Ce este gândirea critică?

Gândirea critică este un fel de gândire în care pui la îndoială, analizezi, interpretezi, evaluezi și
emiți o judecată cu privire la ceea ce citești, auzi, spui sau scrii. Termenul critic provine din
cuvântul grecesc kritikos care înseamnă „capabil de a judeca sau de a discerne”. Gândirea critică
constructivă face judecăți de încredere bazate pe informații de încredere.
Aplicarea gândirii critice nu înseamnă să fii negativ sau să te concentrezi pe defecte. Înseamnă să
fii capabil să-ți clarifici gândirea, astfel încât să poți descompune o problemă sau o informație, să
o interpretezi și să folosești acea interpretare pentru a ajunge la o decizie sau o judecată în
cunoștință de cauză (de exemplu, proiectarea unei punți, răspunsul la o opinie sau înțelegerea
unei motivaţii politice).
Se spune că oamenii care aplică gândirea critică în mod consecvent au o gândire critică, dar
nimeni nu se naște astfel. Acestea sunt atribute care sunt învățate și îmbunătățite prin practică și
aplicare.
În contextul academic, gândirea critică este cel mai frecvent asociată cu argumentele. S-ar putea
să ți se ceară să te gândești critic la argumentele altora sau să îți creezi propriile argumente.
Pentru a deveni un gânditor critic mai bun, trebuie să înveți cum să:
 Clarifici scopul și contextul gândirii tale
 Chestionezi sursele de informații
 Identifici argumentele
 Analizezi sursele și argumentele
 Evalueazi argumentele celorlalţi şi
 Creezi sau sintetizezi propriile argumente
1. Clarificarea scopului și contextul gândirii tale
Trăim într-o lume suprasaturată cu informații de diferite calități și relevanță. Pentru a fi un
gânditor critic eficient, trebuie să te concentrezi asupra propriului scop și context, astfel încât să
poți evita supraîncărcarea de informații și să ții evidența propriei linii de gândire.
Când gândești critic la ceva, clarificate punând câteva întrebări fundamentale, cum ar fi:
 Care este problema sau subiectul?
 La ce întrebare sau obiectiv mă adresez?
 Ce puncte de vedere, argumente, concepte sau părți diferite va trebui să iau în considerare
atunci când mă gândesc la această problemă sau subiect?
 Am o înțelegere suficientă a informațiilor sau părților relevante pentru această problemă
sau subiect?
Punerea acestor întrebări inițiale este adesea asociată cu etapa de identificare a gândirii critice. În
această etapă, poți face o gândire inițială de „ordin inferior” pentru a construi o înțelegere
fundamentală a problemei sau a subiectului și a elementelor din care este compusă. Pe măsură ce
1
progresezi prin procesul de gândire, îți vei pune la îndoială și interoga sursele și vei trece la mai
multe etape „de ordin superior” ale gândirii critice, cum ar fi analiza , evaluarea și sinteza .
 Definirea scopului gândirii critice
Răspunsul la următoarele întrebări va oferi gândirii tale un scop clar și o concentrare:
 Care este întrebarea sau problema și cum ai defini-o?
 Ai o întrebare sau dorești să îți ghidezi gândirea?
Dacă gândirea ta critică este pentru o sarcină universitară, de obicei vei răspunde la majoritatea
acestor întrebări atunci când începi și înțelegi sarcina de evaluare .
 Înțelegerea contextului
Este dificil să analizezi critic o problemă sau un subiect dacă nu înțelegi ideile și contextul
relevante. De exemplu:
 Cum ai putea revizui performanța unei echipe de baschet dacă nu ai înțeles regulile
jocului și nu ai mai văzut niciodată echipa jucând?
Pentru subiectele și problemele pe care le vei examina critic la universitate, va trebui să înțelegi
conceptele relevante înainte de a le aplica propriei analize și evaluări. Dacă întâmpini dificultăți
în înțelegerea faptelor de bază sau a argumentelor, ai putea lua în considerare o citire
suplimentară de fundal sau vizualizarea ideilor prin brainstorming sau hărți mentale pentru a
recunoaște mai bine structura și conexiunile.
 Identificarea diferitelor perspective și parți
Cele mai multe probleme sau subiecte constau din părți diferite și pot face obiectul unor
argumente controversate sau contradictorii. Înainte de a putea începe să analizezi critic aceste
puncte de vedere diferite, trebuie mai întâi să le recunoști și să te asiguri că le înțelegi. Începi
prin a enumera toate argumentele relevante care există deja pentru subiectul sau întrebarea ta sau
toate diferitele părți ale problemei tale. Odată ce ai identificat un argument relevant, poți, de
asemenea, să enumeri diferite motive date pentru a susține sau a respinge argumentul.
 Găsirea dovezilor
După ce ai înțeles diferitele perspective sau părți care sunt relevante pentru problema ta de
gândire, identifici orice dovezi relevante pe care va trebui să le iei în considerare:
 De exemplu, există dovezi disponibile pentru a susține argumentele sau ideile pe care le-
ai identificat până acum?
 Dovezile ar putea fi informații din surse existente (de exemplu articole academice care
conțin argumente din diferite perspective asupra subiectului).
 Dovezile pot fi, de asemenea, informații adunate din propria observație, experiență și/sau
practică.

2
  Dacă este relevant, poate fi necesar să identifici o metodă de cercetare sau creativă pe
care o vei folosi pentru a aduna sau a produce dovezi.
Amintește-ți scopul gândirii, astfel încât să te poți concentra selectiv pe dovezi relevante și utile
pentru subiectul, întrebarea sau problema ta.
2. Chestionarea surselor
Nu toate sursele de informații sunt la fel de credibile, exacte sau relevante. Chestionarea surselor
îți va ascuți gândirea, te va ajuta să selectezi informațiile cele mai potrivite și să pregătești
terenul pentru analize și evaluări ulterioare.
Chestionarea surselor tale este o componentă cheie a gândirii critice, deoarece nu toate sursele de
informații sunt la fel de credibile, exacte sau relevante. Interogarea și examinarea surselor îți va
permite să:
 elimini sursele irelevante sau eronate
 selectezi surse care sunt relevante și de încredere
 focalizarea întrebării tale critice
 obții o mai bună înțelegere a cunoștințelor actuale și a dezbaterilor relevante pentru
subiectul tau
 pregătești terenul pentru analiza și evaluarea surselor
Chestionarea surselor este deosebit de importantă atunci când utilizezi algoritmi de căutare pe
web, care nu fac distincție între ceea ce este de încredere, nesigur sau fals.
La universitate, vei fi încurajat să utilizezi surse academice, care au fost revizuite de experți
înainte de a fi publicate. Acest lucru asigură o rigoare afirmațiilor făcute în sursele academice
publicate..
Următoarele întrebări te vor ajuta să decizi care surse sunt de încredere și relevante pentru
sarcina ta.
 Scop - în ce scop a fost produsă sursa ?
Toate sursele sunt produse cu un scop. Unii urmăresc să înregistreze, să informeze sau să
convingă; pe alții pentru a distra, a entuziasma, a induce în eroare sau a deruta.
Identificarea scopului sursei te poate ajuta să decizi dacă sursa este utilă. De asemenea, te poate
ajuta să descoperi părtiniri în sursă, pe care le poți examina critic în analiza și evaluarea ta.
Următoarele întrebări te pot ajuta să identifici scopul pentru care a fost produsă o sursă:
 Menționează sursa publicul vizat?
Susține sursa punctele de vedere ale unei anumite ideologii, persoane, companii sau organizații?

3
  Sursa urmărește să provoace un răspuns emoțional puternic (de exemplu, furie față de
ceva sau cineva, sau entuziasm pentru ceva sau cineva)?
 Folosește sursa un limbaj tehnic și descrieri complexe ale dovezilor care par a fi destinate
experților, mai degrabă decât unui public general?
 Sursa folosește umorul sau limbajul distractiv, mai degrabă decât limbajul academic?

 Acuratețe – cât de precisă e sursa ?

Sursele precise se bazează pe dovezi care pot fi verificate. Pentru a decide dacă sursele tale sunt
corecte, poți adresa următoarele întrebări:
 Dovezile și declarațiile făcute în sursă pot fi verificate față de alte surse de încredere?
 Face sursa afirmații sau observații care sunt în mod evident false sau inexacte?
 Sursa prezintă selectiv doar o parte a problemei?
 Lipsesc sursei dovezi sau informații esențiale?

 Relevanță – cât de relevantî e sursa ?

Pentru a decide dacă sursele tale sunt relevante, poți adresa următoarele întrebări:
 Este sursa suficient de recentă pentru a reflecta dezbaterile și argumentele actuale?
 Evoluțiile recente au făcut ca unele dovezi sau metode conținute în sursă să fie depășite?
În disciplinele STEM+M (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică și Medicină/Științele
sănătății), cunoștințele se schimbă rapid datorită dezvoltărilor tehnologice și de cercetare, de
aceea este important să folosim cele mai recente surse.
În alte discipline, precum Filosofie sau Istorie, sursele pot fi relevante chiar dacă au fost
publicate inițial cu decenii sau secole mai devreme. În astfel de discipline, este important să se
facă distincția între argumentele și metodele actuale, pe de o parte, și argumentele, dovezile și
metodele istorice, pe de altă parte.
 Sursa te ajută să îți răspunzi la întrebare?
 Sursa contribuie la înțelegerea ta asupra subiectului?
 Contextul sursei (de exemplu, cultura sau locația în care a fost produsă) este relevant
pentru întrebarea ta?
 Sunt definițiile, metodele și interpretările adecvate disciplinei tale?

 Credibilitate – care sunt calitătile și afilierea autorului?

Pentru a fi de încredere, autorul unei surse ar trebui să aibă cunoștințele și autoritatea
corespunzătoare pentru a vorbi despre o problemă. Aceasta înseamnă că autorul are experiența în
domeniul relevant de cunoștințe, inclusiv calificările și afilierea corespunzătoare .

4
Calificările relevante pentru subiect pot ajuta la identificarea dacă autorul este un expert în
domeniu, un entuziast amator sau cineva fără studii anterioare și fără cunoștințe de specialitate a
subiectului.
Dacă autorul este un expert, conștient de evoluțiile actuale și de metodele adecvate, este probabil
ca informațiile să fie de înaltă calitate. Dacă, pe de altă parte, autorul este cineva cu cunoștințe de
bază asupra subiectului, informațiile pot conține un amestec de conținut și metode plauzibile, dar
și viciate și, prin urmare, pot fi mai puțin de încredere.
Pentru a examina calificarea autorului, poți adresa următoarele întrebări:
 Ce expertiză are autorul în domeniul de cunoaștere relevant?
 Ce acreditări (diplomă universitară, recunoaștere de către colegi) are autorul?
 A scris autorul alte lucrări care au fost revizuite de experți în domeniu?
 Este autorul un entuziast amator a cărui activitate se găsește doar în rețelele de
socializare, postări de discuții sau bloguri?
Afilierea se referă la legătura autorului și/sau editorului cu anumite instituții sau grupuri de
interese.
Cunoașterea apartenenței autorului te poate ajuta să iei o decizie cu privire la fiabilitatea sursei.
Mulți autori au interese politice sau comerciale puternice, care le influențează puternic opera.
Alții, cum ar fi instituțiile de știri false și site-urile clickbait, fabrică sau modifică în mod
deliberat fapte pentru a distra, deruta sau induce în eroare cititorii lor.
Pentru a pune la îndoială afilierea surselor tale, ia în considerare următoarele întrebări:
 Ce apartenență are autorul? Poate afecta fiabilitatea sursei?
 Unde a fost publicată sursa? Este editorul de încredere?
 Este autorul, site-ul sau jurnalul conectat la o corporație sau organizație cu o agendă
puternică relevantă pentru subiect?
3. Identificarea argumentelor.
Argumentele pot fi găsite peste tot. Ori de câte ori cineva încearcă să arate că ceva este adevărat
sau să convingă pe altcineva să fie de acord cu el, poți identifica un argument. Ca student, vei
descoperi că abilitatea de a identifica argumente este una dintre cele mai utile abilități de gândire
critică.
A fi capabil să identifici argumentele este o parte importantă a gândirii critice. Îți permite să
înțelegi modul în care oamenii își structurează gândirea și pregătește terenul pentru analiză și
evaluare, astfel încât să poți formula un argument propriu.
Ce este un argument?
Un argument este orice afirmație sau afirmație susținută de motive. Argumentele variază de la
destul de simple (de ex. „Ar trebui să aduci o umbrelă, pentru că se pare că ar putea ploua”) până

5
la foarte complexe (de exemplu, un argument pentru schimbarea legii sau introducerea unei noi
teorii științifice).
Argumentele pot fi găsite peste tot. Ori de câte ori cineva încearcă să arate că ceva este adevărat,
să prezinte un punct de vedere sau să convingă pe altcineva să fie de acord cu el, poți identifica
un argument. Posturile de știri, rețelele sociale și sursele academice sunt pline de argumente care
concurează pentru atenție și influență.
Pentru a reuși la universitate, va trebui să identifici argumentele academice prezentate de
savanți. Un argument academic urmează convențiile disciplinei relevante și poate fi numit, de
asemenea , poziție , punct principal , dispută sau revendicare centrală .
 Din ce este făcut un argument ?
Un argument simplu prezintă o afirmație (de exemplu, „Ar trebui să aduci o umbrelă”) susținută
de motive (de exemplu, „pentru că este probabil să plouă”).
Motiv: este posibil să plouă
Revendicare: ar trebui să aduci o umbrelă
Argumentele puternice sunt susținute de motive care se bazează pe dovezi relevante și de
încredere . În exemplul nostru, dovezile sunt o hartă radar de pe site-ul Biroului de Meteorologie,
care arată un front de furtună care se apropie.
Argumentul 1
Dovezi: se apropie furtuna pe harta radar
Motiv: este posibil să plouă
Revendicare: ar trebui să aduci o umbrelă
Scenariile din lumea reală implică de obicei tratarea mai multor argumente concurente cu
propriile afirmații, motive și dovezi. Imaginează-ți că prietenul tău prezintă un argument opus
(contra-argument ) care spune cam așa:
Argumentul 2 (contra argument)
Dovezi: o simt în oase
Motiv: norii se vor limpezi
Afirmație: nu-ți face griji pentru o umbrelă
Pentru a rezolva cele două argumente opuse, va trebui să le evaluezi și să dezvolți un argument
central sau principal care să susțină afirmațiile pe care le crezi că sunt valide și să ofere o
respingere a afirmațiilor pe care le consideri invalide.

6
În exemplul nostru, argumentul 2 este cel mai slab și putem oferi o respingere ușoară a afirmației
sale principale:
Respingerea argumentului 2
Dovezi: ai menționat că ai simțit asta în oase de zece ori în această lună și ai greșit de fiecare
dată
Motiv: prognoza meteo bazată pe oase nu este de încredere
Afirmație: nu ar trebui să am încredere în sfatul tău
 Ce este un argument academic ?
Argumentele academice sunt mai formale și mai temeinice decât argumentele folosite în
conversațiile de zi cu zi și în mass-media. Ele sunt prezentate într-un limbaj academic formal,
includ cele mai bune dovezi actualizate și folosesc un raționament explicit pentru a-și susține
afirmațiile.
Argumentele academice sunt de obicei mai complexe decât argumentele de zi cu zi. Ei iau în
considerare cererile și cererile reconvenționale relevante, precum și o gamă largă de motive
susținute de probe. Acest lucru înseamnă adesea că acestea includ răspunsuri la argumentele și
contraargumentele altor academicieni, fiecare cu propriul său set de motive și dovezi în susținere.
Dovezile din argumentele academice pot fi destul de extinse și, de obicei, se bazează pe cercetări
și pe o serie de surse de încredere și relevante.
 Care sunt cele mai bune strategii pentru identificarea unui argument ?
Strategia 1: Găsește un rezumat al argumentului
Autorii își rezumă adesea argumentele pentru a-și ajuta cititorii, mai ales că unele argumente pot
lua forma unor articole lungi sau cărți cu câteva sute de pagini.
În sursele academice, rezumatele argumentelor pot fi găsite în rezumat, precum și în introducere
și concluzie sau discuție. Rezumatul argumentului este exprimat ca punct principal, concluzie
sau mesaj de luat acasă pentru cititor.
În sursele non-academice, căutați rezumatul la început sau la încheiere. Rapoartele includ adesea
rezumate executive care oferă o privire de ansamblu asupra punctului sau argumentului principal.
Următoarele expresii indică adesea un rezumat al argumentului:
„... susțin că...” sau „... susținem că...”
„... poziţia noastră este că...”
„... în concluzie …” sau „... concluzionăm că …”
„... principalul aspect pe care îl facem este că...”
„… prin urmare… [declarația finală]”

7
Strategia 2: Identificați poziția autorului
Dacă un argument nu este expus sau rezumat în mod explicit, poate fi necesar să te gândești cu
atenție la ce poziție o susține în mod implicit autorul . Pentru a clarifica argumentele implicite,
întreba-te:
 Care este principalul punct sau afirmația cu care autorul vrea să fiu de acord?
 Ce motiv(e) oferă autorul pentru a mă convinge să fiu de acord cu ele?
 Ce dovezi oferă autorul pentru a-și susține poziția sau motivele?
Strategia 3: Rezumi argumentul în 1-2 propoziții
O strategie bună pentru a te asigura că ai identificat argumentul este să îl rezumi în propriile
cuvinte. Scrierea de scurte rezumate sau parafraze te va ajuta să îți dezvolți propria înțelegere a
ideilor exprimate în argumente.
Dacă nu poți rezuma argumentul principal în mod clar și concis în propriile cuvinte, înseamnă
adesea că nu îl înțelegi pe deplin. Poate fi necesar să citești sursa mai atent sau să o analizezi în
detaliu pentru a obține o imagine mai clară.

4. Analizeaza sursele și argumentele.

A analiza ceva înseamnă a-l examina în detaliu, a-l explica și a-l interpreta. În scopul gândirii
critice, trebuie să fii capabil să examinați sursele, argumentele, teoriile și procesele și să explici
cum funcționează acestea. O analiză bună implică, de asemenea, examinarea, interpretarea și
explicarea interacțiunii dintre dovezi, raționamente, presupuneri, metodologii, afirmații și
argumente.
Ce înseamnă să analizezi ceva?
A analiza ceva înseamnă a-l examina în detaliu, a-l explica și a-l interpreta. Analizarea surselor
înseamnă examinarea componentelor lor, cum ar fi argumentele, afirmațiile, motivele, metodele
și dovezile, și explicarea modului în care lucrează împreună pentru a aduce un punct sau un
argument.
În contextul gândirii critice, analiza este un pas preliminar cheie înainte de evaluare. O analiză
bună asigură că evaluarea ta se bazează pe dovezi și înțelegere, mai degrabă decât pe primele
impresii sau raționamente superficiale.
Stăpânirea analizei te va ajuta să înțelegi mai bine modul în care autorii surselor tale abordează
problemele, utilizează dovezi și formulează argumente. De asemenea, te va ajuta să identifici
tendințe, modele și lacune în sursele tale sau în cercetările curente.
 Cum începi analiza ?

8
 Pentru a efectua o analiză, trebuie să interogezi o sursă, o teorie sau un proces din perspective
diferite, până când poți explica modul în care părțile lor funcționează împreună și cum o
sursă, teorie sau proces este conectată la altele într-un context mai larg.
De exemplu, pentru a analiza o nouă metodă de extragere a ADN-ului din celulele vegetale,
va trebui să identifici diferiții pași ai procesului și, de asemenea, să înțelegi de ce sunt luate și
cum contribuie la rezultat.
Alternativ, dacă analizezi un articol academic, va trebui să înțelegi cum autorii își justifică și
dezvoltă argumentul și cum structurează dovezile și raționamentul pentru a-și exprima
punctul de vedere.
Pentru a-ți îmbunătăți analiza, iei în considerare crearea propriului rezumat sau note. Ele te
vor ajuta să-ți dezvolți propria perspectivă asupra modului în care părțile se potrivesc în
imaginea de ansamblu și să-ți menții propria claritate de gândire.
 Analiza surselor, argumentelor, metodologiilor, dovezilor (subiect separat)

 Ce instrumente analitice poți folosi ?

Dacă analizezi argumente complexe sau surse multiple, iei în considerare utilizarea unor
instrumente precum o matrice analitică sau o hartă mentală. Dacă proiectul tău necesită să
analizezi un număr mare de surse sau dovezi extinse, iei în considerare instrumente analitice
precum NVivo .
Matrice analitică
O matrice analitică poate fi un instrument util pentru organizarea analizei. Funcționează ca o
grilă pentru a aduna note și a examina părțile surselor tale într-un mod mai sistematic.
Harta mintii
O hartă mentală este o schiță vizuală bazată pe un subiect sau o problemă centrală. O hartă
mentală te poate ajuta să-ți organizezi analiza vizual și să te împiedice să te pierzi în detalii.
 Cum îți comunici analiza ?
Când o sarcină îți cere să „analizezi în mod critic” informațiile, trebuie să faci mai mult decât să
o desctriere sau un rezumat. Comunicarea analizei tale necesită o combinație de descriere ȘI
interpretare critică .
În practică, aceasta înseamnă să-ți creezi propriul argument care să-ți comunici propriile
concluzii pe baza întrebărilor tale analitice și a evaluării argumentelor, dovezilor sau
metodologiilor. Procesul de sinteză a argumentelor este ocazia ta de a demonstra cât de riguros ai
analizat problema și cât de bine ai sintetizat observațiile și concluziile.
5. Evaluează argumentele altora.

9
Evaluarea ar trebui să ia în considerare și să explice punctele forte și punctele slabe relative ale
surselor tale și argumentele pe care le prezintă. Trebuie să fii capabil să evaluezi argumentele,
afirmațiile care susțin acele argumente, dovezile care susțin acele afirmații și raționamentul care
le leagă pe toate.
Ce este o evaluare?
Când evaluezi sursele și argumentele, judeci calitatea, valoarea sau semnificația acestora. Iei în
considerare punctele forte și limitările lor în ceea ce privește examinarea pe care o efectuezi sau
un anumit context.
Evaluarea presupune să pui întrebări precum:
 Care sunt punctele forte și limitările sursei sau argumentului?
 Cât de bine sunt susținute afirmațiile de motive și dovezi?
 Ce afirmații necesită investigații suplimentare?
 Cum se compară calitatea unei surse sau a unui argument cu altele care abordează un
subiect similar?
 Ce contribuție la cunoaștere are?
 Care este evaluarea ta generală a sursei sau a argumentului?
Evaluarea este susținută de analiză . Analiza îți permite să-ți împarți sursele în părțile lor
componente și să vezi cum funcționează. Evaluează apoi părțile componente, precum și întreaga
sursă și evaluează calitatea, valoarea sau semnificația acestora. Fără analiză, evaluarea poate
deveni cu ușurință părtinitoare sau eronată .
Abilitatea de a evalua este o abilitate cheie de gândire critică. Evaluarea argumentelor prezentate
de alții îți va îmbunătăți propria gândire critică și-ți va permite să dezvolți argumente mai
puternice și mai rafinate.
6. Creează-ți propriile argumente.
Crearea argumentelor constă în reunirea probelor, raționamentelor și afirmațiilor și în dezvoltarea
propriei afirmații principale. Crearea argumentelor se mai numește sinteză, ceea ce înseamnă „a
pune lucrurile împreună”. Când creezi argumente, aduni informațiile din analiza și evaluarea ta
De asemenea, iei în considerare modul în care gândirea ta critică s-ar putea aplica în context mai
larg și ce perspective și perspective noi aduce aceasta.
Crearea argumentelor constă în reunirea probelor, raționamentelor și afirmațiilor și în dezvoltarea
propriei afirmații principale. Este unul dintre cele mai provocatoare – și, de asemenea, incitante –
aspecte ale gândirii critice.
Crearea argumentelor se bazează pe sinteză , ceea ce înseamnă „a pune lucrurile împreună”.
Acest lucru se datorează faptului că argumentele trebuie să reunească perspectivele din analiza și
evaluarea altor surse, precum și propria gândire și idei.

10
Sinteza este un act creativ care îți provoacă și-ți îmbunătățește gândirea critică. Îți cere să iei în
considerare ceea ce au argumentat alții cu privire la subiectul tău și să incluzi nu numai dovezile
și afirmațiile care susțin argumentul tău, ci și opinii opuse și diferite.
Ce face un argument bun?
Un argument sau o sinteză bună ar trebui să aibă următoarele șase caracteristici:
 o afirmație sau un argument principal clar formulat
 structură logică care leagă cererea ta principală cu alte revendicări și cereri
reconvenționale formulate în argumentul tău
 dovezi care susțin afirmațiile formulate în revendicarea sau argumentul tău principal
 raționament clar care leagă dovezile și pretențiile (inclusiv cererile reconvenționale)
formulate în argumentul tău
 raționament care arată că ți-ai analizat și evaluat sursele
 scriere clară care demonstrează cititorilor tăi că argumentul tău este bine cercetat, logic,
echilibrat și convingător.
 Cum dezvolt un argument?
Următorii patru pași te vor ajuta să construiești argumente:
1. Formulează cererea ta principală . Poți începe prin a redacta o revendicare, o ipoteză sau
o poziție cu privire la o problemă. Acest lucru se poate baza pe instrucțiuni dintr-o sarcină
de evaluare, pe constatările dintr-un experiment sau pe analiza ta asupra afirmațiilor
făcute de autori în sursele tale.
2. Reunește motivele și dovezile tale . Ar trebui să iei în considerare motivele și dovezile
care susțin cererea ta principală, precum și cele împotriva acesteia. Pentru a face acest
lucru, va trebui să dezvolți o sinteză a modului în care afirmația ta principală se potrivește
cu alte perspective, afirmații, motive și dovezi.
3. Structurează-ți argumentul . Stabilește temele cheie și afirmațiile de susținere în jurul
cărora se învârte revendicarea ta principală. Apoi determină fiecare linie de raționament
și structura ei. Acest proces poate semăna cu punerea la cap a unui puzzle, deoarece va
trebui să reunești dovezi, motive și afirmații pentru a crea un argument logic și coerent.
4. Testează și îmbunătățește-ți revendicarea ta principală . După ce ți-ai structurat și redactat
argumentul, este important să te asiguri că abordează diferite perspective asupra
întrebării, problemei. Apoi faci un pas înapoi și iei în considerare modul în care gândirea
ta s-ar putea aplica într-un context mai larg.
Exemple de abilități, mentalități și practici de gândire critică
Mai jos sunt patru exemple de abilități, mentalități și practici de gândire critică. Aceasta nu este
în niciun caz o listă exhaustivă a tuturor abilităților de gândire critică, deoarece abilitățile pe care
le utilizezi vor depinde de contextul tau specific.

11
Abilitati de chestionare
Cum aplic abilitățile de a pune întrebări?
Pun la îndoială relevanța și fiabilitatea a ceea ce aud, citesc sau văd.
Pun la îndoială autoritatea și scopul a ceea ce aud, citesc sau văd.
Cum aplic o mentalitate întrebătoare?
Sunt curios.
Caut mereu adevărul, mai degrabă decât să accept lucrurile fără să pun întrebări.
Cum arată o întrebare bună în practică?
Un student citește o lucrare academică și decide că este potrivit să o includă în eseul său,
deoarece aceasta a fost publicată recent de un expert în acel domeniu specific, iar constatările
autorului au fost generate prin metoda cea mai fiabilă.
O persoană citește editorialul unui articol de ziar și își dă seama că autorul nu este un expert în
domeniu și că argumentele pe care le prezintă sunt menite să convingă cititorul să voteze pentru
(sau împotriva) unui anumit partid politic.
Un dietetician își sfătuiește pacientul împotriva sfaturilor pe care pacientul le-a citit pe internet
care afirmă beneficiile ciocolatei calde, deoarece dieteticianul recunoaște că cercetarea a fost
efectuată de un producător de produse de cofetărie.
Abilitati analitice
Cum aplic abilitățile analitice?
Examinez cu atenție ideile și informațiile.
Consider sistematic toate aspectele unei probleme și privesc fiecare element în contextul său mai
larg.
Cum aplic o mentalitate analitică?
Fac conexiuni între idei.
Cum arată analiza în practică?
Un student descompune un film în scenele sale și compară alegerile pe care le-a făcut regizorul
cu o varietate de teorii consacrate de filmare și literatură de științe sociale pentru a discuta despre
modul în care filmul face un comentariu social asupra unei probleme contemporane.
O persoană urmărește un editorial de știri și compară fiecare afirmație pe care o face jurnalistul
cu dovezile generate de organizații non-profit, care își declară clar agenda pentru a oferi date
exacte despre schimbările climatice.

12
Un epidemiolog colectează toate datele sondajului privind comportamentele în timpul unei
pandemii și compară fiecare model de comportament cu răspândirea bolii în diferite zone.

Abilitati de evaluare

Cum aplic abilitățile de evaluare?

Recunosc (și evit) defectele de raționament.

Consider ce este implicat în ceea ce văd, aud și citesc.

Cum aplic o mentalitate de evaluare?

Compar diferite puncte de vedere și argumente și le subliniez punctele forte și punctele slabe.

Cum arată evaluarea în practică?

Un student care scrie un eseu persuasiv verifică că a prezentat partea opusă a argumentului său și
găsește dovezi bine motivate pentru a-și schimba punctul de vedere și a-și rescrie eseul.

Când ascultă răspunsul unui comentator radio la diversitatea de gen la locul de muncă, o
persoană își dă seama că comentatorul îl critică pe susținătorul politicii și nu îi abordează
niciodată argumentul.

Un cercetător în psihologie colectează date de la sute de participanți pentru a-și dovedi ipoteza
despre corelația dintre violența cu arme și jocurile video, dar după procesarea datelor, constată că
ipoteza lor a fost respinsă. Cercetătorul dezvăluie apoi că ipoteza lor nu a fost susținută de datele
dintr-un jurnal academic respectat.

Abilitati de sinteza

Cum aplic abilitățile de sinteză?

Folosesc logica și rațiunea pentru a-mi formula concluziile și argumentele.

Folosesc dovezi solide, bazate pe analiză și evaluare, pentru a-mi susține concluziile.

Cum aplic o mentalitate de sinteză?

Iau în considerare imaginea de ansamblu sau contextul și folosesc dovezi și motive puternice
pentru a-mi formula concluziile, deciziile, judecățile și argumentele.

Cum arată sinteza în practică?

Un student efectuează o analiză a literaturii de specialitate comparând argumentele pro și

împotriva morții asistate la pacienții cu boli terminale. Ei dezvoltă argumentul că politica la nivel

13
federal este necesară și leagă în mod logic argumentul lor cu mai multe lucrări academice recente
și rapoarte guvernamentale de încredere.

Un părinte alege să-și vaccineze copilul împotriva COVID-19 după ce a citit despre beneficiile și
riscurile într-un articol scris de un imunolog bine respectat și după ce a discutat decizia cu
medicul generalist.

Un inginer mecanic provoacă abordarea supervizorului său cu privire la proiectarea unui

dispozitiv medical, oferind un rezumat al datelor experimentale pe care le-au colectat.

Erori în argumentare: părtinire și raționament (bias-uri)

Când ne angajăm cu argumente, uneori luăm scurtături care ne pot submina gândirea critică.

 O comandă rapidă la care trebuie să fii atent este folosirea aceluiași raționament pentru
argumente care arată similare. Dacă un argument seamănă foarte mult cu altul pe care
tocmai l-ai evaluat, este tentant să economisești timp folosind din nou aceeași abordare.
 O altă scurtătură potențial înșelătoare este să te bazezi pe intuiție sau sentimente. Dacă
ești de acord cu ceva, probabil că „simți” că este un argument bun. De asemenea, dacă nu
ești de acord, probabil „simți” că argumentul este greșit sau incorect.

Scurtăturile în gândire și simțire îți pot accelera analiza și evaluarea, dar îți și pot submina
gândirea critică. Te poți pierde în erori de raționament, dovezi slabe sau presupuneri nefondate.

Astfel de comenzi rapide se pot transforma cu ușurință în părtinire și raționament slab. Atât
prejudecățile, cât și raționamentul slab sunt erori în gândire și argumentare.

Deoarece prejudecățile și raționamentul slab pot arăta ca scurtături pentru „a simți”, este esențial
să le recunoțti. Ele sunt adesea folosite pentru a crea coeziune în grupurile sociale, dar și pentru a
deruta sau a răspândi dezinformarea. De exemplu, membrii grupului A pot împărtăși un
argument nefondat că sunt mai buni decât grupul B, pentru a-i face pe membrii grupului A să se
simtă bine că fac parte dintr-un astfel de grup. Un alt exemplu este dezinformarea, care poate fi
răspândită pe scară largă pe internet pentru că „se simte” și pare un argument bun, deși
raționamentul său este greșit.

Ce este o părtinire și cum să o evaluăm?

Prejudecățile sunt percepții și judecăți făcute de mintea umană și pot fi adesea baza pentru erori
în raționamentul nostru. Ele se pot baza pe sex, rasă, gen, vârstă, convingeri sau politică și pot
influența modul în care sunt culese informațiile sau sunt emise judecăți.

Recunoașterea părtinirii te va ajuta să evaluezi motivele persoanei care a creat argumentul. În

multe cazuri, este posibil să nu fie conștienți de părtinirile lor. Cu toate acestea, dacă au o agendă
specifică, s-ar putea să-și construiască în mod deliberat argumentul dintr-o poziție părtinitoare.
Odată ce ești conștient de orice părtinire într-o dispută, este mai probabil să identifici argumente,
afirmații și dovezi care au fost denaturate sau ignorate.

14
Aici sunt cateva exemple:

1. Prejudecata de confirmare

Aceasta este tendința de a căuta informații, dovezi și opinii care confirmă credințe preexistente.

Când evaluezi un argument întreabă-te:

Se bazează acest argument pe dovezi și raționamente bune?

Afirmațiile se bazează pe toate părțile argumentului sau se bazează doar pe o anumită parte?

Este contraargumentul, care ar putea respinge argumentul, exclus sau ignorat?

2. Părtinire de consens

Aceasta este tendința de a crede ceea ce cred alții sau de a face ceea ce fac ei, doar pentru că alți
oameni gândesc sau fac asta. Uneori se numește prejudecata sau eroarea „bandwagon”.

Când evaluezi un argument întreabă-te:

Argumentul se bazează pe consens ca sursă de dovezi?

Argumentul oferă motive pentru consens?

Argumentul care sugerează că punctul tău de vedere nu este valid sau este inferior dacă nu ești
de acord cu consensul fără a oferi motive și dovezi credibile?

Ce este raționamentul slab și cum să îl evaluăm?

Argumentele, afirmațiile, motivele și probele sunt ținute împreună prin logică. Evaluarea
structurii logice a unui argument asigură că acesta nu se bazează pe modele greșite de
raționament. Modelele greșite de raționament, cunoscute în mod obișnuit ca erori logice, indică
un argument slab sau invalid.

Înțelegerea erorilor logice comune te poate ajuta să identificici argumentele slabe, precum și să
îți îmbunătățești propriile abilități de argumentare. Următoarele sunt câteva exemple de erori și o
explicație a motivului pentru care acestea reprezintă un raționament slab.

1. Ad hominem

Atacarea unei persoane este uneori denumită „eșecul ad hominem” ( ad hominem înseamnă „față
de persoană” în latină). Acesta este un defect de raționament, deoarece se bazează pe insultarea
sau discreditarea persoanei care argumentează, mai degrabă decât pe furnizarea de motive sau
obiecții împotriva argumentului prezentat.

15
Când evaluezi un argument întreabă-te:

Dovezile, motivele și obiecțiile folosite pentru a se opune argumentului inițial se bazează doar pe
o judecată a caracteristicilor personale sau a defectelor autorului?

Contraargumentul se opune argumentului inițial prin furnizarea de dovezi și raționamente

relevante sau atacă autorul fără a se implica cu argumentul, raționamentul sau dovezile?

2. Creșterea fricii de o reacție în lanț

Această formă de defect de raționament susține că o serie de evenimente vor avea loc ca urmare
a unui argument inițial sau a unui curs de acțiune și că va duce la un rezultat dezastruos. Această
eroare folosește emoțiile și comenzile rapide în raționament pentru a crea frică. Nu oferă o
justificare pentru lanțul de evenimente și susține că primul eveniment ar trebui prevenit cu orice
preț pentru a evita rezultatul dezastruos.

Când evaluezi un argument întreabă-te:

Este argumentul care susține că un curs de acțiune va duce la rezultate nedorite în viitor?

Sunt furnizate motive pentru fiecare eveniment de-a lungul căii cauzale?

Argumentul insistă că evenimentele ulterioare vor avea loc fără a oferi un motiv clar?

3. Sugerând că există două opțiuni

Aceasta se mai numește și dihotomie falsă, dilemă falsă și fie/sau eroare. Această eroare
prezintă două opțiuni ca și cum ar fi singurele opțiuni. Procedând astfel, alte opțiuni sunt
ignorate, iar publicul se simte obligat să aleagă între două extreme.

Când evaluezi un argument întreabă-te:

Sunt prezentate toate opțiunile posibile?

Dacă sunt prezentate doar două opțiuni, este ignorat un posibil compromis între cele două
opțiuni?

4. Simplificarea excesivă sau denaturarea unui argument

Aceasta este adesea numită „eșecul omului de paie”, deoarece atunci când un argument este
simplificat excesiv sau denaturat, acesta devine ceva care nu poate rezista controlului și este ușor
demontat sau respins. Denaturează argumentul altcuiva într-un mod reductiv pentru a face să
pară că argumentul nu este credibil. Acest lucru poate implica exagerarea poziției unui adversar,

16
concentrarea doar pe cea mai slabă linie de raționament a acestuia sau respingerea a ceva care
nici măcar nu a fost declarat.

Când evaluezi un argument întreabă-te:

Valoarea argumentului altcuiva este subestimată sau ignorată?

Sunt exagerate limitele argumentului altcuiva?

Argumentul se concentrează doar pe limitările argumentului altcuiva?

Argumentul respinge ceva care nici măcar nu a fost afirmat în celălalt argument?

17