Privitul soarelui (supranumit si inghitirea soarelui) reprezinta o
practica stricta de captare treptata a luminii solare cu organele de vaz in momentele zilei in care emisiile de radiatii ultraviolete sunt cel mai scazute la rasarit si la apus. Avizatii sustin ca aceasta practica presupune cateva reguli fundamentale. In primul rand, trebuie desfasurata in prima ora de dupa momentul apusului sau de dinainte de rasarit pentru a nu suprasolicita ochii.
In al doilea rand, tehnica trebuie desfasurata in talpile goale, pentru
ca picioarele sa se afle in contact direct cu solul, fie ca este vorba de nisip, namol sau praf. Cea de-a treia si ultima regula presupune cresterea treptata a timpului petrecut privind soarele, pornind de la 10 secunde in prima zi si adaugand zilnic cate 10 secunde. Sursele sustin ca practicarea privitului soarelui nu implica niciun fel de riscuri atat timp cat se respecta aceste trei reguli.
Ucraineanul Nikolai Dolgoruky se autoproclama un inghititor de
soare. Acesta practica privitul soarelui de 12 ani incoace, si sustine ca, inca de la inceput, obtine o mare parte din energia necesara vietii din energia solara.
Alti adepti au declarat ca au incetat sa mai aiba nevoie de hrana
dupa numai 9 luni de practicare continua a privitului soarelui (la pragul de 9 luni, practicantii ajung sa desfasoare zilnic aceasta practica timp de 44 de minute). Dupa aceste prime 9 luni de practica, tot ce trebuie sa faci ca sa desavarsesti tehnica este sa te plimbi descult direct pe pamant timp de 45 de minute pe zi, 6 zile la rand.
Tehnica de privire a soarelui mai poarta si denumirea de fenomenul
HRM, acronimul fiind dat de initialele numelui Hira Ratan Manek, omul care s-a supus singur testelor NASA pentru confirmarea faptului ca poseda intr-adevar abilitatea supraomeneasca de a nu necesita hrana pentru a supravietui. Cercetarile stiintifice finantate de NASA au presupus tinerea lui Hira sub observatie permanenta, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, timp de 100 de zile. La incheierea experimentului, NASA a confirmat ca barbatul este intr-adevar capabil sa supravietuiasca preluandu-si energia vitala in mare parte de la soare, in tot acest interval de timp neavand nevoie decat de putin lapte batut sau de apa.
CE TRANSFORMARI SUFERA CORPUL IN TIMPUL SEDINTELOR
DE PRIVIRE A SOARELUI?
In decursul primelor 3 luni de practica, energia solara captata de
organele de vaz incarca tractul hipotalamic, sustin persoanele care au folosit sau au studiat aceasta metoda. Tractul hipotalamic reprezinta calea de acces catre fundul retinei, care comunica in mod direct cu creierul. Treptat, energia solara activeaza creierul. Primul efect este acela de deconectare a mintii de la stres si griji, intrucat sentimentele de grija si neliniste sunt alimentate de energia obtinuta prin alimente. Pentru faptul ca alimentele pe care le consuma si-au obtinut deja energia vitala de la soare, se spune ca inghititorii de soare ar putea accesa in mod direct aceasta energie, fara a mai necesita digestia lor. Desi se spune ca senzatia de foame se estompeaza treptat, este perfect in ordine sa continui sa mananci in mod normal in primele faze pana la pierderea totala a poftei de mancare.
Un alt beneficiu care se instaleaza in fazele initiale ale acestei
practici consta in cresterea increderii in sine si a abilitatilor de rezolvare a problemelor, datorate mai ales eliberarii de frici si de griji. La inceput, mai toti practicantii manifesta stari de psihoza mai mult sau mai putin pronuntate, dar acestea dispar in primele luni de privire a soarelui, fiind inlocuite de optimism si echilibru psihic. La finalul pragului de 3 luni, timpul zilnic de expunere la soare a organelor de vaz ajunge sa fie de 15 minute.
Marturiile asupra privitului soarelui sustin ca toate calitatile negative
ale practicantilor se estompeaza treptat pana ce, in final, raman doar calitatile pozitive, intrucat calitatile negative se dezvolta doar in absenta luminii solare. Calitatile negative precum frica, furia, gelozia, pofta carnala, sunt inlocuite de increderea in sine si o cunoastere spirituala care ii ajuta pe practicanti sa abordeze mult mai usor problemele cu care se confrunta.
La pragul cuprins intre 3 si 6 luni de privire a soarelui, studiile arata
ca bolile fizice incep sa se vindece. Se spune ca atunci cand timpul zilnic de expunere la soare creste la 30 de minute, creierul este inundat de toate culorile soarelui. Adeptii terapiilor prin culoare sustin ca aceasta practica functioneaza prin faptul ca aduce culorile potrivite la organele bolnave care sufera de un deficit de o anumita culoare.
De exemplu, se spune ca in bolile hepatice exista un deficit de
verde. Rinichii au nevoie de culoarea rosie, iar inima de culoarea galbena. Se spune ca toate organele si toate sistemele corporale raspund la diferite culori din spectrul luminii albe, motiv pentru care se si recomanda ca alimentatia sa fie alcatuita din hrana de toate culorile. Pe timpul primelor 3-4 luni de practicare a tehnicii de inghitire a soarelui, se recomanda si efectuarea de exercitii de autosugestie pentru a asigura vindecarea bolilor si afectiunilor atat perceptibile cat si imperceptibile.
Dupa pragul de 6 luni, se spune ca energia stocata in decursul
practicilor nu mai este folosita in scopul repararii trupului si a mintii, ci poate fi canalizata inspre dobandirea de abilitati supraoemenesti.
CE REPREZINTA VINDECAREA CORPORALA?
La pragul cuprins intre 7 si 8 luni de privire a soarelui, la care
sedintele ajung sa dureze 35 de minute pe zi, nevoia si dorinta de hrana incep sa scada substantial. Potrivit specialistilor si adeptilor acestei practici, nu mai este nevoie de hrana pentru mentinerea corpului, ci numai de energie, acea energie pe care o furnizeaza razele solare. La pragul de 9 luni, gustul si aroma alimentelor, precum si foamea si pofta de orice fel de alimente vor fi disparut complet.
Practicantii care ajung la acest nivel marturisesc ca incep sa simta
cum creierul le este pur si simplu invadat de energie. Dupa cele 9 luni de privire a soarelui, adica odata ajuns la pragul de 44 de minute de practica pe zi, se recomanda sa intrerupi aceasta forma de practica si sa iti canalizezi atentia asupra elementului pamant.
Timp de 6 zile fara intrerupere, adeptii trebuie sa se plimbe desculti
pe pamant timp de 45 de minute pe zi. Pe durata acestor plimbari in talpile goale, se spune ca este activata glanda pineala. Adeptii si specialistii sustin ca fiecare deget de la picior este conectat la o anumita glanda corporala si ca, prin intermediul plimbarilor in talpile goale, acestea pot fi activate.
Se crede ca degetul mare se afla in aliniament cu glanda pineala,
degetul aratator cu glanda pituitara, cel mijlociu cu hipotalamusul, cel inelar cu talamusul, iar degetul mic cu amigdala. Se speculeaza ca plimbarile desculte sub lumina soarelui creeaza un camp magnetic in jurul corpului care reincarca creierul si intregul organism.
Aparent, cel mai important aspect al practicii ar fi etapa plimbarilor
in talpile goale. In timp, glanda pineala se activeaza tot mai mult, iar capacitatea intelectuala si memoria se intensifica si ele. Glanda pineala poseda abilitati navigationale si transcendentale, cu alte cuvinte capacitati telepatice si de levitatie libera! Daca te intrebi cum ar fi sa te poti dedubla si sa fii, astfel, in mai multe locuri in acelasi timp, tehnica privitului soarelui este considerata a detine cheia magica pentru activarea acestei abilitati.
Daca poti intreprinde zilnic plimbari desculte de 45 de minute
neintrerupt timp de un an, ai reusit sa atingi un prag extraordinar! Din acel moment, ca sa iti mentii capacitatile dobandite mai sunt necesare doar sedinte de intretinere de 3-4 zile pe saptamana.
EXISTA SI PERICOLE IN PRACTICAREA ACESTEI TEHNICI?
Medicii generalisti si medicii oftalmologi avertizeaza asupra privitului
direct la soare, sustinand ca acest lucru poate vatama retina. Totusi, atunci cand aceste practici sunt efectuate in mod corect si la momentul oportun al zilei, studiile au aratat ca nu exista niciun fel de riscuri. Persoanele care practica aceasta tehnica de ani de zile nu au prezentat niciun fel de probleme de vedere la consultatiile oftalmologice. Totusi, novicilor li se recomanda sa se supuna controalelor de acest fel in primele saptamani de practica pentru un plus de siguranta.
CONCLUZII
Retine ca trebuie sa incepi prin a practica aceasta tehnica doar timp
de 10 secunde in prima zi, si apoi sa adaugi zilnic cate 10 secunde. Dupa 90 de zile de privire a soarelui, prag la care sedintele zilnice vor ajunge sa dureze 44 de minute, poti intrerupe aceasta tehnica pentru a trece la etapa de mers descult cate 45 de minute pe zi timp de 6 zile. Iar odata ajuns in acest punct, cu siguranta ca intreprinderea zilnica a cate unei plimbari de o ora timp de un an neintrerupt nu ar trebui sa mai reprezinte o provocare.
Daca esti cu adevarat interesat sa dobandesti abilitati
supraomenesti atestate de organizatii credibile si de renume precum NASA, tehnica de privire a soarelui reprezinta un excelent punct de plecare si un mod relativ simplu de a aborda drumul initiatic catre iluminare!