EF161ȘE Profesor: Ivan Pilchin Date Generale Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine) născut la 13 decembrie 1797 la Düsseldorf într-o famile de origine evreiască, a fost un poet și prozator german. A studiat la universitățile din Bonn, Berlin și Gottingen (la ultima a obținut chiar titlul de doctor în drept, dar i s- a refuzat cariera didactică) dar în final, deși a absolvit în 1825, a constatat că literatura este mai interesantă decât dreptul. Debutul Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, (Cartea cântecelor, 1827). Cariera literară în Germania La Berlin şi-a completat ciclul de poezii Suferințe din tinerețe (1821), a scris Intermezzo liric (1823), a terminat tragediile Almansor, Ratcliff şi tot în această perioadă a scris Scrisori din Berlin şi Memoriu despre Polonia. În anul 1822 publică primul volum de poezii intitulat Poezii. Au urmat Tragedii lângă un Intermezzo liric şi fragmentul Rabinul din Bacherach. Pînă în 1831 atunci când poetul s-a autoexilat în Franța, el a scris volumele de poezii Impresii de călătorie (patru volume, publicate între 1826- 1830), colecția de scrieri în proză Cartea Le Grand (1827) şi compunerile cuprinse în volumul Fragmente engleze(1827). Cu volumul Impresii de călătorie ne întâlnim cu scriitorul care a transformat literatura într-o armă eficace pentru problemele timpului său. Impresiile de călătorie valorifică trăirile personale ale scriitorului din călătoriile făcute fie pe pământ englezesc, olandez sau italian. Un alt volum important, Cartea cântecelor (Buch der Lieder) a apărut în anul 1827 şi reprezintă o dovadă vie a talentului scriitoricesc al lui Heine. Această compoziție de cicluri deja publicate anterior, separat, a cunoscut, în cele din urmă, abia după zece ani, o primire favorabilă. Marea majoritate a liedurilor incluse în volumul Cartea cîntecilor au fost puse pe note de mari artişti precum Schubert, Mendelssohn, Schumann sau Brahms asigurându-le astfel o viitoare răspândire muzicală. Autoexilarea în Franța În 1831 Heine a plecat în Franța, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepții ideilor lui Saint- Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale. Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau considerați ca făcând parte din mișcarea Junges Deutschland (Germania tânără) Activitatea în Franța Cu toate acestea, de la distanță, a continuat să comenteze politica germană. În 1844 a scris Deutschland. Ein Wintermärchen (Germania. O poveste de iarnă), un fel de dare de seamă a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. Prietenul său, Karl Marx, a publicat lucrarea în ziarul Vorwärts. În lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum (Atta Troll: Visul unei nopți de vară), el a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania. Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde (Printre străini) Ultimii ani În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat. Ceea ce s-a născut în „mormântul de saltele” este impresionant: aproximativ o sută cincizeci de poezii abia „mâzgâlite” cu creionul pe hârtie, poezii politice în versificație populară, fabule critice şi eposuri. Acestea sunt creațiile agoniei lui Heine. Şi ca prozator Heine a fost un miracol: a redactat Explicațiile la Doktor Faust , fragmente din volumul Mărturisiri, eposul Bimini, Zei în exil, Memoiren, De l’Allemagne şi Lutèce. Postum (după decembrie 1856) au apărut Impresiile de călătorie. Ediție nouă şi ciclul de poeme adunate în Romanzero, cea de-a treia coloană a gloriei sale poetice după Cartea cântecelor şi Poezii noi Deces A decedat la 17 februarie 1856 la Paris, la vîrsta de 59 de ani.