Cel mai iubit dintre pmnteni Marin Preda Romanul are forma unei largi confesiuni, fiind scris

s la persoana I, prin care personajul principal, Victor Petrini, i reconstituie existena, ncercnd s-i afle sensul acesteia. A cunoscut mai multe experiene erotice (Nineta, Cprioara, Matilda, Suzy) i, din diferite motive, a euat n toate. A studiat filozofia i, tnr asistent, avea n fa o stralucit carier universitar, ambiionnd s creeze o nou gnoz i compunnd un eseu despre Era ticloilor. S-a cstorit cu Matilda (crend incertitudine n prietenia sa cu Petrica Nicolau, cruia aceasta i era soie) si a avut cu ea o feti, dar relaia conjugal se desfoar sub semnul unei incompatibiliti ntre cei doi i se degradeaz foarte repede. n acelai timp, datorit regimului comunist aflat la putere, datorit unor idei mpotriva regimului este bgat la nchisoare, apoi dus la canal i apoi ntr-o min de plumb, unde ntlnete treptele cele mai de jos ale omenirii. Aici ucide, pentru a nu fi el ucis, un gardian care l supuse unui regim extrem de dificil. Pus n libertate, e prsit de Matilda i lucreaz n serviciul de deratizare public, prilej cu care cunoate viaa i mentalitile mediilor sociale periferice. Ajuns n cele din urm contabil la "Oraca", se ndrgostete de Suzy, ns nu dup mult timp, n legitima aprare l ucide pe fostul so al lui Suzy, pe care l arunc din cabina unui teleferic, i ajunge din nou la nchisoare ... Romanul prezint mai multe teme. Cea politic, cuprinznd detalii despre obsedantul deceniu, cum chiar el l-a denumit, de dragoste, prezentnd relaiile lui Victor Petrini, ce crede n dragoste, ca sentiment fundamental, moral, fiind profesor universitar de filosofie, este un adevrat moralist de clas i tema moravurilor, prezentnd societatea romneasc din acea perioad. Romanul ncepe cu o propoziie despre moarte (Moartea e un fenomen simplu n natur, numai oamenii l fac nspimnttor), iar Victor Petrini este prezentat ntr-o celul, condamnat pe via, scriindu-i memoriile. Apoi firul epic se ntoarce n urm cu muli ani, cnd el era doar un adolescent. Finalul este marcat de o propozie luat din Sf. Pavel (Dac dragoste nu e, nimic nu e.). Aceasta a fost preluat n melodia cu acelai titlu de care sunt sigur c toi ai auzit.

Preliminarii Romanul apare in primavera anului 1980, fiind ultima creatie a lui Marin Preda si reprezentand atat apogeul unei cariere scriitoricesti cat si un reper fundamentalal literaturii noastre.intuindu-i complexitatea tematica si artistica. 2. Formula de roman Interpretarile critice nu au ezitat sa il numeasca roman total (eugen simion) pentru ca aceasta ampla constructie se edifica din dezvoltarea si intereferenta mai multor componente: roman de dragoste, politic, psihologic, senzational, de moravuri, intelectual, eseistic, social care cuprind ideea morala "mitul fericiri prin iubire sintetzat in fraza finala: daca dragoste nu e , nimic nu e". Ea exprima o credinta, un ideal, un avertisment. E romanul unei istorii care traieste printrun destin. Poate fi socotit un roman intelectual pentru ca meditatie devine o forma a epicului (un epic al intelectualului) , notiunile curente de fericire, iubire, existenta, autoritate, putere, familie trec prin mintea unor indivizi care exercita profesiuniintectuale (filozofi, scriitori, istorici, profesori) si fac din speculatie bucuria existentei lor.

Este un roman politic, "cel mai substantial si cel mai curajos" (eugen simion) dar nota dominanta a cartii nu e data de manifestarea politicului in existenta individului, tema privilegiata nu e puterea. Preda scrie in esenta istoria unui sentiment (iubirea) si ii analizeaza degradarea progresiva pana ce iubirea coboara aproape de abjectie. Destinele eroilor sunt luate de valul unor pasiuni obscure, dementiale , duse pana la limita de jos a existentei lor (limita insuportabilului). Luciditatea lor mareste fosta pasiunii, dar nu o apara de suferinta si cadere. Este un roman de dragoste despre mitul fericirii prin iubire. Fraza finala sugereaza ca existenta omului nu are sens in afara acestui mit chiar daca mitul imprima destinului un curs tragic. E un roman total prin premise, formula epica, deschiderea sociala si spirituala, roman vast, arborecent si prin realismul lui fundamental, roman profund, ieist dintro gandire matura, decisa sa infatiseze fara crutare adevarurile unei epoci unde fictiunea se impleteste cu o realitate istorica relativ recenta si deci verificabila. Marin Preda a descoperit ca sentimentele nu sunt libere, ca pasiunile cele mai inalte sunt inalntuite de circumstante. In acea epoca tragicul a disparut si a ramas doar tragedia. Elementele senzationalului sunt moartea suspecta a Caprioarei, uciderea tortionarului iar cel de moravuri e lupta pentru putere incercurile poltice. 3. Tematica abordata Eroul aflat intro situatie limita isi retraieste viata prin scris si incearca sa ii inteleaga erorile. Pretini nu e pregatit pentru un esec si nu are apetenta tragicului. Esueaza insa in mai multe planuri si intra fara sa vrea in inima tragicului. In roman sunt abordate mai multe teme: omul ca jucarie a soartei, sublimul si oroarea in iubire, instrainarea de parinti, pierderea religiei, familia, bucuria scrisului, ura ca drog, violenta relatiilor sociale, "tragicul fara tragic" (eugen simion). Nicolae Manolescu afirma ca romanul e o fresca a unei lumi si analiza a unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie a unui invins. Ca roman sentimental e cronica unei iubiri nefericite. Petrini o cunoaste pe Matilda, femeie voluntara si dificila. Casnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucita si banuitoare. Casatorit, este dominta de tatal sau, o persoana autoritara si absurda. Matilda nu e insa o inocenta, inventivitatea ei in rau nu are masura. Petrica vede iubirea ca pe o servitute injositoare. Desi avertizat, Petrini intra in viata acestui cuplu in destramare si trecand peste prietenie incurajeaza un sentiment care ii va fi fatal. Matilda este primul caracter puternic al cartii. Greu de definit ca tip de sensibilitate feminina, e o fiinta abisala, imprevizibila, jucaria unei forte obscure. Faptul ca are sange rasaritean ar explica, printr-o prejudecata literara, complicatia sufletului, caderile si inaltarile ei. Prozatorul nu da o explicatie logica. El construieste doar un caracter dand un numar de situatii. Matilda are in interiorul ei "dusmani bizari care ii chinuiau puternica ei forta vitala". Nu se stie incasa care sunt acesti dusmani. Femeie instruita (este arhitecta), cade periodic sub puterea unui rau incontrolabi; si din tandra si atragatoare devine de nerecunoscut: da un spectacol lamentail in fata familiei reunite cu ocazia botezului Silvie, isi loveste sotul si sparge niste vitralii cu o vaza pe care o arunca spre Petrini. "Stiu, eu am in mine ceva grosolan", dar cainta e scurta si dupa oarecare timp violenta si grosolania pun din nou stapanire pe ea. Il iubise pe Victor Petrini doi ani, cat durase despartirea de Petrica Nicolau, fuses extraordinara si barbatul indragostit nu intelege ce s-a petrecut cu femeia pe fata careia aparuse

atat de promitator lumina simbolica. Matilda are o forta de mistificare neistovita, in sufletul ei renaste periodic "blestemata chestiune insolubila". Incolteste o ura naprasnica impotriva tatalui copilului ei. Petrini considera ca fanatismul Matildei nu este pur, ca instrainarile ei ascund o detestabila coruptie. Labilitatea caracterului traduce neincrederea in puterea valorilor morale si spirituale. Ea provoaca in relatiile cu un barbat dur si intransigent un conflict care tinde sa ii destrame intreaga fiinta. In zonele incontrolabile ale sufletului, raul ia forme demoniace, vitalitatea si labilitatea isi disputa un carcater pe care ratiunea nu e in stare sa il stapaneasca. Matilda oscileaza intre o afectiune sufocanta si reactia imprevizibila, terorizanta. Pentru ea barbatul e ori un ticalos si il uraste ori un martir si i se devoteaza.