Cele 6 componente principale ale Gândirii Critice

În fiecare zi, oamenii iau numeroase decizii. O mare parte dintre acestea le luăm în mod
automat, pentru că par a fi obișnuite și naturale. În relații și la locul de muncă, atunci când luăm
decizii, ne bazăm adesea pe algoritmi verificați. Și chiar dacă rezultatul nu ne satisface sau există
erori în concepția noastră, poate fi dificil să schimbăm ordinea normală a acțiunilor. Dezvoltarea
gândirii critice este necesară pentru a reduce numărul de erori și pentru a lua decizii bine gândite,
ceea ce în cele din urmă îmbunătățește viața.
Cu toate acestea, gândirea critică se formează foarte încet, în mai multe etape. Nu este suficient
să asimilăm noi cunoștințe, trebuie să transformăm viața într-un fel de simulator și să incercăm
să raționalizăm deciziile noastre: să așteptăm autobuzul sau să chemăm un taxi? Să cumpărăm
acest produs pe care nu l-am planificat? În toate aceste situații, putem utiliza gândirea critică.
O prima etapa în formarea gândirii critice este evaluarea argumentelor și ideilor pentru a
identifica raționamentele solide și eventualele erori de logică. De exemplu atunci când ascultam
pe cineva sau citim un articol și ne întrebăm: "Sunt aceste argumente puternice sau există
posibile erori de gândire?" Asta înseamnă să fim atenți la modul în care cineva își construiește
ideile. Evaluarea implică să înțelegem cum funcționează logica, adică modul în care ideile sunt
conectate și susținute între ele. Prin analiza critică, încercăm să facem o distincție clară între
argumentele au o bază solidă, și cele care sunt construite pe presupuneri greșite sau pe o logică
defectuoasă, care poate duce la concluzii incorecte. Deci, gândirea critică în această primă etapă
este formată din încercarea de a cerceta și evalua cu atenție cum sunt construite argumentele
pentru a vedea dacă sunt fiabile sau nu.
Următoarea etapă importantă în dobândirea acestei abilități este dezvoltarea gândirii reflexive -
capacitatea de a reflecta asupra propriilor gânduri, fiind conștient de propriile bias-uri. Aceasta
implică o auto-evaluare constantă și o dispoziție de a-și reconsidera propriile convingeri și idei în
favoarea noilor informații sau perspective. Însă, este foarte dificil să învățăm să recunoaștem și
să separăm diferite moduri de gândire. Chiar dacă stăpânim bine abilitatea de a gândi critic,
trebuie să putem transmite noile idei și convingeri celor care iau decizii. Este important să putem
elabora un argument coerent, adaptat audienței.

O alta etapă este evaluarea sursei care e un proces prin care verificăm dacă informațiile pe care
le folosim sunt de calitate și nu sunt manipulate sau false. Pentru a face asta, trebuie să știm cine
a scris informațiile, cum le-a obținut, ce intenții are și dacă sunt confirmate de alte surse. Astfel,
putem să ne formăm o opinie proprie și să evităm să fim induși în eroare de informații false.

De asemenea, o componentă importantă a gândirii critice este abilitatea de a identifica și

rezolva probleme printr-un proces logic și rațional. Aceasta implică identificarea problemei,
generarea de soluții posibile, evaluarea acestor soluții și implementarea celei mai eficiente. Deci,
pentru început trebuie să identifici problema, să înțelegi exact ce nu funcționează sau care este
dilema. Apoi, intrăm în partea creativă, unde trebuie să generăm diferite idei sau soluții la
problema respectivă. După ce avem aceste idei, urmează partea logică și rațională, unde
evaluăm fiecare soluție. În final, alegem cea mai bună soluție și o implementăm.

Creativitatea în rezolvarea problemelor este e etapă importantă în formarea gândirii critice.

Aceasta implică găsirea unor soluții neconvenționale și inovatoare la problemele cu care ne
confruntăm, necesită o gândire laterală și abilitatea de a vedea dincolo de soluțiile evidente
pentru a găsi abordări noi. Dacă avem o provocare, în loc să ne limităm la abordările obișnuite,
folosim imaginația pentru a găsi metode inovatoare. Privim situația din unghiuri neașteptate și
explorăm idei care pot părea mai puțin convenționale.
Ultimul element, dar nu și cel din urmă, al gândirii critice este comunicarea eficientă -
capacitatea de a-ți exprima ideile clar și coerent și capacitatea de a te adapta la diverse audiențe.
Aceasta implică nu doar transmiterea eficientă a ideilor, ci și ascultarea activă și receptivitatea la
feedback. Comunicarea eficientă implica abilitatea de a exprima ideile într-un mod clar și ușor de
înțeles, astfel încât toată lumea să vă poată urmări cursul gândurilor. În același timp, nu e doar
despre a vorbi, ci și despre a asculta. Presupune să fim atenți când ceilalți vorbesc, să încercăm
să înțelegem ce spun și ce fac.
În concluzie, gândirea critică se manifestă ca un instrument esențial în diferite aspecte ale vieții,
fie că este vorba despre luarea deciziilor în context profesional sau personal sau rezolvarea
problemelor întâlnite în diverse situații. Cele șase componente principale ale gândirii critice -
analiza critică, gândirea reflexivă, evaluarea sursei, soluționarea de probleme, creativitatea în
rezolvarea problemelor și comunicarea eficientă - formează un cadru comprehensiv pentru
dezvoltarea abilităților critice. Prin examinarea atentă a informațiilor și sursei acestora, individul
devine capabil să distingă credibilitatea și obiectivitatea, evitând astfel capcanele informaționale.
Soluționarea de probleme devine o abilitate de identificare și rezolvare logică a provocărilor, în
timp ce creativitatea aduce o dimensiune neconvențională și inovatoare în abordarea acestora. În
final, comunicarea eficientă completează întregul proces, permițând individului nu doar să-și
exprime ideile clar și coerent, ci și să se adapteze la diverse audiențe. Prin dezvoltarea și
aplicarea acestor componente, gândirea critică devine nu doar o abilitate, ci și un mod de a
aborda lumea cu o perspectivă analitică și conștientă.

Bibliografie
Glaser, E. M. (2024, January 2). The Foundation for Critical Thinking. Preluat de pe Defining Critical
Thinking: https://www.criticalthinking.org/pages/defining-critical-thinking/766
Kozak, M. (2024, January 2). Gândirea Critică. Preluat de pe Psychology Journal:
https://psychologyjournal.ru/stories/kriticheskoe-myshlenie/

Voevod, E. V. (2012). GÂNDIREA CRITICĂ CA FENOMEN CULTURAL. Limba și comunicarea în contextul

culturii, 5.