Andrei erban: Numai dac m las a fi vulnerabil, expus, lipsit de aprare, ceva se poate nate!

n preajma lui, ti vine sa taci. Nu rosteste, ci emana cuvintele, le asaza n constelatii si le da o consistenta concreta, de parca le-ai putea atinge cu mna. De fapt, simti ca ntelegi totul, de parca ti-ai reaminti, dar ti se nclesteaza buzele, ca atunci cnd nu mai e nimic de adaugat, fiindca alte cuvinte ar fi de prisos. Aproape ca ti doresti ca omul care a ajuns n 69 n New York, la Centrul de Teatru Ex perimental La MaMa (La MaMa Experimental Theatre Center) si care a studiat n 70 cu Peter Brook, la Paris, iar mai nainte de asta, l -a ntlnit pe Grotowski, sa nu fie asa cum ti se arata. Daca ai gasi n el o strmbatura, i te-ai mpotrivi si te-ai dezlega, i-ai vorbi, l-ai nfrunta. n 99, Asociatia Criticilor de Teatru din Boston i-a oferit premiul Elliot Norton pentru Excelenta (Elliot Norton Award for Sustained Excellence). n acelasi an, Societatea Regizorilor si Coregrafilor din Statele Unite i-au oferit premiul George Abbot, pentru impactul cu care-a pecetluit arta dramatica a secolului XX. Tot atunci, Academia Romna, mpreuna cu Fundatia Romna pentru Arte si Stiinte i-au oferit Premiul pentru Excelenta n Cultura Romna. A montat piese de teatru si opera n 39 de tari, este profesor la Universitatea Columbia si invitat sa nzdraveneasca suflul artistic al studentilor de la universitati precum Harvard, New York School of Drama sau Conservatorul din Paris. Amndoua snt adevarate: si faptul ca snt special si faptul ca snt un nimeni, ti spune Andrei Serban si intri pe nesimtite n pielea idiotului Mskin, iar l umea ti pare absurd de frumoasa, ca aceea pe care-ai trait-o cu siguranta cndva, dar nu mai stii exact cnd. De asta ti vine sa taci. n copilarie dirijati ndracit n fata oglinzii, pe muzica lui Toscaneli. Cum ati ajuns sa va umpleti de temeri, si frici, si nesigurante? Circumstantele care ne fac, din pacate, pe toti, sa pierdem foarte devreme, n adolescenta, ceea ce ni s-a dat natural, n copilarie. Si n cazul meu a fost o conjunctura de elemente iscate din viata familiei mele si din viata din afara, fiindca traiam, fireste, ntr-o societate opresiva. Am devenit, nsa, asa, mai ales pe masura ce m-am trezit la viata din jur. Din cauza ntrebarilor care apareau cu imensa brutalitate n mine! Din cauza ntrebarilor... Precum cine snteti si ce cautati, de fapt, n viata asta? ...Da. Poate suna teoretic, dar nu e ctusi de putin asa.

Foarte trziu am nvatat sa stau n fata ntrebarii

Si-ati gasit un raspuns? Nu, nu! Orice raspuns pe care ncercam sa mi-l dau nu era altceva dect o ncercare de-a ma proteja. Mi-am dat seama ca toate raspunsurile pe care le gasim nu snt altceva dect stratageme de aparare. Nu ajungem niciodata la vreun adevar gasind un raspuns. Dimpotriva! Toate raspunsurile noastre nu snt altceva dect o coaja, un nvelis care ne acopera ca o crusta, crendu-ne iluzia c-am fi mai putin vulnerabili. ncercam sa ne protejam si ne acoperim ca ntr-o armura cu raspunsuri. De fapt, raspunsurile nu snt dect un paleativ! Doar att! De asta nici nu rezista. Fiindca orice raspuns naste o noua ntrebare. Mi-am dat seama trziu n viata ca cel mai valoros lucru posibil e sa am puterea de-a sta n fata ntrebarii. Asta nu va trezeste panica? Mult timp, da, ntrebarile m-au dus spre anxietate si panica. Dar pna la urma am nteles ca daca poti sta fata n fata cu ntrebarea si sa ai rabdare, ceva ti se deschide. Mie mi este foarte greu sa am rabdare fiindca snt extrem de agitat si de nelinistit din fire. Vreau raspunsuri rapide. Vreau sa se ntmple totul acum! Si cnd snt cu actorii fac asa. Ei mi spun: lasa sa se adnceasca personajul n m ine, sa se decanteze. Iar eu zic: Nu! Vreau sa-mi dai tot ce ai n clipa asta! Nu vreau sa astept pna mine! Acum trebuie sa-mi dai! Si-atunci actorul se forteaza sa scoata ceva din el, cnd nca nu este pregatit. n teatru, exact prin asta snt de folos! Nerabdarea mea l ajuta pe actor, l mobilizeaza. Nerabdarea mea fata de mine nsumi, nsa, n viata, functioneaza diferit. Foarte trziu si foarte greu am nvatat asta: sa am rabdare sa stau n fata ntrebarii! Sa nu ma misc din fata ei si sa nu trisez. Cum trisati? Din pacate, de obicei trisez gasind raspunsuri foarte istete, care sa ma pacaleasca pe mine nsumi. mi zic: a, da! Lasa ca ies cu bine din asta. Stiu cum trebuie facut! Iar n felul asta, ma strecor pe lnga mine nsumi, lasnd ntrebarea nerezolvata. De asta zic ca cea mai valoroasa experienta pentru mine e aceea n care stai fata n fata cu ntrebarea. Daca rezisti asta e cel mai important, sa rezisti sa stai n fata ntrebarii fara sa fugi, fara sa i te sustragi, sa rami asa, neavnd un raspuns si sa suferi cu toata fiinta fiindca te gasesti expus, neascuns dupa nici un raspuns-, atunci ntelegi zidul. Asta e! Te gasesti n fata ntrebarii ca n fata unui zid prin care nu poti trece. Daca stai si daca stai si daca stai, ceva se va deschide! Ceva se va ntmpla! Vi s-a ntmplat ceva? Da! Am nteles ca raspunsul ori solutia nu le gasesc eu, nu eu le dau, ci vin din alta parte!

Asta e adevarul! Ultim! Ca nu stim nimic!

V-ati permis vreodata sa ncepeti ceva nepregatit fiind, spernd ca veti intra n rezonanta cu lumea si lumea va va iesi n ntmpinare? Tot ce-am realizat mai valoros n viasa a fost pentru ca m-am deschis ca ceva sa intre. Ce nseamna ca v-ati deschis? Deschiderea aceasta e un fel de-a te goli. Asta le spun si studentilor cu care lucrez. De fapt, asta e tema workshop-urilor pe care le tin, cum a fost cel de la Ipotesti ori de la Mogosoaia. Sa te deschizi nseamna sa uiti tot ceea ce ai nvatat, sa te dezveti de ceea ce crezi ca stii, pentru ca de fapt, nu stim nimic. n jurul noastru e un imens nor al necunoscutului! Asta e adevarul! Ultim! Ca nu stim nimic! A fi deschis e o stare aflata n contrast cu a fi nchis prin raspunsuri, cu a fi plin de ceea ce stii. Asta-i treaba raspunsurilor: sa dea greutate, sa formeze o crusta solida peste nisipurile miscatoare. Atunci cnd cred ca stiu, snt ntr-adevar plin de iluzia ca stiu si nu am nici un loc n mine, unde sa intre altceva. Fiindca snt deja plin de ceea ce stiu! Trebuie sa ma dezvat de ceea ce stiu, sa ma deschid n fata necunoscutului, ca sa primesc surpriza, adica a cel altceva pe care nu l stiam si care nu ar fi putut avea loc n mine, daca nu m-as fi golit. Numai daca ma las a fi vulnerabil, numai daca ma las expus, lipsit de apararea unui raspuns, ceva se poate ntmpla! Altfel, ramn greu si imobil. De asta spun ca cel mai important lucru din viata mea a fost sa nteleg ca numai n fata ntrebarii ceva mi se poate ntmpla. Daca stii deja un raspuns, atunci esti plin de tine si nimic nu mai ncape n fiinta ta, nimic nu te mai poate patrunde si ntepenesti.

De fapt, sntem niste furnici

Ct ati trait stiind raspunsuri? Pai, cam toata viata! Bine, mai mult sau mai putin, fiindca am mai avut diferite crize. Era dezordine n dumneavoastra nainte sa intrati n mnasitrea aceea zen? Era dezordine n mine si nainte, si-a fost dezordine si dupa. Fiindca mnastirea n-a rezolvat nimic mi-a dat doar un gust ca altceva e posibil, ca se poate trai si altfel dect mecanic, automat, cu sabloane, cu clisee, adica asa cum traim noi, n mod normal, viata! Cu siguranta stiati asta deja. O stiam, desigur, dar numai n teorie. Nu o stiam n trup! In trup am simtit-o prin meditatia zen, cnd rami n stare de liniste cu tine nsuti ore si ore n sir, daca poti. Dar aceasta meditatie este numai o pregatire. O pregatire pentru ca ceva sa se ntmple. Ceea ce se ntmpla, nsa, vine din afara. Adica, nu eu snt cel care face ca Tronienele sau Indiile galante sa fie un succes daca snt un succes. Snt convins de treaba asta, ca nu eu fac lucrurile sa se ntmple! Ceea ce fac eu, e sa ma deschid unei alte energii! Asta e tot! Ma pregatesc sa las aceasta energie sa circule prin mine! Nu va e teama ca v-ati pierde identitatea lasndu-va sa fiti jucaria unor energii universale? Focalizarea asupra identitatii poate sa alunece foarte usor nspre egoism si adularea sinelui, ceea ce este opusul starii n care ar trebui sa fiintam. Ceea ce este specific mai cu seama creatorilor. E specific, ntr-adevar, fiindca noi credem ca sntem niste zei. Niste zmei! Cnd, de fapt, sntem niste furnici! ... Da! Asa este, crede-ma, nu sntem altceva dect niste furnici! Cu totii! Dar ce ar trebui sa fim, ei, bine, ar trebui sa fim niste furnici constiente ca trebuie sa serveasca o cauza mai nalta dect cea a propriului lor ego! Noi sntem aici - nu ca sa ne servim propria noastra nevoie de putere, satisfactie si vanitate -, ci ca sa servim altceva! Ce nseamna altceva? Sntem aici ca sa servim viata, ca sa servim planeta, ca sa servim Creatorul care ne-a dat cadoul de-a fi aici, ca sa-l servim pe Celalalt, iar nu pe noi nsine. n Biblie se spune asta: Nu snt aici ca sa ma servesc pe mine, ci pe celalalt. Iar Celalalt poate fi fratele meu, copilul meu, prietenul meu, dar n primul rnd, Celalalt este Omul, adica semenul meu. Acestea snt adevaruri biblice foarte simple pe care nu le practicam deloc, n ciuda faptului ca ne numim crestini!

Totul n jur mi arata ca traiesc cu picioarele n sus si cu capul n jos.

Sapte ani ati trait, cum s-ar spune, burgez, casatorit cu o contesa, mbratisat de public si de critici. Ce va tot aduce napoi n criza, de parca binele nu va prieste, nu va adoarme, nu va linisteste? Am avut norocul sa nu cred niciodata n succes. Asta e un noroc, fiindca unii l au, iar altii, nu! Un vechi prieten ntelept din New York, mi-a spus: e bine sa ai tot succesul din lume, bucura-te de fiecare secunda de succes si nu crede nici o secunda n el. Bucura -te, dar nu crede! Exact asta e! n momentul n care traiesti cu asta, ntelegi ca ceea ce se numeste succes ori consideratie sociala nu reprezinta altceva dect niste conventii. Iar conventiile snt numai niste aparente, n-au o realitate substantiala. Nu cream ca sa avem succes! Cream ca sa ne ajutam pe noi si pe altii sa traim o viata mai buna, sa traim mai inteligent si mai sensibil. Fiindca spuneati ca n manastirea zen ati deprins ideea... Gustul! Gustul pentru meditatie, gustul pentru linistire! De ce-ati cautat linistirea si nu experientele dionisiece?

Pentru a ajunge acolo, trebuie mai nti sa fii linistit. Daca n-ai liniste, nici o energie de o forta si de o virulenta precum cea dionisiaca nu poate intra n tine, fiindca nu o poti primi. Numai cnd te afli n liniste interioara, o forta att de puternica te poate patrunde, fiindca altfel o respingi, o disipezi, o pierzi. Iar dumneavoastra snteti taman un nelinistit. A.?.: Da, snt nelinistit tot timpul, din pacate! Traiesc ntr-o agitatie continua! Mereu port n mine demonii mei, cu care ma lupt. Cum arata demonii acestia? Snt demonii tuturor vocilor interioare care snt pline de negativitate, pline de frustrare! Frustrare? Fata de tatal dumneavoastra, ati devenit ceea ce-ati vrut, ceea ce simteati ca snteti. Dar mai ales vocile frustrarii te pot acapara, fiindca viata e facuta din frustrare! n fiecare secunda, viata mea e tulburata. Nimic din afara nu-mi da asigurarea ca traiesc bine, ca am o viata buna, normala! Totul n jurul meu mi arata ca traiesc cu picioarele n sus si cu capul n jos. Noi traim invers dect ar fi trebuit. Toata aceasta comotie a tulburarii n care ne afam n America, ori n Romnia, tot aia e ma prinde si pe mine, facndu-ma nemultumit de mine, ca nu duc viata pe care ar fi normal s-o duc, n afara mecanizarii, n afara stereotipurilor. Noi nu avem nici un loc, pe Pamnt, unde sa putem fi, cu adevarat. Lumea si-a iesit din matca!, asa cum spune Hamlet! Asta e! Cum fac ca nauntrul meu sa nu fiu total acaparat de ce mi se ntmpla n afara? Ei bine, trebuie sa port o lupta foarte acerba cu mine nsumi! V-ati format citindu-l pe Artaud. Lupta aceasta e experienta cruzimii-cu-propria-persoana? Exact! Asta e cruzimea cu propria persoana, sa te mpotrivesti tie nsuti, sa nu te lasi sa aluneci, n ciuda disconfortului, n ciuda suferintei. Sa nu te duci cu valul, ci sa mergi mpotriva lui, chiar daca suferi. Sa nu te lasi prins de mecanismul asta ngrozitor al unei colectivitati care e dusa ca o turma, ci sa te mpotrivesti, n ciuda absurdului, n ciuda suferintei si chiar n ciuda propriei tale neputinte.

Sntem n furtuna pna n ultimul moment!

n biografie scrieti ca primele cuvinte au fost mama, tata, avion, ca un fel de prefigurare a transplantarii dumneavoastra n America. Aveati un an cnd ati stat ntr-un adapost antiaerian si scrieti ca intuitia subsolului, a ntunericului e posibil sa vi se fi format atunci. n joaca dumneavoastra preferata, cu papusi pe care le atrnati de sfori, ca sa le puteti manevra, ati vazut mai trziu o profetire a experientei din mnastirea zen, cnd ati aflat despre curentii energetici care traverseaza oamenii. Pareti ca ncercati sa va asezati viata ntr-o ordine, ntr-o logica. Ati trait cu teama ca n-aveti nici un sens? ...Dar traiesc si acum cu aceeasi panica. Am avut-o mereu si nu m-am vindecat de ea. Nu cred ca ajungi la finalul vietii cu asigurarea ca ai avut un sens pe lumea asta. Nimeni nu te asigura ca vei muri de-abia dupa ce vei fi dat un sens vietii tale. Pentru mine, cred ca ntrebarea asta mi va ramne pna la final: cine snt eu?, care e sensul acestei scurte treceri? Daca, Doamne fereste!, mi-as zice ntr-o zi: ah! Acum stiu care e sensul vietii mele, atunci as putea sa adorm. Atunci m -as culca si n-as mai avea de ce sa ma trezesc. Daca insomnia nseamna viata... Dar sa stii ca... Uite! Care e ultima piesa a lui Shakespeare? Furtuna. Se spune ca Shakespeare este Prospero. Iar Prospero, ajuns pe insula aceasta magica, ajuns la ntelepciune, ajuns la ntelegere, e magul care detine toate secretele. Ce face el n final? si rupe bagheta! Se spune ca este piesa n care Shakespeare si-a gasit pacea cu sine nsusi. Dar cum se numeste aceasta ultima piesa? Furtuna. Deci, ce vrea sa spuna asta? Sntem n furtuna pna n ultimul moment! Nu stim nimic! Zilnic ma simt mizerabil cu viata mea Spuneati mai devreme ca fara liniste nu poti primi nici o forta, iar dumneavoastra, fiind un nelinistit, e limpede ca nu traiti asa cum ati dori s-o faceti... Asa e! Tot timpul ar trebui sa traim deschisi catre mister, purtnd aceasta constiinta. Din pacate, cea mai mare parte a zilei o traiesc scufiundat n negativitate. Pai de unde se aduna atta urt n jurul dumneavoastra? Din viata, cum de unde?! Tu unde traiesti, n Iasul tau? Pe-o insula a fericirii?! n lumea din mintea mea, ca orice om. Cnd treci strada si unul te mproasca cu noroi, iar altul se comporta cu tine ca un animal, nici atunci nu-ti dai seama ca traiesti n plina negativitate, ca viata noastra e scufundata n ura si-n frustrare? E mereu loc de-o alchimie n care n loc sa urli, poti sa rzi. Pai da, dar pentru asta trebuie sa lucrezi mult cu tine! Trebuie sa faci un mare efort! Nu vine asa, plesnind din degete, odata cu acum hotarasc sa nu ma mai atinga si gata, nu te mai atinge! Ies pe strada si vine unul care ma mbrnceste si -i dau si eu un ghiont napoi. Negativitatea asta se transmite instantaneu si ne mannca energiile cele mai bune. n loc sa o vedem si sa ncercam sa ne eliberam de ea, noi continuam sa traim n mijlocul ei! Poti sa spui: sa traim pe alt plan. Dar nu putem trai pe alt plan ! Traim unde sntem, adica n mizerie spirituala totala, n criza spirituala continua! Dar trebuie sa avem, n acelasi timp, foamea si dorinta si vointa sa depasim stadiul nostru mizerabil n care ne petrecem viata! Cnd v-ati simtit cel mai mizerabil n viata dumneavoastra? Tot timpul! Zilnic ma simt mizerabil cu viata mea. Vad mereu cum ne purtam unii cu altii ca niste animale, iar nu ca niste fiinte umane. Si ce nseamna fiinta umana? nseamna sa putem trai acea alta realitate de care nu ne dam seama c-o purtam n noi! Traim pe orizontala si nu ntelegem ca adevarata

realitate este pe verticala!

Cred ca pentru asta sntem creati, sa fim mpreuna!

Ati experimentat aceasta realitate si altfel dect prin teatru? Da. n anumite situatii, pe fragmente, cu un anumit grup de oameni care snt si ei interesati sa nteleaga ce nseamna aspiratia spre verticala, mi s-a ntmplat si mie sa traiesc vertical. Dar pentru asta, ti trebuie anumite conditii si mai ales, un grup de oameni care sa-ti mpartaseasca interesul pentru acest fel de-a simti. Deci nu poti fi singur! De ce nu? Pai nimic nu poti face de unul singur! De asta lucrez n Teatru. De unul singur nu pot sa-l nteleg pe Shakespeare. E mult prea mare, e mult peste nivelul meu! Am nevoie de tine, de 20 altii, sa ne punem toti capetele mpreuna, sa ntelegem ce-a scris omul acela, acolo! Si tot mpreuna, n aceasta energie colectiva, n aceasta comunitate survine ntmplarea. E aici ideea sfnta de comunitate, nu cea comunista, ci aceea biblica. Eu cred ca pentru asta sntem creati, sa fim mpreuna! Avem nevoie unul de altul pentru ca energia sa circule! De unul singur nu pot sa fac nimic! Pna si meditatia poate fi individuala sau colectiva. Cnd meditezi mpreuna cu altii, o faci mult mai bine dect stnd la tine acasa! Mult mai bine! Fiindca de la unul la altul se transmite ceva! Eu cred ca Cel de Sus ne-a creat ca sa fim mpreuna. Asta-i intuitia mea. Sigur, am si eu nevoie de singuratate ca sa lucrez, ca sa reflectez, dar, n general, cred ca snt creat ca sa fiu n relatie. Eu ma retrag nu ca sa evit oamenii, ci ca sa gasesc n mine, motive pentru a reveni mpreuna cu altii ntr-un mod n care pot fi mai sensibil si mai atent. Mai atent la altii, iar nu doar la ideile mele. Ma retrag ca sa pot reveni si regasi o civilizatie pierduta. Daca te uiti la televizor, la o masa rotunda, o sa vezi ca toti urla ca niste hiene si nimeni nu asculta! Toti vorbesc numai ca sa se auda pe ei nsisi, iar privindu-i, ntelegi ce ngrozitori sntem! Noi toti, n viata noastra cotidiana! Fiindca ce-i la televizor e expresia modului n care ne traim viata. n asemenea momente, ma retrag, dispar ca sa gasesc linistea, ca sa pot reveni putin mai sensibil si putin mai atent dect snt eu, n mod obisnuit, fata de semenul meu.

Traim ca niste porci care vor sa mannce!

Cum ati ajuns la concluzia ca nu sntem aici ca sa fim fericiti? Poate ca e prea radical exprimat, fiindca nu vreau sa par un masochist. Dar daca traim doar ca sa cautam fericirea personala, o apucam pe un drum fara iesire. Sntem aici ca sa gasim fericirea a mea si a altora. Fericirea suprema e de a servi acel altceva! Ca-n tinerete fara batrnete si viata fara de moarte? Da! E cel mai frumos basm pe care l-am citit vreodata, pentru ca e o deschidere si-o invitatie chiar din titlu! E invitatia de-a trai pna la adnci batrneti ramnnd tnar, adica pastrndu-ti spiritul viu. Spun cu tristete si cu teama fiindca mi se poate ntmpla si mie, ca foarte multi dintre cei care mbatrnesc mor cnd snt nca n viata, fiindca au lasat sa se scurga tineretea din ei. Si-o consuma ncercnd sa construiasca ceva. Oamenii tineri, spre deosebire de cei n vrsta, nu au constiinta ca trebuie sa construiasca o cariera, o familie ori altceva, ci vor doar sa traiasca intens. Eu cred ca la sfrsitul vietii, ar trebui sa ajungi sa spui: am contribuit! Mi -am adus mica mea contributie, ca sa particip la ceva care este mai mare dect mine! Prin asta am ajuns si eu sa traiesc pe un platou mai nalt prin contributia de-a sluji altceva dect micul meu ego, altceva dect mica mea vanitate. Nu ca sa-mi cumpar o vila, nu ca sa fiu faimos, ca sa am bani, ca sa fiu admirat de altii, mi-am trait viata! Toate aceste lucruri snt absolut inutile! Nu pentru asta sntem aici! Daca le putem avea, foarte bine! Dar daca doar pentru asta traim, atunci traim ca niste porci! Nu ca niste oameni! Porci care vor sa mannce, atta tot!

Nu vin de-aici! Apartin unei alte lumi!

Ati vrut vreodata sa lasati totul balta, s-o luati, cum se spune, de la zero? Da, numai ca n-am avut niciodata puterea. Snt mult prea slab ca sa pot face asta. M-am speriat mereu si-am revenit la ceea ce stiu, adica la Teatru. Si ncotro ati fi apucat-o? Nu pot sa spun. V-ati gndit, totusi, sa deveniti un soi de pustnic? Da, m-am gndit la asta, dar snt prea slab. N-am avut puterea asta. Ati trait vreo experienta cosmica? Cred ca fiecare dintre noi are momente din astea, dar nu le realizam. Daca stai ntr-o noapte de vara si te uiti la stelele acelea foarte puternice, nu poti sa nu simti ca venim din alta parte! Nu, nu venim de-aici, ci din alta parte! E att de reconfortant sa simti ca Da! Nu vin de-aici! Apartin unei alte lumi! Credeti n cunoasterea revelata? Da! Suna teoretic, dar, de fapt, e practic! Cu totii traim mereu n preajma limitelor, la marginea explicabilului, dar nu ne dam seama de asta. Jung are perfecta dreptate! Subconstientul nostru este extrem de puternic! Capul e un politist vrea sa le nteleaga pe toate, sa le puna n ordine pe toate! Capul e o secretara tmpita, de obicei. Inteligenta cea mai profunda e la nivelul subconstientului, la nivelul intuitiei adnci, pe care nu o nteleg, dar care ma ajuta daca snt atent si sensibil s-o ascult, ea ma ajuta sa iau deciziile bune! Nu capul! Capul e bun la altele. E bun sa ordoneze, sa nvete carti. Tot timpul avem nevoie sa ne gasim echilibrul, sa ne pastram n balanta. Nu spun sa ne taiem capul, Doamne fereste, dar avem nevoie de tot! Avem nevoie de cap ca sa sintetizeze ceea ce intuitia ne ofera, dar nu trebuie sa ne bazam pe logica, aunci cnd luam decizii! Niciodata! Trebuie sa ne bazam pe o dorinta mai adnca! O intuitie nseamna o nostalgie spre ceva ce-am cunoscut, am stiut cnd eram copil si-am uitat. Abia cu timpul am descoperit ca exista o balanta n tot! n orice moment, se manifesta legea cea mai importanta, legea fundamentala a vietii, adica legea celor trei: contrastul dintre pozitiv, negativ si reconciliant. Una e o forta pozitiva, cealalta e o forta care se opune obligatoriu, indiferent la ce raspunde, e forta care vine ntotdeauna mpotriva si a treia forta, cea care uneste contrariile, este mpacarea.

Daca m-as mpaca, as fi gata sa mor

ncepusem mai devreme sa va ntreb, cnd spuneam ca-i limpede ca nu puteti trai asa cum ati vrea, prin liniste, din pricina firii dumneavoastra. Va simtiti vinovat? Da. Da... Si solutia... A vinovatiei? Sa repari trecutul prin ceea ce faci acum. Daca stai si te jeluiesti ori te plngi de ct de oribil te-ai purtat ntr-o situatie sau alta, nu faci dect sa continui linia pacatului, aducnd vinovatia din trecut, n acum. Dar daca o lasi deoparte si spui ca ce-a fost, a fost, iar n prezent poate fi altfel, prin ceea ce faci acum, repari trecutul si pregatesti viitorul. Momentul acum co nteaza! Aceasta clipa! Adica nu traiti agatat de viitor? Cred ca exista o boala a lui mine. Nu ncep de azi, ci de mine, azi snt lenes, dar de mine voi fi activ, azi snt pasiv , dar de mine voi fi hei-rup-ist - toate astea tin de boala secolului nostru, de care suferim cu totii. E boala n care toata lumea traieste n pasivitate, n loc sa-si spuna: nu mine, ci acum, n clipa asta e momentul sa luam o decizie, acum e momentul sa schimbam! Pomeneati de forta mpacarii. Va apropiati de momentul mpacarii cu propria persoana? Nu! Daca m-as mpaca, as fi gata sa mor, iar eu nu snt nici pe de parte pregatit sa mor! Va este frica. ...Mi-ar placea sa spun ca nu mi-e frica. Sigur ca va e. Asa e. Nu snt att de naintat n ntelepciune nct sa nu-mi fie frica. Dar ar trebui! Ar trebui sa nu-mi fie frica! Vad din tot ceea ce citesc si cnd ma uit n jurul meu, la oameni absolut senini care parca asteapta moartea, ca n-ar trebui sa-mi fie frica! Stii cum se spune n filosofia indiana, ca viata pe care o traim acum e o repetitie pentru viata ce va sa vina. Deci acum ne pregatim pentru viata adevarata care ncepe la sfrsit. Daca eu chiar cred asta, atunci n-ar trebui sa-mi fie frica de moarte deloc! Ar trebui s-o astept cu o anumita excitare, nu? Dar nu snt nca suficient de naintat spiritual, pentru asta. V-ati simtit nsa aproape de moarte? ...Da. De mai multe ori am simtit asta, n momentele de depresie, n crizele de spiritualitate, atunci cnd nu snt capabil sa ma rog, desi intru ntr-o biserica, dar nu pot spune o rugaciune. Snt momente de vid! De vid ngrozitor n care simt ca snt pe marginea prapastiei. Atunci cnd esti capabil sa te rogi, esti n mini bune. Tot ce pot eu sa fac n momentele astea este sa constientizez ce se ntmpla cu mine si unde snt. Daca snt constient de ce e cu mine, daca snt atent la ce se ntmpla cu mine, atunci ceva o sa se schimbe. Daca vreau, nsa, sa schimb ceva, nu se ntmpla nimic.

Chiar si depresia te ajuta sa te ntaresti dupa ce iesi din ea

Credeti ca orice om care are o constiinta e obligat la neliniste? Nu, dimpotriva, eu cred ca orice om care are o constiinta ar trebui sa fie mai linistit. Anxietatea vine, cred eu, din lipsa de constiinta, din incapacitatea de-a fi treaz, absolut treaz la faptul ca n aceasta clipa sntem aici, vii si avem aceasta imensa dar, imensa favoare, care ni s-a facut sa ne traim potentialul, pe care, de fapt, nici nu-l activam! Daca am fi satisfacuti cu ideea ca traim la potentialul la care-am fost chemati, cu inteligenta, sensibilitatea si deschiderea cu care se asteapta de la noi sa traim, cred ca am gasi linistea. Daca am reusi, ntradevar, sa traim miracolul pentru care-am fost invitati sa fim aici, n loc sa traim ntunericul, asa cum o facem, atunci, da, am trai avnd constiinsa. Adica am trai cu demnitate. Spuneati la nceput ca ati trait aproape toata viata avnd raspunsuri, mai putin n perioadele de criza, cnd nu v-ati mai putut fofila din fata ntrebarii. Ati trait atacul de panica? De mai multe ori. Am trait depresii adnci, deci mai mult dect atacuri de panica. Dar stii, daca ajungi n aceste stari extrem de inconfortabile cum snt depresiile adevarate, n care nu mai vezi lumina nicaieri, atunci cnd iesi din tunel fiindca iesi de acolo!, nimeni nu ramne n tunel ti dai seama ce important a fost pentru tine sa te fi aflat n miezul ntunericului. Pentru ca atunci cnd ti dai seama c-ai ajuns ntr-un loc att de disperat si att de lipsit de orice ghidaj interior sau exterior simti ca nu mai poti sa revii acolo niciodata! Simti, pur si simplu, cu tot corpul, ca nu mai e cazul, ca nu mai e nevoie sa mai revii acolo! ntr-un fel, chiar aceasta boala a depresiei te ajuta sa te ntaresti dupa ce iesi din ea. Desi pare ciudat, e adevarat! n cazul meu, asa s-a ntmplat! Cum ati trecut dincolo pur si simplu v-ati trezit deodata, lumina era altfel si brusc ati stiut c-ati iesit? Da! Exact cum spui! ... Eram n New York, ma plimbam printr-un magazin de muzica, dar nu auzeam absolut nimic! Eram att de deprimat, totul mi parea absolut lipsit de sens nct ajunsesem ca un fel de zombi, ca o naluca! Un mort viu eram! Si dintr-o data, am apasat un buton si-a izbucnit o simfonie de Beethoven care a sunat asa extraordinar, nct m-am trezit. Deodata, muzica m-a facut sa ma trezesc! Exact ca o lumina! Asa a fost! ***

Faci sacrificii fiindca asta e ceea ce trebuie sa faci

Ati ncercat sa faceti troc cu sacrificii, ca sa va cumparati fericirea?

Pai asta nseamna sacrificiu: sa renunti la ceva, ca altceva sa devina posibil. Tot timpul e ideea asta, ca prin renuntare, prin golire, faci loc unei alte ntmplari. Si n-ati fost nselat, facnd sacrificii de pomana, fara sa primiti raspalata? Dar nu faci sacrificii ca sa primesti ceva n schimb! N u e, asa cum ai spus, un troc. Faci sacrificii fiindca asta e ceea ce trebuie sa faci. Ce ti se da, e decizia unei alte forte, de dincolo de tine. Tot ceea ce poti tu sa faci, e sa sacrifici. Dar nu poti hotar ca o sa si primesti. Asta nu mai e n puterea ta. Tu poti doar sa te pregatesti pentru a deschide loc n tine si-n preajma ta unei ntmplari bune. Dar nicidecum nu esti tu cel care decide ce anume se ntmpla sau cnd anume se ntmpla. ntmplarea n sine nu depinde mine, nu depinde de noi! Noi ne putem pregati pentru ntmpinarea ei, dar n-o cream noi! V-ati mprietenit asa de bine cu lipsa de control asupra vietii, nct sa primiti tot ce va iese n cale? Dar dimpotriva, nu e o lipsa de control, ci o ncercare continua de-a ma mblnzi, de-a ma canaliza, de-a ma disciplina! Numai nscriindu-ma pe-o anumita directie, mi se da sansa, prin efort, sa fiu disponibil! Deci asta nu nseamna lipsa de control, ci dimpotriva, presupune foarte mult efort ca sa ma pastrez n stare de deschidere, disponibil sa mi se ntmple ceva. Concentrndu-ma, focalizndu-ma, tinndu-mi n fru demonii, eu ma adun, n loc sa ma dezbin!