intaia dimineata

O sa incep primul post de tip jurnal. Incerc sa ma trezesc de fiecare data din
parfumurile din noptii gustate involuntar. Caut tricoul galben aruncat de tine
aseara pe scaun, plin de tutut amestecat cu miros placut de femeie. Nu vreau sa
merg spre bucatarie, am citit recent un studiu facut de cercetatorii britanici in
care ei spuneau sa nu aprinzi imediat cum te trezesti tigara, esti mult mai pasibil
de cancer, de nu stiu ce fel. Briza diminetii fara tine se simte greu. Piesa lui
John Mayer, Vultures, imi da o senzatie placuta de buna dimineata. Numai rezist.
Imi umplu ibricul de cafea pana la refuz. Astept langa aragaz sa nu dea in clocot.
Noaptea am petrecut-o in compania celui mai frumos si sublim sentiment... am
incercat sa alerg prin foc, sa levitez deasupra apei, sa mananc norii... dar nu am
reusit. Am nevoie de mai multe aripi de porumbel, si nu aripi de ceara. Soarele
inca imi face probleme. In varful picioarelor ma misc printre stive de sticle,
scrumiera suprasatura ca sarcina la chimie. Musc dintr-un colt de suflet uitat pe
etajera in baie. Este foarte dulce, si cafea imi pare din ce in ce mai amara... Am
gasit niste petale prin sufragerie si fire de nisip pentru ca te-am lasat sa intrii
incaltata in viata mea. Nu am avut rabdare sa te descopar...
Luna, pe care tocmai am vazut cum a apus, lasand loc luminii brazdate de pasari si
nori, mi-a intarit extremul sentiment de a ma baga la somn sau a ma trezi, nici eu
nu stiu exact ca sunt viu sau sunt nascut din penumbre si priviri golase imbracate
prin taina de gandurile beligerante ascunse sub cearceaf... Nu te-am avut niciodata
langa mine!