METODA FRISCO pentru

luarea rațională a unei decizii

despre ce să crezi sau să faci

conf. univ. dr. Corina Matei

 FRISCO:
Focus/Rațiuni/Inferență/Situație/Claritate/Oglindire

• Traducere de Corina Matei, din Robert H.

Ennis, Critical Thinking, Upper Saddle River,
Prentice-Hall, Inc., 1996, capitolul ultim, 14, pp.
364-371:
• „METODA FRISCO ÎN LUAREA UNEI DECIZII
CU PRIVIRE LA CE SĂ CREZI SAU SĂ FACI”
 FRISCO:
Focus/Rațiuni/Inferență/Situație/Claritate/Oglindire

• Focus: În luarea unei decizii despre ce să crezi sau să faci, întâi

trebuie să-ți clarifici întrebarea sau problema în chestiune. În
legătură cu ce încerci tu să iei o decizie? Care este întrebarea ta?
Ar trebui să-ți formulezi ție însuți întrebarea cât mai clar și precis,
pentru că e greu de mers mai departe dacă nu știi care e, de fapt,
întrebarea. Nu vei ști nici dacă progresezi în continuare sau nu.
Întrebările pot fi de multe feluri; pur și simplu, poate fi întrebarea
dacă o anumită ipoteză e justificată. Clarificând întrebarea,
concluzia sau ipoteza intră sub Focus (F-ul din FRISCO), sub
concentrarea atenției, sub lupă. Focus poate fi și o decizie pe care
tu sau altcineva ați luat-o, ați recomandat-o. Acum, întrebarea e:
„Este rezonabilă această decizie?” Decizia poate fi cu privire la o
acțiune, ca și cu privire la ce să credem.
• Rațiuni pro și contra: Trebuie să te familiarizezi, de
asemenea, cu situația și cu faptele relevante, adesea
prin investigații și adunarea de informații
suplimentare. O decizie nu ar trebui luată în
ignoranță, pe cât posibil. Informațiile relevante vor
furniza Rațiunile pro și contra deciziei (R-ul din
FRISCO). Trebuie să identifici și să evaluezi aceste
informații.
• Inferență: Pasul de raționare care te duce de la
informație la decizie este Inferența (I-ul din FRISCO).
O decizie bună presupune informație bună, dar pasul
inferenței către decizie trebui să fie și el justificat.
Poți avea informație bună, dar să iei o decizie
proastă. Părți importante ale pasului inferenței sunt
identificarea presupunerilor (presupozițiilor) și
căutarea și evaluarea alternativelor – nu doar decizii
alternative, ci și interpretări alternative ale situației și
ale dovezilor, precum și puncte de vedere
alternative.
• Situație: Înțelegerea Situației (S-ul din FRISCO) te
ajută să-ți clarifici întrebarea (F-ul), dar și să prinzi
înțelesul termenilor-cheie cu care ai de-a face,
precum și să cunoști interesele și preocupările
relevante ale participanților la acea situație. Trebuie
păstrată mereu în minte situația, chiar și după ce ai
stabilit care e întrebarea.
• Claritate: Claritatea (C-ul din FRISCO) în legătură cu
înțelesul pe care tu sau alții îl dați termenilor utilizați
este esențială. Altminteri, domnește confuzia, iar tu
nu vei ști despre ce gândești, nici cum să aplici
decizia.
• Oglindire de ansamblu: Oglindirea de
ansamblu (O final din FRISCO,
Overview – privire de ansamblu) este
stadiul pe care ar trebui să-l repetați în
procesul luării deciziei; faceți un pas
înapoi și verificați tot tabloul, reflectând
asupra alternativelor și a modului în
care ați aplicat fiecare element din
FRISCO.
• Oglindire de ansamblu: Cu alte cuvinte,
treceți în revistă totul din nou, asigurându-
vă că reușiți să oglindiți tot tabloul în minte.
Cu toate astea, definitivarea oglindirii de
ansamblu nu marchează sfârșitul gândirii
critice asupra unei probleme. Chiar și după
ce ați luat decizia, e important să fiți
deschiși la informații, puncte de vedere și
idei suplimentare, dar și să fiți dispuși să vă
răzgândiți, dacă e mai sigur așa.
• Aceste elemente FRISCO prezentate pot părea de bun
simț și, într-un fel, chiar sunt. În parte, ele presupun
despre o persoană care le folosește că:
este deschisă la noi idei și perspective;
o interesează să gândească și să procedeze corect;
îi pasă de rezolvarea problemelor;
vrea să fie bine informată;
încearcă să fie onestă și limpede în poziția sa față de
diverse probleme;
îi pasă de valoarea și de demnitatea celorlalți.
• Acestea sunt dispoziții de bază ale gândirii critice.
• După sumarul elementelor FRISCO, le vom
dezvolta pe rând, începând cu oglindirea de
ansamblu, cu accent pe procedurile de
inferență-evaluare, pe independența
elementelor, ca și pe deschiderea la revizuire,
chiar și după ce decizia e luată. Această
strategie este secvențială, pentru a ne asigura
că acoperim toate aspectele, chiar dacă
procesul inițial de luare a deciziei lasă de dorit
(are hibe).
• OGLINDIREA DE ANSAMBLU
• Ar trebui aplicată, de fapt, fiecărui punct din procesul
luării deciziei, de la formularea întrebării/problemei – prin
adunarea informațiilor – până la luarea deciziei, cu toate
că ea ar putea fi mai detaliată abia în stadiile avansate.
• Mai mult, oglindirea de ansamblu e necesară ca pas final
înaintea acceptării provizorii a deciziei de a crede ceva
sau de a face ceva. Ar trebui să aveți aceste oglindiri de
ansamblu atunci când evaluați argumentele altora, ca și
atunci când vi le elaborați pe cele proprii. În fond, e vorba
de a ține seama de tot ce întreprindeți, de a fi reflexivi în
legătură cu acest tot.
• FOCUS ȘI RAȚIUNI PRO ȘI CONTRA
• Întâi de toate, încercați să lămuriți care e Focus-ul, centrul de
interes al problemei sau al concluziei care e sub lupă. Pentru asta,
va trebui să luați în considerare situația. De fapt, selectarea
întrebării/problemei e uneori o decizie, așa că s-ar putea să ceară
ea însăși o oglindire de ansamblu. Apoi, determinați ce informație
și ce rațiuni sunt date sau disponibile și lămuriți-vă despre modul
în care acestea se conectează pentru a susține o concluzie. Dacă
nu aveți destulă informație, căutați mai multă. Verificați-o. Există o
rațiune pentru care să credeți informația? Este dintr-o sursă
credibilă? Au fost folosite proceduri adecvate? A răspunde fiecărei
întrebări presupune și asta o oglindire de ansamblu (pentru că
fiecare întrebare presupune o decizie), așadar sunt necesare
oglindiri de ansamblu repetate.
• INFERENȚA
• Dacă scopul e numai de a spune dacă
decizia sau concluzia este justificată,
folosiți următoarea strategie de aplicare cu
succes a diferite standarde. Dacă scopul
este altul (de pildă, a încerca să-ți dai
seama ce gândește o anumită persoană,
cum argumentează și să judeci asta), atunci
ar putea fi potrivită o altă strategie.
• Dacă...
• INFERENȚA
• Dacă întrebarea sau concluzia
presupun o judecată de valoare, atunci
asigurați-vă că luați în calcul
consecințele aplicării ei și verificați
informația factuală care o sprijină (dacă
există). Verificați și principiul de
evaluare pe care se bazează.
SITUAȚIA
Ați păstrat în minte situația (S) așa cum ați
păstrat alte lucruri? Ați păstrat în minte
preocuparea de bază când ați decis cu privire
la forța inferenței și înțelesul termenilor? Ați
reușit să priviți lucrurile din punctul de
vedere al altora și ați încercat să eliminați
orice incorectitudine ce rezulta din
presupunerile/presupozițiile voastre adânci,
ascunse?
• Aceste chestiuni reprezintă dispoziții
esențiale de gândire critică. Mai jos
sunt enumerate și altele.
• Sunteți bine informați? Verificați
apelând la alte persoane și la cărți. Vă
dau acestea motive să vă puneți
întrebări? Investigați.
• CLARITATE
• Asigurați-vă că știți înțelesul intenționat al
termenilor-cheie și, dacă nu-l știți, aflați-l. Dacă e
necesară definirea, sunt acești termeni-cheie bine
definiți? Dacă nu puteți atribui un singur înțeles
intenționat fiecărui termen-cheie, s-ar putea să fiți
nevoiți să dați câte o variantă de argumentare pentru
fiecare înțeles al termenilor-cheie. Dacă există cel
puțin o interpretare care vă dă un argument bun de
la început și până la aplicație, acceptați-o.
Argumentul e unul bun.
• În sfârșit, trebuie să testați decizia intenționată.
Asigurați-vă că forța ei nu depășește forța garantată de
probe, fapte și de rațiuni, motive, argumente (ceea ce
arată o dispoziție esențială de gândire critică din partea
voastră). Ar trebui să fiți deschiși la a face revizuiri, mai
ales dacă apare o nouă informație sau idee relevantă. De
asemenea, concluzia voastră ar trebui să fie suficient de
clară pentru a vă orienta asupra situației. Calificați-vă
decizia ca fiind potrivită și fiți mereu deschiși la a lua în
calcul noi informații / puncte de vedere (o altă dispoziție
esențială a gândirii critice).
 FRISCO:
Focus/Rațiuni/Inferență/Situație/Claritate/Oglindire
• DISPOZIȚII ALE GÂNDIRII CRITICE
• Iată o listă mai amplă a dispozițiilor esențiale ale
gândirii critice, care ar trebui să se manifeste în
întregime pe parcursul oglindirii de ansamblu (și al
elementelor din FRISCO, desigur). Mai e loc de
îmbogățire a proceselor, chiar și cu FRISCO, dar
aveți un minim suport. Citiți încet această listă,
gândindu-vă la o decizie anume pe care ați luat-o
cândva, și întrebându-vă dacă, atunci când ați luat-o,
ați fost așa cum scrie aici.
• Gânditorii critici ideali sunt dispuși să
facă următoarele:
• 1. Să le pese dacă ceea ce cred este
adevărat și dacă deciziile lor sunt
justificate; adică să-și dorească să le
corecteze cât mai mult, sau, cel puțin,
să se străduiască pe cât posibil. Asta
include dispozițiile conexe de a face
următoarele:
a.
a. Să caute alternative (ipoteze, explicații,
concluzii, planuri, surse) și să fie
deschise la ele.
b. Să susțină o anumită poziție atâta timp
cât (și numai atâta timp cât) este
justificată de informația disponibilă.
c. Să fie bine informați.
d. Să ia în considerare, în mod serios, și
alte puncte de vedere decât cele proprii.
• Gânditorii critici ideali sunt dispuși să facă următoarele:
• 2. Să reprezinte o anumită poziție cu onestitate și
claritate, fie că e a lor, fie că e a altora. Asta include
dispoziția de a face următoarele:
a. Să-și clarifice înțelesul intenționat a ceea ce se spune, se
scrie sau se comunică în vreo altă formă, căutând atâta
precizie câtă cere situația.
b. Să obțină și să mențină focus-ul asupra concluziei sau
întrebării/problemei.
c. Să caute și să ofere rațiuni (motive).
d. Să ia în calcul întreaga situație.
e. Să fie conștienți în mod reflexiv de propriile
credințe/convingeri de bază.
• Gânditorii critici ideali sunt dispuși să facă
următoarele:
• 3. Să le pese de demnitatea și de valoarea
fiecărei persoane. Asta include dispozițiile
de a face următoarele:
a. Să descopere și să asculte perspectivele și
rațiunile altora.
b. Să ia în calcul sentimentele altora și nivelul
lor de înțelegere, evitând să-i intimideze sau
să-i deconcerteze cu abilitatea (prowess) lor
de gândire critică.
c. Să fie preocupat de starea de bine a altora.
 Test notă seminar la Gândire critică, pt. 18 mai
2021: aplicați F.R.I.S.C.O. și decideți ce să
credeți despre acest punct de vedere:
• În general, bărbații au dificultăți în a fi sensibili cu
alții. Dacă e dezirabil pentru societatea noastră să
fie compusă din ființe umane complet dezvoltate,
atunci cei care sunt sensibili ar trebui să facă un
efort special de a-i ajuta pe aceia care nu sunt
sensibili. În general, asta înseamnă că femeile ar
trebui să facă un efort special de a-i ajuta pe bărbați
să fie mai sensibili, așa cum cei bogați ar trebui să-
și împartă averea cu cei mai puțin norocoși, printr-
un sistem de taxe. Spun asta chiar dacă cineva ar
putea simți că este plasată o povară nedreaptă
asupra femeilor.
• Trimiteți răspunsurile la: coramatei@yahoo.com
SUCCES!
conf. univ. dr. Corina Matei