Capitolul I

1. SOCIETATEA.

Societatea umana are la baza o diversitate de indivizi, grupati in clase si categorii sociale. O
societate umana poate sa existe, sa se dezvolte si sa se impuna numai in structuri organizate, iar
structura care s-a impus, a rezistat si rezista, fiind practic de neabandonat este statul.

2. STATUL.
2.1.Prin stat se intelege suma a trei elemente:
 teritoriul
 populatia
 suveranitatea

In aceasta acceptiune, statul este sinonim cu “tara”, el incluzand civilizatia, resursele,

oamenii, teritoriul, frontierele, autoritatile etc.

2.2.Prin stat se intelege forma organizata a puterii poporului, mai exact mecanismul sau
aparatul statal. Aceasta este o acceptiune strict juridica.

3. DREPTUL.

Statul si dreptul sunt strans legate, se sprijina si se conditioneaza reciproc. Dreptul a aparut
odata cu statul. Statul creeaza dreptul, care delimiteaza configuratia si actiunile statului.

3.1. Dreptul obiectiv. Totalitatea regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat,
reguli care exprima vointa poporului, ridicata la rang de lege, a caror aplicare este
realizata de bunavoie si, in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului.
3.2. Dreptul subiectiv. Posibilitatea garantata de lege vointei unei persoane, in temeiul careia
este in masura, in vederea valorificarii unui interes personal direct, sa desfasoare o
conduita determinata sau sa ceara unui tert o anumita conduita.
3.3. Dreptul natural. Concept filosofic in conformitate cu care anumite norme isi au sursa in
divinitate sau natura, consacra realitati imanente si pe care fiinta umana nu poate sa le
modifice. In acest sens, dreptul natural se apropie de morala sau cutuma.
3.4. Dreptul pozitiv. Cuprinde totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat si, in
acest sens, se confunda cu notiunea de drept obiectiv.
3.1.1. Drept public. Cuprinde normele juridice care privesc statul. Este dominat de
interesul general si de aceea in raporturile juridice de drept public prevaleaza vointa
statului.
3.1.2. Drept privat. Cuprinde normele juridice aplicabile persoanelor particulare, fizice
sau juridice si raporturilor dintre ele.
Capitolul II – Dreptul Constitutional Roman.

I. Notiunea de drept constitutional.

Dreptul constitutional este ramura dreptului formata din normele juridice care reglementeaza
relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de
stat.

II. Notiunea de institutii politice.

Institutiile politice se refera la organele insarcinate sa realizeze puterea politica si normele

privitoare la aceasta realizare, precum Presedintele Romaniei, primul-ministru, Parlamentul etc.

III. Raportul juridic de drept constitutional.

1. Obiectul de reglementare al dreptului constitutional cuprinde doua categorii de relatii
sociale:
1.1. relatii cu o dubla natura juridica, adica acele relatii care, fiind reglementate si de
alte ramuri de drept, sunt reglementate, in acelasi timp, si de catre constitutie,
devenind, implicit, si raporturi de drept constitutional.
1.2. relatii specifice de drept constitutional, care formeaza obiectul de reglementare
numai pentru normele de drept constitutional.
2. Subiectele raportului de drept constitutional.
2.1. POPORUL. Conform constitutiei, suveranitatea apartine poporului roman, care
incredinteaza exercitiul ei unor organe alese prin vot universal, egal, direct, secret si
liber exprimat. Poporul roman concentreaza in mainile sale intreaga putere si, singur,
are dreptul sa decida asupra sortii sale, lucru ce-l face cu prisosinta in procesul de
instaurare, mentinere si exercitare a puterii.
2.2. STATUL. Statul ca intreg apare direct ca subiect de drept in cadrul raporturilor
juridice privitoare la acordarea sau retragerea cetateniei sau in raporturile juridice
care se stabilesc intre un stat federal si entitatile sale componente.
2.3. ORGANELE STATULUI (autoritatile publice). Organele legiuitoare apar
intotdeauna ca subiecte ale raporturilor de drept constitutional, cu conditia ca raportul
juridic la care participa sa fie de drept constitutional. Celelalte autoritati ale statului
(executive, judecatoresti) pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional numai
daca partipa la un raport juridic in care celalalt subiect este poporul, statul sau
organele legiuitoare si daca raportul se naste in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitarii puterii.
2.4. PARTIDELE, FORMATIUNILE POLITICE, ALTE ORGANIZATII. Ca forme
organizatorice prin care cetatenii participa la guvernare, partidele politice si
organizatiile pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional. Partidele si
formatiunile politice au dreptul de a propune candidati in alegeri. Totodata, pentru
 organizarea alegerilor de deputati si senatori se constituie birourile electorale, care
sunt subiecte ale raporturilor de drept constitutional.
2.5. CETATENII. Ei pot aparea distinct ca persoane fizice, ca persoane investite cu
anumite demnitati sau functii intr-un organ de stat (deputat, senator) sau organizatii
pe circumpscriptii electorale. In primul caz ei intra ca subiecte de drept constitutional
pentru realizarea drepturilor lor fundamentale, in al doilea apar ca subiecte al
raportului de reprezentare si in ultimul ca subiecte cu ocazia alegerilor de deputati,
senatori sau a sefului de stat.
2.6. STRAINII SI APATRIZII. Pot aparea ca subiecte de drept constitutional, in
raporturile ce se nasc cu privire la acordarea cetateniei romane, a azilului politic, etc.

IV. Izvoarele formale ale dreptului constitutional roman.

1. Constitutia si legile de modificare a Constitutiei.
Constitutia este principalul izvor al dreptului constitutional. Deoarece toate
normele cuprinse in Constitutie sunt norme de drept constitutional, Constitutia este in
totalitate izvor al dreptului constitutional, intrucat ea provine de la organul reprezentativ
suprem al poporului (adunarea constituanta) si reglementeaza cele mai importante relatii
sociale, fundamentale pentru puterea de stat.
2. Legea ca act juridic al Parlamentului.
Legile, atat cele organice, cat si cele ordinare, sunt izvoare ale dreptului
constitutional cu conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul
instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Sunt izvoare ale dreptului constitutional,
printre altele, legea privind cetatenia romana, legile electorale, statutul parlamentarilor
etc.
3. Regulamentele parlamentare.
Regulamentele de organizare si functionare ale camerelor Parlamentului sunt
izvoare de drept constitutional pentru ca sunt emise de principaa autoritate reprezentativa
a statului si reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii,
mentinerii si exercitarii puterii. In sistemul nostru exista trei categorii de regulamente:
3.1. Regulamentul Camerei Deputatilor
3.2. Regulamentul Senatului
3.3. Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
4. Ordonantele Guvernului.
Temeiul constitutional al legislatiei delegate in tara noastra este art.115 din
Constitutie. Ele pot fi izvoare de drept constitutional daca indeplinesc conditia de a
reglementa relatii sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea
puterii. Cat priveste cealalta conditie, ea se considera indeplinita ca urmare a delegarii
legislative date de Parlament.
 5. Tratatul international.
In general, pentru ca un tratat international sa fie izvor formal in dreptul
constitutional el trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
 sa fie licit, caci numai tratele licite sunt izvoare de drept in general.
 sa fie de aplicatie directa, nemijlocita.
 sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale.
 sa cuprinda reglementari specifice relatiilor de drept constitutional.

Capitolul III – Teoria Constitutiei.

I. Notiunea de constitutie.
Constitutia este legea fundamentala a unui stat, constiuita din norme juridice,
investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele relatii sociale
fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii.
II. Aparitia, adoptarea, modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei.
1. Aparitia constitutiei.
1.1. Cauzele aparitiei constitutiei.
Constitutia apare din necesitatea afirmarii si protejarii puterii statale instaurate
printr-un ansamblu de norme cu forta juridica suprem, adoptate in forme solemne. Ea
marcheaza, practic, aparitia statului de drept, punand si guvernantii sub incidenta
regulilor juridice.
Prima constitutie aparuta in lume este constitutia engleza, desi procesul de fomare
a acestei constitutii, inceput odata cu adoptarea in 1215 a Magna Charta Libertatum,
a continut si dupa adoptarea primelor constitutii scrise.
Prima constitutie scrisa este constitutia americana din 1787. Trebuie observat ca
inaintea acestora, unele state americane eliberate de sub dominatia engleza isi
adoptasera deja, inca inainte de constitutia federala din 1787, constitutii scrise, rigide
(ex Virginia – 1776 – si New Jersey – 1777 – ).
In ceea ce priveste Europa, se afirma ca prima constitutie scrisa este cea adoptata
in Franta in anul 1791.
Inceputul fiind facut, fenomentul constitutionalismului a cunoscut o raspandire
rapida atat pe continentul european cat si in lume, iar constitutia a devenit nu numai
legea fundamentala a unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza
momente importante in dezvoltarea economico-sociala si politico-juridica a statelor.
1.2. Constitutia cutumiara si constitutia scrisa.
1.2.1. Constitutiile cutumiare se intalnesc in Anglia, Israel si Noua Zeelanda. Ele sunt
rezultatul experientei si practicii zilnice, al unor traditii, uzante, precedente,
principii fundamentale cristalizate in decursul timpurilor in activitatea statala.
Reguli constitutionale cutumiare au mai existat si in alte state, inainte ca acestea
sa fi cunoscut fenomenul constitutiei scrise. Astfel, de exemplu, in Franta, legile
 de succesiune la tron care admiteau principiul ereditatii erau socotite legi
fundamentale si erau respectate.
1.2.2. Inlaturand regulile constitutionale cutumiare, doctrina juridica a reclamat reguli
scrise, care prezinta numeroase avantaje:
 sunt clare, fara incertitudini
 sunt permanente si intagibile atata timp cat nu intervine o procedura de
revizuire, ea insasi definita si dificila
 nu pot fi modificate oricum de guvernanti.
Aceasta tripla reteta este considerata a sta la baza dezvoltarii
constitutiei scrise contemporane.
2. Adoptarea constitutiei.