Henrik-Ibsen (1828-1906)- O casa de papusi

"O casă de păpuși" urmărește trezirea Norei Helmer de la viața confortabilă pe care o ducea. Fiind
condusă toată viața ori de tatăl ei, ori de soțul Torvald, Nora ajunge să își schimbe părerea despre
fundamentele în care ea credea, odată ce căsătoria ei este pusă la test. Împrumutând bani de la
Krogstad, falsificând semnătura tatălui ei, ea a putut să plătească o călătorie în Italia pentru a-l salva pe
soțul ei bolnav, el neștiind de împrumut, crezând că banii vin de la tatăl Norei. De atunci, ea a trebuit să
găsească moduri în care să plătească împrumutul.Din expozițiune aflăm că acțiunea se petrece iarna, în
ajunul Crăciunului și aflăm că Torvald tocmai a fost promavat la manager al băncii, unde va primi un
salariu uriaș și va fi foarte puternic. Nora este încântată, fiindcă se gândește că va putea în sfârșit să
plătească împrumutul.Bucuria ei este însă stricată când Krogstad furios deoarece tocmai a aflat că
poziția lui la bancă a fost promisă doamnei Linde, o veche colegă de școală a Norei care a venit recent în
oraș în căutare de lucru, și o amenință pe Nora că va dezvălui secretul ei dacă nu-l convinge pe soțul ei
să îi păstreze poziția. Această amenințare constă în intriga piesei.Nora încearcă să îl facă pe Torvald să
îi mențină postul lui Krogstad folosindu-se de trucurile feminine, dar este lipsită de succes. Torvald îi
spune că natura coruptă a lui Krogstad îi este repulsivă și îi este imposibil să lucreze cu el. Nora devine
foarte îngrijorată.
Ziua următoare, Norei îi este frică de faptul că Krogstad ar putea apărea în orice moment. Agitația ei
este redusă de preocuparea pentru balul care va avea loc seara următoare în apartamentul unui vecin.
Când Torvald se întoarce de la bancă, Nora iar pledează pentru Krogstad. De data aceasta, Torvald nu
doar refuză, ci și trimite înștiințarea de concediere pe care deja o pregătise pentru Krogstad, asigurând-
o pe Nora că va lua asupra sa toate lucrurile rele ce vor rezulta din asta. Nora este mișcată profund de
spusele lui. Ea începe să ia în considerare posibilitatea ca acest episod să transforme în bine căsnicia lor,
dar și varianta sinuciderii.
Între timp ea conversează și flirtează cu Doctorul Rank. Aflând că el este pe moarte, are o conversație
intimă cu el care culminează cu doctorul mărturisindu-și dragostea chiar înainte ca ea să îi ceară ajutor
financiar. Vorbele lui o opresc iar conversația lor este întreruptă de anunțul sosirii lui Krogstad. Nora îi
cere doctorului Rank să plece și îl primește pe Krogstad.
Krogstad îi spune că deși va menține împrumutul el nu vrea să mai facă publice faptele, în schimb vrea
să îi dea lui Torvald o scrisoare explicând în așa fel încât Torvald să fie presat să îi păstreze postul la
bancă, Nora protestează împotriva implicării lui Torvald dar Krogstad pune scrisoarea în cutia poștală
a lui Torvald spre oroarea Norei. Totuși ea încearcă să își folosească farmecele pentru a-l preveni pe
Torvald să citească scrisoarea, atrăgându-l de la afaceri, rugându-l să o ajute să se pregătească pentru
petrecerea din seara următoare. El este de acord să amâne lucrul iar scrisoarea rămâne în cutia poștală.
Noaptea următoare, înainte ca Torvald și Nora să se întoarcă de la bal, doamna Linde și Krogstad, care
sunt vechi iubiți, se reîntâlnesc în sufrageria lui Helmer. Doamna Linde cere să aibă grijă de Krogstad și
de copiii lui și să îl ajute să devină omul care ea știe că el poate deveni. Soții Helmer se întorc de la bal și
doamna Linde pleacă, Krogstad deja fiind plecat. Singuri, Torvald îi mărturisește Norei cât de mult o
dorește, dar este întrerupt de doctorul Rank. Doctorul venise să își ia rămas bun, după cum îi spune pe
ascuns Norei. Văzând că Torvald și-a luat scrisorile, ea se resemnează la a se sinucide.
Înainte să plece, Torvald o oprește. Tocmai a citit scrisoarea lui Krogstad și este înfuriat de conținut. O
acuză pe Nora de ruinarea vieții sale. Îi spune că vrea să o părăsească, contrar spuselor de adineaori
cum că ar lua totul asupra sa.Punctul culminant al piesei se petrece când în timpul tiradei sale, Torvald
este întrerupt de slujnică ce poartă o altă scrisoare de la Krogstad adresată Norei. Torvald o citește și
devine copleșit de bucurie. Krogstad a avut parte de o schimbare fericită în viața sa și îi trimite înscrisul
înapoi. Torvald îi spune Norei că o iartă și că încercarea ei duioasă de a-l ajuta a făcut-o mai afectuoasă
ca niciodată.
Nora, văzând caracterul adevărat al lui Torvald pentru prima dată îi spune soțului ei că îl părăsește.
După ce el protestează, ea motivează că îl părăsește deoarece el nu o iubește, iar după noaptea aceasta
nici ea nu îl mai iubește. Îi spune că după viața sufocantă pe care a trăit-o până acum își datorează să
devină independentă și să-și exploreze propriul caracter și lumea de una singură. În timp ce pleacă, îi
mârturisește lui Torvald că speră ca un miracol să se întâmple: că poate într-o zi vor putea să se
reunească într-o căsnicie adevărată. Piesa se încheie cu ușa trântindu-se la plecarea ei.

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este catalogat ca cel mai important autor în
literatura norvegiană și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii universale.
Abordarea sa inedită în dramaturgie va deveni un punct de referință în literatura mondială.
Situația financiară a familiei s-a înrăutățit după nașterea lui Ibsen, iar depresia care i-a cuprins pe
cei doi părinți îl va determina pe Ibsen să se avânte în forfota vieții la vârsta de 15 ani. Devine ucenicul
unui farmacist și începe să scrie scurte povestiri. În 1849 publică prima sa operă, drama Catilina, a
cărei versificație a fost influențată de stilul shakespearian. În 1862 publică Comedia
iubirii (Kjærlighedens Komedie), o înfățișare satirică a căsătoriei. Reprezentările celor două piese
nu au fost apreciate de public, Ibsen hotărând să se autoexileze în Italia și în Germania. Piesele scrise
departe de locurile natale i-au conturat imaginea unui renumit și controversat dramaturg.
Succesul dramelor Urma (Brand) – 1865 și Peer Gynt – 1867 i-a întărit încrederea în propriul
talentul, urmând o perioadă înfloritoare în creația ibseniană. Stâlpii societății (Samfundets
støtter), O casă de păpuși (Et dukkehjem), Strigoii (Gengangere), Femeia mării (Fruen fra havet), pe
lângă alte opere, reprezintă epoca de aur în creația lui Ibsen.
Scrierile lui au stârnit nemulțumiri printre contemporani, întrucât Ibsen dezvolta o nouă viziune
literară, diferită de cea victoriană. El a propus o analiză a realității dincolo de aparențe, pătrunzând
în problemele societății si relevându-le fără nici o fluctuație. Apreciat în Europa, Henrik Ibsen se
întoarce în Norvegia după 27 de ani, în 1891, iar patru ani mai târziu moare la Christina în urma
problemelor cardiovasculare.
Henrik Ibsen a marcat o nouă orientare a literaturii, fiind cel care va influența pe Cehov și pe alți
scriitori de-a lungul timpului.