Brainstormingul 

 
Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr
mare de idei, pentru soluționarea unei probleme. Această tehnică a fost propusă de către Alex F.
Osborn care a dezvoltat principiile metodei în cartea sa Applied Imagination (1953). 
Brainstorming-ul sau  ,,furtuna în creier\asaltul de idei” -motivează învățarea elevilor în
sensul că reprezintă formularea a cât mai multor idei legate de rezolvarea unor situații-problemă
conturate sau a unor subiecte propuse de profesor. 
Există patru reguli în brainstorming, menite să stimuleze generarea de noi idei. Rezultatul
aşteptat este o sinergie dinamică, care va mări în mod semnificativ creativitatea grupului. 
*Focalizarea pe cantitate. Ideea este că din cantitate poate rezulta calitate, această regulă
favorizează creativitatea divergentă, dacă ar creşte numărul de idei, ar creşte şi probabilitatea
unei soluţii eficiente pentru problema existentă.  
*Fără critici. Critica în această etapă este descurajată; în loc să se gândească la ce ar fi rău
la acea idee, membrii sunt încurajaţi să se gândească la idei cât mai neobişnuite şi să creeze o
atmosferă constructivă.  
*Ideile trăznite sunt binevenite. Pentru a se obţine o listă bună şi lungă de idei, ideile
neobişnuite sunt binevenite întrucât ele ar putea inspira soluţii mai bune decât ideile obişnuite, de
asemenea ele pot crea noi perspective sau diminua prejudecăţile.  
*Combină şi îmbunătăţeşte ideile. Ideile bune pot fi combinate pentru a obţine o idee
foarte bună, după cum sugerează şi sloganul "1+1=3". Această abordare conduce la idei mai
bune şi complete decât lucrul individual şi se crede că stimularea ideilor se face prin asociere. 
ETAPE: 
1. se alege tema, se anunţă sarcina de lucru, se împarte clasa pe grupuri de maxim 10
elevi; 
2. se solicită exprimarea tuturor ideilor, chiar şi a celor mai trăsnite, fără cenzură,
prinfraze scurte, concrete, pentru rezolvarea situaţiei problemă anunţate; producerea de idei
funcţionează după principiul cantitatea generează calitatea; 
3. nimeni nu are voie să critice, să râdă, să ironizeze ideile celorlalţi; în schimb se pot
prelua, completa, reformula ideile exprimate de ceilalţi, se pot face analogii şi asociaţii de idei; 
4. toate ideile sunt notate pe tablă; 
5. se lasă o pauză de limpezire a gândurilor, de la 15 minute pentru ordonarea ideilor
până la emiterea ideii finale şi rezolvarea problemei; 
6. se reiau pe rând toate ideile emise şi se găsesc criterii de grupare a lor, pe categorii,
simboluri, cuvinte cheie; 
7. se selectează ideile originale, sau cele mai aproape de soluţionarea problemei expuse,
se evidenţiază argumentele şi contra-argumentele, riscurile legate de alegerea unei soluţii sau
alta; 
8. se afişează ideile rezultate de la fiecare într-o formă cât mai variată şi originală:
cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene, joc de rol, versuri, pentru a le face cunoscute
celorlalţi; 
9. se alege soluţia finală pentru problema anunţată. 
Avantajele metodei: 
 Elevii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei; 
 Se dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât
mai originale; 
 Se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii; 
 Este stimulată participarea tuturor elevilorla activitatea de producere a ideilor,
chiar şi a celor mai timizi; 
 Este stimulată căutarea soluţiei optime prin alegerea din mai multe variante
posibile.