Plumb

de George Bacovia

Poezia simbolisă ,,Plumb” de George Bacovia deschide volumul de debut cu

acelaşi titlu, apărut în 1916. Fiind un text programatic care îl defineşte pe George
Bacovia.
Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa la sfărşitul secolului al XIX-
lea, ca reacţie împotriva romantismului. Numele curentului a fost dat de scriitorul
francez, Joan Moréas în articolul ,,Le symbolisme” în 1886.
Textul poetic se înscrie în lirica simbolistă prin temă şi motive, folosirea
simbolurilor, tehnica repetiţiilor, cromatica şi dramatismul trăirii eului liric,
muzicalitatea interioară.
Poezia ,,Plumb” este o elegie, pentru că exprimă sentimentul de tristeţe, spaima
de moarte, realizată ca un monolog liric.
Tema poeziei reprezintă condiţia nefericită a poetului într-o societate ostilă, care
nu este capabil să îl înţeleagă.
Viziune despre lume este sumbră(trist), fără speranţă şi tragică; lumea este
imaginată ca un cimitir mare, în care tot ce este viu (flori,amor) este împietrit,
mineralizat sub efectul toxic al metalului plumb.
Lirismul subiectiv este redat prin mărcile eului liric: verbe la persoana I singular
(,,stam”, ,,am început”, ,,să strig”) şi adjectivul pronominal ,,amorul meu”. Verbul la
imperfect ,,stam singur”, ,,dormea amorul” exprimă ideea de continuitate de
singurătate.
Titlul este simbolul ,,plumb”, care se repetă de şapte ori, de câte trei ori în fecare
strofă şi o dată în titlu. Prin repetare devine motivul central din text, care sugerează
moartea, mineralizarea lumii sufleteşti, universul monoton, apăsarea cenuşiului vieţii,
închiderea definitivă a spaţiului existenţial (cavoul) fără soluţii de ieşire ,,Şi-i atârnau
aripile de plumb”.
Textul este structurat în două catrene între care cuvântul ,,plumb” asigură
legătura, fiind repetat de şase ori şi plasat în poziţii simetrice. Strofele prezintă două
planuri ale existenţei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou şi unul interior sugerat de
sentimentul de iubire, care-i provoacă poetului sentimente de tristeţe şi depresie.
În strofa I este descris spaţiul exterior prin simboluri: ,,cavou”, ,,sicrie”, ,,funear”
,,flori”, ,,coroane”, care aparţine câmpului înţelesului semantic al morţii. Elementele
decorului funerar sunt: ,,sicriele de plumb”, ,,vesmântul funerar”, ,,flori de plumb”,
,,coroanele de plumb”, care sugerează împietrirea. Poetul se află în spaţiul închis al
cavoului, care a devenit un simbol al izolării.
Strofa a II.-a debutează cu prezentarea tragicului existenţial, generat de moartea
iubirii: ,,Dormea întors amorul meu de plumb”. Eul liric îşi priveşte sentimentul ca un
spectator, iar imaginea tragică a înstrăinării de sine este transmisă prin verbul: ,,Stam
singur lângă mort”. Încercarea de salvare este iluzorie: ,,şi-am început să-l strig”.
Metafora ,,Şi-i atârnau aripile de plumb” presupune zborul în jos, căderea grea,
imposibilitatea evadării, moartea afectivităţii.
Muzicalitatea interioară este dată de consoanele grele p,l,m,b repetate în rimă.
Aşadar în concluzie, prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei a simbolului
şi a corespondenţelor, prin prezentarea stărilor sufleteşti de angoasă, de singurătate, de
vid sufletesc, poezia ,,Plumb” de George Bacovia se încadrează în estetica simbolistă.