Se apropie toamna!

As vrea sa alergam prinsi de maini printr-o ploaie rece, ploaie

rece de cuvinte. Sa mancam fructe date in parg. Arse de soarele patrunzator al veri
plin de dulceata si spalate de ploaia racoroasa de toamna. Nu vreau sa ne acoperim
inimile, asa cum spune marele Nichita cantat de Alifantis, ci din contra, sa le
deschidem... sa le spargem ca pe niste ziduri. Tintuiti pe pamantul rece, simtim
acest tomnatic vant care se vrea sa ne imbrace sufletele in fum. Tragica betie ne
trage la un dans trist al toamnei pe ritmuri de frunze care cad si mor...
Vin oile din munti! Gandurile incep sa moara. Totul devine un pastel trist in
care incepe sa predomine acel rosu caramiziu... E inca inceput de septembrie, de
rapciune. Vara a disparut subit, cu tot cu valuri, dare de nisip,dansuri goale de
vant fara de fluturi si randunici... Plaja ramane doar a pescarusilor. Noi, cei din
provincie, ne-am luat corturile si sufletele murdare nespalate de apa vie si curata
a marii si ne intoarcem la vietile noastre triste si pline de praf si noroi. Nu imi
era deloc dor de niste frunze moarte si idei lantente care zac de acum in blugi si
geaca. Tot ploua... Ah, unde este vara mea? Sau primavara noastra? Plouatele vrabii
cad pe campul mlastinos, iar corbii, sus in cerul trist cobesc o iarna grea...
Sa ne intoarcem la noi, zic! Uzi pana la piele de stropii mari si grei cazuti
din nori, uitati prin ceata, cu inimile dezgolite ne privim. Ne cautam absolutul
printre randuri goale fara vlaga si substanta. Ploua pustiu, ploua departe. Vrei sa
redesenam vara printre picaturi topite de dragostea uitata acasa, intre
asternuturile din dormitor? Stiu ca n-am materie in ceea ce iti spun... dar sunt
naiv si te iubesc. O slaba raza te lumineaza, bucurie si galagie in sanul linistii
morbide, pe chipul tau, dar fara apus si fara zori. Codrii dormiteaza, torente vin
spre noi, curgand cu avant, avide sa culeaga rodul verii care a germinat noi
vlastari... Numai tu si mainile tale care ard, traiesc! Desenele tale ma fac se
devin parte din tablou. Hai sa tipam! Ia-ma de mana! Iubeste-ma! Du-ma pana la
nori! Cum era :"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele"?
Vara s-a sfarsit tacut si trist. Incepe toamna pastelata. Parca anul asta s-a
folosit mai mult negru. Traiesc mizer... Ma iubesti?