? pacientul nu se vindec?, înseamn? c? este vina lui, nu este preg?tit pentru
schimbare ?i a?a mai departe. Desigur, exist? clien?i care nu sunt preg?ti?i pentru schimbare ?i care se
înc?p??âneaz? s? joace un anumit joc chiar dac? acesta este con?tientizat de terapeut ?i discutat cu
clientul. S? nu uit?m îns? c? clientul vine la terapie, a?a c? sigur vine el pentru ceva. Î

„Manualul de psihoterapie”

O tendin?? actual? în psihoterapie, tendin?? creat? de rigorile cercet?rii ?tiin?ifice, valid?rii empirice ?i
probabil ?i ale caselor de asigur?ri de s?n?tate, este MANUALUL de psihoterapie. Pentru validare este
necesar s? avem un manual, care s? descrie procedura psihoterapeutic? pentru diverse categorii
nosologice, respectiv pa?ii de urmat. Aceste re?ete sunt foarte bune, categoric cu multe merite ?i, dup? p?
rerea noastr?, având cel pu?in dou? deficien?e majore: dificultatea în a g?si clien?i care s? aib? „patologii
pure” (în via?a mea n-am v?zut vreun depresiv care s? nu mai aib? ?i „altceva”, dar desigur mai am ceva
ani de tr?it), ?i inducerea credin?ei, în rândul terapeu?ilor, c? putem face terapia strict dup? manual. De
multe ori se pierde din vedere faptul c? manualul ne ofer? ni?te linii directoare ?i c? - în nici un caz - nu
este un panaceu universal pentru to?i clien?ii cu tulburarea sau problema X. Iar uneori apare tendin?a
interpret?rilor „a la vr?jitoare”: dac? ai vizualizat o cl?dire sigur ai nevoie de siguran??, dac? ai v?zut un
drum, sigur ai de f?cut ceva. Poate c? da, dar s? nu uit?m c? clientul nostru este cel care este expertul.

Dorin?a de „mai mult”

De câte ori în terapie am avut clien?i care nu doreau s? vad? „ADEV?RUL”, faptul c? mai aveau mult de
lucru cu ei în?i?i ?i voiau s? termine prematur terapia? Asta se întâmpla cam a?a: venea clientul în terapie
cu o problem?, eu fiind – desigur - o „expert? în domeniu” mai descopeream (spre mândria mea) ?i altele
(ce bine am lucrat!). Clientul îmi spunea c? s-a rezolvat problema pentru care venise. Da, dar… mai
avea ?i alte probleme, pe care ?ineam mor?i? s? le rezolv. Nu de alta, dar s? nu plece omul nerezolvat.
Interveneau perfec?ionismul ?i iluzia omnipoten?ei, iluzia terapeutului c? este un vindec?tor care poate
for?a ?i rezolvarea problemelor d,e ?i f ale clientului, chiar dac? acesta venise pentru problemele a,b ?i c
pe care le rezolvase ?i nu dorea mai mult. Tot a?a cum p?rin?ii au un doliu dup? copilul s?n?tos ideal
atunci când afl? un copil cu probleme, la rândul meu a fost nevoie s? trec prin travaliul doliului imaginii
terapeutului ideal. Nu puteam rezolva tot ?i nu îi puteam rezolva pe to?i. Ceea ce însemna c? nu sunt
perfect?! De?i trat?m mul?i clien?i, inclusiv pentru probleme legate de perfec?ionism, se pare c? mul?i
dintre noi p?str?m iluzia c? dac? suntem terapeu?i este necesar s? fim perfec?i, un fel de robo?i
terapeutici care repar? televizoare stricate ?i schimb? piese ca un mecanic care repar? tot ce g?se?te stricat
la o ma?in? chiar dac? proprietarul ei a adus-o la atelier doar pentru a schimba uleiul.

Pentru fiecare client care pleac? din cabinet cu probleme înc? nerezolvate mi se mai ?tirbe?te un pic
imaginea perfec?iunii terapeutului din mine. Secretul este – probabil - acela de a m? folosi terapeutic de
aceast? imperfec?iune, a?a încât s? pot ajunge s? spun, mai în glum?, mai în serios „da, dar ce frumos
atârn?”…

Terapeutul obsesiv-compulsiv

Terapeutul lucreaz? de o bun? bucat? de vreme cu clientul s?u, încearc? la nesfâr?it anumite interven?ii,
care evident nu func?ioneaz? ?i totu?i continu? s? le aplice. Vine în supervizare ?i spune: am încercat
aia ?i nu merge, am încercat ailalt? ?i nu merge, ?i tot a?a, ca ?i cum s-ar fi epuizat tot arsenalul terapeutic
?i iat?, nimic nu func?ioneaz?. De fapt tot ceea ce a aplicat ?ine de acela?i registru sau urmeaz? un set de
instruc?iuni standard. Este momentul pentru a ne adresa întrebarea: De ce nu merge? Ce fel de tehnici
aplic eu aici? Care e de fapt strategia mea? E ceva ce ?ine de mine? Ce simt eu relativ la acest client? Nu
are clientul resursele necesare? Atunci când nu ne adres?m aceste întreb?ri, probabil nu reu?im s?
identific?m ce sim?im ?i de unde vin aceste sentimente.

Terapeutul pasiv- agresiv

Legat de contratransfer ?i complexul mesianic este ?i fenomenul „terapeutul pasiv-agresiv”. Doamne, cât
de enervan?i pot fi uneori clien?ii care la orice interven?ie sau sugestie r?spund „Da, dar…”. ?i terapeu?ii
fac acela?i lucru uneori. Clientul consider? c? ?i-a rezolvat problema ?i vrea s? încheie terapia, în timp ce
terapeutul continu? s? spun? „Da, dar…” mai e nevoie s? facem… X, sunte?i sigur c? nu… Y, dac? se
întâmpl?… Z, ?i a?a mai departe. P?i asta e agresivitate! O recunoa?tem? De unde vine ea? Ce anume ne
deranjeaz? atât de mult? Sigur, fiind terapeu?i nu putem bate cu pumnul în mas?, dar putem submina
încrederea clientului c? ?i-a rezolvat problema. Uit?m s? ascult?m ?i devenim prin?i de propriile noastre
sentimente, propriile noastre temeri. Ceea ce este foarte bine, nu suntem cu siguran?? robo?i ?i nici nu ar
fi de dorit acest lucru.

Dar… tocmai pentru c? nu suntem robo?i este nevoie s? ne punem întreb?ri, chiar dac? acestea nu au
întotdeauna un r?spuns.

Procesul de formare ?i supervizare

Însu?i procesul de formare a psihoterapeu?ilor stabile?te limite ?i - ca urmare -duce la limit?ri. De foarte
multe ori nu exist?, din motive obiective, timpul fizic necesar sau condi?iile adecvate pentru a putea
asigura supervizarea ?i dezvoltarea personal? individual? a terapeu?ilor în formare (timp scurt la dispozi?
ie, num?r insuficient de formatori ?i supervizori, dificult??i tehnice privitor la confien?ialitatea superviz?
rii prin email, etc). Ca urmare apare fenomenul „am f?cut bine ?i foarte bine”, adic? terapeutul în formare
nu ajunge s? î?i pun? întreb?ri legat de cazurile pe care le supervizeaz?. În grupurile de intervizare, ?i ele
limitate ca timp, colegii discut? frecvent între ei ceea ce au f?cut- ?i mai ales „au f?cut bine ?i foarte
bine”, pierzând din vedere c? pe lâng? încuraj?ri, suport ?i laude (foarte necesare ?i bine-venite - de altfel)
avem nevoie cu to?ii s? ne punem întreb?ri. În natur? lucrurile nu cresc de obicei lin, f?r? nici un „hop”:
criza face parte din procesul natural de cre?tere. Desigur rolul formatorului ?i supervizorului este de a
facilita construirea unui supervizor intern ?i de a asigura condi?ii pentru a continua obiceiul superviz?rii ?
i interviz?rii dincolo de orele obligatorii în procesul de formare.

O alt? dificultate poate fi cea legat? de pozi?ia formatorului: atunci când formatorul este în acela?i timp ?i
terapeutul celui aflat în formare, White (1995) sus?ine c? exist? o bun? ?ans? ca formatorul s? dezvolte
sentimente de grandoare ?i megalomanie, pentru c? combina?ia între formare ?i tratament exercit? o mare
presiune asupra celui care ofer? ajutorul - formatorul. Din acest motiv, o serie de ?coli de psihoterapie
recomand? ca supervizorul ?i formatorul care se ocup? de dezvoltarea personal?/ terapia celor afla?i în
formare s? fie persoane diferite, în condi?iile în care atât dezvoltarea personal?, cât ?i supervizarea sunt
realizate în grup ?i individual.

To?i terapeu?ii au de înv??at observarea propriilor limite – ?i aceasta se refer? atât la limitele personale
de a face terapie, precum ?i la limitele eficien?ei (cele impuse de ceea ce e necesar pentru progresul clinic
într-un caz particular). Strategia lui Linehan de „observare a limitelor” presupune ca terapeutul s?-?i
asume responsabilitatea pentru automonitorizarea limitelor personale ?i profesionale ?i s?-i comunice
pacientului care comportament este tolerabil ?i care nu. Observarea limitelor cuiva este un proces mult
mai dificil decât cel de urm?rire a unei liste de limite arbitrare scrise într-o carte sau furnizate de c?tre
supervizor. E imposibil s? cuno?ti anumite limite înainte ca ele s? fie înc?lcate. De fapt, printre scopurile
fundamentale ale procesului de supervizare – în general – se înscriu asistarea terapeu?ilor în descoperirea
propriilor limite personale în activitatea lor de terapeu?i, al?turi de înv??area identific?rii acelor
comportamente profesionale ce trec de limita tratamentului eficient.

Complexul mesianic

Lucrând cu clientul, terapeutul ajunge s? se simt? omnipotent - de parc? ar comanda lumea

(desconsiderare a realit??ii), pân? la un urm?tor eveniment care îl face s? se confrunte cu realitatea
(considerarea realit??ii) (White, 1980). Terapeu?ii care au un complex mesianic sunt - în general -
devota?i muncii ?i clien?ilor lor ?i în acela?i timp sunt devota?i lor în?ile ?i ideilor lor, crezând c? ar
trebui s? poat? realiza minuni terapeutice cu orice client, având orice problem?, în orice condi?ii. Adesea,
de altfel, ace?ti terapeu?i prescriu remedii simple pentru probleme complexe (Davidson, 1971).

Complexul mesianic poate duce ?i la jocuri de putere de tipul „totul sau nimic”, jucate de terapeu?i în
genul „Sunte?i liber s? renun?a?i oricând la terapie. Este prerogativul dvs, dar v? da?i seama, bineîn?eles,
c? am o list? de a?teptare; dac? dori?i s? relua?i terapia mai târziu, va trebui s? a?tepta?i pân? v? vine
rândul” (Steiner, 2004). Mesajul psihologic este: stai în terapie sau confrunt?-te singur cu lumea.

Sunt st?pân? în cabinetul meu, pe tarlaua mea, ?tiu tot, înv?? tot, înv?? clientul ce are de f?cut – c? doar
de aia stau în cabinet- ?i m? am?gesc c? am o rela?ie foarte ok cu clientul meu. Totul merge foarte bine,
nu am ce întreb?ri s? îmi pun ?i la sfâr?itul zilei m? duc acas? mul?umit?. Am mai înv??at vreo cinci-?ase
persoane cum s? devin? mai adaptate, mai fericite, mai s?n?toase… Un mare succes terapeutic! Uneori -
poate. Alteori - nu. E important s? m? uit mai de aproape. S? nu cred c? sunt Dumnezeu ?i s? recunosc
manifest?rile contratransferen?iale ?i propriul complex mesianic. Complexul mesianic poate fi, desigur,
un motor fundamental în aceast? profesie de psihoterapeut, dar e important ca limita noastr? (punctul
maxim) s? nu devin? o limitare pentru client (s? nu îl „împing” prea mult). Nu sunt un vindec?tor doar
atunci când l-am vindecat, f?r? lua în considerare ce spune omul, dac? e mul?umit sau nu; nu sunt un
vindec?tor când eu v?d c? el nu a ajuns la limita la care poate ajunge ?i devin un terapeut pasiv-agresiv
sau perfec?ionist sau m? transform în Dumnezeu ?i spun :„Da, dar…”

Modelul medical, dovezile ?tiin?ifice ?i validarea empiric?

În cele mai multe situa?ii, modelul medical continu? s? fie schema dominant? pentru descrierea clien?ilor,
a problemelor lor ?i a procesului psihoterapiei (Elkins, 2009). Modelul medical în psihoterapie este o
schem? descriptiv? împrumutat? din practica medical? ?i suprapus? practicii psihoterapiei. Conform
modelului medical, doctorul diagnosticheaz? pacientul pe baza simptomelor ?i îi administreaz?
tratamentul cu scopul de a vindeca boala pacientului. Odat? cu modelul medical, folosim termenii de
tratament bazat pe dovezi empirice ?i practic? bazat? pe dovezi ?tiin?ifice, construind astfel o aur? de
putere ?i respectabilitate în jurul psihoterapiei prin asem?narea sa cu medicina ?i ?tiin?a, în general.
Elkins (2009) spune: „Imagina?i-v? pierderea prestigiului care ar apare dac? am descrie psihoterapia ca -
pur ?i simplu - ascultarea unei persoane care este demoralizat?, are o durere emo?ional? sau dificult??i în
via??, oferind acelei persoane suport ?i îndrumare bazat? pe experien?a noastr? ?i pe cunoa?terea
psihologic?. Este o descriere foarte diferit? de cea în care suntem doctori implica?i în practica bazat? pe
dovezi ?tiin?ifice care diagnosticheaz? tulbur?rile mentale ?i trateaz? pacien?ii prin proceduri validate
empiric”. Diferen?a de putere între aceste dou? sisteme descriptive este evident?. Cu toate acestea,
modelul medical în psihoterapie are limit?ri serioase: nu descrie adecvat ceea ce se întâmpl? de fapt în
terapie; umbre?te faptul c? psihoterapia este - în primul rând - un proces interpersonal ?i nu o procedur?
medical?; ?i nu ia în considerare faptul c? cei mai mul?i clien?i apeleaz? la psihoterapie pentru alte
motive decât boala mental?.

Teorii aflate în concuren??

Conform cu Karpman (1975), psihanali?tii ar sus?ine c? restul formelor de psihoterapie sunt
iresponsabile, în timp ce gestalti?tii spun c? to?i ceilal?i sunt prea cerebrali pentru a putea avea rezultate,
comportamentali?tii declar? c? ?tiin?a va învinge ?i c? restul terapiilor nu se bazeaz? pe nimic concludent
din punct de vedere ?tiin?ific. Ce spun hipnoterapeu?ii? De obicei - c? toate terapiile se bazeaz? într-o
form? sau alta pe hipnoz? ?i c? poate, într-o bun? zi, va vedea ?i restul lumii terapeutice lumin?a de la
cap?tul tunelului.

De fapt, este vorba de un joc în care cel?lalt „nu este ok” ?i terapeutul care practic? acest joc se afl? prins
într-un triunghi dramatic în care comut? rolurile de Presecutor, Victim? ?i Salvator. Ca Persecutor, h?r?
uie?te terapeu?i de alte orient?ri care fac treab? bun?, zdruncin? încrederea clien?ilor în anumite forme de
terapie, contribuie la crearea unor condi?ii de munc? inconfortabile, amenin?? cu uitarea în timp a orient?
rii terapeutice de care apar?ine colegul sau chiar cu dispari?ia de pe fa?a p?mântului a unor forme de
terapie ?i cu pierderea respectului colegilor. Ca Salvator, încearc? s? salveze clientul de abuzul colegilor
incompeten?i din alt? orientare, este loial prietenilor de aceea?i orientare teoretic? ?i sistemului din care
face parte ?i se str?duie?te s? impun? reguli tot mai drastice de formare profesional? în cadrul orient?rii
sale. Ca Victim?, terapeutul urmeaz? form?ri asupra c?rora nu de?ine nici un control ?i îi instig? pe
ceilal?i la lupt?.

Ce se întâmpl?? În formare, P?rintele face reguli specifice cu ce este bun ?i ce este r?u, iar Copilului i se
spune: „Noi ne distr?m mai mult ca tine!”. Se ofer? stroke-uri pentru a face lucrurile conform sugestiilor
Dumnezeului local. (Karpman, 1975). Prea pu?ine centre de formare profesional? opereaz? de pe pozi?ia
„eu sunt ok, tu e?ti ok”, adic? ofer? programe de formare de diverse orient?ri, uitând c? terapia, de orice
orientare, este nevoie s? fie adaptabil? ?i relevant? pentru epoca sa.

Ceea ce îmi aminte?te de participarea mea la un curs de formare de alt? orientare decât cea ericksonian?,
de la care eram convins? c? nu am ce înv??a- nu de alta, dar to?i cei de acolo urmau s? fie destul de
incompeten?i! Fiindc? a?a spunea legenda. Surpriza a fost pl?cut?- nu erau chiar a?a. ?i am mai
descoperit c? aveam tendin?a de a privi cu un ochi mult mai critic ce f?ceau „Ei” acolo decât ce facem
„Noi”. Abia dup? ce am ajuns acas? am realizat c? de fapt aplicam de mult? vreme numeroase tehnici
care ?ineau de acea orientare terapeutic?- ?i le aplicam cu succes! Probabil nu sunt chiar a?a de proaste.
Dar mi s-a luat pl?cerea comut?rii în triunghiul dramatic, care trebuie s? recunosc c? este alert? ?i
distractiv? (nu-i nimic, tot g?sim pân? la urm? pe unii care s? nu fie chiar a?a de ok… J ).

Povestea/ mitul terapeutic

Fiecare terapie are povestea ei: una se nume?te A,B,C; alta se nume?te P,A,C; o alta este id, ego ?i
superego, ?.a.m.d; ?i noi avem una care ne place mult ?i care spune c? omul are propriile capacit??i ?i
abilit??i ?i propriul program de cre?tere care este sanogen, a?a c? omul vine în terapie cu problemele lui
dar ?i cu solu?ii. Dac? ne gândim la teoriile din psihoterapie ca la ni?te pove?ti sau vise, cum le nume?te
Erskine (2009), atunci nu avem ce argumente pro ?i contra s? aducem sau ce dovezi s? adun?m împotriva
unei alte teorii. Atunci când clien?ii ne împ?rt??esc un vis, nu ne întreb?m dac? acele simboluri pot fi
dovedite prin cercetare (Erskine, 2009). ?i dac? nu examin?m teoriile ca ?i cum ar fi adev?ruri absolute,
atunci putem descoperi în ele simboluri importante pentru clien?ii no?tri ?i pentru noi în?ine. Dac? aplic?
m o singur? metod? în al c?rei adev?r credem pân? în pânzele albe ?i refuz?m s? vedem „adev?rul” altor
forme de terapie, probabil ne impunem ni?te limit?ri serioase. De?i rela?ia terapeutic? este considerat? în
toate psihoterapiile ca fiind ingredientul principal care ajut? la schimbare, flexibilitatea ?i integrarea au -
cu siguran?? - valoarea lor. Chiar dac? sunt doar „pove?ti”, a?a cum sublinia Peter J Hawkins (2008) într-
un seminar pe care l-am audiat: „Dac? credem în asta ?i dac? facem în a?a fel încât ?i clientul nostru s?
cread? în asta, putem folosi orice poveste terapeutic?, chiar ?i terapia de picior stâng. Terapia de picior
stâng se bazeaz? pe substituirea simptomului ?i pe principii neurobiologice. Are ca tehnic? principal?
aceea în care clientul st? într-un picior - piciorul stâng- de la 10 minute pân? la 3 ore pe zi, crescând
treptat cantitatea de stat într-un picior”.

Limit?rile cunoa?terii
Conform cu Vanderwolf (2003), psihologia contemporan? ?i ?tiin?ele cognitive, în ciuda eforturilor
realizate, sunt înc? departe de în?elegerea min?ii umane. Autorul sus?ine c? „psihologia, spre deosebire
de domeniile ?tiin?ifice - cum sunt chimia, biochimia, biologia molecular? ?i fizica, are un progres foarte
limitat în decursul ultimului secol în ciuda suportului puternic ?i a cre?terii fenomenale a num?rului de
psihologi”. Dup? Vanderwolf, progresul psihologiei este limitat de faptul c? se bazeaz? pe teorii ?i
concepte mentaliste în loc s? se bazeze pe biologie.

A?a c?, despre ce vorbim noi aici? Probabil despre faptul c? „a mea e mai mare decât a ta”. Fenomenul „a
mea e mai mare decât a ta” apare ?i la conferin?ele de psihoterapie, ca de altfel la conferin?ele de orice
altceva, ?i se traduce prin „Teoria mea e mai mare decât a ta”.

Citim reviste, mergem la conferin?e, buchisim c?r?i, adun?m materiale de pe net ?i uit?m s? înv???m de
la oamenii care ne pot înv??a cele mai multe lucruri: clien?ii ?i pacien?ii no?tri.

Mul?umim tuturor clien?ilor no?tri, de la care înv???m mereu ?i care au fost ?i vor continua s? fie
principalul motor a tot ceea ce înseamn? munca unui terapeut.

Bibliografie

Berne, E (2006): Ce spui dup? bun? ziua? Bucure?ti, ed. Trei

Berne, E (1965): Games People Play. The Psychology of Human Relationships. New York. Grove Press
Inc.

Casement, P (1996): Înv??ând de la pacient. Binghamton. New York, esf

Casement, P (1990): Further Learning from the Patient. London. Tavistock/Routledge

Dafinoiu, I; Vargha, J.L (2005): Psihoterapii scurte. Strategii, metode, tehnici. Ia?i. Editura Polirom.

Davidson, A.S. (1971): The Messianic Complex in Counselling- A Deterrent to Effective Health. Journal
of Canadian Family Physicians, 17 (9), 31-35.

Elkins, D. N (2009): The Medical Model in Psychotherapy. Its Limitations and Failures. Journal of
Humanistic Psychology, 49, 66-86.

Erskine, R (2009): The Psychotherapists Myths, Dreams and Realities. http//www.claudesteiner.com

Greben, S. E.; Ruskin, R (1994).: Clinical Perspectives on Psychotherapy Supervision. Washington.

American Psychiatric Press, inc.

Karpman, S (1975): The Bias Box for Competing psychotherapies. Transactional Analysis Journal, 5,2,
107-117.

Novick, J; Novick, K,K (2000): Love in the Therapeutic Alliance. Journal of the American Psychonalytic
Association, 48, 189-220.

Pos, L(2003): Are there Limits on What We Can Know? Vanderwolf on Brain, Behavior and Mind.
Theory and Psychology, 13, 263-274.

Schaefer, R (2005): Caring and Coercive Aspects of the Psychoanalytic Situation. Journal of the
American Psychoanalytic Association, 53, 771-789

Steiner, C (2004): The Other Side of Power. http//www.claudesteiner.com/osp.htm

White, T (1995): Combining Training and Treatment. TA Times, November, 15-17

White, T (1980): The Godzilla Effect. Discounting Reality. Transactional Analysis Bulletin, 51-56.

Wiener, J.; Mizen, R.; Duckham, J. (2003): Supervising and Being Supervised. New York. Palgrave
Macmillan