Substantivul.

Articolul
substantival. Actualizare
Profesor: Daniela NOVAC
 01 Clasificarea substantivelor

02 Genurile substantivelor

03 Numărul substantivelor
Substantivul
04 Declinarea substantivului

05 Proveniența substantivului

Schimbarea valorii
06 gramaticale a substantivului
 Substantivul
Parte de vorbire flexibilă care denumește nume de obiecte (ființe,
lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, sentimente, stări sufletești,
acțiuni, relații dintre oameni).
Ex: mașină, pădure, copil, telefon, carte, frate, mamă, ninsoare,
iubire, ură, îngrijorare.
01 Clasificarea substantivelor
Substantivele sunt de două feluri: substantive comune și substantive
proprii. La rândul lor, ambele tipuri de substantiv pot fi: simple sau
compuse.
după formă substantivele pot fi substantive simple sau
substantive compuse
după conținut substantivele se împart în substantive comune,
substantive proprii
un grup de două sau mai multe cuvinte pot forma locuțiuni
substantivale.
02
Genurile substantivelor
În limba română, după gen, substantivele se împart în: substantive la
genul masculin, substantive la genul feminin, substantive la genul
neutru. În cele mai multe situații, se poate constata potrivirea între
genul natural și cel gramatical; genul neutru corespunde lucrurilor
neînsuflețite. În majoritatea cazurilor, genul unui substantiv poate fi
aflat prin numărarea respectivului substantiv.
masculin (un-doi): un băiat – doi băieți;
feminin (o – două): o fată – două fete;
neutru (un – două): un drum – două drumuri.
02 Genurile substantivelor
Substantivele care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a indica
cele două sexe se numesc substantive heteronime: bărbat – femeie, băiat – fată,
bou – vacă, cocoș – găină.
Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc
substantive epicene și în general reprezintă nume de animale: veveriță, elefant,
fluture, dihor, rechin, bâtlan, privighetoare, papagal.
Există și câteva substantive epicene care nu numesc animale. De regulă acestea
denumesc nume de meserii: pilot, chirurg
Substantivele care formează femininul de la forma de masculin urs-ursoaică sau
cele care formează masculinul de la forma de feminin vulpe-vulpoi se numesc
substantive mobile.
03 Numărul substantivelor
Substantivele, prin formele pe care le iau, arată numărul obiectelor – un singur
obiect sau mai multe obiecte. Se împart în substantive la numărul singular și
substantive la numărul plural. În mod normal substantivele au o formă pentru
singular, atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul în
care arată mai multe obiecte.
frate (singular) – frați (plural)
masă (singular) – mese (plural)
vânt (singular) – vânturi (plural)
04 Declinarea substantivului
Substantivul poate avea în propoziție diferite funcții sintactice: subiect, atribut,
complement, nume predicativ. Atunci când îndeplinește aceste funcții sintactice,
substantivul își schimbă forma casa, casei, al casei, pe casă – primește în
construcția sa un articol hotărât, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziție.

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în

propoziție diferite funcții sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri
poartă denumirea de forme cauzale. Toate formele și construcțiile cauzale ale
unui substantiv formează declinarea acelui substantiv.
05 Proveniența substantivului

Substantivele se pot forma de la adjective, numerale, verbe, forme de infinitiv

lung, adverbe, prin derivare, compunere, conversiune.
Substantive obținute prin derivare:
derivare din adjective bătrânețe, tinerețe, frumusețe
derivare din numerale treime, zecime, sutime
derivare din verbe culcuș, suiș
derivare din adverbe binețe, împrejurime
05 Proveniența substantivului

Substantive obținute prin conversiune:

conversiune din adjective roșul închis, frumosul artistic
conversiune din pronume eul liric
conversiune din forme de infinitiv lung intrare, plecare
conversiune din supin privit, cerșit
conversiune din adverbe Mă bucură binele făcut.

Substantive obținute prin compunere:

reavoință, triunghi, Târgu-Neamț.
06 Schimbarea valorii gramaticale a
substantivului
Prin derivare, compunere sau conversiune substantivele își pot schimba
valoarea gramaticală în: adverbe, adjective, verbe, interjecție, prepoziție.
 Articolul
Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un
substantiv și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut
vorbitorilor. Are un rol de instrument gramatical (unealtă gramaticală,
morfem sau cuvânt ajutător) pentru declinarea substantivului. Articolul nu
are un înțeles de sine stătător și nici funcție sintactică.
copilul, un copil, copilului, copila, o copilă, copilei.
 Clasificarea articolelor

Articolul hotărât arată un obiect cunoscut vorbitorului și poate fi la rândul lui de 3

01 feluri:
articol hotărât propriu-zis -l, -le, -a, -i, -lui, -lor
posesiv (genitival) al, ai, a, ale, alor
demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor.

02 Articolul nehotărât
Atunci când arată obiectul individualizat, dar nu îl identifică exact pentru vorbitori,
articolul este nehotărât un, o, unui, unei, niște, unor.
 Clasificarea articolelor

Atunci când stă înaintea cuvântului (antepus), este numit proclitic, ca un cuvânt
03 independent, un câine, o pisică, niște animale

04 Când articolul este adăugat la sfârșitul cuvântului (postpus) este numit enclitic
câinele, câinii, pisica, pisicile.