Programul economic al lui Biden si al Democratilor se bazeaza pe cresterea substantiala a

cheltuielilor cu infrastructura, educatia si sanatatea care, in pofida cresterii taxelor, ar duce la o

crestere a deficitului cu 2.000 de miliarde de dolari. Acest program a alimentat asteptarile
inflationiste ale investitorilor, motiv pentru care randamentele titlurilor de stat americane au inceput
sa creasca in asteptarea unei victorii totale a Democratilor. Asteptarile erau ca, un astfel de rezultat,
ar fi urmat sa aiba un impact pozitiv si asupra burselor, in conditiile in care o parte dintre firmele
listate ar fi beneficiat de proiectele de infrastructura sustinute cu bani publici precum si de
proiectele care vizeaza energia verde. In egala masura, marile companii petroliere ar fi fost
dezavantajate. In acelasi timp, Biden s-a angajat sa readuca SUA in randul organizatiilor si
acordurilor economice  si politice internationale din care presedintele Trump a facut pasi inapoi pe
perioada mandatului sau. Cu toate acestea, nu exista semne clare ca raportarea la China va fi cu
mult mai diferita decat a presedintelui Trump, dar e posibil sa vedem totusi declaratii si actiuni mai
putin contondente. Pentru establishment-ul american, indiferent de culoare politica, China e
considerat a fi un concurent periculos, de neignorat.

Insa realitatea este ca, in noua configuratie, niciun presedinte nu isi va vedea intentiile materializate
100% si de aici ar trebui pornita discutia. In primul rand, este de remarcat faptul ca nici macar
investitorii nu se pot inca hotara in legatura cu oportunitatile pe care o astfel de configuratie politica
le va oferi, avand in vedere sicanarea permanenta a planurilor presedintelui de catre una dintre
camerele aflate in opozitie. Bursele stau marturie. Daca initial interpretarea era ca un executiv si
legislativ monocolor, si mai ales Democrat, ar fi fost favorabil burselor, dupa o initiala dezamagire,
ideea care a inceput sa capete tractiune in radnul unei parti a investitorilor este ca o opozitie
constanta intre presedinte si una dintre Camere i-ar face sa interfereze mai putin cu mediul de
afaceri. Ceea ce ar fi benefic… Si totusi, avand in vedere cele de mai sus, o eventuala victorie a lui
Biden ar putea duce la o serie de evolutii chiar si in situatia in care programul sau va fi pus in opera
doar partial din cauza opozitiei Senatului. O politica fiscala atat de stimulatoare, chiar si
implementata partial, ar putea duce la presiuni in directia unui dolar mai slab. In acelasi timp,
bursele americane ar putea beneficia de pe urma politicilor fiscale si , la pachet cu cele europene, de
scaderea simtitoare a sanselor unui razboi commercial cu UE. Mai este demn de remarcat faptul ca
perspectiva unui presedinte Democrat si unui Senat Republican a fost si probabil va ramane
benefica pentru actiunile marilor companii tehnologice. Planurile Democratilor de introduce o
legislatie mai restrictiva in ce priveste big-tech urile fiind contrapuse acum opozitiei Republicane.
Pentru pietele emergente, indatorate mai ales in dolari, un dolar mai slab ar trebui sa fie o veste
buna deoarece ar scadea costul datoriei lor. Acest avantaj va fi insa probabil erodat de perspectiva
cresterii dobanzilor in conditiile in care chiar daca primele de risc vor ramane neschimbate, ele se
vor adauga la dobanzi americane in crestere. In final un scenariu extrem precum cel al contestarii
violente a alegerilor in strada are face investitorii sa isi caute, ca de obicei adapost in active sigure
precum aur, bund-uri germane sau pur si simplu cash, fuga lor de pe burse avand un impact negativ
temporar asupra acestora. Pentru tarile din Europa Centrala si de Est, din punct de vedere economic,
principala amenintare era legata de un eventual razboi comerical al UE si SUA care s-ar fi propagat
prin lanturile de furnizare si in economiile din aceasta regiune. In conditiile in care o victorie a lui
Biden ar fi parafata, un astfel de risc are toate sansele sa dispara.