Studentă : Nițu Bianca-Anca

Nunta la români – obiceiuri, tradiții și superstiții de nuntă

În funcție de zona geografică a țării întâlnim o multitudine de obiceiuri,

tradiții și superstiții de nuntă ce se țin mai ales pentru norocul și reușita
drumului pe care tinerii căsătoriți încep a-l parcurge împreună. Altfel
spus, aceste obiceiuri, tradiții și superstiții de nuntă se referă în principal
la bunul mers al vieții tinerilor căsătoriți, belșug, voie bună, înțelegere și
norocc.

Nunta sau căsătoria este al doilea cel mai mare eveniment din viața
omului, după naștere. În viziunea populară nunta sau căsătoria este
înțeleasă ca o trecere spre o altă etapă a vieții, etapă ce marchează
intrarea tinerilor în viața socială, în rândul oamenilor.

 Fiecare nuntă este precedată de o cerere în căsătorie. Numai că

până la cererea propriu-zisă a miresei, numită logodnă, conform
tradiției mirele trebuie să ceară mai întâi permisiunea viitorilor
socri. Acest obicei poartă numele de pețit. Viitorul mire va merge
astfel însoțit de părinți și rude la casa miresei pentru a obține
aprobarea părinților acesteia, astfel încât să se poată căsători cu
aleasa inimii.
 Odată primită binecuvântarea părinților, mirele va dărui viitoarei
mirese inelul de logodnă, iar mai apoi aceștia vor trece la
pregătirea propriu-zisă a nunții. Înainte de toate trebuie să-și aleagă
însă nașii.
  Astfel o altă tradiție obligatorie înainte de nuntă, extrem de
importantă, este alegerea nașilor, viitorii părinți spirituali ai
mirilor. Se spune conform tradiției că nașii vor juca un rol esențial
în desfășurarea propriu-zisă a nunții, cât și în viața tinerilor
căsătoriți, astfel că numirea acestora trebuie bine cântărită înainte.
În alegerea nașilor trebuie ținut cont de asemenea și de îndatoririle
financiare ce le vor reveni acestora. Cuplul de nași va plăti voalul
miresei, lumânările și preotul care va oficia căsătoria. De altfel,
nașul mare este cel care va oferi și cel mai mare dar de nuntă.
 O nuntă cu tradiții și superstiții presupune respectarea anumitor
practici și obiceiuri încă de la îmbrăcarea mirilor în hainele de
ceremonie până la finalul petrecerii.
 Astfel tradiția cere ca, înainte de a merge la casa nașilor și mai apoi
la mireasa, mirele să fie gătit și aranjat de către cavalerii de onoare
la casa acestuia. Tot aici conform tradiției mirele trebuie să fie
bărbierit de către un prieten apropiat sau cavaler de onoare. Acest
obicei simbolizează trecerea de la statutul de flăcău la cel de bărbat
matur, însurat, cap de familie.
 Odată gătit și aranjat mirele merge cu întreg alaiul de nuntă la casa
nașilor. Acesta dăruiește nașei buchetul de nuntă, iar nașului îi
pune papionul sau cravata la gât. Nașilor le revine datoria de a-i
primi pe nuntași cu vin și bucate alese. După ce nuntașii au fost
ospătați cum se cuvine, nașii iau lumânările de cununie, parura și
voalul miresei și împreună cu întreg alaiul de nuntă se îndreaptă
către casa miresei.
 Aici nașa va ajuta mireasa să se gătească și îi va prinde voalul. În
tot acest timp mireasa rămâne ferită de ochii mirelui, iar pe fundal
se va auzi binecunoscuta melodie “Ia-ți mireasă ziua bună”.
Moment emoționant, acest obicei de nuntă va smulge lacrimile
celor prezenți, mai ales pe cele ale părinților și rudelor apropiate.1
1
Datinile si Credintele Poporului Roman - Adunate si asezate in ordine mitologica, Elena Niculita
Voronca
https://www.traditii-superstitii.ro/nunta-la-romani-obiceiuri-traditii-si-superstitii-de-nunta/
 De acum mireasa este gata să meargă împreună cu alesul inimii în
fața lui Dumnezeu pentru a-și mărturisi iubirea veșnică.
 După ce mireasa este gătită se va întâlni cu mirele care îi va
dărui buchetul de mireasă și care o va putea admira îmbrăcată în
rochia albă.
 Împreună cu nașii și întreg alaiul, mirii vor merge mai apoi spre
biserică, dar nu înainte de a rupe turta miresei, pe care nașa o va
împărți celor prezenți, dar și de a juca hora miresei purtată cu trei
pași înainte și trei înapoi conform tradiției populare. Tot acum
mireasa trebuie să prindă în piept cocardele celor prezenți,
începând cu mirele, nașii, părinții, apoi restul rudelor și prietenilor.
Ca lucrurile să meargă mai repede, mireasa este ajutată și de către
domnișoarele de onoare.

 Conform tradiției în biserică mirele stă în dreapta miresei, nașul

lângă mire, nașa lângă mireasă, iar în spatele mirilor stau părinţii și
întreg alaiul de nuntași. În timpul cununiei lumânările sunt ținute
aprinse de către nași și sunt considerate mărturii ale unirii celor doi
tineri în fața Lui Dumnezeu.
 La un moment dat, în timpul slujbei, preotul împreună cu nașii vor
pune tinerilor miri cununiile. Acestea se aseamănă cu o coroană
care este simbolul demnității, cinstei și mândriei. Cununiile pe cap
și prinși de mână împreună cu nașii și preotul, mirii vor înconjura
tetrapodul de trei ori, în numele lui Isaia. Din acest moment
drumul tinerilor căsătoriți devine comun, asemănător unei roți, care
se învârte în jurul axei nemișcate. Acestă axă este reprezentată în
plan simbolic de iubirea și promisiunea eternă a acestora.
 De asemenea, degustarea vinului din cupă sau paharul comun
oferit mirilor de către preot în timul cununiei simbolizează
dulceața dragostei și a bucuriei ce o vor împărtăși împreună.
 La finalul slujbei religioase întreg alaiul de nuntă prezent la
eveniment se va prinde în horă în fața bisericii, iar mai apoi va
merge către restaurant sau spre locul unde va avea loc petrecerea
dedicată căsătoriei.

 Petrecerea de nuntă începe cu cinstirea fiecărui invitat în parte cu

un pahar de vin sau șampanie. Se continuă apoi cu servirea
diferitelor feluri de mâncare atent alese de miri, dar și cu joc,
cântec și bună dispoziție.
 Bineînțeles și în timpul petrecerii de nuntă tradițiile și obiceiurile
sunt nelipsite. Astfel invitația la joc a nuntașilor trebuie deschisă
de un dans al mirilor. În acest sens mirii trebuie să aibe pregătit un
moment dedicat, să aleagă o melodie și să exerseze din timp acest
dans.
 Petrecerea de nuntă va continua ore bune, până când tortul mirilor
se va servi invitaților și până când mireasa va arunca buchetul
fetelor nemăritate. Se spune, conform tradiției, că fata care va
prinde buchetul de mireasă va fi următoarea la măritat. Tot acum
nașa va da jos voalul miresei și îi va pune năframa. Acest obicei
semnifică trecerea tinerei fete la statutul de femeie măritată. Se
obișnuiește ca fata care a prins buchetul să primească și voalul
 miresei drept cadou. De asemenea, nașul va da jos cocarda mirelui
pe care acesta o va arunca băieților necăsătoriți. La fel ca și în
cazul fetelor flăcăul care va prinde cocarda va urma la însurătoare.
 Se mai spune conform tradiției românești că mireasa nu trebuie să
întoarcă capul înapoi în drumul spre biserică, să nu îi pară rău că se
căsătorește. De asemenea, la ieșirea din biserică, mirele nu trebuie
să se dezlipească de mireasă până la întoarcerea acasă. În acest fel
nu se vor dezlipi niciodată unul de celălalt.
 Mai există și tradiția de a arunca peste miri în biserică și la ieșirea
din biserică cu bomboane, grâu și orez. Acest obicei este aducător
de noroc și prosperitate în viața tinerilor căsătoriți. Acest obicei se
întâlnește de altfel și pe la alte popoare, sub diverse forme.

Bibliografie
Datinile si Credintele Poporului Roman - Adunate si asezate
in ordine mitologica, Elena Niculita Voronca
https://www.traditii-superstitii.ro/nunta-la-romani-obiceiuri-
traditii-si-superstitii-de-nunta/
https://identitatea.ro/traditii-obiceiuri-nunta-romania/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nunt%C4%83