SIMBOLISMUL: Plumb- George Bacovia

Simbolismul este o miscare literara aparuta la sfarsitul secolului XIX ca o reactie impotriva romantismului retoric si naturalismului, afirmandu-se initial in Franta si Belgia, iar ulterior in toata Europa. Articolul manifest al acestui curent este reprezentat de articolul lui Jean Moreas, Le symbolisme, aparut in revista cu acelasi titlu, in literature franceza principalii reprezentanti ai acestui curent fiind: Charles Baudelaire, Stephane Mallarme si Paul Verlaine. Simbolismul romanesc se manifesta in decursul a trei etape: etapa teoretizarii simbolismului, cea a cautarilor poetice si etapa de plenitudine, fiind urmate de perioada de declin , ii are drept reprezentanti pe : George Bacovia, Dimitrie Anghel, Cezar Savescu, Alexandru Macedonski si Stefan Petica, ultimii doi fiind si teoreticieni ai acestui curent literar si isi desfasoara activitatea in cadrul cenaclului Literatorul condus de Al Macedonski precum si in revista cu acelasi nume. Principalele trasaturi ale poeziei simboliste sunt: amiguitatea,muzicalitatea si sugestia obtinute prin procedee precum: utilizarea simbolurilor, a corespondentelor, a sinesteziilor dar si a cromatismului. De asemenea, simbolistii folosesc versul liber, versul alb(pentru prima data) si deseori versul refren, descriind orasul, spatial citadin( targul , cimitirul, abatorul, spatiile de la periferie) . George Bacovia este unul din principalii simbolisti ai literaturii romane, fiind socotit drept unul dintre cei mai originali reprezentanti. Poezia Plumb a aparut in fruntea volumului cu acelasi nume, in anul 1916, marcand debutul autorului in lumea literara. Titlul poeziei este format dintr-un substantiv comun plumb care coincide cu laitmotivul poemului. Alcatuit dintr-o vocala u inchisa de consoanele oclusive p si b, cu sase ocurente in text, sugereaza prin greutatea metalului, apasarea sufleteasca a eului liric, constituie un simbol thanatic. Tema poeziei este moartea, iubirea pierduta, dupa cum afirma Lucian Blaga: In atmosfera macabre a poeziei Plumb, sentimentul iubirii inseamna intoarcere spre apus, adica moarte. Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic, in care poetul exprima o stare sufleteasca disperata, lipsita de orice speranta, o stare de spleen. Poezia este strucutrata in doua catrene organizate pe baza paralelismului sintactic ce corespund celor doua planuri ale realitatii(exterioara si interioara). Strofa I, corespunde realitatii exterioare(planul naturii) alcatuita din: cimitir, cavou, simboluri ale unui univers rece,ostil. Verbul dormeau este o metafora a mortii ce sugereaza un sfarsit continuu.De asemenea, regasim un camp semantic al universului mortuar: sicriele de plumb, vestmantul funerar, flori de plumb, coroane de plumb. Toate obiectele sunt marcate de impietrire,eul liric este prezent intr-o ipostaza de insingurare totala, doar vantul sugereaza miscarea,insa produce efectele reci ale mortii,prezenta verbului scartaiau intarind senzatia de angoasa.

Strofa aIIa corespunde realitatii interioare (planului sufletesc) deprimanta, pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu reprezinta o sansa de salvare.Repetarea simetrica a substantivului plumb sugereaza apasarea si neputinta poetului de a evada din aceasta lume ostila. Epitetul intors( dormea intors amorul meu de plumb) adanceste senzatia unei lumi lipsite de speranta, iar imaginea metaforica a ingerului cu aripi de plumb simbolizeaza caderea definitiva a omului, verbul atarnau evidentiind imposibilitatea inaltarii. La nivel morfologic, predomina imperfectul, timp al actiunilor neterminate, obsedante, ce accentueaza atmosfera deprimanta:dormeau, stam. Singurele care difera fiind vb la perfect compus:am inceput sic el la conjunctiv sa strig, ele marcand constientizarea dramatica a eului liric. La nivel sintactic, propozitiile sunt predominant principale deseori coordinate prin si intensificandu-se astfel, prin aglomerare, senzatiile. Se remarca de asemenea topica inversa cu subiectul postpusdormeau adanc sicriele de plumb. Lirismul subiectiv este reprezentat de marcile subiectivitatii, precum: verbe la persoana 1, singular: stam, am inceput dar si pronume/adjective pronominale, pers 1, singular: amorul meu,iar versurile au masura fixa, de zece silabe si rima imbratisata, contribuind astfel la ideea de inchidere. Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea simbolurilor si a corespondentelor dar si prin zugravirea starilor sufletesti de angoasa ale eului liric, poezia Plumb scrisa de George Bacovia se incadreaza in estetica simbolista, fiind una dintre creatiile reprezentative pentru aceasta in literatura romana.