https://www.stelian-tanase.

ro/femeile-din-viata-lui-marx/

FEMEILE DIN VIAȚA LUI MARX

La virsta maturității Karl Marx a dorit două lucruri
si le-a asteptat cu nerăbdare 1/ revolutia si 2/ moartea
maică-sii.
1/ Revolutia – da, pentru că avea o viziunea
apocaliptica asupra lumii. O voia distrusa si visa să vada
finalul spectacolului. E aici o frustrare imensă, acumulata
in copilarie. De aici furia pe care o regăsim în toate textele
sale.
2/ Punctul doi e mai prozaic. Voia să-și încaseze
partea de moștenire. Era lefter, nu avea resurse și era mereu
îndatorat. Moartea maica-sii i-ar fi rezolvat pentru un timp
problema sărăciei lucii în care trăia. Nu s-a gindit o clipă să cîstige din muncă banii cu
care să-si intrețină familia numeroasă. Ar fi fost sub conditia lui de…burghez. Plus că
era și un mare leneș. Cind nu se bețivănea prin cartier, zăcea pe canapeaua din
mijlocul apartamenului.
Avea o nevastă și trei fete. El si Jenny sotia lui, au avut 7 copii, numai trei au
supravietuit. Jenny von Wesfallen, era „cea mai frumoasa fata din Trier”, avea cu 4
ani mai mult decit el (n. 1814) . Strălucea prin vioiciune si inteligenta, avea lecturi
intinse. El o consulta și tinea cont adesea de părerile ei. Karl Marx a facut studii de
Bonn, Berlin, a dat doctoratul in filosofie la Iena. Provenea dintr-o familie evreiasca,
avea o lunga tradite de rabini, cunoscatori ai Talmudului. Traditia se fringe odată cu
tatăl sau care trece la religia protestanta pentru a putea să practice avocatura. Un tip
pragmatic, după cum vedem. Copiii primesc educație laică. Maica-sa – dintr-o familie
evreiasca olandeza – nu a iesit din cultura traditională. În dispretul pe care le avea
pentru maica-sa să se afle sursa antisemitismului vehement al lui Marx? Posibil.
Jenny – sotia lui – provine dintr-o familie burgheza cu stare. E o fată frumoasa,
cu ochi verzi, regina balurilor tinerilor din Trier. Se marită cu Marx după 7 ani de
asteptare, vreme în care el a fost la studii. L-a asteptat,
Marx și-a onorat promisiunea…Se iubeau cu pasiune, nu
încape indoială. Ea il va eticheta scrisorile nenumarate pe
care și le scriau cu apelativul ”cățelusul meu”. Vor avea 7
copiii impreuna dintre care numai trei au supravietuit –
Jenny, Laura, Eleonor. Marx era o aparitie aparte. Avea
tenul negricios, i se spunea Maurul. Purta o coamă de par
vilvoi prin care nu prea trecea pieptănul. Avea o barbă
rasculată, neagra si deasa, care il făcea să semene cu
Belzbuth, un diavol. Părea că voia sa te temi de el și lua
înfățisarea asta…Cert este că îi placea să impună, era setos
de putere, voia să aibă întîietate, să domine pe cei din jur. Nu suporta incă de mic să
fie contrazis.
Isi incepe cariera ca jurnalist la Koln, dar intră repede in conflict cu autoritatile
prusace care ii reproseaza radicalismul articolelor. Se refugiaza la Paris, 1843, apoi la
Bruxelles, unde in 1847 scrie „Manifestul Partidului comunist” cea mai influnta
lucrarea a sa. Este expulzat. Se stabilește la Londra unde rămîne pină la sfirsitul vietii
– in 1883. Este inmormintat la Highgate Cemetery, e dus pe ultimul drum de numai 11
persoane. Intr-o zi fiind la Londra am luat un taxi si m-am dus sa ii vad mormintul.
Interesant – o mină de partizani din America de sud, cred, faceau miting. Unul dintre
ei tinea un discurs, ceilalti – vreo zece – ascultau tacuti, cu bărbia in piept, cu pumnul
ridicat in sus…
Viața la Londra, nu a fost ușoară deloc. Daca nu ar fi fost sustinut financiar de
Engels, care era un industrias bogat, nu ar fi reușit sa supravietuiască. Aici e un
paradox, Engels traia din exploatarea muncitorilor din fabrica lui din Manchester.
Altfel spus din supramunca stoarsa de la muncitori cf teoriilor lor. Plus-valoarea o
impărtea apoi cu Marx. Marx lua banii senin, uitind de propriile lui precepte si
angajamente morale față de muncitori. Banu-i ban! Cînd Engels a vindut afacerea, i-a
făcut o rentă. Marx primea de la Engels 350 lire/an, iar Engels si-a oprit 450 de lire/an.
O suma considerabila in acel timp. Marx s-a incadrat cu buna stiinta in clasa explota-
torilor impotriva căreia perora furios. Nu apartinea lumii proletariatului pe care -de
altfel- îl detesta. Desi vitupera impotriva burgheziei si îi cobea sfirșitul, Marx a fost
un burghez 100%.
Un fapt – in casa lucra de multi ani o
guvernantă, Helen Demuth. Marx a prins
momentul cind Jenny Marx se afla in
Olanda trimisă de el sa cerseasca bani de la
unchiul bogat Luis Philips. Peste noua luni
femeia naște un baiat, numit Frederich, fără
să declare cine este tatal copilului.
Atmosfera se tulbură în casă. Pentru a ieși din situatia incurcata, și a-si păstra reputatia
(la care tinea de foarte mult ) Marx il convinge pe Engels să pretindă ca el este tatăl
biologic, ceea ce acesta acceptă. Il recunoaste oficial pe micul Frederich. E de vazut
cit a crezut Jenny Marx din povestea asta. Din pacate, sute de scrisori din corespon-
dența familiei au fost distruse de cele trei fete după moartea lui Marx și multe informatii
ne lipsesc. Cert este ca Engels, care suferea de cancer la laringe si nu mai putea vorbi,
cu o zi inaine de moarte, a notat pe o hîrtie marele secret care măcinase familia
prietenului sau. „Marx este tatăl lui Frederick”. Replica a fost raportată lui Wilhelm
Liebnecht. Documentul care consemna situatia, a ramas pina in 1962, intr-un sertar,
cind a aparut la suprafata, producind un nou scandal. Imaginea liderului revolutiei
proletare mondiale a iesit din asta cît se poate de șifonată. Proletariatul crede ca Marx
era pasionat numai de revolutie, nu si de sex.
Femeia viatii lui Marx a fost Jenny von Westfallen. Dar nu se termina totul aici.
In tineretea lui scăldata in alcool, - era cam betiv – risipita în petreceri studentesti
nocturne, obișnuia să frecventeze bordelurile Berlinului, fireste fara stirea lui Jenny.
În anii petrecuti la Paris si Londra, dupa ce se împrieteneste cu Engels, reia obiceiul.
Engels obisnuia sa mearga la bordel, și o facea chiar des. Ii
placeau prostituatele, nu femeile de conditia lui, aristocrate,
bugheze bine educate. Avea probabil un complex de
inferioritate. Frecventa numai femei de conditie modesta.
Concubina lui, Lizzi, era o muncitoare culeasa din fabrica
lui din Manchester. Jenny nu o lasa sa intre in casa pe usa
principala. Probă de ciocoism față de o persoană de extracție
sociala inferioară. Si cind te gindestii ca sotii Marx au
declarat de atitea ori ca doresc fierbinte sa se infrateasca cu
saracii, cu declasatii, cu lumpenii! Nici ei nu credeau! Lui
Engels ii placeau asemenea persoane, umile, modeste, de la
periferie. Întretinea relatii sexuale cu ele prin bordeuluri si
localuri dubioase… Fireste distracția era contra cost, după
tarif. Dar buzunarele lui Engels erau suficient de pline. Era un exploatator veros. Marx
il urma in escapadele lui prin locuri deochiate. Jenny a priceput ce se intimpla cind cei
doi dispăreau de acasa. Nu isi pierdeau vremea în savante conversatii filosofice. A avut
mereu o parere proastă despre Engels. Uita că ea și sotul ei traiau financiar vorbind din
banii lui. Cind le trimitea bani era bun!!! Cînd il ducea la bordel pe Karl la ei, era
diavolul in persoană.
Timpul a trecut, fetele au crescut, si Marx, – un tata burghez ce era – s-a
preocupat de măritișul lor, tinea sa le faca dotă. Isi dorea gineri burghezi, cu stare,
aristocrati chiar, (*Jenny era baroana, si el era mindru de rangul nevesti-sii). Nu își
dorea unul dintre proletarii care îi frecventau casa. Era un adevărat burghez victorian.
Cind are bani joaca la bursa, il surprindem la Monte Carlo jucind la cazino… Fumurile
proletare i-au cam trecut cind s-a apropiat de bătrinețe chiar daca inca o tinea ca gaia-
mațu cu revolutia care stă sa izbuneasca. Isi dorea razbunarea asta pe lumea buegheza
care il impinsese la margine, in saracie, si facuse din el un ratat. Avea regrete, ar fi vrut
sa fie industrias sau om de afaceri. Dar pentru el era prea tirziu, Militantismul
revolutionar nu ii adusese decit sărăcie. Scria intr-o scrisoare catre un ginere că si-a
risipit averea pentru cauza revoluției. Asa ca ele se vor marita sarace, dar cu o buna
educatie. Marx a avut grija ca ele să frecventeze scolii particulare pretentioase. Iar
Engels a achitat ca de obicei taxele. El si Jenny căutau
ceea ce se numeste onorabilitate.
Jenny si Karl evocau des acest subiect. Nici unul
nu lucrase nicio zi undeva toata viata lor, era ceva. Au
preferat să cerseasca bani de la oricine se nimerea, să se
imprumute, să se lase intretinuti de admiratori, să
pîndească moșteniri de familie. Cind au bani (li se
intimla si lor, rar dar se intimla) pleaca in vilegiaturi
costisitoarea, foarte burgheze. Inchiriază case mari la
Londra, reinnoiesc garderoba fetelor, a lui Jenny si chiar
a lui Marx, care detestă igiena. Nu se spală, nu agreaza
curățenia. Umblă murdar, șleampat, miroase urit. Din
cauza asta e mereu acoperit pe corp de furuncule,
bube de antrax, are hemoroizi, ii ies tot felul de
abcese pe piele. Boema lui trece dincolo de
conveniențe… Geniul lui părea că îi este de ajuns. Admirația cu care apropiatii il
incojoară pare să tină loc de orice. Un agent secret prusac se face invitat in apartamentul
de doua camere al lui Marx din Londra, Dean Street si trimite un raport la Berlin.
Spicuiesc- „Totul e spart, dezmembrat, jerpelit, plin de praf si intr-o mare
dezordine. In mijlocul camerei pe o masă mare care se clatină, acoperită cu un
linoleum, manuscrise, cărți, ziare, jucării, stau alături de un lucrul de mînă, cești
cu mînerul spart, tacîmuri murdare, o lampă, mai sunt cîteva pahare, o pipă
olandeza, o scrumieră, totul de-a valma. Cind intri in camera dai cu ochii de un
nor de fum.(…) Totul e murdar” Raportul era adresat ministrului de interne,
Frederich von Wesfallen, adică fratele lui Jenny Marx.
Intrebat de un reporter la sfirsitul vietii lui, 1883, ce este? Marx răspunde scurt
– „În orice caz nu sunt marxist!”

*** Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, in pregatire la editura

Hyperliteratura, toamna 2020.

DESKREPORT