Plumb

George Bacovia
Poezia simbolistă “Plumb” de George Bacovia deschide volumul cu același
titlu,apărut in 1916,și îl definește.Pentru ca deschide acest prim volum,devine un
text programatic.Universul poetic Bacovian se bazează pe câteva motive specifice
lirici simbolistice:motivul singurătății apăsătoare,sentimentul inadaptari,al
izolări,al înstrăinări și al dorinței de evadare.
“Plumb” se înscrie in estetica simbolistă prin temă și motive,prin cultivare
simbolului,a sugestiei prin corespondențe, decor,cromatica,tehnica repetițiilor
prin care se obține muzicalitatea.Dramatismul,stabilit între materie și spirit,este
doar sugerat prin decor și simboluri.
În primul rând,motivele lirice cu valoare de simbol aparțin câmpului lexical al
morții:plumbul,cimitirul,sicriele,cavoul,somnul,vântul,frigul.Ele se asociază cu
stări sufletești sau existențiale nelămurite,confuze:singurateatea,izolarea,spaima
de moarte,angoasa,tragicul existențial,disperarea,inadaptată,privirea in sine ca
într-un străin.Lait motivul “stam singur” subliniază senzația de pustiire
sufletească.
În al doilea rând simbolul plumb se asociază cu diferite senzații tactile
(răceala,greutate,duritate),cromatice (gri sau galben)și anditive (alcătuirea
cuvântului din patru consoane și o vocala sugerează căderea grea fără ecou).
Poezia este o energie deoarece exprimă sentimentele de tristețe și spaima de
moarte sub forma monologului liric al unui eu “fantomatic”așa cum spunea
Nicolae Manulescu.
Condiția poetului izolat într-o societate lipsită de aspirații singurătatea,
Imposibilitatea comunicării și a evadării,moartea iubirii,constituie temele poeziei.
Viziunea despre lume este sumbră, De un strabism asumat cu luciditate. Poezia
bacoviană este a unui solitar și a unui prizonier,a unei conștiințe înspăimântate de
sine și de lumea în care trăiește.
“Imaginarul poetic din plumb” înfățișează lumea ca pe un imens cimitir, Tot ce
este viu,
“flori”,”amor” este împietrit sub efectul metalului toxic. Lumea este o închisoare
ce se degradează.
Subiectivitatea este redată prin mărcile eului liric”stam”,”am început”,”să strig”.
În prima strofă, Eul apare în ipostaza însinguratului, Într-o lume pustie și
moartă:”stam singur in cavou… și era vânt”. Condiția poetului dominat din cauza
imposibilității comunicării cu lumea exterioară se amplifică în strofa a doua și
devine in comunicare în plan interior,sufletesc. În strofa a doua,moartea
iubiri/iubitei acutizează angoasa și sentimentul de singurătate.
Dacă la romantici iubirea poate fi o cale de împlinire, La George bacovia moartea
amorului sugerează pierderea ultimei speranțe din salvare exteriorizată prin
strigăt:”și am început sa îl strig”. Focalizarea pe simbolul”plumb” Din titlu
sugerează apăsarea,angoasa,cenușiul vieții,universul monoton, Închiderea
definitivă a spațiului existențial fără soluții de ieșire.
În compoziția poeziei simboliste esențial este principiul simetrei. Textul este
structurat în două catrene între care cuvântul “plumb” Asigură legătura de
substanță, Fiind repetat de șase ori în În poziții simetrice. Simetria se realizează și
prin paralelismul sintactic(strofele păstrează același tipar sintactic) Și prin tehnica
repetițiilor.
Versul incipit “dormeau adânc sicriele de plumb” Înfățișează lumea ca pe un
imens cimitir și cuprinde două simboluri obsedante ale liricii lui Bacovia “scrie” și
“plumb”. Este sugerată ideea morții ca un somn profund,care prin repetare
exprimă moartea sufletească. Evadarea este imposibilă.
În prima strofă este descrisă lumea exterioară prin termeni
“scrie”,”cald”,”funeral”,”flori”,”coroane”. Cadrului spațial apăsător sufocant este
înfățișat în printr-o enumerație de elemente ale decorului funerar: Metafora
“sicrie de plumb”, Oximoronul “flori de plumb”, Inversiunea “funerară dezmint”.
Repetarea sintagmei “de plumb”confirmă existența anostă lipsită de
tranștendență sau de posibilitatea salvării. Întregul ambient capătă greutatea
plumbului,iar eul poetic se retrage în spațiul închis al cavoului simbol al izolării.
În strofa a doua sun semnul tragicului existențial,general de moarte in
iubirii,metafora “amorul meu de plumb”sugerează ideea că Efectul toxic al
plumbului a cuprins și lumea interioară. Eul liric își privește sentimentul ca un
spectacol, Imagine tragică și absurdă am înstrăinării de sine este transmisă prin
formula “stam singur lângă mort”. Încercarea de salvare este iluzorie, metafora
“aripile de plumb”exprimă în zborul în jos,căderea surdă și grea, imposibilitatea
evadări,moartea afectivității.
“Plumb”transmite spaima de neaud a ființei. Poezia este realizată ca un tablou
static preponderant cu imagini vizuale,dar impresia de coșmar se amplifică în
prezența unor imagini auditive.Simbolurile,”frigul”și”vântul”reprezinte disoluția
materiei. Prin transmiterea unor senzații tactile poetul realizează corespondența
dintre planul naturii și golul sufletesc. Ambiguitatea este o caracteristică a
limbajului modern,produsă de multi lele sin ni ficații,sintagme precum epitetul
“întors”sau metafora “aripile de plumb”. Versul “stam singur lângă mort”poate
conota,din acest punct de vedere,înstrăinarea de sine alinarea,ca reactie la
absurdul existenței.
Prozodic,plumb” Are o construcție sobră, riguroasă, Care sugerează amvoasa și
imposibilitatea salvării”. Rimă îmbrățișată și măsura de 10 silabe produc
muzicalitatea exterioară,pentru ca cea interioară să se redea prin repetiții de
diverse tipuri.
Poezia bacoviană se situează între simbolism și modernitate. Așadar,prin
atmosferă,muzicalitate,folosirea sugestiei,a simbolului și a corespondențelor,prin
prezentarea stărilor sufletești de angoasă de singurătate de vid
sufletesc,poezia”Plumb” se încadrează în estetica simbolistica. În același
timp,depășește cadrul simbolismului și realizează trecerea la modernitate.