Intriga si iubire

Schiller
Caracterizarea personajelor
Legaturi cu viata din zilele noastre
 Daca facem putina lumina in istoria noastră de-a lungul secolelor, ies la
iveala perechile. Perechile fac istoria, chiar daca ele nu ştiu sau vor acest lucru
simplu, pe baza deciziilor lor, făcute unul pentru celalalt. Un prinţ renunţa la tron,
deoarece nu poate urca pe el împreuna cu femeia inimii lui. Un astfel de bărbat
spune lumii: iubirea este mai mare decât puterea, lăsaţi sa treacă splendoarea si
gloria si urmaţi-va inima. Iar lumea îi asculta fascinata: ea a simţit întotdeauna ca
nici o bogatie nu înlocuieşte abundenta sentimentului si acum are dovada vie…
Perechile, fie ele obişnuite sau nu, impun norme, distrug principiile morale si
stabilesc altele noi, arata cat sunt de bogate, sălbatice, delicate si pline de
conflict, sentimentele care ii mana unul spre celalalt sau ii indeparteaza unul de
celalalt. Perechile demonstrează puterea suferinţei, autoritatea dorinţei.
Ele dovedesc un curaj deosebit in lupta partenerilor unul pentru celalalt,
dorinţa lor de a se proteja, in contrast cu o incredibila cruzime in a se desparti,
multa viclenie, putere, rabdare si fantezie in incercarea de a se intelege unul cu
celalalt. Toate impulsurile afective, proprietatile de caracter si talente isi gasesc
cea mai puternica intensificare daca este vorba de a cuceri o femeie, de a
ademeni un bărbat, de a păstra o iubita, de a lega o prietenie, de a se desparţi
de o sotie, de a elimina un pretendent. Tactica si strategia iubirii, indiferent daca
este in primul stadiu al îndrăgostirii, in beţia dragostei, in norocul singuratatii in
doi, împlinite, in chinurile îndoielii sau in drama despărţirii , e comuna tuturor
barbatilor si tuturor femeilor.
Orânduirile sociale au o puternica nevoie de omogenitate: ele vor ca oamenii sa
se asocieze de la egal la egal si de aceea fauresc legi corespunzătoare. Barbatii
si femeile trebuie sa se căsătoreasca in cadrul propriilor clase sociale, sa fie
aproximativ de aceeaşi vârsta, sa aibă, in general, aceleaşi preocupări, sa aibă
acelaşi statut si aceeaşi rasa si sa fie de sex diferit. Aceste reguli sunt valabile,
cu variaţii, din antichitate pana azi. Ele sunt turnate uneori in forma de legi,
uneori sunt valabile doar ca reguli empirice, insa incalcarile sunt sancţionate
întotdeauna, fie prin închisoare, fie prin suferinta.
Suferinţa arata aşadar, cat de puţin se sinchisesc cuplurile de necesitatile
de omogenitate ale ordinii, cat de indiferente le sunt legile, si cat de tare
năzuiesc după unitatea contrastelor: atracţia iubire ii împinge si pe unul si pe
celalalt, pe bogati si săraci, pe tineri si batrâni, pe înalţi si scunzi, pe albi si pe cei
de culoare. Si de asemenea, nu ezita sa-si aprindă flacăra printre semenii care
nu se pot iubi datorita egalitatii dintre ei: frate si sora, mama si fiu, femeie si
femeie, bărbat si bărbat. Suferinţa nu ia in considerare ordinea.
Shiller critica in opera ,,Intriga si iubire” clasa burgheza, puterea si lacomia
acestora, puterea morala a oamenilor cu o pozitie impunatoare intro comunitate.
Scopul lui este de a face sa dispara diferentele intre clasele sociale,si de aceea
este de partea oamenilor obisnuiti, reprezentati in aceasta opera de domnul
Miller, un domn care canta la violoncel pentru a-si castiga existenta, un domn
modest si plin de bun simt. Acesta are o fiica de 16 ani, Luise, care este
indragostita si iubita de Ferdinand, fiul presedintelui la curtea printului german.
 Desi se stie clar ca maiorul nu o va lua niciodata de sotie pe Luise, acestia
doi isi traiesc povestea de dragoste si incearca sa nu aplece urechea la ce spune
lumea.
Luise este curtata si de Wrum, secretarul presedintelui, care ar face orice
sa o aiba pe aceasta tanara.
Ferdinand de Walter este personajul principal a acestei drame. El este un
tanar maior, frumos si ingrijit, cu o buna educatie, cinstit si netamator, dar
indragostit de Luise, fiica unui burghez. Aceasta iubire este profunda si pura,
Ferdinand nelasandu-se influentat de nimeni si incearca sa rupa barierele sociale
care apar intre oameni, si mai ales in relatia lui cu Luise.
Tanarul Ferdinand este incapatanat, incearca sa ia situatia in mainile lui,
este decis sa mearga pana in panzele albe, si crede ca iubirea lor este de
ajuns: ,,Tu Luise,eu,si dragostea...Toate acestea la un loc, nu cuprind cerul
intreg? Mai e nevoie si de un al patrulea lucru?” .
Este manipulat de tatal sau, prin psihologie inversa, spunandu-i ca este
tanar, dar cam trist, ca pare preocupat si ca se ascunde de el. Astfel il obliga sa
se casatoreasca cu lady Milford, preferata printului. Ferdinand este viteaz in
vizita facuta lady-ei Milford, incearca sa-si apere interesele cu orice pret. Cu
eleganta, o acuza pe aceasta pentru necazurile pricinuite de print din cauza ei in
tara. Lady ii povesteste viata grea de care a avut parte, Ferdinand ramanand
miscat la aflarea necazurilor prin care a trecut. El ii explica faptul ca iubeste o
fata de bughez si nu stie ce sa faca, pentru ca a venit la ea cu gandul sa o
jigneasca, insa lady nu poate accepta sa nu se casatoreasca, pe motiv ca toata
lumea stie deja vestea cea mare si ar fi o dezonoare.
Iubirea lui Ferdinand si a Luisei nu are margini, desi el este obligat sa se
casatoreasca cu lady. Luise este deceptionata, pentru ca il iubeste enorm cu o
naivitate iesita din comun, iar Ferdinand este si rational, gandindu-se la pozitia
pe care o are, dar infrunta toata aceastea cu vitejie, nu se lasa intimidat,
incercand sa-si apere relatia cu Luise.
Ferdinand este un personaj la prima vedere perfect, dar pune in lumina si
partile mai putin bune ale lui, cum ar fi faptul ca actioneaza impulsiv, pierzandu-si
increderea in Luise, cand presedintele pune la cale, impreuna cu Wrum, toata
povestea cu scrisoarea trimisa de Luise catre maresalul Von Kalb. Ferdinand
este decis sa fuga cu Luise si familia ei, in schimb ea este sceptica, ii este frica
de blestemul presedintelui si este decisa sa renunte ,,la o legatura care ar
tulbura relatiile sociale si ar zdruncina legile obisnuite ale unei orinduiri eterne...”.
Ferdinand refuza acestea si o banuieste ca are un alt iubit, pe cand ea face toate
acestea pentru binele lui si al tuturor, prefera sa sufere ea, decat sa aiba de
suferit ceilalti.
Luise este o tanara supusa si simtitoare. Ea este intr-atata de credincioasa
incat, doborata de dureri, nu-si pierde speranta in Dumnezeu:,,Cerul sa ma
pazeasca!” si modesta:,,Eu sunt o fata nestiutoare, nevinovata, inteleg prea putin
ingrozitoarele voastre vorbe latinesti!”.
 Este obligata de Wrum, in schimbul libertatii tatalui sau, sa semneze o
scrisoare catre maresalul Von Kalb. Scrisoare care ajunge in mainile lui
Ferdinand, care orbit de furie, ii porunceste lui Von Kalb sa-l impuste, sa nu fie
las, apoi din ce in ce mai furios il ameninta, il intreaba ce a fost intre el si Luise.
Nevrand sa mai auda nimic, chiar daca Von Kalb incerca sa-i explice adevarul,
Ferdinand il da afara pe acesta.
Este decis sa isi puna capat zilelor, atat lui cat si Luisei:,,Legat pe vesnicie,
impreuna cu ea, de roata blestemului...cu ochii infipti in ochii ei.. cu parul zbarlit
alaturi de parul ei... si gemetele noastre inabusite, contopite intr-unul singur... si
sa-i spun din nou cuvinte duioase, si sa-i cant juramintele ei... Doamne! Doamne!
Aceasta casatorie ma ingrozeste...dar e pe veci!’’
Luise este chemata la lady Milford, pentru a ocupa postul de camerista si
aici se arata cu mult mai matura si mai puternica decat in alte situatii. Lady este
hotarata sa se razbune pentru iubirea celor doi:,,....am sa arunc intre voi stanci si
prapastii, am sa strabat cerul vostru, ca o furie...”, apoi schimba foaia, cerandu-i
Luisei sa-l lase pe Ferdinand:,, am sa vand bijuteriile astea... am sa-mi vand
rochiile, caii si trasura...Totul sa fie al tau, dar renunta la el.” Luise renunta la el ,
disperata, fara sa-si piarda credinta in Dumnezeu:,, Il puteti lua, mylady! Alergati
in bratele lui! Tarati-l in fata altarului. Dar nu uitati ca in sarutul vostru nuptial se
va strecura spectrul unei sinucigase...Dumnezeu va fi indurator...Nu gasesc alta
scapare!”
Lady Milford este cuprinsa de remuscari, pleaca de la curte, trimitand o
scrisoare ducelui prin care ii aduce la cunostinta faptul ca s-a saturat sa astepte
ca intelegerea sa fie incheiata.
Ferdinand, innebunit de gelozie si furie, ii pune otrava in limonada Luisei,
intrun moment in care sunt singuri, iar aceasta, in gura de moarte, ii marturiseste
ca totul a fost inscenat ,,o jalnica neintelegere...Ferdinand...m-au silit, iarta-
ma...Luise a ta ar fi preferat moartea...dar tata...primejdia...au intrebuintat
viclenia”.
Luise moare, Ferdinand regretand ce a facut, dar iubirea lui este
neschimbata:,,A fost ultima ei rugaciune...ce incantatoare si frumoasa este chiar
moarta!”
Sub ochii tuturor, Ferdinand moare otravit de el insusi, dar nu inainte de a-
si defaima tatal, si acuzandu-l de moartea celor doi indragostiti.
Iubirea celor 2 este o iubire ideala, pregatita se mearga pana in panzele
albe, o iubire care nu tine cont de nici o diferenta. O iubire care nu va inceta nici
dupa moarte.
Asadar, perechile nu sunt doar rezultatul unor sentimente puternice.
Casatoria aranjata care se infaptuieste numai cu gândul la inmultirea averii,
casatorie cu care trebuie sa se mulţumească copii aristocraţiei din toate
timpurile, produce uneori singuratatea in doi.
Cateva exemple de cupluri cu povesti asemanatoare, sunt:
TRISTAN SI ISOLDA :
„Iar cand cei doi tineri, Tristan si Isolda, baura amndoi bautura, s-a produs de
indata zarva de pe lume, iubirea, care pandeste si care s-a strecurat in inima lui
Tristan si a Isoldei. Inainte de a fi remarcata, ea si-a infipt acolo drapelul victoriei
si i-a tras pe amandoi sub stapanirea ei.”

ORFEU SI EURIDICE :
„Voi zei ai lumii care salasluiti sub Pamant,
Aici in intunecatul adanc al vesnicei taceri,
Va implor legati-mi din nou soarta cu Euridice…”

ROMEO SI JULIETA :
„Ale iubirii usoare valuri ma duc.
Nici un bastion din piatra nu poate apara iubirea.
Si iubirea indrazneste ceea ce iubirea poate.”

NAPOLEON SI JOSEFINA :
„Tu nu stii, ca fara tine, fara inima ta, fara iubirea ta netarmurita pentru sotul tau
nu exista nici fericire, nici iubire…Departe de tine, noptile sunt lungi, anoste si
triste. Alaturi de tine imi doresc ca noaptea sa n-aiba sfarsit.”

BONNIE SI CLYDE:

„De cand te cunosc, viata mea s-a schimbat.

Ne agitam prin lume, fara sa putem fi opriti, precum o vijelie.
Incalcam regulile, care nu sunt facute pentru noi.
Ravasim totul daca nu ne convine.
Mergem pe drumul pe care vrem.
Facem tot ceea ce nu fac oamenii normali.
Lume sa fii atenta cand venim.
Oameni nu va puneti cu noi, adminteri ati pierdut de pe acum.”

MARILYN MONROE SI ARTHUR MILLER:

“La despartire am sarutat-o pe obraji, si ea, surprinsa fiind de acest gest spontan
al meu, a tras aer in piept. Am inceput sa rad de reactia ei exagerata, pana cand
m-a speriat seriozitatea din ochii ei si am regretat amarnic rasul meu.”

JOHN LENNON SI YOKO ONO:

“Femeie, eu stiu ca tu poti sa intelegi/

Micul copil ascuns in barbat/
Te rog sa te gandesti/
Ca viata mea sta in mainile tale…
Si, femeie, tine-ma strans/
Ascuns in inima ta/
Indiferent cat de mare e departarea/
Nimic nu ne va putea desparti/
In definitiv e scris in stele.”

JACK DAWSON SI ROSE BUCATER (TITANIC)

,,Trebuie sa imi indeplinesti aceasta dorinta… promite-mi, ca vei supravietui… ca

nu vei ceda niciodata, orice s-ar intampla… oricat de lipsita de peranta ai fi.
Promite-mi acum si nu uita niciodata aceasta promisiune.”