Recenzie film tess

La sfarsitul secolului 18, in Marea Britanie, familia Durbeyfield afla ca ar fi descendenta familiei aristocrate dUrbervilles. Din dorinta de a dobandi un nume si o avere, familia isi trimit fiica de 16 ani, Tess sa lucreze la acea familie. Dar titului familiei aristocrate fusese cumparat, lucru nestiut de familia tinerei Tess. Cu toate ca nu este incantata de aranjamentul familiei sale, Tess se supune hotararii. Alec, fiul familiei d'Urbervilles, incearca prin toate mijloacele sa o seduca pe Tess, care naiva ii cedeaza intr-un final. Ramane insarcinata si va pierde copilul la nastere. Ignoarata de Alec, rusinata si neputincioasa, Tess se angajeaza la o ferma unui preot. Aici il cunoaste pe fiul acestuia, Angel Clare. Tess si Angel se casatoresc, dar curand Angel afla despre nenorocirea prin care a trecut Tess. O paraseste, sperand ca o va ierta candva. Deznadajduita Tess se intoarce la familia d'Urberville, avand o relatie cu Alec. Hotarandu-se sa o ierte pe Tess, Angel se intoarce. Nefericita, si parca purtand blestemul nenorocului, Tess il ucide pe Alec, intr-un moment de disperare si fuge cu Angel, intre cei doi renascand dragostea de odinioara. Fericirea este de scurta durata si crima va trebui pedepsita. Aciunea se petrece la Paris, n 1880. Filmul prezint ascensiunea social a tnrului seductor Georges Duroy (George Sanders), care nu ezit s se foloseasc de farmecul su pentru a ajunge n vrful societii pariziene. Srac i fr perspective, Duroy se rentlnete cu un prieten, Charles Forestier (John Carradine), care lucra ca jurnalist politic la ziarul La Vie franaise. Ei iau masa mpreun la editorul ziarului, domnul Walter. Acesta din urm l angajeaz pe Duroy, la sfatul prietenului su. n scrierea articolelor, Duroy este ajutat de soia lui Charles, Madeleine (Ann Dvorak), care se dovedete a fi adevrata autoare a articolelor jurnalistului, dup cum acesta i d repede seama. Mai nti, el o seduce pe Clotilde de Marelle (Angela Lansbury), pe care o ntlnise la cina de la familia Walter i care nelege c el este un seductor. Aceasta i d porecla de "Bel Ami" i-i rmne credincioas, n ciuda faptului c acesta se orienteaz apoi ctre alte femei. Dup moartea lui Charles Forestier, care era bolnav de tuberculoz, George se cstorete cu vduva lui i profit la rndul su de talentul ei de cronicar. n ciuda faptului c se cstorise, el le seduce apoi pe doamna Walter (Katherine Emery) i pe fiica acesteia, Suzanne (Susan Douglas). O soart tragic l ateapt. Bel-Ami este un roman de maturitate creatoare, care mar-cheaza apogeul carierei literare a lui Maupassant; este un roman despre presa si ari-vism, incluzand experiente de viata traite de autor insusi: sperantele si setea nepotolita a lui Georges Duroy strabatand fara tinta bulevardele pariziene, dorinta de a pune capat unei situatii materiale precare, de a evada dintr-o lume prea ingusta, care ii condamna pe cei mai buni la esec, nevoia de a da frau liber unei ambitii crescande, cea de a asterne pe hartie gandu-rile si trairile sale, intr-o forma admirabila, care sa-i asi-gure celebritatea. [...] Citind romanul, patrundem in atmosfera anilor 1880-1885, in care s-a dezvoltat simtitor societatea capitalista, in care s-au vehiculat sume enorme de bani prin speculatii bancare si s-a instaurat suprematia unei categorii de oameni de afaceri necinstiti, care au stiut sa reduca la tacere presa, atragand-o de partea lor. Liliana Anghel

Tess este fata cea mai mare a familiei Durbeyfield, o familie saraca din Marea Britanie a sfarsitului de secol 18, dar care afla la un moment dat ca ar fi descendentii unei familii de aristocrati,

d"Urbervilles. Fata este trimisa sa lucreze la familia d"Urbervilles, in speranta ca acestia o vor ajuta sa se imbogateasca, nestiind insa ca numele este de fapt cumparat, si ca aceasta familie nu are nici o legatura cu vechii aristocrati.

Nu se poate spune ca Tess este foarte incantata de acest aranjament, dar, tipic femeilor "victoriene", debordeaza de loialitate, si in spiritul in care a fost crescuta, specific acelor vremuri, ar face tot posibilul sa isi ajute familia. Astfel drumul catre Alec d"Urbervilles, fiul cuceritor si superficial al familiei, este "deschis". Desi Tess incearca de nenumarate ori sa reziste incercarilor lui de a o cuceri, acesta profita de ea pana la urma, in padurea din apropiere, lasand-o insarcinata cu un fiu care moare la nastere.

Rusinata, si in imposibilitatea de a il pedepsi in vreun fel pe Alec, Tess se angajeaza la o alta ferma, unde il cunoaste pe Angel Clare, fiu de preot, care nu vrea sa isi urmeze tatal ci sa isi construiasca propria lui ferma. Angel este un ganditor, spre deosebire de Alec, ba chiar sugereaza faptul ca nu se lasa condus de prejudecati, avand propriile lui pareri. Cu toate acestea, cand imediat dupa casatorie afla despre nenorocul lui Tess de a fi fost victima lui Alec, o paraseste si pleaca spre Brazilia, spunand ca va incerca sa o ierte si ca poate o va cauta.

Intr-un asemenea context este lesne de inteles ca Tess este complet dezorientata; mai putin lesne de inteles este faptul ca se lasa convinsa sa se casatoreasca cu proaspat convertitul la crestinism, dar putin insufletitul de aceasta religie, Alec. Viata este din nou nedreapta cu micuta aristocrata al carei titlu nu conteaza - practic in jurul acestei idei de fatalism invartindu-se intreg romanul- si Angel se intoarce, hotarat sa dea inca o sansa relatiei sale. Disperata, Tess il omoara pe Alec, pentru a se elibera de casatorie, netinand seama de posibilele consecinte. Traieste astfel alaturi de iubitul ei o scurta perioada de fericire si ratacire, care insa ia sfarsit la paganul Stonehenge, intr-un mod destul de usor de prevazut. Destinul este de neclintit, iar Tess trebuie sa plateasca.

Este poate putin deranjant, si probabil ca aceasta a fost si intentia razvratitului aproape tacut Thomas Hardy, faptul ca Tess pare ca plateste nu numai pentru crima comisa dar si pentru toate nedreptatile a caror victima a fost. In acest context, autorul pare a fi un aliat al femeilor, atragand atentia nu numai asupra felului gresit in care sunt crescute, care nu le da posibilitatea de a face alegeri importante in viata, ci si a faptului ca nu pot face nimic impotriva lumii condusa de barbati.

Romanul nu este la fel de "usor" precum Departe de lumea dezlantuita, dar fatalismul sugerat dus aproape de extrem ma impiedica sa il consider la fel de"bun precum Jude the Obscure. Ramane totusi o marturie destul de "romantica" a acelei epoci, poate din cauza ca actiunea nu se petrece in orasele atat de macabre descrise de catre Dickens.