La cinci ani, am hotărât ca, atunci când voi fi mare,

să mă fac detectiv de părinţi, adică să fiu angajată de copii să le spionez părinţii.

Aşa îşi începe romanul, Arta e a făuri oameni, Virginia Satir, psihoterapeuta
cunoscută pentru contribuţiile sale inovatoare în terapia familiei. Copilăria Virginiei
Satir a fost marcată de pasiunea pentru cărţi, reuşind la 9 ani să citească toate cărţile din
biblioteca şcolii. Pe langă determinarea acestei fetiţe de numai 9 ani, ceea ce m-a
impresionat a fost că, începând cu vârsta de 5 ani, Virginia este foarte sigură de vocaţia
ei, aceea de „detectiv de părinţi’’. Virginia m-a convins să nu las cartea din mână încă
de la primele pagini, prin metaforele folosite şi limbajul viu şi autentic.
Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime
din ceea ce se întâmplă … Aşa cum un marinar trebuie să ştie că cea mai mare parte a
aisbergului este sub apă – şi viaţa lui depinde de această informaţie – tot aşa, soarta
unei familii depinde de înţelegerea sentimentelor şi a nevoilor care se află ascunse sub
evenimentele de zi cu zi.
Începând cu primele capitole, autoarea vine în ajutorul cititorului şi îl motivează să iasă
din zona lui de confort prin exerciţiile de reflexie propuse. Întrebările sunt puse cu
scopul de a-i aduce mai aproape pe cititori de problemele reale din propria familie.
Detectivul de părinţi şi copii face o descoperire vitală: stima de sine este sursa energiei
personale, iar cultivarea ei în familie este esenţială pentru copilul în formare.
Copilul vine pe lume ca o coală albă de hârtie, iar stima lui de sine, valoarea pe care
şi-o acordă sunt un produs al modului în care îl tratează adulţii.
Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Virginia Satir.

Explorarea psihoterapeutei continuă, oprindu-se asupra celor două entităţi care

formează cuplul sau cum îi denumeşte aceasta, arhitecţii familiei. Comunicarea
autentică, bazată pe explorare, nu pe mituri şi tabuuri e considerat cel mai puternic
ingredient în cadrul familiei, iar apariţia copilului într-un cuplu devine o oportunitate
pentru aceştia să crească şi să devină cât mai autentici. Pe parcursul cărţii, Virginia te
pune faţă în faţă cu o realitate, care nu este tocmai uşor de digerat pentru unii dintre noi.
Nimeni în afară de voi înşivă nu vă poate da ceea ce vă trebuie. Nimeni nu îl poate duce
în spate pe un altul fără ca ambii să devină schilozi.
Cartea prinde viaţă cu fiecare temă exemplificată prin cazuri concrete, desprinse din
experienţa ei ca psihoterapeută, cu fiecare detaliu legat de rănile emoţionale, problemele
ascunse sub preş şi resentimentele înăbuşite prezente în familie. Cu ajutorul cazurilor
prezentate de ea, cititorul se poare regăsi, autoevalua şi de ce nu, reinventa.
Arta de a făuri oameni e o întoarcere la copilul din noi, care e cocoşat de bagaje
emoţionale prăfuite, pe care încearcă să le lase în spate pentru a putea făuri oameni mari
frumoşi. Mai mult, poate fi văzută ca o pledoarie pentru mai multă autencitate,
sensibilitate şi profunzime în relaţiile de orice tip. E ca o prietenă veche, care te ia de
mână, te încurajează şi încearcă să te ghideze în labirintul artei de făuri oameni.