13.04.

2021

Creativitatea în management

Acesta este un cencept pe care îl întâlnim adesea în viața de zi cu zi,

auzim de oameni creativi, admirăm obiectele de artă originale, sau
citim cărți inovatoare. Gândirea creativă este un fenomen prin care iau
naștere noi gânduri, prin care se reașează vechile informații și se
analizează subpozițiile pentru a se formula noi teorii și paradigme, ori
prin care se obțin cunoștințele.
Ne-am putea gândi la idei ca la fraze de gândire, ideile sunt fenomene
mentale, care într-un anumit fel ajung la creier, rătăcesc prin el, și
adesea dispar în ocscuritate fără a mai fi vreodată amintite. Multe idei
par să ia naștere pur și simplu din întâmplare, totuși, a genera idei nu
este pur și simplu un proces întâmplător. Ideile par să ia naștere
întâmplător doar atunci când oamenii caută în mod efectiv idei. Acest
lucru nu se întâmplă celor care nu sunt curioși, nu întreabă sau nu sunt
angajați în căutarea de ocazii, de posibilități, de răspunsuri sau invenții.
Este larg cunoscut faptul că aprofundarea unui subiect poate fi un
factor important în obținerea de perspective interesante.

1.1 Importanța creativității în management

Creșterea rapidă a concurenței în comerț și industrie, este adesea

folosită ca o motivare a dorinței de înțelegere mai profund procesele
creative. Dezvoltarea și supraviețuirea pot fi legate direct de
capacitatea unei organizații de a produce sau adopta noi produse,
servicii sau procedee tehnice. De asemenea, managerii trebuie să
descopere metode mai noi și mai bune de soluționare a problemelor.
Creativitatea este o resursă umană importantă și toate organizațiile
trebuie să încerce să o folosească prin creerea unei ambianțe în care
talentele creatoare să poată înflori.
Există suficiente dovezi pentru a demonstra existența unei legături
directe între gândirea creatoare și eficiență, sau eficacitate
organizatorică. Creativitatea ajută și la ameliorarea soluțiilor,
problemelor organizatorice repetate, și are un rol mai important de
jucat în organizație deoarece stimulează invenstițiile profitabile,
reaprinde motivațiile angajatorilor și îmbunătățește deprinderile
personale și performanțele echipei. Creativitatea este importantă mai
ales în formularea strategiei corporative și comerciale cu un flux
continuu de idei, orientate spre produse și servicii noi, și spre
îmbunătățirea proceselor de muncă, oferă platforma pe care o
organizație își poate dezvolta avantajele concurențiale.

1.2 Soluționarea creativă a problemelor

Soluționarea creativă a problemelor are să funcționaze cel mai bine în

situații în care metodele tradiționale de rezolvare a problemelor au fost
epuizate. Fondul soluționării creative a problemelor a fost analizat de
către Osforn care în anul 1957 a propus 3 etape în formarea gândirii
creatoare de noi idei și anume:
1. Stabilirea faptelor
2. Găsirea ideilor
3. Găsirea soluției

Stabilirea faptelor potrivit argumentației lui Osford, conține 2 subetape,

și anume:
1. Definirea problemelor;
2. Pregătirea.
Definirea problemelor este clară și imperativă. Nu numai că
problemele nestructurate sunt caracterizate prin noțiuni vagi despre
starea curentă și cea dorită privitoare la o problemă, dar ar fi cu totul
inutil să încercăm să găsim soluții la problemele care au fost greșit
definite.
Găsireai ideilor ajută la generarea de idei posibile, iar
 găsirea soluției ajută la evaluarea și selectarea celor mai bune idei.

1.3 Privire de ansamblu asupra procesului de soluționare

creativă a problemelor

Opinia curentă este că procesul de soluționare creativă a problemelor

implică 6 etape, deși nu este necesar să parcurgem toate etapele,
pentru fiecare problemă.
Cele 6 etape ale procesului de soluționare creativă a problemelor sunt:
1. Stabilirea obiectivelor
2. Stabilirea faptelor
3. Stabilirea problemelor
4. Găsirea ideilor
5. Găsirea soluției
6. Atestarea acceptării

Gândirea creativă cuprinde 2 feluri de procese de gândire : divergent și

convergent
Gândirea divergentă dezvoltă și extinde procesul de gândire. A gândi
divergent înseamnă a începe o anumită problemă sau idee și generarea
a diferite perspective asupra ei. Scopul gândirii divergente este
ignorarea constrângerilor și abordarea tuturor posibilităților.
Gândirea convergentă o urmează pe cea divergentă, și servește la
restrângerea opțiunilor disponibile în scopul obținerii unui anumit
număr de soluții satisfăcătoare pentru o problemă sau decizie.
Gândirea creativă aduce beneficii tuturor domeniilor și activităților de
management. Problemele care necesită o gândire creativă sunt
prbleme cu soluții deschise, adică probleme pentru care nu există doar
o sungură soluție.

1.4 Metode de generare a ideilor

Există numeroase metode diferite de generare a ideilor, de fapt, multe

tehnici pot fi combinate astfel încât numărul potențial de metode este
întradevăr foarte mare. Totuși, următoarele 4 tehnici sunt considerate
a fi cele mai semnificative.
1. Braingstorning- este una dintre cele mai populare variante care se
desfășoară sub forma unei activități de grup: un lider de grup
înregistrează pe un flipcard (tăbliță) toate ideile generate în timpul
sesiunii de lucru. Membrii grupului sunt invitați să enunțe idei la
problema în cauză în momentul în care apar. Scopul este generarea a
cât mai multor idei posibil, cu cât sunt mai neobișnuite, cu atât mai
bine. Ideile nu sunt niciodată evaluate în timpul procesului de generare,
având posibilitatea de a cunoaște ideile altor persoane, participanții pot
găsi noi combinații de idei, ajungând la noi perspective asupra
problemei.

2. Sinectica – această tehnică îi este atribuită lui Gordon care în anul

1961 a accentuat faptul că este important să se producă o trecere prin
care familiarul să devină neobișnuit pentru a crește posibilitatea de
ajunge la noi perspective asupra problemei. Sinectica este un procedeu
destinat unui grup de indivizi care abordează o problemă într-un mod
insolid prin care se pune accentul pe elementul irațional al gândirii. În
speranța că o astfel de metodă va oferi o latură originală și cu siguranță
stimulativă a unei probleme.

3. Gândirea laterală – este potrivit lui Deono, o descriere a unui proces

mintal care conduce la noi perspective asupra problemei. Pentru
Debono, aspectele gemene ale gândirii laterale sunt mai întâi folosirea
provocatoare a informațiilor, și în al doilea rând, provocarea de a
accepta concepte.

4. Analiza morfologică – creerea aceste tehnici este atribuită lui Zisky,

care în anul 1969 a observat că modalitatea de abordare constă mai
întâi în enumerarea posibelelor dimensiuni care împreună descriu o
problemă sau un sistem care este studiat. Următorul pas implică
stabilirea sau enumerarea atributelor diferitelor dimensiuni care au fost
identificate. Odată ce enumerarea atributelor s-a epuizat, trebuie să
analizăm cât de multe combinații de atribute din dimensiunile
identificate posibile, și să selectăm orice idei promițătoare sau
neobișnuite. Ideile promițătoare pot fi evaluate ulterior pentru
stabilirea eventualului lor caracter corespunzător.