! !" $%$&'!

($
Alexandru Muyina
Argument
Disparitia prematur a lui Alexandru Musina a ndoliat
lumea literar si universitar de la noi, Musina find nu
doar unul dintre cei mai nzestrati poeti, eseisti, teoreticieni
romni contemporani, ci si unul dintre cei mai importanti
si mai carismatici proIesori universitari de dup Revolutie.
Alexandru Musina a Iost un lider, un constructor, un arhitect
al valorii literare. Ca poet, Musina a creat un stil, ca eseist, a
edifcat concepte, repede preluate de teoria si critica literar
romneasc, ntre care cel mai cunoscut e acela de poezie a
noului antropocentrism (,Aceast poezie, post-modernist, as
ndrzni s o numesc poe:ia noului antropocentrism. Trsturile
ei esentiale mi se par a f simplifcnd mult, si sub benefciul
de concluzie provizorie: centrarea pe hinta uman, in datele
ei concrete, h:ic-sen:oriale, pe existenta noastr de aici i
de acum si o anumit claritate a privirii). Ca proIesor, a
creat scoal, a avut discipoli, a cultivat talente si a ncurajat
scrierea creativ. Pentru Alexandru Musina, lectura reprezenta
o modalitate de supravietuire (una dintre crtile sale are, de
altIel, un titlu semnifcativ, Supravietuirea prin hctiune). ReIerindu-se la crtile citite n iepoca de aur, scriitorul
constat c ,fecare, n Ielul ei, m-a ajutat chiar pe mine s gsesc solutii (de supravietuire, nu doar intelectual!)
ntr-un regim comunist aberant, incoerent, ntr-o lume dominat de penurie, de Irig si de Iric. (Ca-n orice situatie
extrem, fctiunea - sau vorbirea despre ea - mi-a tinut, n bun msur, de Ioame si de cald, mi-a dat curaj si
sperant). n acest Iel, fctiunea nu este altceva dect o Iorm de protest, de reIugiu, de existent autentic
pur si simplu: ,Noi, postmodernii, nu doar supravietuim cu ajutorul ei, dar trim tot mai mult n si din fctiune.
Pentru c, azi, ceea ce numim realitate e tot mai mult materializarea fctiunilor celor mai diverse. n Iond, textele
epistolare ale lui Musina, reunite n volumul Scrisorile unui geniu balnear si aprute initial n ,Vatra, reIac
traiectoria unei gndiri afate n continu ebulitie si luciditate, care si asum exercitiul radicalittii si al revoltei
dintr-o intransigent estetic si etic salutar. Textele sale declar rzboi ierarhiilor amgitoare si contraIcute,
tabuurilor si ponciIelor, raliindu-se, n egal msur, pulsului adevrului, pasiunii ideilor, legitimittii valorilor
autentice. Despre necesitatea poeziei si a poetului n social, Alexandru Musina scria, n eseul Poe:ia lucrurilor de
care ne pas (un studiu diagonal): ,Niciodat poetul nu a Iost necesar. El a devenit necesar. Nici acum (pare c)
nu e necesar; poate deveni necesar. ncerc s-mi imaginez o lume Ir poeti, Ir poezie: ar f o lume ncremenit.
Progresul (cu sau Ir ghilimele) are un impuls, o energie motrice de natur fantasmatic. Dar aceasta se
epuizeaz, se sleieste Ir sursa ei: acea tensiune, acea plasm din care se naste si poezia. ntotdeauna, chiar cnd
la supraIat si violent e dispretuit, acuzat, alungat din cetate, poezia e, simultan, resimtit ca esential. Nu
neaprat central, ct esential. Sau, tot acolo, despre tectonica ineIabil a poeticittii: ,Poezia nu e material, ci
plasmatic, nu e att un obiect, ct un cmp de tensiune. Care devine materie, obiect n si prin actul lecturii:
materie sentimental, Iantasmatic, obiect cultural sau cum vreti s-i zicem. Dincolo de mestesug, ceea ce
d calitate unei poezii este tensiunea din ea, jocul Iortelor sufetesti care nasc si sustin plasma ei. Ca scriitor,
ca editor, ca om, Alexandru Musina a lsat urme adnci n spatiul literar romnesc, n constiintele celor care l-au
cunoscut, l-au auzit, l-au citit. Dumnezeu s-l odihneasc n pace!
Revista ,Vatra si propune, deocamdat, s omagieze personalitatea regretatului scriitor printr-un grupaj
de evocri si portrete, dup care, mai pe ndelete, va confgura un dosar tematic mult mai consistent despre
actualitatea lui Alexandru Musina.
Redactia
" !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
Ion MURE$AN
Poem

Lui Alexandru Muina in memoriam
,Trenule, masin mic
Unu, doi!
,Trenule masin mic si sincer
Unu, doi!
,Trenule masin mic si sincer si verde
Unu, doi!
n pas cadentat am intrat n gar.
Mi-am luat bilet si n pas cadentat am ajuns la linia 3.
Acolo a venit trenul mic pentru Brasov.
Vagoanele s tot f avut un metru si jumtate pe
un metru si jumtate si pe toate erau prinse plcute
pe care scria ,Trenul pentru Brasov.
Era un tren Ioarte lung. Dup aprecierea mea, cci
era o zi cetoas, locomotiva era n gara Cluj, iar ultimul
vagon la vreo 40 de kilometri n urm, cam pe la Huedin.
Civilizat, m-am descltat si mi-am aruncat pantofi n
vagonul scris pe biletul meu. Cu biletul ntre dinti, ca o
soprl, pe burt, m-am trt n vagon. Si cu capul scos
aIar pe usa din Iat a vagonului, si cu picioarele scoase
aIar pe usa din spate a vagonului am asteptat pornirea.
Si a venit un controlor de bilete, un copil de vreo zece
ani, n pantaloni scurti, cu un chipiu albastru pe cap pe
care scria ,Controlor. Mi-a luat biletul dintre dinti, l-a
perIorat si a plecat cu el. Si mi l-a pus ntre degetele
de la picioare. Cam dup un ceas, timp n care eu am
dormit, locomotiva a suierat de plecare. Prin minte mi-
au trecut versurile unui cntec popular: ,Nu suiera ca s
stea/ Suiera plecarea mea. Nu stiu de unde a aprut pe
peron un cor de copii. Corul a cntat un cntecel trist de
desprtire. Apoi bieteii si Ietitele au futurat batistute
colorate n semn de ,Drum bun si tot ntre degetele de la
picioare mi-au pus cteva plicuri cu scrisori. Am pornit
si un vnticel plcut nmiresmat mi rcorea obrajii si
Iruntea. M-am rsucit putin si, cu greu, mi-am scos o
mn aIar. Si am nceput s culeg de pe marginea cii
Ierate fori rosii de mac, fori albastre de cicoare si de
,Nu m uita si violete fori de mlin. Si un roi de futuri
colorati n toate culorile s-au asezat s se odihneasc pe
buchetul meu de fori. O, ce bucurie mare!
Iar cnd am intrat n statia Sighisoara am vzut pe
peron un alt cor de copii. Le-am ntins buchetul de fori,
iar ei au luat plicurile, le-au deschis si au citit scrisorile.
S-au bucurat de vestile primite. Drept multumire, mi-au
cntat un cntecel vesel de bun venit. Apoi un cntecel
trist de desprtire si au futurat batistutele colorate atunci
cnd trenul a pornit.
Si am adormit. M-am trezit n ntuneric, cci trenul
intrase ntr-un tunel. Iar cnd a Iost din nou lumin,
tocmai treceam printre dou dulapuri, si am vzut c
treceam pe lng niste raIturi de bibliotec si pe lng
niste picioare de scaune groase ct stejarii seculari si
pe lng aragaz si pe lng masina de splat. Florile au
disprut, cci terasamentul cii Ierate era acum mbrcat
n covoare orientale, iar din loc n loc pe covoare am
vzut perechi de pantof de dam si pantof brbtesti.
Dup cum gIia locomotiva, mi-am dat seama c
intrase n Brasov si c ultimul vagon tocmai iesea din
Blaj, cci pe drum trenului i se mai adugaser cteva
zeci de vagoane.
Iar dup o curb, s-a deschis o us si trenul a iesit
suiernd din apartament, a apucat-o pe scri n jos si a
iesit din bloc.
Romulus BUCUR
ntmplare
venind de la priveghi
n statia de autobuz am auzit
o voce rgusit exist o serie de fguri
care ar putea-o aproxima dar s le lsm deoparte
ntorcnd capul n directia ei am vzut
un tip de statur mijlocie ndesat
cu mustat stuIoas plrie cu boruri largi
vest neagr toate detaliile asociate
cu stereotipurile etnice n circulatie
m-a vzut si el a venit spre mine a ntins mna &
n timp ce ne strngeam minile mi-a spus
cu un zmbet larg salut ce mai Iaci
bine i-am rspuns si v doresc si dumneavoastr
tot binele
dup care mi-am amintit de zmbetul lui sandu
si m-am gndit c dac i-as spune
sandule
tocmai m-am ntlnit cu elvis boboieru
poate ar izbucni n rs si ar zice c
totul e o glum
#
!" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
Gellu DORIAN
Ultimul tren din Budila
in memoriam Al. Muina
Sandu n-a mai ajuns btrn ca acei oameni
care stiu c expresul din Budila a devenit inter-regio,
a rmas copil ntelept ntr-o gar terminus
din care toti pleac, nimeni nu se mai ntoarce,
- ei si, plec si eu un pic de tot dintre voi,
c asa a vrut Domnul,
c n-a Iost s fe asa cum a auzit un amic
cruia, spunndu-mi la o bere la Gaudeamus, Sandule,
tu cu boala ta
o s ne ngropi pe toti, i-am zis:
Doamne-ajut!
Dar Domnul are attea treburi pe cap nct vd
c a pierdut si ultimul tren din Budila,
burdusit cu insi ale cror chipuri le-am vzut mai tot
timpul
la cozi, fe la aprozar, fe la taxe si impozite,
oriunde numai la gar nu,
si cum dracu` de-or f cu totii acum aici
si nu m las mcar un pic s-mi trag sufetul,
apoi Iac ce-or dori cu pmntul acesta viran
pe care se vor mproprietri
si se vor ucide ca prostii,
hai, pa, c alt tren nu va mai pleca niciodat din Budila!
Traian $TEF
Ultima epistol ctre Alexandros
De mult nu ti-am mai scris, iubite Alexandros,
Dar stiu de ncercrile prin care treci,
Stiu de la Vergilamentes multe si-mi spuse
Cum de Iolos ti-a Iost chiar Manolides,
Cnd scribi acriti prin cancelarii de stil valah
nvrteau vieti pe deget cum nvrteam si noi,
Primvara, bondarii n moristi, pe cnd
Nu purtam nc ncltri din trg cumprate.

N-apucai, dar, epistol mai nchegat-a-ti scrie,
Cci prins am Iost n itele nevrednice
Ndite cu fr gros de unii cu spata nvrjbit,
Tesute cu suveica printre urzeli mult
Mai bine dect unul ca mine, ea Ir de Iereli.
Apoi timpul nostru se rupe n tot mai mici Irme
Si nu-ti las nici dramul de-mpcare
S-ncingi cu grij pana n cerneluri si litera
S-o misti n unduiri suave, n ritmuri de tango,
n liniste s-astepti apoi s se arate scrisul curat
Sub praIul de cenus din Iocul cel oprit, nmiresmat.
Snt oameni care ne ocup, iubite Alexandros,
n ru ne ocup ei mintea si ochiul,
De-i ducem povar oriunde cu noi
Si se tin ca scaiul n lna de oi,
Si ne prind ca-n plasa de tntar anoIel
Parc Ir scpare c nu ti se arat
Barem la us s-l apesi pe grumaz
ntr-un anume Iel, ca pe vreascul uscat.
ti spun n putine cuvinte, cum cred
C te-ai obisnuit s-asculti si tcerile,
C acestea snt strile mele acum
Si nu gsesc ca Odiseu acel moment
S trec cnd se ndeprteaz Scylla si Charibda
Si nici la trecutul zmbet nu m mai pot ntoarce
Pentru motivul simplu c nu vreau
S m-mpac cu soarta unui gndac fe el
De Colorado, iar zmbetul acela ar f de resemnare.
n juru-mi de m uit, mai de sus, vd cum
n Varadinum Felix se nasc genii mereu,
Dup cum n Napocensis Campus chiar
Mai amarnic si-s ei plini de cacoIonii
O slug ce nici nu vorbi pn ieri,
Nici limba nu ne-o stie, Iu pus-a sta
De paz la un cuptor cu oale si arser toate
Dar nu-si lu el vina, ci pe olari o-mpinse.

Ca lipitorile n borcanul tmduitoarei de reume
Stau ei la taiIas si dau sentinte cu siguranta celor
Ce l-au nteles pe nsusi Dumnezeu
De nu chiar El i-a plagiat pe dnsii, cic,
El, Marele Nimic ce st pe margini
Ogoindu-si acuma Ioamea ontologic
Dup ce a Icut lumea asta anemic
Din ce le-a scpat lor printre degete
Dac nu ex nihilo si in aeternum, atunci
Ca o deschidere ce se nchide perpetuum
Ca o Irecare de bt, ca o aprindere de iasc.
Dar adevrata lor ndeletnicire flozofceasc
Pe care-n locul zeilor si la a lor porunc
Sau nvrednicire zice-se c o promulg
Nu e dect o ducere de bou s pasc.
Vor trece toate astea, iubite Alexandros,
Desi mai bine-ar f s treac numai ele
Pmntul s stea-n loc din nvrtire
Iar noi s-ntrezrim un drum cu ocolire
Spre Irumuseti crnoase, prunduri joase,
S nu trim doar vremuri triste, vise.

P.S.
Mi se arat Alexandros si stiu c-i trist vestea
Rspuns la epistola aceasta nu-mi va mai scrie
Dar o Iavoare-mi Iace si-mi spune cum
Cnd mori ochii ti se albstresc ntocmai
Ca albstrelele printre spicele galbene si maci
Si-i vd ntr-adevr ochii cum se ndeprteaz
$ !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
Tot mai albastri n orbite si se nchid n cer
Si m trezesc cu gndul c anul acesta nu i-am trimis
Boabele si sucul de ctin si m apuc s njur
Cu ciud cum mama m-sii am uitat si-mi dau
Seama ntr-un trziu c nc nu-i coapt ctina
Dar asta nu schimb cu nimic lucrurile
Viorel MURE$AN
Feti(a yi cercul
Poetului Alexandru Musina, mare i statornic
vilegiaturist de Olneti
vocea Ietitei cu cercul se ondula odat cu strada
si noi vedeam clar c n cercul ei era pitit soarele
si noi vedeam si mai clar c n cercul ei se cuibrea luna
ntr-o curte
la o mas
sub o umbrel
numai cuvinte de simpatie
pentru Ietita cu cercul
o vioar de sticl
suna
si lucea-strlucea
si strngeri de mini
trageri cu ochiul
zmbete sugubete
de-acum strada era un surs care se usca
n jurul Ietei cu cercul
atunci cnd plou zile multe
la olnesti olanele crtesc
c olnescu ar avea-ntr-un
munte
dou pisici cu pui
care griesc
strada se curm brusc
cum ar ajunge pisica
la captul unei scri
acolo
se auzea numai rsul craniului
si loviturile halbelor
si cum cad pstile de salcm pe alei
Eu am descoperit Bile Olnesti la recomandarea
unor medici. Stiam ns, dintr-un lung epistolar adresat
redactorilor de la ,Jatra si publicat n paginile revistei
lor, apoi reluat n volume de sine stttoare, c statiunea
olteneasc e Irecventat asiduu de poetul Alexandru
Musina. Acolo a avut loc si ultima noastr ntlnire,
pe care ncerc s-o reconstitui din scrisul lui pe pagina
de gard a volumului Scrisorile unui geniu balnear:
,21.07.2008, la Olneti, in statie.` Era o dimineat de
var, senin si rcoroas la poalele Muntilor Cptnii,
cnd, pe la orele 7, m ndreptam spre aleea izvoarelor,
iar Sandu Musina astepta autobuzul de Rmnicu Vlcea,
cu care urma s prseasc statiunea. Ne-am zrit si am
avut norocul s ntrzie autobuzul zece minute, poate
chiar un sIert de or. Bnuisem c e acolo n acele zile,
dar iesea Ioarte rar din adpost, deplasndu-se doar pn
la primul izvor, care i era recomandat. n anii urmtori
nu l-am mai ntlnit pe meleagurile vlcene, ns m-am
gndit la el de fecare dat. ACUM i citesc un poem
czut dintr-un tablou al lui De Chirico, pe care am
pus mna la timp, nainte s mi-l Iure vntul, iar el l
ascult cu perna sub umeri, asezat pe un pat de lemn din
statiunea Bile Olnesti. Si mi pare c l distreaz putin
Ielul cum i-am scris dedicatia.

Constantin M. POPA
Corpul T
In memoriam
Alexandru Muina
Intrat n imaginarul tcerii
trieste sensul invers al veacului
muscndu-si lacom armura tot mai subtire
armura purttoare de cicatrice cstigate
n inutile turniruri
simte demonii materiei
cum euIoric instituie pagini acoperite
de proaspete Tabaruri
si ca un Iulger uitat
ntre raIturi Iantomatice
strbate pn la ultima umbr
textele arztoare
ngropate n Corpul auroral
ce ar mai f de spus
n aceast lume a gesturilor ireversibile
spectacol hieratic de lumin si vzduh
atta vreme ct
ntre abrevieri exclamatii si interjectii
despre O.K.! a scris
nsusi Micul Rege al Diminetii?
% !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!

Emilian GALAICU-PUN
priveghi
.acum
si ochii ti,
Alexandru
Musina
(1954-2013),
vor spori
albastrul
de Voronet.
Al. CISTELECAN

Muyina
!"#$%&#'#"#(
))))))))))*
))))))))))*
))))))))))**

Cornel UNGUREANU
Alexandru Muyina, primul care
pleac din careul de ayi
Alexandru Musina a debutat n 1982, n volumul
Cinci, alturi de Romulus Bucur, Bogdan Ghiu,
Ion Bogdan LeIter si Mariana Marin, personalitti
importante pentru ntelegerea anilor optzeci ai
literaturii romne. Iesise din promotia manolescian
a optzecistilor, dar si realiza, n Brasovul su, n
geografa sa literar, un program poetic. Avea alur
si program de lider. Erau alturi de el elevii si de
odinioar, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Marius
Oprea, Simona Popescu. Am spus de mai multe ori
c literatura romn a avut sansa unor constructori
culturali importanti: se numesc Nicolae Manolescu,
Mircea Martin, Ion Pop, Alexandru Musina. Primii
doi erau protejati de altitudinea Centrului, a unei
densitti a institutiilor culturale, al treilea de orgoliul
crturresc (national, intelectual, centraleuropean)
a unei Universitti. A unei traditii universitare. n
lumea lui Alexandru Musina, toate ncepeau s fe.
Toate trebuiau s fe. Sau mai bine s-l citez pe Andrei
Bodiu (Observator cultural, 3 iunie 2013). Articolul
se intituleaz Maestrul meu, Alexandru Muina: ,Era
un tnr genial (nu exagerez!) care avea o ncredere
Ianatic n poezie n plus, avea un autentic cult pentru
tineri, pe care nu a ncetat s-i ncurajeze ct a trit.
Ne-am mprietenit repede. El a devenit pentru noi,
adolescenti de 17 ani nempliniti, Sandu. Si asa a
rmas.
Si pentru cei ce vor scrie mai trziu istoriile
literaturii: ,A devenit mentorul grupului care s-a
cristalizat n Irigul de Iebruarie cnd l-am cunoscut
pe Caius Dobrescu, care era nc elev la Saguna.
Marius Oprea, Caius Dobrescu, Simona Popescu si cu
mine am proftat din plin de generozitatea unic a lui
Alexandru Musina. E Ioarte important s scriem c
Alexandru Musina, Gheorghe Crciun, Andrei Bodiu,
Caius Dobrescu, Marius Oprea au rmas ,la Brasov.
Dac n-au rmas, s-au ntors mereu la Brasov.
Gratie lor, a luat fint, a prins contur, personalitate,
Facultatea de litere de la Universitatea din Brasov.
,Colocviul national universitar de literatur romn
contemporan a devenit un spatiu important al
conIruntrilor critice privind literatura romn de azi.
Poate cel mai demn de luat n seam. Dac proIesorul,
mentorul a afrmat un Iel de a gndi literatura de azi,
cei de lng el, cei citati mai sus au devenit lideri
importanti ai literelor contemporane. Editorul Musina
a ncercat s stimuleze un Iel de a educa, Iorma cititorul
de literatur. Si, de ce nu, scriitorul de mine. Cursurile
sale de creative writing au Iost, pe piata cultural
romneasc, o initiativ si un model. Sau cum scrie un
Martor: ,A creat o identitate inconIundabil Faculttii
de litere brasovene A nsit simbolic debutul sau a
marcat evolutia creatoare a multor poeti, prozatori,
dramaturgi, critici literari, acum scriitori importanti
ai literaturii romne contemporane. Generatia
optzecistilor si a nouzecistilor Andrei Bodiu,
Caius Dobrescu, Marius Oprea, Simona Popescu
i datoreaz mai mult dect prietenia, Mihai Ignat,
Dumitru Crudu, Mihai Tomulescu, Adriana Brbat,
Dan Tranu, Mihai Vakulovski, Cristina Pdurean,
Silviu Dudescu, Daniel Puiu Dumitrescu, Evelina
Oprea, Nicoleta Clivet, Adrian Lctus, Georgeta
Moarcs si subsemnata ne-am bucurat de sprijinul si
prietenia sa intelectual, scrie Rodica Ilie.
L-am ntlnit de patru ori fecare ntlnire cu el
a Iost, pentru mine, memorabil. Am scris, datorit lui,
trei crti. Am schimbat cteva scrisori emotionante
pentru mine prin speranta c l vom Iace timisorean.
Era prieten cu Marineasa, editaser mpreun crti. A
Iost invitat al nostru la Timisoara.
L-am ascultat, alturi de ctiva dintre studentii
mei, pe dl. Alexandru Musina vorbind despre ultimul
& !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
su volum de scrisori a vorbit aproape o or, o
adevrat conIerint despre epistole si despre omul
confscat de ele si n-am mai reusit s Iac un seminar
normal despre postmoderni findc totul se deplasa
asupra unui clasament neobisnuit: cine a scris, de-aici
se alctuia top-ul, cele mai importante scrisori din
literatura romn. Musina iesea invariabil pe locul
nti, desi am ncercat s-i lmuresc c si Ion Ghica, si
I.D.Srbu, risipiser imaginatie, talent artist, energie
intelectual, capacitate de comunicare n scrisorile
lor. Care au intrat n istorie. Musina, protestau tinerii,
reusea un ntreg, dar si o aventur care nu exista n
scrisul celorlalti. Era lupttor, era ksatria, n-avea
mil Iat de cei ri. i numea, i arta cu degetul si
apoi i lsa n grija cititorului. Era atent, era elegant
cu prietenii lui, cu soldatii alturi de care purta
luptele. Nu avea preri, nu ddea sIaturi, ordona. Era
un adevrat conductor de osti, fe ele Iormate din
vreo cinci-sase poeti sau critici sau prozatori (sau:
adevrati scriitori) care s merite iubirea cititorului.
n Iond, el era adevratul, priceputul, nteleptul,
insul care fxeaz strategiile si-i arat pe Culegtori,
pe Vntori, asa cum nu-i artase nimeni. E drept
c Istoria ncepea cu Vntorii, dup care urmau
Agricultorii care si triau gloria prin Culegtori. Asa
zic si naintasii lui Mircea Eliade, asa pot confrma si
altii, dintre cei cu gndire limpede. Iat-i pe ai dlui
Musina: ,Manolescu culegtor; Cis pstor; Virgil
pstor; Traian SteI pstor; Muri vntor; Caius
culegtor; omniprezentul Patapievici culegtor;
Ciocrlie culegtor(tipic) ; Dan Petrescu vntor;
Luca Pitu culegtor. Poetii, arat epistolierul, sunt
mai ales Vntori, prozatorii ar f Agricultori; critici
(eseistii, publicistii), mai ales Culegtori si Pstori.
Eu, scrie Musin, sunt Vntor si ,sunt mndru de
asta. Culegtorul e strmosul agricultorului; un
Culegtor ca Manolescu, ,nu are cum avea discipoli,
nu e interesat de ei. ,Agricultorii au nevoie de slugi,
de sclavi. Doar Vntorul are nevoie (aproape vital),
de aliati, de discipoli, initiati de el, care s ,vneze
mai ales ,animale mari. Iat o istorie a literaturii care
nu mai are nevoie de pagini albe si nici de trimiteri
la dictionar! Si iat de ce Alexandru Musin ar putea,
scriam altdat, f un adevrat lider! Un personaj de
vrI al Careului de asi!
Dac Andrei Bodiu a Iost (si a rmas) un
extraordinar timisorean, chiar asa, retras n Brasovul
su, capital cultural de seam, de ce nu l-am putea
convinge pe Alexandru Musina s rmn, mcar
oarece vreme, la Timisoara? Am putea defni mai bine
Europa Central de azi.
Din pcate, n-a mai Iost timp.
Florin IARU
Iarba verde de la Pleni(a
Cine si-ar nchipui c poetii generatiei ,80 au
Icut armata si, ca orice soldat responsabil, au Icut
trsuri, cu masca pe fgur, au tras cu AKM-ul si au
putrezit noaptea, ngroziti, de gard? Nimeni. Nu pentru
c n-ar f adevrat, ci pentru c vremurile se schimb,
iar regulile de ieri devin fctiunile de azi. Dar asa s-a-
ntmplat. Filologii admisi ai anului 1973 erau programati
s Iac armata nainte de Iacultate, c se scrbise statul de
ftele teristilor care-i tratau cu sictir pe ofterii inIeriori.
AstIel, asa cum am spus de multe ori, cu valiza de lemn,
cu lactul pe valiz si buzunarele burdusite de tigri,
generatia mea a ajuns la Plenita. Viata de garnizoan,
v-o spun eu, n-are nimic romantic, orict si-ar aminti
Iraierii de aerul brbtesc al armatei. Brbtesc? Da.
Unghii de la picioare n Iasole, splatul tinetei, cntece
stupide si subofteri pizdosi la datorie. Unde mai pui c
noi, flologii, eram niste paie aruncate si strivite printre
si de admisii la Iacultatea de sport, IEFS.
Dar, dup ce zarva nceta, dup ce se ddea
stingerea, ne strecuram aIar. Era noiembrie, iar
liberarea era mai deprtat dect Ursa Mare. Era un soi
de tpsan pe care ne ntindeam, rupti, Traian T. Cosovei,
Dan Arsenie, Alexandru Musina si Macca Marian
Ciobanu si scrutam stelele. Ne cutam viitorul,
ca orice Iraier, si vorbeam despre literatur. Despre
cucerirea lumii si absolut. La un moment, Musina
(poreclit Fohlateur) zice: ,Domne, eu nu-i citesc pe
altii, s nu m infuenteze. Am dat din cap aprobator.
Asa-i, originalitatea e totul. Infuenta nedorit e iadul.
Evident! Apoi cineva a zis: ,Da` pe noi o s ne citeasc
cineva?
De atunci, toat viata lui, Sandu s-a luptat cu
prostia care ne revelase adevrul. Nu exist sau nu
cunosc eu ispsire mai glorioas!
Angela MARCOVICI
Despre Alexandru Muyina
i vd poza ultracunoscut, cum sttea el n
pat, ntr-o camer de hotel, la Olnesti. mi scria,
probabil, Scrisorile unui fa:an, poemele etc. Ne-am
ntlnit, acum multi ani, n Trgu Mures, se srbtorea
,,Vatra. Am rs amndoi din pricina poantelor lui
Sergiu (Filip), pn la lacrimi. Ne-am rentlnit, apoi,
n Sibiu, la zilele ,,Iustin Panta. M-a atacat ntr-un
anumit Iel, eu am rmas impasibil. Realizam ct
de diIeriti eram. El m considera oligoIren, eu, pe
el, genial. Si nu era binecunoscuta Iractur ,,dintre
generatii, era mult mai mult. Poemele lui eliotiene,
americnesti, dense, abuzive, provocatoare si
sprintare; ale mele, moderniste, autiste, ncrncenate,
rarefate, melancolice, dezndjduite. Poemele lui
'
!" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
cu sintagme optzeciste: ,,pavaj ncins, ,,directori,
,,postasi, ,,pianjeni blonzi, ,,vocatie inertial,
,principiul indivizibil al diminetii de sine, ,,senzori
obositi etc., ale mele, cu ,,ngeri egoisti, ,,plictiseal
si instinct, ,,fara arde si nu poate f privit,
,,menstruatie, ,,clugrite, ,,oarbe si ,,serpi
metafzici. Era clar, nu aveam cum s comunicm.
Si, totusi, eu aveam nevoie de el. El nu avea nevoie de
mine. Doar atunci cnd era complet nesigur pe vreun
tratament alopat sau prea sigur pe tratamentele lui (pe
care mi le recomanda insistent si mie) homeopate,
naturiste, paranormale, cu energeticieni si vindectori
de duzin. El se hrnea cu ,,iarb (asa-i ziceam), eu
mncam carne non-stop.
Ne-am descoperit hepatita C, n acelasi
timp, exact acum cinci ani. Ne-am tratat cum a dat
Dumnezeu. El spera, era tnr, avea un ritual al hranei,
eu nu mai speram nimic (si totusi, nu am avut norocul
s mor, nc). L-am rugat acum doi ani s scrie ceva
despre mine, orice, pentru cartea omagial pe care
mi-o Icea ,,Paralela 45. A Iost sec, a Iost NU. El era
proIesor universitar, optzecist, teoretician literar, poet
recunoscut, mentor spiritual. Eu eram o modernist,
oligoIren, ratat, un ,,nimeni, la modul simbolic.
Densitatea poemelor lui era luminoas, rareferea
poemelor mele era ntunecat.
Alexandru al meu mereu mi spunea, cu regrete,
,,de ce nu ai Iost si tu o intelectual?. Alexandru
Musina mi reprosa, n subtext, acelasi lucru. A Iost
un mare poet cinic si... solar. Era ,,de dreapta. mi
spunea Musina, ,,tu esti de stnga pentru c ,,nu ai
muncit niciodat. La chestia asta, ntre noi se instala
o tcere de beton. Apoi izbucnea n rsul la al lui
(pe care numai Alexandru al meu l mai are) si eu, la
cellalt capt al frului, ferbeam.
Era un optzecist si un avangardist inepuizabil.
ntotdeauna i-am invidiat metaIorele, atmosIera
citadin, exhaustivitatea intelectual a versurilor.
M ntreb, de unde o att de compact materie
intelectual?
Si el, ca multi alti poeti de-ai nostri plecati
dintre noi prea devreme sau opriti cu ncetinitorul
decadent al propriei lor finte, din scris, dintr-odat si
Ir preaviz, s-a consumat total, ntr-un timp scurt si
obiectiv, saturat de cinismul exteriorittii alterate.
mi va f dor de vocea lui, un amestec de timbre
vocale dintre cele mai diIerite. Am cultul vocii (mai
putin al scrisului), deoarece nu prea mai mi place
s ies n aIar. Probabil, timbrul vocilor poetilor
ardeleni mixate cu timbrele necunoscute ale poetilor
americani, gata aselenizati.
Spre sIrsit, Musina, excedat de oboseal, nu
a mai reusit s se mobilizeze, s lupte. Pe Alexandru
Musina, sunt sigur, l voi regsi, prbusit, ntr-un
crater selenar.
30 iunie 2013
Liviu Ioan STOICIU
Rsritul soarelui cu Muyina
Cu ce s ncep? Cu sIrsitul Sandu Musina a
Iost un reper moral al meu, dup ce eu am Icut ochi
n cadrul generatiei `80, el era geniul bun, mereu critic
si credibil, inspirat (i-am tot repetat asta si lui, am scris
pentru Jatra la un moment dat, atrgnd atentia asupra
modelului lui de geniu al binelui literar, dar nu stiu de
ce n-a aprut, probabil c Al. Cistelecan l-a considerat
exaltat; din pcate, am rtcit acel text aparte despre
el). Sandu era frumos si adevrat n tot ce scria, sincer.
I-am stat aproape sufeteste. Avea un instinct inIailibil
pentru poezie, ,gusturile lui nobile au contat (aveam
ncredere n intuitiile lui estetice, n primul rnd). De
altIel, volumul meu publicat la fnalul anului 2012,
Substante inter:ise (aprut n colectia sa, Neo, la
Editura Tracus Arte), e ,opera lui ca redactor-care-
se-respect si, de ce s nu recunosc, sunt mndru c
nu l-am dezamgit prea tare. Sunt suprat ns c n-am
Iost n stare s m tin de cuvnt, s-i dau un cadou n
semn de recunostint.
ntr-un singur domeniu nu am Iost de acord cu
Alexandru Musina cu cel al cursurilor de creative
writing. Ne-am si certat ntr-o tabr literar, la
Mnstirea Putna, cu ani n urm, cnd a impus
tinerilor debutanti prezenti un concurs: s scrie dup
modelul poetilor Cenaclului de Luni (le-a pus la
dispozitie poemele lor), asta find pentru el o lectie
care le-ar f dat lor de gol talentul. Ce a urmat? Tinerii
prezenti au scris mai bine dect poetii Cenaclului de
Luni! Pur si simplu. Ati retinut? Tinerii au scris pe
loc mai bine dect ,clasicizatii Cenaclului de Luni.
I-am subliniat atunci c a intrat n propria curs si c
tinerii prezenti i-au dat lui o lectie, de Iapt, la mijloc
find n primul rnd inteligent si apoi talent (a cstigat
atunci concursul Ioana SteInescu Bogdan, absolvent
la Litere, la Bucuresti, care ntre timp a publicat mai
multe crti; ct a confrmat investitia pus de Sandu
Musina n ea?). AltIel, desprtirea din acest an de
Alexandru Musina pentru mine nseamn tot ce e mai
ru. N-am cuvinte s-mi exprim mhnirea si revolta,
nu cei ca el, iubit, trebuie s moar (Musina a Iost
strlucitor n tot ce a Icut, a Iost un mare scriitor,
distins, generos, devotat literaturii romne)!
*
Apropo de taberele literare am un jurnal
,pe scurt scris la o alt tabr literar, la Agigea, la
care a participat si Alexandru Musina, voi reda doar
Iragmente n care e el pomenit ,cu evlavie:
La a treia editie (si ultima) a Festivalului
Poezie.ro, Agigea, gzduit de Statiunea de cercetri
hidrobiologice marine ,Ioan Borcea (statiune a
Universittii ,Al. I. Cuza din Iasi, director Gh.
Mustat, constean de al meu din Adjudu Vechi si bun
( !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
prieten cu Marius Marian Solea, care i-a Iost student).
Organizatorii acestei a treia editii a Iestivalului (21-
31 august 2006): poetii Marius Marian Solea si Radu
Herinean, patronul site www.poezie.ro, alturi de Paul
si Ioana Bogdan, editori ai acestui site accesat de mii
de vizitatori, zilnic. Au confrmat prezenta, conIorm
anuntului de pe site din 1 iulie 2006, semnat de M.M.
Solea (consilier la Ministerul Culturii si Cultelor),
scriitorii, alIabetic: Mirel Can (coordonatorul
Cenaclului Junimea, Iasi), Lucian Chisu (universitar,
directorul Editurii MNLR, coordonatorul revistei
Caiete Critice), George Mihalcea (redactor B 1 TV),
Alexandru Musina (universitar, patronul Editurii Aula),
Doina Popa si LIS, apoi Marin Stoian (universitar si
publicist la Literatorul), Valentin Tascu (universitar).
Plus Marin Mincu (venit de la Constanta, unde mai
locuieste, nsotit de redactori de la revista Tomis, de
exemplu redactorul-seI Raluca Serban) sau Lucian
Pricop, directorul Editurii Paralela 45. Festivalul a Iost
deschis celor ce au postat poezii pe site www.poezie.
ro. (Nota LIS-2013. Constat c au murit, din putinele
nume de scriitori pomeniti in aceast list, nu numai
Al. Muina, ci i Marin Mincu i Jalentin Tacu).
Acest Iestival a publicat dou antologii
extraordinare pn n 2008, una de poezie si alta de
proz, cu membri ai siteului Poezie.ro. Nu mai e nevoie
s subliniez: initiativa acestui Iestival de poezie i-a
apartinut lui Marius Marian Solea (cu locatii stabilite
de el, proftnd de generozitatea prietenilor pe care-i
are; primele dou editii au avut loc la Mnstirea
Putna) dup ce s-a desprtit de siteul Poezie.ro,
Iestivalul (cu tot cu antologiile lui ,pe hrtie si cu
cenaclul de la caIeneaua Deko de la TNB) a disprut,
din pcate.
Luni, 21 august 2006
Ies la plaja neamenajat, la digul intrat multi
kilometri n mare, pe sub podul la drumul care duce
n port, la captul de nord al statiunii EIorie Nord,
n slbticie, cu maluri abrupte. E aici o pescrie
amenajat, cu o curte n care e interzis s intri (,Cini
ri, esti avertizat), plin de brci de toate mrimile,
unele abandonate, si de camioane ruginite. Doina
vrea s Iacem plaj aici, nu s mergem n EIorie Nord.
Mergem n golIul pescarilor, plin de sticle de plastic
si gunoaie, cu nisip niciodat curtat. E dezolant.
Dar ne nvtm repede cu peisajul, marea e mbietoare
(desi e adnc la ctiva metri de plaj si e plin de
pietre care te rnesc), a doua zi nici n-o s mai vedem
mizeria. Admir pietrele de toate Ielurile si mrimile,
unele au o rotunjime perIect. Vin cu noi, aici, curiosi,
poetul si publicistul Traian Clin Uba (si sotia lui)
apoi apar poetii Alexandru Musina si Marius Marian
Solea, toti trei nottori excelenti. MMS d o prob
de perIormant, se leag la mini si la picioare si
noat, demonstratia lui e impresionant, dar i stm n
preajm n apa mrii, s nu devenim prtasi, Doamne
Iereste, la o nenorocire. Al. Musina a Iost dou zile
la Mamaia, nainte de a sosi aici preIer s stea
retras (i Iace bine apa de mare la ,rosturile bolii lui,
ntrzie n ap). not si eu liber, departe de mal, Doina
se mir c ies n larg (vorba vine, ,larg). Stm ntinsi
pe cearsaIuri, Iacem plimbri n slip de ici, acolo.
La ora 18.30 cade umbra malului nalt n golI, la 19
venim la camer.
La ora 21, deschiderea Festivalului Poezie.ro.
Suntem n sala de exponate marine (conservate n vase
mari, acoperite; unele par a f monstri), n care e un
miros specifc. E si o vertebr de ,dinozaur marin.
Plus planse, s tot stai s studiezi. E sal de conIerinte
a Centrului, de Iapt. Pe pereti, n rame, sunt expuse
fgurile Iostilor directori ai acestui ,lcas de cercetare
marin (Iondatorul lui, Ion Borcea, are bust de piatr
si aici, nuntru, si aIar). Iesim din aceast sal dup
ce ne salutm ,ofcial, si venim la mesele de lemn din
curte, printre plopi uriasi aici ,se Iace grtar cu carne
de porc si de pui, cu crnat. Plus usturoi. Se bea vin alb
si rosu (totul, din contributia membrilor site Poezie.
ro, n Irunte cu poetii Liviu Nanu, la butur, si Florin
Silisteanu, la mncare). E o atmosIer binevoitoare, de
trei ori ne alung ploaia, dar grtarul arde. La ora
23, eu si Doina, dup o preumblare pe aleile Centrului
de cercetare, ne retragem n camer eram mort de
oboseal (de cte ori conduc masina Matiz nchiriat,
la drum lung, pic de somn). Al. Musina nu s-a atins de
carne, e vegetarian, si aduce mncare cu el de acas.
Cosmin Dragomir doarme n cortul pus pe iarb, m
nforeaz, pe aici misun serpi. Radu Herinean
(el a Icut cumprturi alimentare pentru aceast
mas n comun, de sear), cu masina lui de vis, tot
pleac si se ntoarce. Preotul armean Paul Bogdan,
poet, e mndru de Ietita lui (adolescent care merge
pe role si srut cinii Centrului de cercetare!) si de
noua sotie, Ioana SteInescu (Irumoas, desteapt,
o scriitoare rsItat). Un caz aparte rmne Mirel
Can, muzeograI-cenaclist din Iasi, prozator, vzut de
mine ultima oar la Spitalul Fundeni (cu diagnostic
de cancer la rinichi si prostat, operat, slav cerului,
,a scpat), adus la rezerv de prietenul lui Marius
Marian Solea acum este Iericit (dar stingher) c se
af ntre scriitori ,de toate Ielurile.
)* !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
Marti, 22 august 2006
La plaj, nebrbierit, de la orele 10 la 13, si de
la 16.30 la 19. Dimineat, plaj la digul nou al portului,
urias, care intr n mare sute de metri, n Iata pescriei
(unde e o teras; se bea bere, n principal, dar si alcool,
plus ,sucuri rcoritoare, si se ascult muzic, seara
se danseaz, dup cheI). Dup-amiaz, la plaj unde
am Iost ieri, n golIul pescarilor. Intru de trei ori n
mare si not (ntrzii n ap, Iac pluta pe spate cnd
obosesc). mi curge nasul. M-am trezit cu o durere
sever sub ochiul drept, am o inIectie, o f sinuzit?
Bat n lemn. Asa am eu noroc, s m cptusesc la drum
cu o rceal mcar. Adun melci mari de mare, mi
zdrelesc tlpile si gleznele printre pietrele din ap,
mi vine s urlu gsesc dimineat patru cochilii,
n timp ce Paul Bogdan, cu darul poetului-preot (la
Biserica Armeneasc din Bucuresti), gseste 30 de
melci, pe putin. Dup-amiaz descopr lng dig zeci
de cochilii de melc de mare, negolite, nu-mi vine s
cred. Probabil c a venit iar, ntre timp, echipa aceea
de Iort, de scuIundtori (cu echipamente subacvatice
de ultim or, n spate cu tuburi de oxigen), care va f
aprovizionnd restaurantele de pe Litoral cu ,carne
de scoici si melci de mare, ea o f aruncat melcii ce nu
ating parametrii ceruti la buctrie. Poetul, teoreticianul
si editorul Al. Musina a scos, din cochiliile de melci
(dar si de scoici), ce era viu n ele, cu un bt: ,Nu
m scrbesc deloc, sunt pescar, mi spune. Seara, la
23.30 l-am vzut mncnd carne de melci si de scoici,
gtite nu stiu de cine, cu iaurt! Brrr.
De la ora 21, la ,Sala cu exponate marine,
plin cu tineri, care-si posteaz poeziile pe site Poe:ie.
ro (unii au crti publicate). ,ConIerint Alexandru
Musina, de o or si jumtate n cadrul Festivalului.
El e nvtat s tin lectii studentilor, e proIesor vedet
la Universitatea din Brasov, la Litere. Mi-am notat
,niste chestii, eu sunt si un admirator al eseisticii
lui. Sandu Musina: obiecte, relatii, lucruri noi gsesti
n toat istoria poeziei, e n aceast istorie o cantitate
de necunoscut din sufetul universal. E valoros dac
e si nou, diIerit. Numai noul are valoare. Imaginarul
se modifc radical de la o generatie la alta. George
Bacovia e primul poet citadin cu nervi si angoase.
Poezia vorbeste de toate lucrurile la un loc, ea exprim
ce se ntmpl cu omul, poetii sunt niste savanti ciudati.
Cei tineri s nu conIunde, ns, poezia cu reportajul.
Pe Iondul modifcrilor de mentalitate, meseria de a
scrie poezie (,scriere creatoare n SUA) nu te Iace
poet. Contest tot ce s-a Icut naintea mea, trecutul e
muzeu, noul ,pn la 30 de ani vine pe cont propriu.
Trebuie s regndesti totul cnd scrii poezie. Despre
dou din poetele considerate mari (pomenite aici, la
Agigea), la mod azi? Sunt poete medii, de Iapt, care
copiaz tinerii poeti, i lingusesc. Retineti: lucrurile
importante pentru cei de dinaintea noastr, astzi nu
mai sunt importante pentru noi. Prin poezie cutm
sacrul. Credinta ns s-a diminuat, prin secularizare,
prin neomodernism si postmodernism. Ni se pare c
totul s-a spus, mai ales cnd esti constient c nu poetul
inventeaz noul. C nu cntm ca pasrea pe creang.
Las c la noi progresul se bazeaz pe import. i
atrag atentia lui Sandu Musina, pe exemplele lui, c
palierele de succes si de calitate au o moral n plus,
au nvins n timp palierele rndului doi. Se vede asta
si la noii veniti n poezie, merg pe mna poetilor din
palierul doi, Ir succes la publicul avizat, anume
Mircea Ivnescu si Ion Muresan, nu Adrian Punescu
sau Mircea Crtrescu. Optzecistii, la vremea lor, au
apreciat tot poezia celor din linia a doua, de la Leonid
Dimov si Gellu Naum, la Mircea Ivnescu.
Miercuri, 23 august
Pe plaj (dup ce traversm calea Ierat,
asteptnd s treac un tren nesIrsit plin de containere,
care merge ncet-ncet n curb, si dup ce trecem pe
sub podul rutier; de undeva miroase a cine mort), ,la
locul nostru de la orele 10.30 la 12.30 (mai mult nu
rezist pielea Doinei Popa). Sandu Musina a venit la
rsritul soarelui aici, a plecat discret cnd s-a nclzit.
not pn departe, obosesc, mi revin greu Icnd
pluta pe spate. Sunt tot la golIul slbatic al pescarilor
de la granita dintre Agigea si EIorie Nord, asadar. La
intrarea n apa mrii sunt pietre de toate mrimile,
care-ti nenorocesc picioarele, mi rnesc tlpile si
degetele, njur printre dinti. La initiativa Doinei
scoatem din ap pietre mai mari, rotunjite si bolovani
colturosi, ncercnd s lsm o crare de intrare n
mare, dar nu dureaz, valurile aduc ncet alte pietre la
loc pe crarea noastr, nu stiu cum, ne Iace n ciud,
muncim n zadar.
Joi, 24 august 2006
Venit cu Doina Popa la 16.30 la plaj, n
,golIul pescarilor, plec la 18.30 intru o singur
dat n mare, ntrzii notnd, aici apa e mai curat
dect la ,terasa pescarilor (asa le spunem noi, dar nu
stim cum le denumesc localnicii). Urmresc pestii si
meduzele n ap, proftnd de claritatea apei. M uit
lung la tabieturile pescarilor proIesionisti cum ies
n larg si cum vin cu brcile lor mari, cu motor, din
))
larg, au plase uriase. n apropierea acestui loc de
plaj e un sanatoriu nu stiu de care sunt bolnavi cu
cicatrice urte, pe tot corpul, unii schiopteaz, oare
nu ne transmit nimic din starea lor sufeteasc att de
chinuit de suIerinte fzice? Las la o parte ,microbii
lsati n nisip. Aud c au probleme si cu plmnii...
Alexandru Musina m roag s nu-l deprim n aceast
sear cu ,conIerinta mea, s nu fu prea trist, c el
e infuentabil si mine nu va mai f bun de nimic. n
schimb, Paul Bogdan m asigur c ,bietii de la
,Poezie.ro au but vin rosu n aceast sear ,la un
peste (ne-a invitat si pe noi la o teras, la EIorie Nord,
dar am reIuzat politicos, eu nu m omor dup peste;
e adevrat, Doinei Popa i place pestele, dar gtit de
ea; asa c a reIuzat si ea invitatia), s fe veseli cnd
citesc eu. Apropo, Sandu Musina (care nu mnnc
la cantina Statiunii de cercetare marin; repet, e
excelent mncarea aici si neobisnuit de ieItin, n
regim studentesc, azi a Iost ciorb de Iasole si Iriptur
de porc la prnz) a cumprat la ora 6 dimineata peste
de la pescarii proIesionisti si Marius Marian Solea
l-a Iript. Sandu are mncarea lui de ,vegetarian (si
menajeaz metabolismul sensibil) pe baz de susan-
paste si hrisc.
Jineri, 25 august 2006
Deja a intrat n obisnuint: dup ce not un
pic n mare, merg pe toat plaja golIului prginit
al pescarilor, urc un deal si m opresc la ,Crucea
din mare, nainte de a ajunge pe promontoriu. Apoi
Iac respiratie dnd din mini (inspiratie-expiratie
controlat). Amuzant, ne pcleste ceasul de mn,
plecm la ora 12 de pe plaj, creznd c e ora 13! Abia
ntorsi la camera noastr din Turnul lui Ion Antonescu
ne-am dat seama. Pe plaj am venit la 10.30 Sandu
Musina va pleca la ora 11, ne spune c a depsit
expunerea la soare (venit naintea noastr cu mult aici),
se mbrac, si pune plrie, se teme de insolatie.
Ovidiu MOCEANU
Drag Sandule,
Mi-e greu s gsesc o alt modalitate de a vorbi
cu si despre tine, acum, la dou sptmni de cnd ai
trecut dincolo de marginile privirii. Si tu ai considerat
odat c e cea mai bun Iorm de comunicare, pentru c,
att de generoas, scrisoarea asaz pe stratul conIesiv
o serie de spatii de reIugiu, care i permit sufetului
nostru s se simt n libertate. Te pomenesc zilnic,
asa cum Iac ntotdeauna cu prietenii si colegii care au
trecut n ziua cea Ir sIrsit a dragostei lui Dumnezeu.
Nicolae Mercean, Paul Grigore. ti-i amintesti, desigur,
si ct durere ne-a pricinuit desprtirea de ei. Se mai
adaug sirului acestuia dureros Gheorghe Crciun,
Liliana Hamzea, Ana Maria Bota, Tiberiu Rusu,
Dimitrie Cazacu, toti de la Iacultatea noastr. Doar n
rstimp de nici doi ani. Pentru toti, un gnd bun de la
colegul proIesor, dar si preot, ca o mrturie n Iata lui
Dumnezeu, si s stii c am o dovad clar, dincolo de
tot ceea ce cunosteam despre aceste lucruri, c ntre noi
si voi este comunicare. De Iapt, ce este pomelnicul pe
care l d crestinul la altar? O scrisoare ctre Dumnezeu
pentru sufetele voastre, mrturisind n acest Iel c v-ati
bucurat de dragostea noastr.
ntr-o vreme, a clasamentelor care se Iceau
pentru crtile aprute ntr-un an, Mircea Nedelciu
ddea teleIoane si ne ntreba ce crti propunem pentru
cutare sau cutare premiu. Schimbam, pe lng acestea,
cteva vorbe si m-a surprins c Mircea teleIona si cu
alte prilejuri, pur si simplu doar s m ntrebe ce Iac,
mai ales dup ce s-a npustit asupra lui boala ce avea
s-i fe Iatal. i aud glasul si acum. l pomeneam, dup
moartea sa, de fecare dat cnd mergeam la biseric.
ntr-o duminic, nu stiu cum s-a ntmplat, am uitat s-l
pomenesc. Noaptea am avut un vis care mi-a spus, nc
o dat, c pomenirea cuiva nu este un act Iormal, un Iel
de traditie, perpetuat din generatie n generatie. M-a
sunat, am ridicat receptorul, am schimbat cteva vorbe
si l-am ntrebat: ,Ai primit ceea ce ti-am trimis?... n
acel moment, s-a lsat tcerea, apoi am auzit receptorul
cznd pe mas, ca si cum l cuprinsese o mare tristete si
nu mai putea continua convorbirea. Nu mai putea vorbi.
Mi-am Icut multe reprosuri c am uitat s-l pomenesc.
Nu primise nimic, findc eu nu am ,trimis gndul cel
bun, rugciunea mea, atunci cnd am aprins lumnarea.
Cu tine, trece n alt zare ceva defnitoriu pentru
tineretea noastr. Dac stau s m gndesc la prima
noastr ntlnire, se rostogolesc dintr-odat o grmad
de ani. S-a ntmplat n vremea cnd tu erai nc student.
Ai venit la Cenaclul ,Astra. Sedintele se tineau
sptmnal sub conducerea prozatorului si proIesorului
Ion Popescu Topolog. Acolo te-am vzut prima dat. Nu
eram brasovean prin nastere, ca s te stiu mai dinainte.
Venisem n Brasov cu ctiva ani nainte. La una din
sedinte, ai avut o interventie critic acid, ce l-a Icut pe
Darie Magheru s zic la sIrsit: ,A vorbit si trncopul
sta de Musina!. De altIel, nu numai atunci, se vdea
c n atmosIera cultural a Brasovului existau, cum se
ntmpl si n alte prti, dou directii opuse una de
tip traditional, cu supraevaluarea valorilor locale, alta
dornic de nnoire, de identifcare a unor resurse care
s racordeze totul la alte dimensiuni, mai cuprinztoare,
s ridice n primul rnd din provincialism. ,Cenaclul
19, pe care l-am nfintat noi la ctiva ani dup acest
moment, voia s oIere o alternativ tinerilor, unde s
gseasc o alt viziune asupra literaturii, alte repere
valorice. Exista o Filial a Uniunii Scriitorilor si
la Brasov, anemic, un Iel de club literar al celor
,binecuvntati de Partid. Ct se temeau de venirea
din urm a celor cu adevrat promittori s-a vzut cu
prilejul unei sedinte a Filialei, la care urma s participe
si tovarsul Mihai Dulea, secretarul cu propaganda.
Fuseser invitati ctiva din grupul nostru si, cnd s
participm si noi, ni s-a nchis usa n nas. ti aduci
!" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
)! !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
aminte cum ne-am ntors de la Biblioteca Judetean, n
sala creia urma s aib loc sedinta. Aceeasi senzatie
amar am mai trit-o si cu alt prilej, cnd Iusesem, de
asemenea, invitati la o maniIestare cultural la Zrnesti.
Era pregtit autobuzul cu care urma s plecm si, cnd
s urcm, ni s-a comunicat c se contramandeaz totul.
Azi stim c n apropierea noastr veneau si inIormatori,
care, zelosi, ne descriau n culori apocaliptice. Cred c
ai mai apucat s citesti, n paginile doctorandului nostru
care a studiat arhivele CNSAS, ceva din paginile lor
imunde.
N-o s ti aduc aminte de diIerite momente
cnd noi, sfdnd tot ceea ce era n jur, triam ntr-o
lume a valorilor nealterate de vremea perfd. Parc
lumea noastr se afa ntr-o dimensiune paralel.
Nici nu realizam cte primejdii ne pndesc. Poate
doar dup sIrsitul dramatic al lui Paul Grigore, mort
ntr-un accident de tramvai, n chip evident provocat.
Discutiile noastre preau interminabile, mai ales cnd
Paul Grigore si Ioan Pop Barassovia, amndoi Ioarte
documentati, se aventurau printre costoboci, cumani sau
pecenegi iar noi priveam cu ngduint si amuzament
damblaua lor erudit. Prea putin ne interesau costobocii,
cumanii sau pecenegii de altdat, aveam destui n
contemporaneitate, cu nravuri similare de ,hrpitori.
O mai ddeam, cnd era prea Iastidioas discutia, pe
alte laturi, mai hazlii, si nu cred c pot f, n amintirile
noastre, momente mai amuzante dect cele dou, de
care o s-ti aduc aminte. Tu Iusesesi la vndut gladiole
(ti plcea, sigur, cnd scria cte un critic despre ,poetul
care vinde fori), era un moment de rgaz si ne-am
ntlnit n garsoniera lui Paul Grigore. Ne-am ntins, ca
de obicei, la discutii si ai spus, la un moment dat, c nu
te simti bine, preai molesit, iar eu am gsit remediul.
ncercam si eu pe tine o metod despre care citisem nu
de mult, s masezi zona de sub nas a buzei superioare
pentru nviorare, recstigarea puterilor. Asa am Icut, n
hohotele de rs ale lui Paul Grigore si George Crciun,
pentru cumintenia cu care te supuneai procedeului
terapeutic. Erai asa de docil, ca un copil. Se pare ns c
nu a Iost de ajuns masajul n sensul acelor de ceasornic
sub nas, pe buza superioar, si am recurs la alt mijloc,
mai dur: te-ai descltat si, cu dunga palmei, ti aplicam
la tlpi lovituri de carate, tu zvrcolindu-te de rs iar
ceilalti stergndu-si lacrimile din acelasi motiv. Cert
este c ti-ai revenit, procedeele au avut eIectul lor si,
peste multi ani, cnd eu am mplinit 60 de ani, ti-ai adus
aminte, afrmnd c as avea calitti paranormale.
Not, ca s nu uit. Mama ta m-a sunat cu cateva
:ile in urm i mi-a spus c nu ii poate reveni iar eu
am chemat-o s ii citesc nite rugciuni. N-a putut s
vin i m-a sunat din nou a:i (6 iulie). Te vede in hecare
clip, ii aduce aminte de multe momente petrecute cu
tine. Nu se poate liniti. O s fac tot ce imi st in putint
s merg la dansa, dac nu va veni la biseric.
De ziua ta, nu mai tin minte n ce an, am stat
pn trziu, dup miezul noptii. Nu sunt deloc amator
de nopti pierdute n acest chip, chiar dac e un prilej
deosebit. Trecuse bine de miezul noptii, povestile
curgeau valuri si eu m-am ridicat s plec. Nu mai erau
autobuze, trebuia s merg pe jos jumtate de Brasov.
Nici un argument nu v-a convins. M-ati luat pe sus de
la us, tu si George Crciun. Ei bine, vreti distractie,
mi-am zis, distractie o s aveti. Eu zic c am recurs
la o ironie Ioarte fn, dar nu de un anume mesaj erati
voi preocupati, ci de altceva. V-a luat prin surprindere
propunerea mea de a interpreta, mpreun cu George, Un
om ncfit, cunoscuta povestire a lui Mihail Sadoveanu,
pe care eu si George o predasem attia ani copiilor, nct
am ajuns s o stim pe de rost. George era naratorul, eu
eram Nicules. ,Trei zile btuser vnturi suntoare de
la miazzi, pmntul se zbicise si-n dumbrvioara de
la marginea satului, la malul Siretului, ncepuser s
nforeasc galben cornii. Biatul cel mai mititel al lui
Dumitru Onisor iesise cu sase oi la mugurul proaspt
al primverii. Era un copilas palid si mruntel si tra
pe pmntul reavn niste ciubote grele ale unui Irate
mai mare. Ridica spre mine ochi tristi, nvluiti ca-ntr-o
umbr cenusie si-si scoase cu anevoie din cap plrioara
veche pleostit ca o ciuperc. mi ddu bun-ziua c-un
glas moale n care parc suna o suIerint timpurie;
apoi, acoperindu-se, ridic deasupra oilor toiegelul alb,
ndemnndu-le spre crng.
Ce mai Iaci tu, mi fcule? l ntrebai eu. Ai
iesit cu oile la pscut?
M-a trimis ttuca s le mai port, mi rspunse el
serios, cu glasu-i subtirel si peltic; si se opri.
Oile se oprir si ele si ntoarser capetele spre
cluzul lor.
Dar esti tu vrednic, bre Nicules, s porti un
crd de oi?
He, sunt eu vrednic; da` acuma n-am ce purta,
sunt suprat...
Desigur c fecare si juca rolul, cu tot ce implica:
George, cu aerul sadovenian vistor, iar eu plecat si
smiorcit, ca un adevrat ,om ncjit. Asa se Iace
c, am proftat de Iaptul c, pe jos de rs, v-ati pierdut
puterile s m mai opriti s plec si am tulit-o pe us.
Din nou, s nu uit. Mama a venit a:i (7 iulie) la
biseric, a stat la slufb, iar la sfarit i-am citit cateva
rugciuni. ,Printe, nu m pot liniti.` Era atata
tristete in vocea dansei, c numai harul lui Dumne:eu
o putea intri s treac peste ea. ,Il vd in hecare
minut, imi aduc aminte de discutiile noastre. Cand era
la spital, mi-a spus. Mam, ridic-m putin. Nu pot,
dragul mamei, hindc acum ai perfu:ii, dar, de indat
ce iti scot acele, te ridic. Ce s fac, printe, pentru el,
pentru linitea lui?` I-am spus c trebuie s ne rugm,
c te pomenesc in hecare :i, iar dac noi, care am fost
numai prieteni i colegi ai ti, nu te uitm nici o clip,
atunci s nu se ingrifore:e c dansa, mam, te vede,
te aude, te cheam in hecare moment. ,Dar nu pot s
plang, durerea imi rmane in suet, nu se vars odat
cu lacrimile.`
)" !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
Tu ai Iost n mijlocul nostru omul proiectelor.
Proiectele tale au devenit proiectele noastre si proiectele
noastre au devenit proiectele tale. ntr-o sear de
ianuarie, imediat dup evenimentele din decembrie, tot
la tine n cas, Iceam mpreun planuri de nfintare
a unei Iacultti de flologie la Brasov. Nu se putea
plan mai ndrznet pentru mplinirea vocatiei noastre
de dascli si scriitori. Fcusesi tu rost de un plan de
nvtmnt, n care ne uitam nedumeriti, dar nu ne-a
trebuit prea mult s ne orientm si s evalum dac
avem Iortele necesare pentru nfintarea Filologiei.
De la momentul acesta, trecnd prin nenumrate
alte momente, n care, la Iel, aplecati pe planuri de
nvtmnt, am elaborat strategia fintrii Filologiei, n
contextul unor schimbri parc Ir sIrsit ale tranzitiei,
pn la situatia de azi, cnd, iat, Filologia brasovean e
un reper n nvtmntul universitar, s-a scris cu sngele
tineretii noastre o istorie, Ir ndoial dintre cele
mai impresionante din viata universitar brasovean.
Venise odat n corpul T rectorul Sergiu Chiriacescu
(Dumnezeul s-l odihneasc) si mi-a spus, impresionat
de modul serios n care am pornit la drum: ,Sunteti trei
uriasi, domnule. (Gheorghe Crciun, tu si eu). tineti
pe umerii vostri o Iacultate. Cuvinte mgulitoare,
desigur, si numai pielea noastr stie cte cursuri, att
de diIerite, am predat n primii doi-trei ani pn cnd
s-a creat posibilitatea s vin si altii lng noi. A Iost
rndul ardeleanului ce sunt s-si intre n rol: state de
Iunctii, orare, planuri anuale de nvtmnt, ntocmirea
dosarului de acreditare. Sigur c mi s-a prut o mare
nedreptate articolul lui Eduard Huidan, redactorul-seI al
,Gazetei de Transilvania, publicat ca articol de Iond
chiar cu cteva zile nainte de prima vizit a comisiei de
acreditare, n care Icea bsclie de noi, c am pus de o
Iacultate (asta asa, ca si cum ai pune de o mmlig). Nu
vreau s fu malitios si s observ c azi Filologia noastr
e n plin afrmare (singura Filologie nfintat dup 89
care a Iost clasifcat B, alturi de cele cu traditie, nc
5), dar ,Gazeta de Transilvania, din pcate, e doar o
amintire. Se pare c de mmlig o puseser altii, iar
acum e vai de mmliga lor. Si cu acest proiect al nostru,
s-a artat cu ce mentalitti am luptat si nc mai luptm.
Revista ,Interval, un alt proiect, ne-a deschis
un alt orizont, al unei publicatii perIormante. Nu ti
spun cui i se datoreaz titlul. Noi ne-am adunat ntr-o
grdin de var la o bere si am pus ,n cciul biletele
cu propunerile de titlu. N-am sufat o vorb cnd s-a tras
biletul pe care scria ,Interval. Fiecare numr a Iost o
biruint a spiritului novator, de la cele de substant la
cele de Iorm. Eu zic c nu a rezistat, nu numai pentru
c nu au Iost Ionduri, ci si pentru c s-a stins ceva n
sufetele initiatorilor, care, angajati total n cariera
universitar, nu au mai avut, la un moment dat, Iorta
necesar continurii n acelasi ritm.
Tu ai stiut s dai de lucru altora. Nu era strin
un interes de solicitrile n acest sens. S-a artat mai
cu seam cnd ai nfintat Editura Aula. Ai stiut s
soliciti pe cei mai buni la alctuirea unor antologii
reper (cele despre poezia, proza si critica si teoria
literar a Generatiei 80, de exemplu), micromonografi,
istorii literare, ndrumtoare scolare, ghiduri de
admitere. Insistentei tale i datorez cele cinci editii ale
compendiului meu de limba romn, o carte de eseuri,
la nceputul editurii, antologia de proz scurt Povestiri
cu ua deschis. Adevrul e c rareori mi-a Iost dat s
vd o mai complex mbinare ntre spiritul poetic si
spiritul practic n tot ceea ce ai Icut. De la vnzarea
forilor la vnzarea crtilor, totul e att de poetic si, n
acelasi timp att de proftabil, cnd lucrurile merg bine
si nu intervin piedici de tot Ielul. Cnd mi-ai artat un
munte de crti nevndute, pe care urma s le trimiti la
distrugere, am avut reprezentarea vulnerabilei poezii a
spiritului comercial.
Drag Sandule, as avea mult mai multe s ti
scriu. M opresc aici, cu gndul c se va mai ivi si un
alt prilej pentru scrisoare, chiar dac, poate, nu voi primi
asa repede un semn de la tine. Oricum, cnd voi veni si
eu n patria Iericirii celei netrectoare, vom avea nainte
o vesnicie s ne amintim de toate. De bucuria cu care am
trecut mpreun prin aceast viat, ca un dar unic pe care
ni l-a Icut Dumnezeu.
Braov, 7 iulie 2013
Daniel VIGHI
Despre drum yi despre cum ajungi la
captul lui
Nu vreau s scriu despre Sandu ca si cum ar f
murit. Mi-e urt si n-am cheI s m gndesc la chestia
asta. Acum scriu despre drum niste analize destepte
si niste proze ca lumea inspirate de romanul Toate
pan:ele sus si i le dedic lui Sandu, ca s nu m mai
gndesc la ce i s-a ntmplat. Asadar lui Sandu Musina
i dedic rndurile pe care tocmai le-am scris: despre
drum si despre cum psim noi pe el pn ajungem.
)# !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
*
Drumul, parte a vietii noastre: ulita, ulicioara,
Iundtura, soseaua! Cu lume, Ir lume, la vreme
de iarn. La vreme de var. Drumuri printre holde
n amiaz. Drumuri cu oamenii rsriti de nu se
stie unde, mergnd anapoda, psind n dorul lelii.
n nuvela Seatle:ul din Irumoasa carte uitat a lui
Viorel Marineasa intitulat Unelte, arme, instrumente
e ,zugrvit drumul cel de la margine de oras, n
cartierul lturalnic care mi pare a f Fratelia, pe
strada Islaz, colt cu Victor Hugo: ,Mijlocul drumului
seamn cu o prloag npdit de gini, gste, curci,
ca pre, oi, Iotbalisti. De-abia zresti casele de vizavi
din pri cina distantei, a vegetatiei si a viermuielii. Aici
trebuie s fe niste depozite ale armatei si dac te lasi
Iurat de drum santinela din Ioisor ti strig s treci
pe partea cealalt. (Viorel Marineasa, Unelte, arme,
instrumente, 1992, p. 100).
*
Ne pregtim de plecare, si spune. Drumul spre
cas e lung si Ir capt. Pentru a iesi lucrurile bine,
trebuie s se asigure de un pilot bun, un crmaci,
unul care s stea la roata mare si cu ochii cutreiernd
sesurile pustii ale apelor. Trage vntul sus la pilot,
cnd se apropie de vreun trm se ivesc pescrusii, alte
psri cum ar f albatrosii de Noua Zeeland, cei pe
nume Chatham, albatrosii regali de sud cei pe nume
Buller`s albatrosses si petrelii de Westland.
La toti se uit cu coada ochiului pilotul
corabiei pe cnd strbat mrile sudului, n drum spre
locurile pe care si le-au propus s le afe tainele. S-au
adunat cu totii la Ahabu n curte, la babord, aproape
de copastie si discut despre cei care doresc s se
mbarce si au de rezolvat probleme urgente specifce
oricrei asemenea operatiuni. Ahabu a Iost sunat mai
zilele trecute de ctre Ielcerul Iosip dintr-un port
vecin, nu departe, dar, s ne ntelegem, nici Ioarte
aproape de marele lor port din care si pregteau
plecarea.
*
Drumul, parte a decorului medieval ntr-un
poem romantic, cu imagini ntunecate din lumea
Niebelungilor, cu ceat, cai si curteni morti n rzboi;
cu ea, urmas a Brunhildei, ,Frumoasa mndr,
ca o sInt pogornd din icoan,/ Sau ca o iubit
n giulgiuri, suit din mormnt, ea, ,Irumoasa
mndr, care ,se iveste n semetie de crin sub clarul
lunii,/ Cu sni mrunti si zmbet tiat, si rtcirea
ei, a ,Doamnei de ivoriu printre toate ,putintele de
rtcire rtciri n care ,pasii se socot pe ptrate
galbene si negre, prin peisaje devastate, presrate
cu lesurile ,curtenilor care ,au czut si ale ,cailor
care ,s-au pierdut n lupt (Adrian Maniu, Jersuri,
Revista Fundatiilor Regale, 11, 1935, p. 269).
*
Nu stiu dac voi proceda la excursie, la
expeditie, dac voi nIrunta valurile oceanului sau voi
strbate cu masina spatiile dintre noi cei de la bordul
goeletei Vasile Adamachi, colt cu Diaconul Coresi,
colt cu strada Cozia, n spatiul care se ntinde de la
babord spre timona de la cimitirul de pe Rusu Sirianu
unde m simt Ioarte bine, acolo m trage ata s stau
pe banca scorojit de ploi si s vedem cum strbatem
valurile Ioarte lungi, hul nesIrsit de dincolo de
bompasul pe care se af ntr-o prea Irumoas armonie
Iotografa alb-negru a lui Mircea cu barb neagr,
privind cu ochii migdalati de dincolo de ramele
Iotografei aplicat n marmura crucii spre ntinderile
Ir capt ale oceanului: psrile de pe la locurile pe
nume Fiji, American Samoa, Niue, Samoa, Tokelau,
Tonga, Tuvalu And Wallis & Futuna.
*
Un drum spre un alt drum, unul nou, dedicat
lui Ilarie Voronca, un drum dinspre traditionalismul
cu miros de stran si busuioc spre altul cu dorinte
rafnate, piezise, amestecnd sublimul melancoliei
ntretinute de sunetele unui faut acompaniind pasii de
argonaut nspre trupescul topit n dogoarea meditatiei
la cele pieritoare si la cele vesnice: ,Melancolie, faut
!/ As vrea un cntec, as/ vrea ca un argonaut/ un drum
pentru alti pasi./ Cu tlpile de sare/ si coatele n vid/
rinichiul ros de mare/ si ochiul infnit. (Fundoianu,
1969, n Sasa Pan, Literatura roman de avangard
p. 262).
*
E vremea de plecat, mi-am zis si pentru
asta e nevoie de ceva pregtiri, nu poti pleca asa
pe nepus mas. V aduceti aminte cum btrnii
mateloti din vremea cnd mrile erau cutreierate
de veliere cu pnze se scrpinau n barba srat de
alizeu si si spuneau unii, altora c ar cam f vremea
pentru clItuire. Asta mi aduce aminte de ciobul
de oglind al lui tata mosu n care se brbierea, desi
toti ai casei i ddeau de nteles cu vorbe domoale
c ar putea prea bine s Ioloseasc oglinda mare din
buctrie, aceea pe care au cumprat-o de la piat din
oras n urm cu ctiva ani, puteau spune c mai ieri
ntruct n Iamiliile trecute de cincizeci de ani, anii se
msoar n clipe, ce ti-e si cu viata, par s spun cei
din Iamilia lui tata mos, e de mirare cum trec anii.
*
Poezia este drum strbtut, nu contemplat,
poezia este psire pe drum pentru c ea, poezia,
este ,o stiint a actiunii deoarece asa ceva find,
,tehnicile ei si au locul fresc lng marile tehnici ale
actiunii (Gellu Naum, 1969, Castelul orbilor n Sasa
Pan, Litertura roman de avangard, p. 356, s.u );
mai mult nc, ,tehnici ale actiunii find ,legturile
pe care ea le asigur snt de natur magic : gratie ei
oamenii si regsesc contactul dar acest contact este
asemeni Iocului, asemeni panicii, asemeni iubirii,
ase meni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii
)$ !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
care ne prime neste sngele. Asa ceva find, poezia
este drum, sau mai bine spus, psire pe drum, unul
al revoltei, al brutalittii sincere n zicerea poetic,
drumul care spune lucrurilor pe nume, direct, de
la om la om, asa cum, bunoar, vorbeste poetul
despre petrol si despre crimele lui: ,Asa trebuie
vorbit despre petrol: cu brutalitate./V voi vorbi
despre crimele lui si ale oamenilor lui/ v voi vorbi
asadar despre crimele mele /si fti siguri ca nimeni
n-ar putea cunoaste mai bine sufetul,/petrolul si
crimele/ si nimeni nu v-ar putea vorbi cu mai mult
brutalitate/ ca mine./Eu care snt negru si urt/si care
asemeni dealurilor petroliIere/am mocnit ntotdeauna
ceva groaznic n mruntaiele mele (Bogza, 1969,
Poem petrolifer, n Sasa Pan, Literatura roman de
avangard, p. 97).
*
Prin urmare ne putem astepta la orice din
partea unor asemenea membri ai echipajului, s te
lase cnd ti-e lumea mai drag, cnd ridici ancora,
cnd fecare se aseaz la locurile unde trebuie s fe,
cnd marinarii sunt sus pe gabie, n btaia vntului,
gata s prseasc cheiul, stau cocotati pe arborele
gabier cu lemn lucios si cu scara ngust, pe arborele
fxat de carlinga central a navei, n pozitie vertical
sau usor nclinat spre pupa. Atunci te las, cnd
adjunctul Gvrut strig ordinele de plecare si vocea
lui se aude limpede printre pnzele agtate n vergile
lucioase din lemn de mahon prinse orizontal de
arborele central, si trota de verg (n englez truss
of a vard) scrtie de-acum sub presiunea brizei de
sear iar cele dou brtri metalice se misc ritmic
prin cheia urias a trotei permitnd miscarea vergii
att n plan orizontal, ct si nclinarea. Atunci se
poate ntmpla nenorocirea. Chiar atunci!
Caius DOBRESCU
Maestru yi discipol
Exist un aspect Ioarte neobisnuit, dup cum
apare la refectia retrospectiv, al relatiei mele cu
Alexandru Musina. De Iapt, mai precis, al transIormrii
si evolutiei relatiei noastre. Acum, cnd m gndesc la
ea, cnd o rezum sau mai degrab o conturez (findc e
posibil s spunem si despre prieteniile noastre ceea ce
Aristotel ne nvat s spunem despre propria noastr
viat: c putem s ne pronuntm asupra lor abia dup
ce ajung la o ncheiere), realizez cu toat evidenta
acest lucru. Particularitatea acestei relatii, a esentei ei
sau mai degrab a schimbrii, a transmutatiei esentei
ei, provoac gndirea cu att mai mult cu ct n ea se
refect, ca ntr-o pictur de rou, o transIormare
civilizational, de valori si de mitologii. Dar, pe de alt
parte, chimia acestei relatii spune Ioarte mult despre
modul cu totul special, aproape extraterestru, de a f (nu
simt c trebuie s m corectez, spunnd ,de a f Iost
pur si simplu nu simt asa) al lui Alexandru Musina.
Cnd l-am cunoscut, eram n liceu, n primul
an de liceu, mai precis, ceea ce nseamn c aveam
cincisprezece ani. Andrei Bodiu, Simona Popescu si
Marius Oprea, mpreun cu care am creat, n jurul lui,
un cerc de discipoli, erau cu un an mai mari ca mine. Ei
bine, n acel moment, relatia dintre noi era exprimat
n mod esential de termenul cu care l numeam
termen cruia el lsa s i se adauge o nuant ironic,
dar pe care noi l luam complet n serios. Pe care eu
unul l-am luat n serios tot timpul, n nucleul su si n
sinea mea, oricte straturi de relativizare semantic i-ar
f adus vrstele sociale si culturale prin care am trecut
de atunci. Pentru noi, asadar, Alexandru Musina era
,Maestrul si snt nclinat s cred c, dac ar f reusit
cu adevrat s nteleag raporturile dintre noi, organele
de Securitate ar f ales tocmai acest nume de cod pentru
dosarul de supraveghere pe care i-l ntocmeau.
Ca dovad c, indiIerent de deIormrile ludice
si conviviale la care timpul a supus acest rang onorifc,
sensul lui proIund a rmas mereu viu pot s aduc
mrturia c mi amintesc si acum, si nc destul de
clar, cu detalii si nuante, admiratia cu care l priveam,
mai neconditionat dect as f Iost vreodat dispus s
recunosc, n zorii genuini ai relatiei noastre. n marile
civilizatii traditionale, de care Alexandru Musina a
Iost ntotdeauna Iascinat, maestrul avea, n raport cu
discipolul, un statut nu doar de superioritate, dar de
veritabil transcendent. E adevrat c avea si datoria
s se comporte ca si cum autoritatea sa nu venea de la
el, ci prin el, ca o mostenire imemorial a ntelepciunii
codifcat pn la nivelul refexelor. n acest orizont
mental, cunoasterea era sacr si, n pofda diIeritelor
Iorme n care era rationalizat (findc e o naivitate
s credem c rationalizare nu a existat si naintea
modernittii, ba chiar birocratie rationalizat), ea era
resimtit, n resortul su ultim, ca un Ienomen auratic si
empatic, al crui agent nu poate f dect expresivitatea
simbolic.
Pentru Maestrul nostru poezia trebuia nteleas
n mod necesar n acesti termeni: chiar dac pleda
pentru experimente orict de radicale, acestea
trebuiau ancorate ntr-un strat de adncime traditional,
care presupunea asumarea fe si cu o distant
interioar, fe si cu umor, dar asumarea Iunctiilor
sociale traditionale. Pentru poezie, aceasta implica
recunoasterea conditiei ei de magie regenerativ, si
ntelegerea c ea se conserv doar ntr-o transmitere
de tip initiatic. Ceea ce nseamn c ti se d, dar nu
ti se bag n traist. C, n bun msur, trebuie s te
prinzi, s intuiesti, s nveti s recompui n mintea ta
,iluminrile vechilor maestri.
Cred c acest flon exist si n poezia lui
Alexandru Musina si poate f reconstruit ca o didactic
diIuz, ,diaIan, poate f recunoscut n predispozitia
gnomic a acestei poezii, ntrezrindu-se, pentru
cine stie s perceap, chiar n fligranul celei mai
sistematice retorici a ,cotidianului sau ,banalului.
n acest sens, chiar dac n poezia lui exist, ca topos,
)% !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
ironizarea crunt a conditiei Maestrului (a se vedea
de exemplu ciclul Lectiile deschise de france: ale
profesorului A.M.), Alexandru Musina credea, n Iapt,
n dimensiunea ,cosmic a conditiei celui ce trebuie
nu doar s dea un sens mai pur cuvintelor tribului, dar
si s perpetueze aceste cuvinte, si stiinta de a le purifca
odat cu ele, s transmit cunoasterea sa, si, prin ea,
esenta nssi a civilizatiei, ctre mintile apte, chiar dac
impregnate nc de ,barbaria Iatal a tineretilor.
n raport cu tot acest dispozitiv metafzic, mi se
pare de-a dreptul uluitor c relatia noastr a evoluat n
timp ctre o cu totul alt conditie. Ctre o alt vrst,
tinnd nu att de cronologia pur, ct de, dac putem
spune asa, tiparul civilizational. Cum si cnd s-a
petrecut aceast mutatie, mi este imposibil s spun.
Pur si simplu, la un moment dat, am avut revelatia
Iaptului c relatia noastr devenise una de ncredere,
de tipul celei ce se stabileste ntre peers, ntre cei ce-si
recunosc reciproc egalitatea de status. Poate am nteles
asta cnd am participat pentru prima dat, n calitate
de asistent, la un examen condus de Maestru. n stilul
lui cu adevrat nipon de interactiune cu studentii
asculta nemiscat, Ir s clipeasc, Ir s i se miste un
muschi pe Iat, timp de zece minute, dup care emitea
verdictul, ciIra fnal, rapid si precis, Ir drept de apel
am avut probabil revelatia culminatiei si totodat a
depsirii conditiei/jocului de rol Maestru-Discipol.
ntr-un Iel, aveam senzatia c mi devoaleaz (mi
ruleaz cu ncetinitorul) ritualul, c mi expune (mie
anume, findc nu mai era nimeni n sal capabil s se
sustrag acestei magii) procedura, ,perIormanta, si
c n Ielul acesta mi d de nteles c am promovat
n alt plan al realittii mele/noastre. C, din acel
moment, Maestrul se comporta ca un suveran elenistic
(si trebuie spus c avea o pasiune real, o Iascinatie,
pentru regatele elenistice): continund s joace, n Iata
subiectilor si orientali, rolul unei divinitti ncarnate,
n cercurile greco-macedonene acesta se comporta ca
un egal, fe el si primul dintre egali.
Asadar, iat-ne ajunsi ntr-o relatie de tip Iat-
n-Iat n toat puterea cuvntului. ,n toat puterea
cuvntului spun, findc si raportul clasic maestru-
discipol presupune contiguitatea fzic, dar, la modul
ideal, privirea discipolului era presupus a se abate cu
sfal din calea celei, mult prea intense, a Maestrului.
Am ajuns, spuneam, ntr-o relatie de prietenie, de
ncredere orizontal. Am dezvoltat chiar un sentiment
de camaraderie, de parc am f Icut armata mpreun.
Ceea ce, pentru mine, a nsemnat experienta direct,
Iascinant, misterioas si n acelasi timp entuziasmant,
a unei secularizri Ir desacralizare. AltIel spus,
aceast schimbare de perspectiv a relatiei dintre noi
nu i-a alterat calitatea, nu i-a redus vibratia si motivatia,
nu i-a stirbit sau alterat caracterul numinos.
Lucrul cu adevrat tulburtor pe care l-am
nvtat din aceast experient a Iost c de-mitizarea, ca
suspendare a credintei, nu nseamn pierderea tonusului
spiritual sau a respectului Iat de sine, de ceilalti si de
lume n general. Alexandru Musina a Icut astIel nct
s depsim mitul Maestrului nspre egalitatea n Iata
incertitudinii (dar o incertitudine Iertil: vibrant, nu
deprimant), nspre un regim al argumentrii pasionate
pentru ideile si valorile fecruia, dar si nspre cutarea
comun, conIratern, a adevrului. n acest Iel, a
reusit s concentreze n relatia noastr, ntr-un interval
temporal de trei decenii (care, totusi, mi se pare nedrept
de scurt!) o transIormare ce, la scara civilizatiei, a luat
secole ntregi.
Iat de ce Alexandru Musina este (accentuez:
nu ,a Iost, ci este) o personalitate extraordinar si
unic: ntr-un timp n care nu auzim dect vicreli, de
toate tipurile, de toate culorile politice si flozofce, cu
privire la continua degenerare a lumii si omului, el a
avut curajul s cread c ,dezvrjirea nu reprezint
o catastroI, ci o sans. Nu am vzut pe nimeni mai
convins dect el (si probnd aceasta n chiar existenta
lui, n Ielul, de exemplu, n care, dup cum am povestit,
s-a eliberat de exuviul, cum ar spune Simona Popescu,
de Maestru) de avantajele morale si existentiale ale
unui regim al lucidittii si liberttii. Si iat de ce tocmai
puterea lui de iesire din mit l plaseaz, acum, ca erou
civilizator, n panteonul intim, n mitologia personal a
tuturor celor care l-am cunoscut si iubit, dar si a tuturor
celor ce l vor citi si iubi mult timp de acum nainte.

Dan-Silviu BOERESCU
Budila Express to Heaven
Citez din memorie aproximativ: ,Mama s-a
culcat cu nenea cel gras/ ca s prind post la oras.
Eram nou venit n cancelaria Scolii nr. 1 din Rosiori
de Vede si, pe 8 martie 1989, mi-a revenit sarcina s
omagiez colegele proIesoare, printr-un discurs bine
simtit. Am ales s citesc din poemul de proIesor
navetist al lui Alexandru Musina si am oripilat cam
pe toat lumea, mai putin pe o mai vrstnic proI
de muzic. Aceasta, hrsit prin ale nvtmntului
si ale inspectoratelor, a chicotit si a conchis: ,Unele
am Icut asta, altele nu recunoastem. I-am povestit
lui Sandu Musina acest episod si s-a amuzat. Nu
eram propriu-zis prieteni, dar ne ntlneam undeva la
confuenta seriilor literare 80 si 90. De Iapt, ASA ne
si cunoscusem. ntr-o noapte de iulie, dup ce trenul
meu stationase aberant pe cmp, ajungeam n sIrsit la
Brasov, la invitatia colegului meu de banc din primul
an de Iacultate, Caius Dobrescu. Pe peron, Caius
nu era singur, ci nsotit de mentorul su mustcios,
Musina. Cnd am cobort, n fne din tren, Musina
tocmai povestea din isprvile erotice ale amicului
su Doru Mares. Era o Iaz de autostimulare n cad
cu ajutorul unui crbus, dar nu intru n amnunte. A
doua zi, l-am vizitat pe Musina, care mi-a povestit cum
subzista Iamilia sa sub comunism cultivnd fori...
Ultima dat am interactionat cu Sandu Musina
indirect. Una dintre studentele sale scrisese un roman
la seminarul su de creative fction. Eram n juriul de
)& !" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!
la Nemira si, dimpreun cu Radu Aldulescu si Mihai
Zamfr, am ales Suetelul Iustinei de Jolan Benedek
n detrimentul romanului Exuvii de Simona Popescu
(o alt Iost ucenic a sa, din seria Caius Dobrescu -
Andrei Bodiu). Nu regret nici azi aceast alegere!...
Astea sunt primele gnduri care mi-au venit n minte
atunci cnd am afat c Sandu Musina a plecat cu
Budila Express spre Rai. Dumnezeu s-l odihneasc
si s-i dea pe mn o grdin imens cu fori, Iete si
poeti!
Vasile SPIRIDON
Muyina-Express
Astzi, n loc s-i urez ,La multi ani! lui
Sandu, la casa de la Snpetru, m apuc s scriu aceste
rnduri tulburi. Le-as putea nchega prin a gsi, n
ceea ce a scris de-a lungul anilor, ceva de comentat n
legtur cu unele aspecte defnitorii pentru existenta
sa ori avnd caracter premonitoriu pentru plecarea de
lng noi. O plecare de nenteles a cuiva care a probat
atta vivacitate n tot ceea ce a Icut si scris. Si am de
gsit exemple, nc de la nceputul Iaimosului poem
Budila-Express: ,Cei care m-au iubit au murit nainte
de vreme,/ Cei care m-au nteles/ Au Iost loviti pe la
spate si nmormntati n grab, cei/ Care mi-au tras la
xerox programul genetic au nnebunit/ Si-si plimb n
soarele amiezii/ Privirea tumefat, creierul mirosind
a cloroIorm.//...// Budila-Express, ruginind nevzut/
Precum tineretea, la ncheieturi.
As putea continua prin a spune c, pe ct de
exuberantul n comportament, pe att de cumptatul
,geniu balnear n ale nutritiei a dat mereu crezare
cuvintelor alese ca motto pentru volumul Tomograha
i alte explorri si puse n gura unui medic: ,Unii
dau cte-un regat/ Altii dau cte un cal/ Eu v dau
un rezultat/ Mult mai pretios: normal. Dintre aceste
explorri, citez initiala Inscriptie pe monumentul
maetrilor cantreti: ,Noi am nvtat ceva mai presus/
Dect Irica. S scriem/ Despre Iric. Fiindu-ne Iric.//
Si s trim. Ar f de adugat c: ,Tot rul ti vine/
De la aceste excrescente cenusii/ Care pot genera
oricnd o metastaz Iatal, mi-au spus,/ Fornd rapid
n asIaltul serii de iulie.// Momentul extractiei nu
poate/ Fi ales oricnd. Conjunctiile astrelor, uneori,/
Se opun. Conjunctiile sngelui/ De asemeni. Riscul
e mare/ Si-n lipsa unui echilibru politic desvrsit/
Intern si extern. Totusi, noi/ Vom ncerca.// Im-por-
tant e schimbul,/ Im-por-tant e echilibrul,/ E aceasta/
O lege a Universului, au cntat,/ Adormindu-m cu
vocile lor.// Apoi am urlat. Apoi am simtit/ O adiere
incert de iulie n creier./ Gata! Esti salvat, mi-au
spus,/ Mult succes, sntate! (O extractie. A aptea
experient; vol. Strada Castelului 104).
As mai putea ilustra alte rnduri de-ale mele cu
versuri precum ,Seringa are ntotdeauna dreptate:/ O
viat scurt, dar ct de mreat!//...// Exist lucruri mai
simple ca noi, mai adevrate:/ Stetoscopul, msuta
de sticl din Iat,/ CearsaIul pe care stau ntins...
(Eu, la etaful II; vol. Regele diminetii). Si as putea
ncheia ntr-o manier cum nu se poate mai adecvat:
,Unde sunt ochii lui, care-au vzut/ Ceea ce noi nu
putem vedea? Unde e inima/ Care-a pompat un snge
amestecat cu lumin./ Unde e creierul lui, n care
cntau/ Glasuri pe care noi nu le vom auzi niciodat
(In racl; vol. Teoria i practica literaturii).
Citind asemenea rnduri, de acolo de unde
amusineaz acum, Sandu m-ar privi cel mult ironic si
m-ar ruga s fu serios, pentru c patetismele astea tin
dect la ncercrile de la cursurile de scriere creatoare.
E clar! Nu-i poti vinde coroane de fori, cu panglici
pline de ,regrete eterne, cultivatorului de fori!
Si, vzndu-mi Iata trist si propozitiile retorice de
circumstant, ar izbucni n rsul su plenitudinar. Un
rs deloc batjocoritor, ci molipsitor prin prospetimea
sa nalt bonom.
Dup ce am comis preteritiunile de mai sus,
continuu prin a scrie c, n Iond, pe Sandu nici nu
l prea interesa, n ultim instant, ce se opineaz
despre opera sa. Am scris acum 20 de ani o cronic,
dup aparitia volumului Aleea Mimo:ei nr. 3. Nu avea
cunostint de ea, nu s-a artat niciodat vdit interesat
s o citeasc si nici eu nu i-am mai artat textul. n
ultimii zece ani mi-a dat peste zece crti de-ale sale si
niciodat nu mi-a lsat impresia mi le-ar oIeri cu vreun
scop ,pragmatic, c ar f interesat s scriu despre ele.
De altIel, ignorarea prerii criticilor Icea parte din
Iasoanele sale ,protocolare.
Amploarea spectacolelor oIerite, ingenioasele
turniruri livresti, cunostintele de orice Iel angajate n
discurs, anarhia controlat a limbajului, alunecrile
zglobii n hazard le-a dovedit, nc o dat, exact acum
un an, la aniversarea sa, de la Snpetru. Multumit c
dusese la bun sIrsit Nepotul lui Dracula, l ,bntuia
ideea nceperii unui nou roman. I-a supus pe cei de Iat
unui autentic asalt al ideilor, le-a provocat o veritabil
Iurtun n creier, pentru a gsi titlul si mcar prima
Iraz pentru viitorul roman de consum, freste, c
este la mod. Autoproclamatul ,Socrate de Brasov nu
a Iost multumit de nicio sugestie a invitatilor si atunci
a dat el o prob de scriere creatoare a unui astIel de
roman. Ne-a provocat, histrionic, la jocul su preIerat,
din care am iesit toti, rnd pe rnd, pentru a rmne el
singurul si autenticul Fazan. Un Fazan cu ,pan si
cu panas de pun. mi amintesc, dintre nenumratele
variante, doar un posibil nceput siropos al unui roman
al crui titlu convenise(m) s fe ,Iubire: , Iubesc!
Ce poate f mai minunat pe lumea aceasta dect s
iubesti!?! Desigur c nimeni dintre ,Iazanii si nu
credea c el se va apuca s scrie un astIel de roman.
Pasionatul culegtor de Iolclor, nc din studentie, si
,Iolcloriza acum, ca oricnd, ideile si ne dovedea, o
dat n plus, disponibilittile sale discursive, hrnite
din eruditie si dintr-o Ioarte bun priz la Ienomenele
si tendintele actualittii diverse.
)'
Sandu trecea a doua oar cu gndul, cu vorba
sau cu Iapta prin cte o arie ,extracurricular,
aruncnd peste ea o privire inocent sau opernd o
abordare Ir Iasoane comportamentale. Sinceritatea
si eIervescenta jovial-subversiv mpotriva ideilor
si comportamentelor primite de-a gata l Iceau
s cad, din teama pedanteriei, ntr-o pedanterie
a ,neseriozittii. AstIel, n cutarea unor tinte
speculative inedite, discursul su a(l)titudinar reIuza
s se cantoneze n zona previzibilului, iesea din sIera
predictibilului imediat.
Undeva, la sIrsitul unui interviu, Sandu
mrturisea c n copilrie nu a visat niciodat s
fe mare, c s-a simtit ntotdeauna Ioarte bine ntre
limitele vrstei. ntr-adevr, el a rmas, n Iond, atunci
dar si pentru tot restul vietii, un copil teribil(ist), care
nu a vrut s se maturizeze. mi vin n minte interesul si
bucuria copilreasc netrucate pe care le maniIesta n
momentul cnd primea un cadou la aniversare.
Nici nu se putea tine undeva ntr-un loc mai
sugestiv praznicul de dup desprtirea de Sandu
dect la ,Roata norocului restaurantul din romanul
Nepotul lui Dracula, unde prietenul nostru apare sub
chipul nritului vegetarian Teodor Cossiga, ,nalt,
slab, vnos, aproape chel, cu un Iacies vag mongoloid,
cu doi ochi ngusti albastru-gri, de otel. n acel loc(al)
brasovean devenit deja livresc, la masa de vesnic
pomenire nu s-a mncat biItec tartar, asa cum am citit
n roman. Dar ,spectrul calmului si n acelasi timp
apocalipticului Sandu, plecat acum nspre o alt Iorm
de antropocentrism, i-a urmrit si sigur i va urmri
mult timp de acum nainte pe cei care l-au cunoscut
si iubit.
Nu stiu dac Magistrului i va plcea sau nu ce
am scris aici. n mrinimia sa, m vei iert
1 iulie 2013
Iulian BOLDEA
Echilibrul impersonal
Dup disparitia unui om cunoscut lucrurile se
situeaz, ca de la sine, ntr-un echilibru impersonal,
mecanic, si sunt, parc, indiIerente unele altora.
Nu mai au aceeasi pondere, acelasi statut, aceeasi
pregnant senzorial. Nu mai sugereaz aceleasi
sensuri. Semantica lor se mputineaz, parc. L-am
ntlnit de putine ori pe Alexandru Musina. De prea
putine ori. De fecare dat am recunoscut n el, n
Ielul lui de a f, n temperamentul lui, n nItisarea
ce avea n ea o suplete robust si o delicatete
viguroas, un mare scriitor si o mare constiint a
scrisului, deopotriv. Alexandru Musina nu era
dintre cei care potrivesc cuvintele. Dintre cei pentru
care scrisul e o practic exterioar (chiar dac, asa
cum se stie, ca proIesor universitar, preda si cursuri
de scriere creativ). Era un scriitor nscut, ce respira,
prin toti porii fintei, poezia, literatura n general.
Ca editor, Musina a tiprit cteva dintre crtile
mele, ncurajndu-m s le scriu, impulsionndu-
m, atunci cnd lucrurile preau c se mpotmolesc.
n acelasi timp, Musina a Iost unul dintre oamenii
ce au infuentat, n modul cel mai direct, conceptia
mea despre literatur, despre ce este si cum este
poezia modern. mi amintesc c prin 1988, eram la
,Echinox, am primit spre publicare un text teoretic
al lui Alexandru Musina, text care a determinat,
laolalt cu altele, desigur, modul meu de a ntelege
poezia: Din nou despre Cenureas. Textul lui
Musina rmne unul dintre cele mai substantiale
articole cu aspect teoretic aprute vreodat n
,Echinox, find defnite aici dou concepte
despre poezia contemporan care au devenit Ioarte
cunoscute mai apoi, intrnd n circulatia ideilor
literare, n manuale, n teoretizrile de dup 1990
poezia cotidianului si noul antropocentrism:
,ncercnd, acum ctiva ani, s defnesc noua
epistem a poeziei, am avansat dou aproximatii:
poezia cotidianului si noul antropocentrism. Cred
c e cazul s m opresc asupra lor. Prin poezia
cotidianului ntelegem spre deosebire de multi
dintre cei care au preluat si Iolosit sintagma nu att
o poezie a ceea ce ti se ntmpl zilnic, ci o poezie
pentru care metafzicul nu exist dect n realul de
zi cu zi. O poezie care nu caut sacrul n zone trans-
mundane, ci chiar n proIan. Aceast deplasare de
accent a poeziei mi se pare izomorI cu deplasarea
general a viziunii noastre asupra lumii, a ntelegerii
raporturilor noastre cu lumea. Pentru naintasii nostri
existau un timp sacru si existau spatii sacre. Poezia
modern a Iost (cel putin asa sustine Valery) un Iel
de ncercare de a se substitui religiozittii afate n
degradare continu. Dar sentimentul religios e legat
de sentimentul metafzic al existentei unui spatiu
sacru si al unui timp sacru (proiectat n eternitate):
pentru poezia modern spatiul sacru e imaginarul
(si/sau/cu ajutorul limbajului); timpul suspendat
al poeziei moderne (atemporal) e identic timpului
sacru. (Asa vzut, cartea lui Mallarme e o scriptur,
e Textul). Va mai trece timp pn cnd rolul lui
Alexandru Musina n domeniile n care s-a Icut
remarcat va putea f evaluat si valorifcat la adevrata
statur si semnifcatie. Va mai trece timp pn cnd
literatura romn, lumea academic si cultural vor
putea s si asume dimensiunea pierderii suIerite
prin disparitia fzic a lui Alexandru Musina, cel care
rmne, pentru multi dintre scriitorii romni de azi,
un mentor, un coleg de generatie, un prieten.
!" $%$&'!($ !"#$!%&'( *(+,%!