Tema si viziune

Plumb
de George Bacovia

-poezie simbolista -

George Bacovia a fost un scriitor roman format la scoala simbolismului literar francez. Este autorul unor
volume de versuri si proza scrise in baza unei tehnici unice in literatura romana, cu vadite influente din marii
lirici moderni francezi pe care-i admira.

Poezia „Plumb” a aparut in fruntea volumului de debut al lui Bacovia, intitulat „Plumb”, in anul 1916.
Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul exprimă o stare sufltească de
disperare, și lipsă a oricărei speranțe.

Poezia este o elegie deoarece exprima sentimentul de tristete si spaima de moarte, sub forma
monologului liric al unui eu „fantomatic” (Nicolae Manolescu).

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen poate fi
exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in
simbolism este prezenta simbolurilor. Inca din titlu putem observa prezenta simbolului central plumb,
devenind element de recurenta prin reluarea in structuri precum: “sicrie de plumb”, “flori de plumb”, “amor
de plumb” etc. Plumbul sugereaza greutatea, apasarea sufleteasca , dar si singuratatea, moartea, lipsa
comunicarii. O alta trasatura simbolista este chiar tema, si anume conditia nefericita a poetului intr-o societate
superficiala si lipsita de aspiratii. Poezia simbolista sugereaza atitudini poetice si stari sufletesti specifice
acestui curent: spleen-ul , nevroza, depresia, melancolia, apasarea sufleteasca, toate acestea fiind sugerate,
fara a fi numite.

Tema operei este conditia omului de geniu intr-o societate ostila, care nu il intelege. Ideea exprimă starea
de melancolie, tristeţe, solitudine a poetului care se simte încătuşat în această lume, fără a avea vreo soluţie
de evadare. Aceasta este sustinuta prin versul “Stam singur in cavou”, ce contureaza singuratatea eului liric si
faptul ca face parte dintr-o societate care il marginalizeaza.

Titlul textului este in relatie directa cu continutul acestuia, anticipand aspectul tematic central, conditia
omului de geniu care se simte captiv intr-o lume ostila, incapabila sa-i inteleaga aspiratiile. Din punct de
vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv comun nearticulat, care din punct de vedere denotativ
face trimitere la metalul greu. Conotativ, acesta evidentiaza starea de apasare, angoasa, solitudine, dar si
nelinistea mortii.

Lirismul subiectiv este redat prin marcile eului liric: persoana I singular a verbelor si adjectivelor posesive:
“stam”, “am inceput”, “sa strig”, “(amorul) meu”. Verbul la imperfect insotit de epitet “stam singur” exprima
continuitatea sentimentului de singuratate, in timp ce verbul la perfect compus “am inceput”, urmat de
conjunctivul “sa strig” exprima incapacitatea de a comunica sensibil cu iubirea.
Tema si viziune

Poezia este alcatuita din 2 catrene, fiind prezentate 2 planuri: unul exterior sugerat de cavou si cimitir si
unul interior sugerat de sentimentul de iubire(“amorul meu”), care ii provoaca poetului disperare, deprimare.

In strofa I este descrisa lumea exterioara prin termenii “sicrie”, “cavou”, “funerar”, “flori”, din campul
lexical al mortii. Pana si florile, simbol al gingasiei si frumusetii, sunt marcate de impietrire, fapt sugerat de
oximoronul “flori de plumb”. Eul poetic apare in ipostaza insinguratului, intr-o lume pustie si moarta: “Stam
singur in cavou… si era vant”, simbolul “vant” sugerand ideea de gol sufletesc. Vantul produce si senzatia de
rece, specifica mortii, in imaginea auditiva: “scartaiau coroanele de plumb”.

Strofa a II-a a poeziei sugereaza planul interior prin sentimental de iubire. Aceasta debuteaza sub semnul
mortii iubirii: “Dormea intors amorul meu de plumb”. In epitetul “dormea intors” este vorba, probabil, de
intoarecerea cu fata spre apus (“a fi cu fata spre moarte”), dupa cum spune Blaga. Imaginea tragic este
transmisa prin sintagma: “Stam singur langa mort”, incercarea de salvare fiind iluzorie: “Si-am inceput sa-l
strig”. Metafora “aripile de plumb” sugereaza zborul in jos, caderea, imposibilitatea evadarii.

În concluzie, viziunea despre lume exprimată în poezia „Plumb” este dominată de sentimente de tristețe,
angoasă, dezgust, spleen, elemente specifice imaginarului poetic simbolist. In opinia mea, tema poeziei,
conditia omului superior care se simte captiv intr-o lume ostila, reflecta viziunea sumbra a autorului asupra
lumii.