Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Gib Mihaescu
Sfarsitul romanului infatiseaza o noua etapa din viara lui Mihai Aspru
sianume luarea in proprile maini a carierei sale si transformarea iubirii
pentruDonna Alba in concret. Din acest punct al existentei sale dragostea
prindecontur, ajungand chiar sa fie impartasita (poate nu cu aceeasi
intensitate).Personajul principal este acum implinit pe toate planurile si nu mai
este nevoit sase lupte pentru indeplinirea visului sau.
Prin urmare, cele doua teme, iubirea si scoala, sunt intruchipate intr-
omaniera clar si precisa in romanul Donna Alba, dovedindu-se inca o
dataimportanta acestora.
Iubirea pentru Donna Alba poate fi pusa destul de mult sub semnul
incertitudinii. Cu cat ajungi sa il cunosti mai bine pe Mihai, iti dai seama ca
barbatul urzeste un plan cu subterfugii care are la baza frustrari de ordin
personal, material si social.
Mihai Aspru nu o iubeste propriu-zis pe Donna Alba, ci in mintea lui se naste
o obsesie hranita tocmai de esecuri. Ramas orfan si sarac, se ambitioneaza sa
invete si sa devina cineva, in special din punct de vedere social si material.
Femeia isi face aparitia in viata lui cat se poate de spectaculos: trece prin fata
liceului, fiind “grava si mandra, incremenitor de frumoasa”, iar tanarul scapa pe
jos cartile pe care le tinea in brate. Gafa lui il face sa realizeze cat de
inaccesibila este pentru el o astfel de lume si o astfel de femeie. Insa orgoliul
masculin si o ambitie nestapanita il determina sa lupte pentru a realiza
imposibilul.
Mihai Aspru nu este insa vreun fidel. Desi macinat de obsesia lui pentru
Alba, el o “inseala” constant pe femeia ideala, patrunzand in lumea sordida a
prostituatelor. El nu reprezinta tipul intelectualului, ci mai degraba tipul sportiv
si viril. Nu are parte de procese de constiinta, ci mai mult de o obsesie nascuta
undeva in subconstient, care nu ii da pace si care il intarata mereu sa mearga mai
departe, din ce in ce mai indarjit si furios pe stapanii pe care urma sa se razbune
cumplit:“… le eram recunoscator ca imi dau prilejul in curand sa-i lovesc de
moarte. Aceasta era doar soarta noastra, sa ne izbim de moarte, pentru a ajunge
la cei ce ne stapanesc si pe care ii iubim mai mult decat pe noi, ii iubim si-i
admiram cu inversunare si cu ura, pana ce le smulgem iubirea lor.”