miocardul greu apasa pe umerii mei,

ar trebui sa fiu orb ca sa nu vad lumina,

insa privesc celalalt scrum cazut pe langa scrumiera,
am deschid noaptea si am am aruncat praf printre stele.
zilele de gheata se topesc de la viteza sangelui,
blazarea imi sclipeste printre ochi,
am ajuns la a III-a cafea,
sudez tigarile, sting becul,
ma gasesc mai bine pe intuneric...
am vazut un fulg intrand pe fereastra,
e mesagerul tau?
ma gasesti de fiecare data inglobat in tristete si melancolii sovaitoare,
iar privirea ta de pisica ma ucide de fiecare data,
scutul meu alb de metal ma lasa fara aparare si este ineficient.