Locul, timpul acţiunii: O mahala de la periferia Bucureştiului, cu o
lume populată de negustori parveniţi.
Un pasaj care m-a impresionat:
Jupân Dumitrache: (luând pe Chiriac şi pe Ipingescu de mână şi aducându-i dramatic în faţa scenii) Toate le-am lămurit; bine, de cumnatul Rică nu mai am ce să zic; dar să vă arăt ce am găsit pe pernele patului dumneaei,... că uitasem;... îmi vine să intru la bănuieli rele. Chiriac: (înfiorat) Ce-ai găsit, jupâne? Jupân Dumitrache: Uite. (scoate din buzunar o legătură de gât.) Ipingescu: Frumoasă legătură, de şic! Chiriac: Aş! Ado-ncoa, jupâne; asta-i legătura mea, n-o ştii dumneata? Jupân Dumitrache: (lămurit) Ei, bată-te să te bată! De ce nu spui aşa, frate? (lui Ipingescu, cu filozofie.) Ei! Vezi?... Uite aşa se orbeşte omul la necaz!
Situaţia iniţială: Jupân Dumitrache şi Ipingescu au o discuţie despre
bagabonţi, iar Dumitrache îi mărturiseşte lui Ipingescu că şi după el se ţine unul, de când a fost împreună cu Veta şi Ziţa, la gradină la Iunion, să se uite la o comedie. După ce au plecat, bagabontul i-a urmărit până la Stabilament, iar istoria s-a repetat şi după o săptămană.
Cauza acţiunii: Răsturnarea plăcuţei cu numărul casei, fapt ce
determină confuzia lui Rică Venturiano, care fară să vrea atacă onoarea de familist a lui Dumitrache. Derularea evenimentelor (succint): Jupân Dumitrache, căpitan în garda civică, îi povesteşte lui Ipingescu cum de două săptămâni de când merge la Iunion este urmărit de un ,,bagabont”. Este hotărât să-l prindă cu ajutorul lui Chiriac, omul său de încredere. Cum era de rond, Dumitrache îl lasă pe Chiriac să aibă grijă de onoarea lui de familist, fără să bănuie că acesta era amantul soţiei sale, Veta. În timp ce Dumitrache şi Ipingescu comentau presa, o aud pe Ziţa, sora Vetei, certându-se în stradă cu fostul soţ, Ghiţă Ticărdău. Mai târziu, aceasta primeşte de la Spiridon, un bilet de dragoste de la Monşerul ei. După plecarea lui Dumitrache, între Chiriac şi Veta are loc o scenă de gelozie, dar în final cei doi se împacă. Greşind numărul casei, Rică Venturiano intră în camera Vetei şi-i face declaraţii de dragoste. Dându-şi seama că e confundată cu Ziţa, îi cere să plece să nu fie prins de soţtul gelos. Rică sare pe geam, dar prea tarziu. Ziţa vine la Veta şi când află că Monşerul ei este în primejdie, se duc să-l salveze. Spre norocul lui, Rică este recunoscut de Ipingescu iar Veta le explică încurcătura. Jupân Dumitrache îi cere scuze şi-i dă consimţământul să se căsătorească cu Ziţa. Şi cealalată problemă care îl frământa pe Dumitrache este rezolvată, legătoarea de gât găsită în patul Vetei era a lui Chiriac, deci onoarea lui de familist nu era lezată.
Punctul culminant: Tânărul Rică Venturiano este prins de Jupân
Dumitrache, care-l bănuie că i-a ştirbit onoarea de familist şi e gata de a-l ucide; însă lucrurile se lămuresc, iar Rică şi Ziţa au acordul lui Dumitrache de a fi împreună.
Deznodământul: După ce lucrurile s-au lămurit, Jupân Dumitrache,
care găsise pe patul nevestei legătoarea de gât a lui Chiriac, îşi iese iarăşi din fire; însă îndată ce Chiriac spune că legătoarea e a sa, acesta se linisteşte.
Mesajul transmis: În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o lume
incultă, demnă de râs, ce se vrea burgheză, este surprinsă cu înclinaţiile sale către snobism şi dorinţa de a denatura adevărul.