Dr.

Cristian Andrei

AM FOST
ODATĂ, CA
NICIODATĂ
Partea întâi:
Pentru un frumos început de viață
 Am fost odată, ca niciodată, că dacă n-aș fi adult, nu aș povesti… Am fost copil, cum ai
fost și tu. Am crezut în povești așa cum şi tu ai crezut. Am plâns și m-am urcat în copaci,
am râs cu poftă și am fost curios.

Introducere Acum sunt medic neuropsihiatru pentru copii şi adolescenți tocmai datorită fascinației pe
care am simțit-o dintotdeauna în fața copilăriei. Stau uneori de-o parte și îi privesc pe cei

despre
mici cum se joaca în parc sau în pauzele de la școală; de fapt e clar că asta  nu este joacă,
ci este lucrul în care cred copiii cel mai mult. Când un copil vrea să alerge mai repede
decât celălalt, ai zice că-și dă sufletul pentru asta și ai face bine să îl iei în serios.

Copilul mic trăiește emoțiile în manieră totală. Pentru el bucuria e o mare sărbătoare, iar

această
supărarea este o mare tragedie; când râde își mișcă tot corpul, iar când plânge urlă. Și
atunci de ce nici eu și nici tu nu ne amintim marile emoții din copilaria mică?

Aceasta este o carte pe care o construiesc pe baze etologiste. Etologia este știința în care
am copilărit; ea se ocupă cu explicarea comportamentelor indivizilor din toate speciile,

carte
iar omul este una dintre aceste specii. Prin etologie am ajuns să confirm ceea ce
înțelesesem încă de pe vremea când eram mic: faptul că este natural să cauți, să domini,
să ai un teritoriu al tău, să te pui pe tine pe primul loc etc. Oamenii au instincte, ca toate
ființele de pe pământ; peste instincte și de multe ori împotriva lor, se stratifică atitudinile
colective ale societății umane. Cu toate astea, instinctele rămân în noi și continuă să ne
reglementeze viața din subterane.

În fiecare capitol al acestei cărți vei găsi o Această carte este fundamentată științific. Fundamentul ei este unul etologist.
întâmplare adevărată din copilăria mea, apoi o
explicație științifică a reacțiilor copilului in acea
situație, apoi instrucțiuni pentru părintele Mai mult decât la oricare altă vârstă, în copilărie instinctele sunt vizibile și îndreptățite:
bun și relaxat care ai vrea sa fii.  unui copil i se acceptă cu ușurință țipetele, lipsa folosirii toaletei, agresiunea, egoismul
etc. Aceste porniri instinctive și reflexe, odată supuse presiunilor din partea educatorilor
din jur, vor fi tot mai puțin vizibile, lăsând impresia că adultul educat nu mai dă prioritate
instinctelor.

Dr. Cristian Andrei

aprilie 2020

Grafica: Ioana Maria Andrei

Capitolul treizecișicinci
cum să nu îți
bați copilul
Plasează-te alături de copil și nu în fața lui, atunci
când ești frustrat, supărat. Acest gest te va ajuta
să nu direcționezi frustrarea ta către el.  camera ei, iar eu rămân încremenit în fața mamei; se uită la seringa spartă, apoi la mine.
Scoate discuțiile importante din casă. Astfel,
dacă ai un reproș important de făcut, el nu va fi
însoțit de manifestări brutale, pentru că nu te afli
într-un spațiu familiar. 
Ocupă-te din timp de problemele personale, de
cuplu sau profesionale, astfel încât să nu ajungi
în fața copilului într-o stare nervoasă.
Dulapul din bucătăria mamei are o culoare verde alburiu, iar sertarele sunt vopsite intr-un
alt verde, ceva mai închis, care te cheamă, așa că soră- mea început să scotocească prin el,
fermecată de papiotele de ață multicolore, amestecate cu nasturi și cuie care zornăie
plăcut într-o cutie de metal, care încă mai miroase a bomboane. Mai sus este un alt șir de
sertare, mai mici și necunoscute. Ce o fi acolo? Eu sunt doar ajutorul, așa că eu trebuie
doar să aduc un scăunel și să îl țin bine, până când "șefa" reușește să se cocoațe pe dulap.
Deschide sertarul... Își bagă nasul în el... Întoarce fața spre mine, luminoasă și sadică: "Ia
uite ce am găsit!" În mâna ei mică se afla o cutie parcă de argint,  care zornăie promițător.
Când să coboare, șefa nu nimerește scăunelul și, până să o anunț că nu e bine, o văd
căzând pe spate. Nu pare să fie speriată, pentru că se ține de cutia de argint, care se
izbește de podea și din ea sar niște chestii argintii și câteva cioburi. "Asta e seringa lu'
Mami, bă!"  Casc ochii și recunosc acel instrument amenințător cu care am fost chinuit
când eram bolnav. Un fior adânc mă străpunge de la piept până în fesa dreaptă. "S-a
spart!”, zice soră-mea, uitându-se pe rând la piesele de metal și la cioburile de sticlă. “Hai
să o punem repede la loc!” - îngaim eu, pentru că nu mai suportam să văd catastrofa
desfăcută în fața mea. Numai ce am reușit să punem la loc cutia argintie în sertarul ei, că
se aude mama urcând scările. Intră, se uită la noi, apoi se duce direct la sertarul cu pricina.
Cum o fi ghicit? De fapt e normal, doar e mama, ea știe tot! Soră-mea fuge repede în
Mi-am amintit cum a scăpat soră-mea și o tulesc pe ușa bucătăriei. Mama vine după mine.
Imi amintesc ce face tata când se ceartă cu mama: pleacă în livadă, să fie singur. Dar
mama aleargă după mine! Mă învârt după tulpina unui măr, iar ea tot după mine. Îmi dau
seama că trebuie să mă bată, așa că mă opresc și vin spre ea, șoptind gâfâit: Bate-mă! Hai,
bate-mă! Ea, desculță, se uită în jur să găsească bățul potrivit, dar mâna ei apucă o tulpină
de buruiană uscată, care i se frânge în mână. Mâna îi cade, moale, se uită la mine și strigă
de aproape: “Nu era seringa mea, Cristiane! Era împrumutată!” Nu prea știu ce înseamnă
“prumutată”, dar o văd pe mama cum se sprijină de trunchiul mărului și plânge
scuturându-se. Nu vreau să o văd așa; pun mâna pe piciorul ei și o rog să mă bată, dar ea
nu poate. Mă țin după ea până în casă, dar ea nu mă bagă în seamă, ci se aruncă pe pat cu
fața în jos, așa că mă duc să lipesc seringa la loc. Off, dacă ar fi din plastic…
Când un copil știe că face o greșeală, el o numește altfel: “Mă-jucam”, “Am-vrut-să-
văd -ce-este” “Ea-a-vrut”… Poate că știe că nu este permis ceea ce tocmai făcea, dar
înăuntrul lui se duce o luptă între două lucruri importante: regula impusă de părinți
și nevoia lui de a învăța. De cele mai multe ori, câștigă cea de-a doua, pentru că este
naturală, o are din naștere.
 Și copilul tău este furios uneori, iar furia lui poate fi suportată cu ușurință de către
tine, pentru că vocea lui este subțirică, mânuțele lui sunt pufoase, expresiile lui sunt
șăgalnice. Dar oare cum se descurcă micuțul cu vocea ta, mâinile tale, gesturile tale
Supărarea ta față de copilul tău trebuie să fie când tu ești furios? Are el cum să nu le ia în serios? Poate el să le oprească? Le
scurtă și pe deplin reversibilă, fără să îi porți pică cunoaște el cauzele? Copilul tău își dorește să te vadă mereu senin la față, mulțumit
zile întregi.   și bine intenționat. 

Uneori este util să stai de vorbă cu copilul, așa Un părinte care se gândește să folosească un obiect contondent (nuia, curea, furtun,
cum stai de vorbă cu un adult care te poate sârmă, urzică etc) pentru a-și pedepsi copilul este un adult care caută satisfacție în
înțelege, făcându-i mărturisiri.  pedeapsă, iar această satisfacție va fi observată de copil, ținută minte și va fi folosită
mai târziu împotriva părintelui sau împotriva altora mai vulnerabili, cum ar fi
animalele sau copiii lui. Alți părinți lovesc copilul peste gură ca să tacă, peste mână
ca să nu mai facă sau cu dosul palmei, ca și cum ar vrea să îl șteargă din fața lor. 

Este posibil ca acest copil să fi venit în viața ta când nu erai pregătit să îl ai, sau este
posibil ca el să nu fie așa cum te așteptai tu, iar asta te determină uneori să îl
privești ca pe o piedică în viața ta, chiar dacă nu o poți recunoaște cu voce tare.
Trebuie să știi că a spune copilului tău că îți pare rău că l-ai născut sau că nu l-ai dorit
poate deveni una dintre cele mai grele traume pentru el, greu de uitat și de
compensat. Rostul nostru de a veni pe lume este fundamentul pe care ne construim
încrederea în sine toată viața și de aceea este bine ca el să fie ca o poveste
frumoasă.

Sunt copii care repetă cu obstinație aceeași greșeală, parcă ar face-o dinadins, iar
asta este o situație enervantă. Lucrul acesta se întâmplă din mai munte cauze
posibile: poate că el este pus de fiecare dată în aceeași situație și este obligat să
aibă același răspuns; poate că acea greșeală îi aduce un beneficiu, cum ar fi atenția
din partea adultului; poate că a înțeles greșit un lucru și îl aplică precum o regulă.
De cele mai multe ori micuțul repetă anumite comportamente enervante pentru că
prin ele cere ceva și încă nu a obținut. 

Capitolul următor, saptamâna următoare :)