Jurnal de lectură

Din lista cu recomandări de lectură, până la finalul semestrului, fiecare dintre voi ar trebui să dovedească
lectura a cel puțin două cărți din listă. Pentru aceasta, vă rog să realizați un jurnal de lectură. Vă ofer două
variante, o alegeți pe cea care vi se potrivește.

Varianta I
 Formă: eseu
 Cuprinde:
 Date bibliografice
 Impresia generală, comparația cu alte texte citite
 Rezumatul
 Personajul principal sau un alt personaj care te-a impresionat
 O secvență comentată
 O opinie despre mesajul textului și relația cu viața

Exemplu:

Vergilius, P. Maro, Eneida, ediție critică, Traducere de George Coșbuc, ediție îngrijită, note și prefață de Stella
Petecel, Editura Univers, București, 1980.

Acest tip de text nu mi-a fost străin ţinând cont că nu demult am citit o altă epopee celebră „Iliada” a lui
Homer. „Eneida” mi s-a părut încărcată de aceeaşi pasiune extremă, mai ales în legătură cu datoria lui Eneas,
impusă de zei, aceea de a călca peste sentimentele de dragoste ale Didonei pentru a-şi îndeplini scopul nobil de
a întemeia Roma. De asemenea, spre deosebire de „Iliada”, în „Eneida” toate acţiunile zeiţei Venus sunt
îndreptate spre un singur ţel, protejarea lui Eneas ca viitor întemeietor al poporului şi al gloriei romane.
Subiectul „Eneidei” îl constituie plecarea lui Eneas de la Troia, rătăcirile lui pe mare şi pe uscat, sosirea
în Italia, luptele pe care le-a dat pe pământul italic, spre a întemeia, prin intermediul lui Iulus, fiul său, un oraş
din care mai târziu s-au ridicat zidurile înalte ale Romei. Eneas, fiul lui Anchises şi al zeiţei Venus, după ce
vede Troia incendiată şi încearcă totuşi să reziste, părăseşte cetatea, luând pe umeri pe tatăl său şi de mână pe
fiul său, Iulus, alături de soţia sa Creusa. Alături de mai mulţi troieni, îmbarcaţi pe 24 de corăbii, Anchise va fi
ghidul lor, sfătuitorul lor înţelept. După ce rătăcesc pe mare şi pe uscat, ei ajung în Sicilia. Anchise moare pe
drum. Din Sicilia, flota e împinsă înspre Cratagina, unde Eneas o cunoaşte pe regina Dido, care se îndrăgosteşte
de eroul troian. Eneas primeşte poruncă de la zei să părăsească Cartagina şi să se îndrepte spre Italia. Eneas
trebuie să se despartă de regină, care se sinucide. Ajung în Italia, la Cumae. Aici Eneas merge le templul lui
Apolon pentru a consulta pe Sibylla care îl conduce în Infern. Aici vede câmpiile plânsetelor, unde vinovaţii de
crimă îşi ispăşesc pedepsele, apoi în câmpiile Elisee, unde îl întâlneşte pe Anchise, care tocmai trecea în revistă
sufletele acelora care aveau să fie gloria Romei: regii Albei, regii Romei, marii oameni ai republicii, Cezar şi
Pompeius, Augustus. Readus pe pământ, Eneas se îndreapta spre gurile Tibrului. După lupte sângeroase purtate
contra rutulilor aflaţi sub comanda lui Turnus, care cerea în căsătorie pe Lavinia, fiica regelui Latinus, într-o
luptă corp la corp între Eneas şi Turnus, acesta din urmă cade răpus de sabia lui Eneas.
„Eneida” mi s-a părut mult mai apropiată de realitate decât „Iliada”, zeii intervin mult mai rar în
desfăşurarea acţiunilor muritorilor, iar suferinţele pe uscat şi pe mare îndurate de Eneas şi de prietenii săi sunt
general omeneşti şi m-au impresionat. Voinţa destinului şi a zeilor îi impune lui Eneas să calce peste
sentimentele Didonei. Pasajul care redă dialogul dintre Didona şi Eneas mi s-a părut încărcat de dramatism.
Didona îl imploră pe Eneas să nu o părăsească, îl acuză că a vrut să plece pe furiş, fără să o anunţe, ajunge să-l
blesteme, să-i arunce cuvinte grele. La toate acestea Eneas răspunde raţional, încearcă să o facă să îl înţeleagă,
deşi realizează că o face să sufere. Sinuciderea Didonei m-a impresionat prin felul în care este descrisă, sunt
redate sentimente puternice, zguduitoare, încheiate cu imaginea Didonei scăldată în sânge. Eneas mi se pare
crud din acest punct de vedere, dar în acelaşi timp este purtătorul unei misiuni de care este conştient, pe care şi-
o îndeplineşte cu sentimentul datoriei, chiar cu preţul unei amare suferinţe.
 Nu cred că azi sentimentele de datorie sau de dragoste sunt trăite cu atâta putere, de aceea impresia pe
care o lasă lectura epopeii este înălţătoare, dar puţin artificială.

Varianta a II-a
 Completează tabelul

Date bibliografice Vergilius, P. Maro, Eneida, ediție critică, traducere de George

Coșbuc, ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel,
Editura Univers, București, 1980.

Impresia generală,
comparația cu alte
texte citite:

Idei principale 1.
2.
3.
4.
5.
6.
Listă de personaje 1.
2.
3.
4.
Personajul preferat Calități Slăbiciuni
- -
- -
- -
O secvență/ un citat Secvența Comentariul meu

O opinie despre
mesajul textului și
relația cu viața