Funcţii de variabilă reală

1.1. Noţiuni de bază

Definiţia 1
Se numeşte funcţie definită pe mulţimea A cu valori în mulţimea B , o lege de
corespondenţă între cele două mulţimi, prin care fiecărui element din mulţimea
A, îi corespunde un singur element din mulţimea B şi se notează prin:
f : A  B sau A 
f
B

Dacă a  A , atunci f  a  este elementul din B care-i corespunde lui a şi se

numeşte imaginea lui a prin funcţia f, iar mulţimea

Im f   f  a  / a  A reprezintă imaginea funcţiei f.

Dacă f : A  B , atunci mulţimea A se numeşte domeniul de definiţie al

funcţiei f iar mulţimea B se numeşte codomeniu.

Moduri de a defini o funcţie

a) sintetic – se defineşte funcţia specificând pentru fiecare element individual
din A, elementul corespunzător din B.
Exemplu: A = 1,2,3 ; B = 0,1, f 1  0, f  2   1, f 3   0 

b) analitic – dacă x  A , atunci f  x  se stabileşte după o formulă.

Exemplu: f : R  R , f  x   x 2  2 x 

Domeniile de definiţie ale principalelor funcţii elementare

1.Funcţia polinomială
f : R  R, f  x   a 0  a1x  ...  a nx n , a i  R, i  1, n , n  N .

2. Funcţia raţională
P  x
f : R  x  R / Q  x   0   R , f x   , P x , Q x  - polinoame.
Q  x

3. Funcţia iraţională
 f : R  R, f  x   n E x  , E  x   R , pentru n impar,

f :  x  R / E  x   0  R  , f  x   n E x  pentru n par.

4. Funcţia exponenţială f : R  R , f  x   a x , a  R , a  1 .

5. Funcţia logaritmică f : R  R , f  x   log a  x , a  R , a  1 .

Definiţia 2
Funcţiile polinomiale, raţionale şi iraţionale se numesc funcţii algebrice, iar
funcţiile exponenţiale, logaritmice şi trigonometrice se numesc funcţii
transcendente.

Definiţia 3
1. f : A  B se numeşte surjectivă, dacă    y  B,    x  A , a.î.
f  x  y  Im f  B .

2. f : A  B se numeşte injectivă, dacă    x1 , x2  A, x1  x2  f  x1   f  x2  ,

    x1 , x2  A , dacă f  x1   f  x2   x1  x2 .

3. f : A  B se numeşte bijectivă  f este injectivă şi surjectivă.

Definiţia 4
1. Dacă f :AB şi g : B  C , atunci funcţia g  f : A  C , unde

 g  f  x   g  f  x   ,    x  A , se numeşte compunerea funcţiei g cu funcţia

f (se notează g  f )
2. 1A : A  A,1A  x   x,    x  A , este funcţia identică pe mulţimea A.

3. f : A  B inversabilă  () o funcţie notată f 1 : B  A (care se numeşte

inversa funcţiei f) cu proprietăţile :
 f  f   x   x ,  x  B
1
 f  f 1  1B .

f 1
f   x   x ,  x  A  f 1  f  1A .
Teorema 1
O funcţie f : A  B este inversabilă  f este bijectivă.
Exemple:
1. Dacă f : R  R, f  x   ax  b , a, b  R , a  0 , atunci funcţia este bijectivă

x b
deci există inversa f 1 : R  R , f 1  x   , pentru a  0 .
a
2. Dacă f : R  R , f  x   e x atunci funcţia inversă este f : R  R, f  x   ln x 

1.2. Funcţii pare, impare şi periodice

Definiţia 5
A  R se numeşte mulţime simetrică   x  A   x  A .
Paritatea unei funcţii se studiază doar dacă domeniul de definiţie este mulţime
simetrică.
f :AB se numeşte pară  A mulţime simetrică şi f  x   f  x  ,

 x  A .
f :AB se numeşte impară  A mulţime simetrică şi

f   x    f  x  ,   x  A .

Exemple :
1. f : R  R , f  x   x 4  2x 2  3 este funcţie pară,

3
2. f : R   R f  x   3
este funcţie impară 
x x

Definiţia 6.
Funcţia f : A  B se numeşte periodică  () TR*+ (T se numeşte perioada

funcţiei) a.î. f  x  T   f  x  ,    x  A .

Observaţie:
Dacă există cea mai mică perioadă strict pozitivă, atunci ea se numeşte
perioada principală.
Exemplu :
Funcţia f : R   1,1, f  x   sin x , este periodică, cu perioada principală

T  2 , deoarece  x  R , sin  x  2   sin x 

1.3. Limite de funcţii

Definiţia 7.
Fie f : D  R , D  R , şi x0 punct de acumulare pentru D.
l  R este limita funcţiei f în punctul x0 ( lim f  x   l ) 
x  x0

   xn n1 , xn  D  x 0  , xn  n 
 x0  f xn  
n 
l .

Teorema 2
Pentru orice funcţie elementară f : D  R , D  R , dacă x0  D , atunci
lim f  x   f  x0  .
x  x0

Definiţia 8.
Limita la stânga a funcţiei f în punctul x0 , este lim f  x  , iar limita la
x  x0
x  x0

dreapta, lim f  x  . Limitele la stânga şi la dreapta într-un punct se numesc

x  x0
x  x0

limite laterale.

Teorema 3
Dacă o funcţie are limită într-un punct, atunci aceasta este unică.
O funcţie pentru care există limitele laterale într-un punct, are limită în punctul
respectiv, numai dacă limitele laterale sunt egale.

Operaţii cu limite de funcţii

a) lim  f  x   g  x    lim f  x   lim g x  .
x  x0 x  x0 x  x0

b) lim  f  x   g  x    lim f  x   lim g  x  .

x  x0 x  x0 x  x0

c) lim  f  x  / g  x    lim f  x  / lim g  x , lim g x   0 .

x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
Reguli de calcul în R
  a  , a R ;

  a   , a  R ;

  a   , a  R ;   a   , a  R ;

a   0, a  R ; 1 0   ; 1 0    ;

a   0, 0  a  1 ; a   , a  1 .

În calculul anumitor limite de funcții apar situaţii de tipul:

   ; 0   ; 0 0;   ;  0 ; 0  ; 1  ;0 0 , numite nedeterminări sau
cazuri exceptate; în astfel de situaţii sunt utile următoarele limite fundamentale:
sin x tgx ln 1  x  ax 1
lim  1 ; lim 1 ; lim  1 ; lim  ln a , a  0 şi a  1 ;
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x
b x  lim  a  x  1b  x 
lim 1  x  lim 1  1 x   e ; lim  a  x  
1/ x x
e;  1  e xx0 .
x 0 x  x  x0

Exemple :
1. limite care se rezolvă prin scoaterea factorului comun forţat:
x 2  x  1 x 1  1 x  1 x 
2 2

a) lim  ;
x  x 1 x 1  1 x 
x 2  2 x 1  2 x 
2 2
1
b) lim 3  3  lim  0 ;
x  x  1 x 1  1 x  x  x
3

x2  2 x 2 1  2 x 2  1
c) lim 2  lim 2  ;
x  3 x  1 x  x
3  1 x2  3
2. limite cu radicali, care se rezolvă prin raţionalizare:

a) lim
x 
 
x 2  1  x  lim
x 
x2  1  x2
2
x 1  x
 lim
x  2
1
x 1 1
0 ;

b) lim 4
x2  2  x
 lim
x4  3  x2
 4  lim
2 x2 1 1 x4 1
x2  2  x2
 ;
 
x 
x  3  x 2 x  x 2  2  x x  3  x
4 x 
3x 1  2 x 2  1  
c)

lim  3

x 3  1  x  lim
x3  1  x3
 lim
1
0 ;
x  1  x x  1  x x 1  x x 1  x
x  x  3 2 3 3 3 x  3 2 3 3 3
3 3
3. limite de tipul 1 :
2x  x2  x   8x 2 
 x2  x  lim  2 1 2 x
x  
lim   2 
x  
a) lim  2  e  x 4 
e  x 4 
 e 8 ;
x  x  4
 
 
b) lim 1  3 x 3 
1 x2 lim 13 x3 1 1 x 2 lim 3 x 
 e x0  e x0 1 
x 0

1.4. Funcţii continue

Definiţia 9
Fie f : D  R , D  R , x0  D . Dacă x0 este punct izolat pentru D , atunci se
admite că funcţia este continuă în x0 . Dacă x0  D este şi punct de acumulare,

atunci f este continuă în x0  lim f  x   f  x0  .

x  x0

Funcţia se numeşte discontinuă în x0 , dacă nu e continuă în x0 .

Domeniul de continuitate al unei funcţii este acea submulţime a domeniului
de definiţie pe care funcţia este continuă. Pentru x0  D   0,   atunci f

continuă la dreapta în x0 , dacă f d  x0   lim f  x   f  x0  . Analog se defineşte

x  x0
x  x0

continuitatea la stânga în punctul x0  D    , 0  .

Teorema 4
Fie f : D  R , D  R , x0  D şi există limitele laterale ale funcţiei f în x0 .
Atunci f este continuă în x0  lim f  x   lim f  x   f  x 0  .
x  x0 x  x0
x  x0 x  x0

Teorema 5
1.Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie.
2. Dacă f , g : D  R , D  R , x0  D sunt două funcţii continue în x0 , atunci :

f  g , f  g , f g , max  f , g  , min  f , g , f sunt funcţii continue în x0 .

3. Dacă D, E  R , f :D R şi g : E  D , x0  D , y0  f  x0  , iar f

continuă în x0 şi g continuă în y0 , atunci g  f : D  R este continuă în

x0 .
Proprietăţi ale funcţiilor continue pe intervale numerice
1.Dacă f : I  R funcţie continuă şi I  R interval real, atunci f  I  este tot

un interval.
2. Fie f : I  R funcţie continuă şi I  R interval real. Dacă în două puncte a
şi b funcţia ia valori de semne contrare, atunci f ia valoarea zero cel puţin
într-un punct cuprins între a şi b.

Exemplu :
Fie funcţia f : R  R , f  x   3x  4 x ; f este continuă, ca sumă de

funcţii continue şi f  0   1 iar f 1  1 . Cum f  0   f 1  0,    c  0,1 

a.î. f  c   0