Plumb

de George Bacovia

George Bacovia se incadreaza prin poezia “Plumb”, in simbolism, prin

cultivarea unei stari de deznadejde, de prabusire interioara, pe care le
contureaza cu ajutorul tehnicii sugestiei, prin utilizarea simbolului, a
corespondentelor sau prin muzicalitatea versurilor.
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate fara
aspiratii, artificiala, avand o viata plina de singuratate, lipsindu-i posibilitatea de
a comunica si de a evada.Motivele lirice apartin campului semantic al
mortii:cimitirul, sicriele, cavoul, frigul, si constituie decorul funerar, acestea
fiind asociate cu starea sufleteasca a eului liric, care reprezinta obiectul poeziei
simboliste: singuratatea, prabusirea sufleteasca, disperarea.
Viziunea despre lume este una sumbra, fara speranta de salvare, fiind
dominată de sentimente de tristețe, singuratate, elemente specifice
simbolismului. Lirisimul este unul subiectiv, fiind redat prin verbele la persoana
I: “stam”, “am inceput”, “sa strig”.
O prima secventa semnificativa, o reprezinta ipostaza de singuratate a
eului liric, aflandu-se intr-o lume pustie si moarta “Stam singur in cavou…si era
vant”. Imposibilitatea comunicarii cu lumea exterioara, se amplifica in cea de-a
doua strofa, devenind imposibila si in plan interior, sau sufletesc.
A doua secventa prezinta moartea iubitei, care accentueaza starea de
singuratate. Daca la romantici iubirea poate fi o cale de implinire, la Bacovia,
iubirea reprezinta pierderea ultimei sperante de salvare, acesta fiind si motivul
exteriorizarii acestuia : “Si-am inceput sa strig”.

Titlul reprezintă simbolul central al poeziei, sugerand cenușiul

existențial si universul monoton.Din punct de vedere denotativ,acesta este un
metal greu, gri-cenusiu, avand o greutate mare, iar din punct de vedere
conotativ reprezinta o stare de tristete, de apasare sufleteasca sau moarte.
Poezia este alcătuită din două strofe construite pe baza cuvantului
„plumb” care este reluat de 6 ori de parcursul poeziei. Realizate prin
paralelism, cele două strofe, corespund celor două planuri : realitatea
exterioară, simbolizată de „cimitir” și de „cavou” și realitatea interioară,
simbolizată de sentimentul iubirii „amorul meu de plumb”.
Prima strofă a poeziei descrie planul exterior format din termenii
câmpului semantic al morții: „sicriu”, „cavou”, „coroane”, „flori”. Prin repetarea
cuvântului “plumb”, acesta devine un motiv fiind remarcat în sintagmele:
„sicrie de plumb”, „coroane de plumb”. Astfel se creează o imagine vizuală
rece, „sicriele” și „cavoul” contribuind la o atmosfera sumbră și de izolare. A
doua strofa sugerează suferința eului liric: să trăiască într-un loc izolat de
unde nu mai este salvare prin iubire: „dormea întors amorul meu de plumb”. În
această strofă eul liric își privește sentimentul ca un spectator („Stam singur
lângă mort”), încercand sa se salveze prin strigăt, “Si-am inceput sa-l strig”, dar
la care nu primește niciun răspuns.
In concluzie, prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a
simbolului și a corespondențelor, poezia „Plumb” de George Bacovia se
încadrează în „estetica simbolistă”.