“PLUMB”- George Bacovia

Simbolismul este un curent artistic si literar de mare amploare ,cunoscut in

toate literaturile de mare amploare , care se manifesta la sfarsitul secolului al
19-lea in Franta,ca reactie impotriva romantismului retoric,naturalismului si
parnasianismului.Simbolismul are la baza care oricare alt curent literar niste
trasaturi specifice : simbolistii cultiva muzicalitatea,corespondentele,tendinta
de evadare spre lumi exotice,stari sufletesti vagi,nelamurite,izolarea ,tristetea.
Poetii simbolisti cultiva pentru prima data conceptul de poezie
moderna,propunandu-si sa restituie poeziei emotia si sensibilitatea,dar nu la
modul direct.
George Bacovia este o personalitate de tip enciclopedic a culturii
romane,remarcandu-se ca scriitor roman ce s-a format la scoala simbolismului
literar francez.In cariera sa literara ,Bacovia a debutat cu foarte multe opere
literare : “Zgomote “, “Tu ai murit “ , “Zburator “ , “Proza”, “Amurg “, “Singur”
, “Da..” , “Pastel”, printre care se numara si poezia simbolista “Plumb “ .
Poezia simbolista “Plumb “ scrisa de George Bacovia deschide volumul cu
acelasi titlu,aparut in 1916 si reprezinta o emblema a universului poetic
bacovian,aceasta apartinand simbolismului ,deoarece are la baza trasaturi
specifice acestui curent literar.
Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste :
motivul singuratatii apasatoare ,sentimentul inadaptarii producand
izolarea,instrainarea si dorinta de avadare .
Lirica bacoviana evolueaza de la simbolism catre expresionism,aceasta din
urma putand fi considerata o noua etapa spre modernitate.
Tema constituie simbolul central al poeziei care sugereaza apasarea
,frica,universul monoton.Prin repetare acesta devine motiv central cu diferite
sugestii senzoriale: tacticle,cromatice,auditive .
Din punct de vedere compozitional ,poezia simbolista “Plumb “ este alcatuita
din doua catrene ce exprima o stare sufleteasca de o coplesitoare singuratate .
Strofa intai surprinde elemente ale cadrului spatial inchis ,apasator si
sufocant,in care eul poetic se simte singur : un cavou,simbolizand universul
interior ,si in care mediul inconjurator a capatat greutatea apasatoare a
plumbului.
Elementele decorului funerar sunt : “ sicriele de plumb “ , “flori de plumb” ,
“coroanele de plumb “.
Cadrul temporal nu este precizat,dar atmosfera macabra poarta sugestia
nocturnului.
Strofa a doua debuteaza sub semnul tragicului existential,generat de disparitia
afectivitatii : “Dormea intors amorul meu de plumb “ .Cuvantul “intors”
constituie misterul poeziei.
Bacovia foloseste imagini aparent banale ,metafore si personificari si recurge la
un vocabular nu chiar atat de bogat,care insa prin repetarea aproape obsesiva
a cuvintelor ,reuseste sa creeze intreaga atmosfera de moarte ,in care poetul
isi plange dragostea .
In ceea ce priveste prozodia ,poezia “Plumb “ este riguros construita ,sugerand
prezenta mortii prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata,masura fixa de
10 silabe .
La nivel morfologic,se remarca prezenta verbelor in marea lor majoritate
statice .
La nivel lexical,se remarca prezenta cuvintelor din campul lexical al mortii :
sicriu,cavou ,funerar,coroana,mort.
In concluzie , George Bacovia “ pictor in cuvinte “ a redactat in felul acesta
poezia “Plumb “,una dintre cele mai coplesitoare elegii din lirica noastra culta
simbolista.