1

Constantin Brehnescu - interviu

Primul contact cu regizorul Constantin Brehnescu are ca repere fizice
biblioteca (principala piesa de mobilier din camera minuscul, acoperind cele mai
diverse domenii), crile cu numele lui sau al soiei aezate parc strategic, pentru
a marca teritoriul cucerit printr-o via intens artistic, i, nu n ultimul rnd,
ppuile i mtile care se gsesc n cele mai surprinztoare locuri. Cafeaua servit
este una oprit, aa cum obinuiau s bea dumnealui, soia i Sorana Coroam.
ntrebrile curg mai nti invers, pentru a cunoate intrusul venit s fure din
timpul preios domnul Brehnescu scrie si deseneaz, nu numai din pasiune, ci i
pentru cei de la editura l solicit. Are 79 de ani. De unde eti, de loc?, Ci ani
ai?
Tatl meu a lucrat la CFR, mai precis la Vama veche, care era, aa cum
spune i numele, vechea vam a CFR-ului. Veneam din Ttrai, de unde locuiam,
cu tramvaiul galben (nu erau cu numere nc), pn la Gar, pentru c ofierii
germani ne ddeau prjiturele. Linia frontului era aproape. Din aceast cauz ne-
am i refugiat mai trziu n zona Timioarei, mai precis la Giarmata. Erau sate
vabe, aveau bazine de not, dar mai ales fete frumoase, cu piele alb i obraji
rumeni, care ieeau cu gleile de ap n mn i splau trotuarele din faa casei.
Tot acolo se afla, ntr-un aa zis turneu, care era tot refugiu, Teatrul Naional din
Iai. Noi, copiii, eram lipii de ua din spate a cldirii, curioi s aflm ce se
ntmpl n acea cutie cu surprize. ntr-o zi vedem o dam (ca n Caragiale), teribil
de interesant mbrcat, care iese, se uit mprejur i m prinde taman pe mine,
cel mai aproape, de mn, ntrebndu-m M, vrei s vezi spectacolul?. Cum sa
nu vreau? M-a mnjit puin pe fata, m-a mbrcat cu nite zdrene si am intrat pe
scena, de mn, unde trebuia s plng la semnalul ei. ncepnd din a doua zi eram
nelipsit de la intrarea artitilor. Apream pe aceeai scena cu Ciobotrau,
Ramadan, Miluta Gheorghiu
2

Mai trziu, in liceu, aveam si alte preocupri artistice. Cum mi plcea sa
desenez, am ajuns la Flacra Iaului, unde am fost sub coordonarea lui Val
Gheorghiu. Tot in acelai timp compuneam texte, la coal, pe care le jucam in
clasa, cu colegii. Fiind din Ttrai, am ajuns, bineneles i la Ateneu, unde
surpriza! instructor de actorie era aceeai doamna care m prinsese de mana si
m adusese prima data pe scena, Florica Damian.
Am ajuns la Teatrul Luceafrul, unde director era Manole Foca, profesor de
la Facultatea de Teatru din Iai, desfiinat in 1953, care nu concepea sa i fac
activitatea altfel dect in Facultate cursuri, repetiii, aducea ali profesori care
ineau cursuri Totul pentru a nchega o trupa de cea mai buna calitate. Pe mine
m indemna ctre regie si prin urmare am ajuns sa particip periodic la reciclrile
care se fceau in acea perioada: tineri regizori din oraele rii ne ntlneam la
Bucureti, vedeam anumite spectacole, le comentam apoi in grup si prezentam
proiectele noastre. Pcat ca nu se mai face si azi aa ceva In acea perioada am
cunoscut-o si pe soia mea, Natalia Dnil, care absolvise Facultatea de Filozofie
i fcuse Regie la Bucureti.
Regia nu se poate face la 20 de ani, dup ce ai terminat liceul. Acest
domeniu necesita o experien de via, o anumita ncrctur sufleteasc i
intelectual. De obicei, la regie ajung cei care au mai fcut deja o facultate. Pentru
actori e altfel, ei trebuie sa nceap devreme, activitatea lor are nevoie de timp,
de acumulare care i arata adevratele roade in jurul vrstei de 40 de ani.
Cnd a nceput s se construiasc Teatrul Luceafrul am primit
apartamentul de aici, din Centrul Civic, tocmai pentru a fi aproape i pentru a fi
prezeni pe antier. Discutam tot timpul cu arhitecii, ii consultam pe cei mai
importani din domeniu printre care Ciulei si asistentul sau de atunci, Dan
Jitianu, care a venit ntr-o noapte la noi cu o valiza plina de cri formidabile de
arhitectur de sli de teatru, o comoara pe care am nceput s o studiem cu
nfrigurare.
n acest domeniu nu poi evolua dac nu ai o sete de cunoatere continu,
din orice zon a cunoaterii, o curiozitate nativ. Am citit de curnd c ceea ce
conteaz nu este numrul de neuroni prezeni in creier, ci legturile care se
3

constituie intre ei. Tot ceea ce vedem, auzim, citim nu constituie o ncrctur
inutil, ci una nobil pe care la un moment dat o folosim fr s ne dm seama.
ntotdeauna am preferat sa lucrez cu un actor de formaie intelectuala, dect cu
unul de talent.
Exista doua tipuri sau tipologii de regizor. Unul de genul Catalinei Buzoianu,
care i face un caiet de regie foarte bine documentat, cu toate scenele lucrate si
pe baza cruia ajunge si sa improvizeze cu actorii. Si unul de tipul lui Lucian
Pintilie, care stabilete cum trebuie fcuta fiecare replic, cezur, micare Modul
meu de lucru se bazeaz mai mult pe spontaneitate. Actorii m inspira, dar tiu
foarte bine ce vreau sa comunic. Dintr-un mnunchi de idei cuprins in piesa, una
din ele trebuie evideniata, in funcie de epoca. Apoi, modul de tratare conteaz
enorm, felul cum o spui, misterul pe care l lai, nervul din cadrul spectacolului
pentru copii, care ar specificul lui. Trama este a autorului, accentele sunt ale tale.




Victor Zaharia
Regie, anul II