Eseu despre particularitǎ tile unui text poetic simbolist

Poezia „Plumb”, deschide volumul cu acelaşi titlu apărut în 1916, este o artă poetică.
Universul poetic bacovian are la bază câteva motive specifice liricii simboliste: motivul
singurătății apăsătoare, sentimentul inadaptării, al izolării,al înstrăinării și dorinței de evadare.
Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa în jurul anului 1886, de Jean Moréas, în
articolul-manifest ,,Le Symbolisme".
Simbolismul promovează emoția și muzicalitatea interioară a ideii.
Poezia simbolistă românească a fost promovat la noi de Alexandru Macedonski in cenaclul
simbolist ,,Literatorul”.
În primul rând, motivele lirice cu valoare de simbol aparțin câmpului semanfic al morfii:
plumbul, cimitirul, sicriele, cavoul, somnul, vântul, frigul şi simboliste configurează decorul funerar.
Ele se asociază cu stări sufleteşti sau existențiale nelămurite, confuze, care constituie obiectul
poeziei simboliste: singurǎ tatea,daptarea, privirea în sine ca într-un străin. Laitmotivul ,,stam
singur" subliniazǎ senzatia de pustiire sufleteascǎ .
În al doilea rând, semnificațiile cuvântului ,,plumb" se construiesc pe baza corespondentelor
dintre planul subiectiv/uman și planul obiectiv/cosmic.
Poezia este o elegie, deoarece exprimă sentimentul de tristete şi spaima de moarte, sub forma
monologului liric al unui eu ..fantomatic.
Conditia poetului izolat într-o societate lipsită de aspirații, singurǎ tatea,imposibilitatea
comunicării şi a evadării, moartea iubirii constituie temele poeziei.
Lirismul subiectiv este redat prin mărcile eului liric: persoana I singular a verbelor,,stam",
,,am început", ,,să strig", persoana I singular dedusǎ din adjectivul posesiv ,,(amorul) meu".
 Focalizarea pe simbolul,,plumb" din titlu sugerează apăsarea, angoasa,greutatea sufocantă,
cenușiul vieții, universul monoton, închiderea definitivǎ a spaţiului existențial, fǎ rǎ soluții de ieșire.
Textul este structurat în două catrene între care cuvântul ,,plumb“ asigură legătura de
substanță, fiind repetat de șase ori și plasat în poziți simetrice, la rima exteri-oară și interioară.
În strofa I este descrisǎ lumea exterioarǎ prin termenii ,,sicrie", ,,cavou",",funerar",
"flori", ,,coroane", din câmpul lexico-semantic al morții. Cadrul spațial apăsător, sufocant este
înfățișat printr-o enumerație de elemente ale decorului funerar: metafora ,,sicrie de plumb",
oximoronul,,flori de plumb inversiunea ,,funerar vestmânt". Repetarea epitetului ,,de plumb“
multiplică sugestiile, confirmând existența mohorâtă,anostă, lipsită de transcendență sau de
posibilitatea salvării.
Strofa a II-a debutează sub semnul tragicului existențial, generat de moartea iubirii: ,,Dormea
întors amorul meu de plumb". În epitetul ,,(dormea) întors constǎ misterul poeziei.
Metafora ,,amorul meu de plumb" sugerează ideea că efectul toxic al plumbulul cuprins și
lumea interioară.
Eul liric îşi priveste sentimentul ca un spectator)imaginea tragică și absurdă a înstrăinării
de sine este transmisă prin formula ,,Stam singur lângă mort".
Încercarea de salvare este iluzorie: Şi-am început sǎ -l strig".
Metafora ,,aripile de plumb" presupune zborul în jos, cǎ derea surdl și grea, imposibilitatea evadării,
moartea afectivitǎ tii.
Aşadar, prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolulu prin prezentarea stărilor
sufleteşti de angoasă, de singură-tate, de vid su se încadrează în estetica simbolistǎ .