Creativitate şi inovaţie

1. Liderul creativ și inovator..................................................................................................................... 2

1. Definirea noţiunii de creativitate........................................................................................................... 2
2. Definirea noţiunii de inovaţie................................................................................................................ 3
3. Liderii şi managerii................................................................................................................................ 4
2. Procesul de creaţie şi leadership-ul..................................................................................................... 7
4. Inteligenţa emoţională.......................................................................................................................... 7
5. Motivaţia profesională.......................................................................................................................... 7
6. Leadership-ul....................................................................................................................................... 8

1/9
1. Liderul creativ și inovator

1. Definirea noţiunii de creativitate

Creativitatea este un proces care presupune abilitatea de a crea idei noi.

Inovaţia implică folosirea acestor idei noi.

La unii oameni domină partea stângă a creierului (logica, precizia şi numerele; este utilă pentru analiză, ştiinţele
naturale şi tehnic), iar la alţii este dominantă partea dreaptă a creierului (arta, creativitatea, libera exprimare).

În cadrul unei companii creativitatea ca proces constă în introducerea unui nou produs, serviciu sau în imprimarea unei
noi direcţii de dezvoltare a activităţii de bază a companiei.

Creativitatea stă la baza inovaţiei, inovaţiile reprezintă creativitatea aplicată.

În ziua de astăzi, managerii au posibilitatea şi autoritatea să încurajeze crearea unor produse şi servicii creative şi de
calitate. Managerii pot să iniţieze creativitatea şi să declanșeze potenţialul angajaţilor sau să descurajeze ideile
persoanelor creative, dacă adoptă o atitudine rigidă. 

Etapele procesului de creaţie sunt:

eliberarea,

expresia,

crearea,

acţiunea.

Procesul de creaţie este alcătuit din patru etape interconectate:

Căutarea inconştientă - preocupare față de problema dată;

Intuiţia – leagă etapa anterioară a procesului de creaţie cu următoarele etape;

Perspicacitatea – orientarea ideilor nu doar pe problemele noi, ci şi pe problemele existente;

Verificarea – formularea logică, adică testarea procesului.

2/9
 Cele trei tehnici ale procesului de creaţie care se folosesc cel mai des sunt:

Tehnica Brainstorming – se bazează pe rezolvarea problemelor curente prin soluţii noi şi neobişnuite, lucru care
stimulează calitatea ideilor şi impulsionează  ideile altor oameni;

Sinectica -  crearea unei echipe sinectice în funcție de tipul de problemă care trebuie rezolvată. Membrii acestei
echipe participă apoi la diferite discuții conduse de liderul echipei care nu dezvăluie însă natura problemei. 

Tehnica grupului nominal - existenţa unui grup în care opiniile şi gândirile individuale nu sunt limitate sub nicio
formă.

2. Definirea noţiunii de inovaţie

Se consideră că inovaţia implică implementarea unei idei de afaceri noi, îmbunătăţite, a unui procedeu, serviciu sau proces
care aduce beneficii noi. 

În sensul larg al cuvântului, inovaţiile se referă la îmbunătăţiri în următoarele domenii:

fabricarea produselor (inovaţiile tehnice),

inovarea proceselor,

organizarea muncii sau a afacerilor,

marketing,

inovarea serviciilor.

Creativitatea este baza pentru inovare, deoarece aceasta creează idei noi, în timp ce inovaţia reprezintă aplicarea ideilor,
adică creativitatea aplicată.

Etapele „gândirii creative” sunt:

Inspiraţia;

Conceperea şi

Implementarea.

Companiile care au intenţii serioase de a adopta inovaţiile, trebuie să se confrunte cu două probleme majore: riscul şi teama
de eşec.

Creativitatea este doar „biletul de intrare la spectacol”, în timp ce inovaţia este cea care „face spectacolul reuşit”.

3/9
Michael Gelb şi Sarah Miller Caldicott, în cartea Innovate Like Edison: The Five-Step System for Breakthrough Business
Success / Inovați ca Edison: Cinci pași spre succesul în afaceri, au enumerat caracteristicile şi abordările inovaţiilor care au
contribuit la modul de gândire a lui Thomas Edison. 

1. Sistemul de gândire orientat pe soluţii;

2. Gândirea caleidoscopică (din mai multe perspective);

3. Dedicarea totală;

4. Colaborarea între genii;

5. Valorificarea creativităţii.

 
Principiile de gândire pe care le-a aplicat Leonardo da Vinci sunt:

1. Curiozitatea (Curiosità);

2. Demonstrarea (Dimostrazione);

3. Senzaţia/Sentimentul (Sensazione);

4. Gradarea (Sfumato);

5. Arta/Ştiinţa (Arte/Scienza);

6. Corporalitatea (Corporeità);

7. Conectarea (Connessione);

3. Liderii şi managerii

Preocuparea pe termen lung a unui lider adevărat sunt problemele şi viziunea companiei, în timp ce a managerului
este eficienţa cu care desfășoară operaţiunile zilnice din cadrul companiei.

În modelul de management al lui Adizes, creativitatea face parte din rolul de antreprenoriat (Entrepreneurship),
împreună cu asumarea riscului.

Esenţa organizării soluţionării problemelor şi a creativităţii în cadrul echipei, implică o dorinţă constantă de schimbare
şi neacceptarea status-quo-ului (a stării de fapt).

Gregory Dess, G. T. Lampkin şi Alan Eisner au efectuat un sondaj printre 1500 de manageri cu experienţă. Până la 98%
din respondenţi au răspuns că cea mai importantă trăsătură este o „viziune solidă”.

Aptitudinile sunt o serie de reacţii condiţionate, respectiv de informaţii memorate pe care, cu timpul, omul le

4/9
perfecţionează, în special în viața profesională.

Cunoştinţele sunt clasificate, după valoarea lor, în elemente de recunoaştere, de reproducere, de aplicare şi de

transmitere. 

Warren Bennis – prezintă cele mai importante aptitudini ale unui lider:

aptitudinile profesionale,

puterea de a anticipa,

abilitatea de a relaţiona cu publicul.

caracterul.

Studiul Iowa - stiluri de leadership:

stilul de conducere autocratic (autoritar),

stilul de conducere democratic,

stilul de conducere liberal (permisiv).

Daniel Goleman - identifică următoarele tipuri de lideri:

liderul autoritar,

liderul de tip antrenor,

liderul de tip afectiv,

liderul democrat,

liderul pacifist,

liderul coercitiv.

Stephen Covey - Cele şapte deprinderi ale persoanelor eficiente:

proactivitatea,

fermitatea,

ierarhizarea,

invincibilitatea,

comunicativitatea,

5/9
sinergia.

6/9
2. Procesul de creaţie şi leadership-ul

4. Inteligenţa emoţională

• Inteligenţa emoţională este un ansamblu de aptitudini, ca înţelegerea de sine, autocontrolul, încrederea în sine şi
capacitatea de a empatiza.

• Psihologul, jurnalistul şi autorul bestsellerului „Inteligenţa emoţională”, Daniel Goleman, se numără printre primii care au
definit şi abordat această noţiune.

• IQ-ul influenţează doar cu 20% succesul unui individ, în timp ce restul factorilor au o influenţă de până la 80%.

• IQ-ul unui grup poate fi mai mare, dar şi mai mic, în funcție de relaţiile dintre membrii grupului, de modul în care
funcţionează grupul sau de faptul dacă în acesta este dezvoltat spiritul de echipă, adică în funcție de coeficientul de
inteligenţă emoţională a membrilor grupului.

• Howard Gardner a subliniat că există un număr mare de diferite tipuri de inteligenţă umană. A clasificat inteligenţa
interpersonală, cum a denumit-o, în 4 subtipuri: organizarea grupurilor, găsirea unei soluţii de compromis, stabilirea şi
menţinerea relaţiilor personale şi analiza socială.

• Din auto-conştientizarea unui manager modern fac parte următoarele trăsături:

inteligenţa emoţională,

autoevaluarea precisă,

o încredere în sine deosebită.

• Managerii care dețin inteligenţă emoţională anticipează situaţiile de afaceri, nu aşteaptă ca acestea să apară şi abia apoi
să reacţioneze la ele.

• Inteligenţa emoţională ne arată capacitatea managerului creativ de a crea un echilibru între raţiune şi emoţie şi de a le
folosi doar pentru atingerea obiectivelor organizaţionale importante.

5. Motivaţia profesională

Motivaţia este un sistem dominant al normelor stabilite, datorită cărora se reglează comportamentul organizaţional.

Importanţa motivaţiei este influenţată de acţiunea următorilor factori: condiţiile de muncă, cunoştinţele şi competenţele şi
voinţa de a munci.

Cele mai cunoscute teorii motivaţionale sunt:

1. Teoriile procesuale - explică procesul de declanşare a activităţii umane.
2. Teoriile nevoilor - interpretează cu precizie toate nevoile care declanşează activitatea umană.

Frederick Herzberg este autorul teoriei motivaţionale profesionale, care introduce în această teorie încă doi factori
independenţi - satisfacţia şi insatisfacţia.

7/9
Factorii motivaţionali organizaţionali includ:

interacţiunea cu mediul social,

volumul şi tipul de activitate profesională,

variabilele personale.

Studiul realizat de dr. Stane Možina ne arată că motivarea, când vine vorba de veniturile personale, devine mai importantă
odată cu scăderea standardului de viaţă, dar şi cu scăderea nivelului de calificare. 

Cei mai importanţi factori motivaţionali se pot clasifica în următoarele grupuri:

venitul personal (un venit sau salariu mai mare, o repartizare mai bună a acestuia),

relaţiile dintre angajaţi (o relaţie mai bună cu managerul, colegialitate la locul de muncă),

condiţiile tehnice (o organizare mai eficientă a muncii, condiţii mai bune de muncă),

dezvoltarea personală (posibilitatea de avansare, luarea în considerare a propunerilor şi a sugestiilor, un loc de muncă
respectabil, informare mai bună cu privire la operaţiunile zilnice care trebuie întreprinse.

6. Leadership-ul

Liderul are o influenţă dominantă în cadrul unui grup, acesta influenţând semnificativ funcţiile şi obiectivele
organizaţionale. 
 
Companiile moderne care susţin dezvoltarea creativităţii şi a inovaţiei ar trebui să susţină şi:

spargerea „monopolului strategic!n!,

dialogurile continue cu angajaţii.

Stilul de leadership democratic se întâlneşte la liderii extrovertiţi, stabili emoţional, care au într-o măsură mai mică o
atitudine autoritară.

Stilul de leadership autocratic autoritar se poate întâlni, în general, la liderii care sunt introvertiţi şi instabili emoţional, cu o
atitudine foarte autoritară în conducere.

Implicarea largă a membrilor în crearea schimbărilor este răspândită în primul rând cu scopul evitării rezistenţei şi a
sprijinului pentru apariţia noilor schimbări, însă şi pentru că munca în echipă are un efect sinergetic asupra rezultatelor
finale ale unei afaceri.

Echipa condusă de un creativ presupune:

definirea, analizarea şi soluţionarea problemelor concrete,

8/9
 încurajarea altor persoane să participe la anumite procese de afaceri,

asistarea şi facilitarea anumitor situaţii de afaceri,

respectul şi încrederea în partenerii de afaceri.

Liderul - creativul este definit ca o persoană care are trăsături prin care-și poate influenţa colegii în diferite moduri, pentru
ca aceştia să colaboreze cu succes şi, prin coroborarea eforturilor, să genereze atingerea obiectivelor de afaceri şi a
sarcinilor stabilite.

Chiar și 95% din toate inovaţiile radicale care au apărut după al Doilea Război Mondial şi 50% din inovaţiile apărute în
general, au apărut în companiile mici, cu bugete limitate.

Unul dintre elementele de bază pentru stimularea inovaţiei în cadrul organizaţiei este şi promovarea diversităţii.

Cultura organizaţională omogenă şi statică „sufocă!n! creativitatea şi inovaţia.

Unul intre elementele-cheie în procesul de inovare sunt tocmai greşelile.

Există trei modele de inovaţii:

1. inovaţii în cadrul modelului industrial;

2. inovaţii în cadrul modelului de venituri;

3. modelul antreprenorial de inovaţii în afaceri.

9/9