Sunteți pe pagina 1din 3

PLUMB

-tema si viziunea despre lume si viata-

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea ca reactie
impotriva romantismului si parnasianismului,constituind singurul caz de sincronism intre
manifestarea europeana si cea romaneasca.

Trasaturile prin care se defineste poezia simbolista sunt numeroase. În primul rand,
simbolistii isi propun eliminarea din poezie a structurilor narative si, implicit, adancirea
lirismului pe calea sugestiei muzicale si cromatice. Muzicaliatea este un ideal pentru realizarea
caruia simbolistii cultiva versul refren, paralelismul sintactic, repetitia, enumeratia. Textele
contin referinte la specii muzicale (nocturna, romanta), la instrumente si nume de muzicieni.
Cultul simbolului este, desigur, o trăsătură importanta pentru curent. Tematica vizeaza mediul
citadin, formele vietii moderne, iar motivele frecvente sunt: parcul, statuile albe, lebada,
corbul, albatrosul, corabia, roza, amurgul.

Poezia "Plumb" de George Bacovia asezata in deschiderea volumului de debut cu acelasi


titlu,aparut in 1916,definindu-l in totalite

Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin:folosirea simbolurilor,tehnica


repetitiilor,cromatica si dramatismul trairii eului liric.Dramatismul este sugerat prin
corespondenta ce se stabileste intre materie si spirit.Textul nu cuprinde niciun termen explicit
al angoasei,totul putand fi dedus din descrierea cadrului.

Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si


artificiala,conditie marcata de singuratate,imposibilitatea comunicarii si a evadarii,moartea
iubirii.

Viziunea despre lume este sumbra,nemetafizica si de un tragism asumat cu luciditate.Poezia


bacoviana este a unui solitar si a unui prizonier,a unei constiinte inspaimantate de sine,de
neant si de lumea in care traieste.

Titlul poeziei este simbolul "plumb",care sugereaza apasarea,angoasa,greutatea


sufocanta,cenusiul existential,universul monoton,inchiderea definitiva a spatiului
existential,fara solutii de iesire.

Prin repetare,cuvantul-titlu devine motiv central in text,din cauza sugestiei mortii:lumea


exterioara si lumea sufleteasca sunt supuse mineralizarii sub efectul metalului toxic.
In compozitia poeziei esential este principiul simetriei.Textul este structurat in doua catrene
in care cuvantul "plumb" asigura legatura de substanta,fiind repetat de sase ori si plasat in
propozitii simetrice,la rima exterioara si interioara.Alte surse alte simetriei sunt paralelismul
sintactic si tehnica simbolista a repetitiilor(verbul "dormeau"/"dormea" si laitmotivul "stam
singur").

Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau",care simbolizeaza absenta trairilor


interioare,incremenirea psihica,precum si actiunile nefinalizate ale eului liric,intrucat "sicriele
de plumb" sugereaza imposibilitatea evadarii dintr-un spatiu axfixiant,care inabusa existenta.

Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis,sufocant,apasator in care traieste eul liric,care
poate fi societatea inabusitoare sau mediul dezolant,propriul suflet,propria viata,destinul sau
odaia.Oricare dintre aceste spatii interioare este sugerat de simboluri din campul semantic al
elementelor funerare:"sicriele de plumb","cavou","funerar vestmant","coroanele de
plumb",trimitand,ca stare,catre evanescenta si iminenta mortii.

Oximoronul "flori de plumb" are semnificatii simboliste:florile constituie elementul din


natura ca imagine a vietii,gingasiei,frumusetii,care,fiind "de plumb",sugereaza stari de apasare
existentiala,povara,impas sufletesc ale eului liric.Solitudinea este exprimata sugestiv prin
sintagma "stam singur",care,alaturi de celelalte simboluri,proiecteaza in simtirea poetica
pustietatea suflesteasca printr-un fenomen al naturii:"era vant",precum si nevroza, prin verbul
auditiv "scartaiau".

Strofa a doua a poeziei debuteaza sub semnul tragicului existential,generat de disparitia


afectivitatii:"Dormea intors amorul meu de plumb".Cuvantul intors constituie misterul
poeziei.Este vorba probabil,cum va spune Blaga,de intoarcerea mortului cu fata spre apus.Eul
liric isi priveste sentimentul ca un spectator."Aripile de plumb" presupun un zbor in jos,caderea
surda si grea,moartea.Incercarea de salvare este iluzorie:"Si-am inceput sa-l strig".

La nivel morfologic se remarca prezenta verbelor,in marea lor majoritate statice.Timpul


imperfect desemneaza trecutul nedeterminat,permanenta unei stari de
angoasa:"dormeau","stam","era".Verbele statice la imperfect sunt asezate cu precadere la
inceput de vers,iar acelor verbe carora nu le este atestata staticitatea in dictionar,li se reduce
intensitatea miscarii.Cele doua verbe,la perfect compus-"am inceput"-si,respectiv,la conjuctiv-
"sa strig"-,sugereaza disperarea poetului atunci cand constata ca universul inconjurator este
cuprins de atmofera sumbra a mortii.

In ceea ce priveste prozodia,"Plumb" are o constructie riguroasa,care sugereaza prezenta


mortii,prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata,masura fixa de 10 silabe,iambul alternand
cu amfibrahul.Muzicalitatea interioara,specific simbolista,se realizeaza prin sonoritatea data de
consoanele "grele ale simbolului "plumb",de asonante si aliteratii,care transforma poezia intr-
un vaier monoton.

In opinia mea, prin tema si motivele abordate de Bacovia, poezia "Plumb" evidentiaza
transformarea realitatii obiective, reprezentata de sensibilitate aflata sub imperiul unei stari
depresive, intr-o societate interioara. Astfel, lumea materiala ese asimilata starilor sufletesti
reducandu-se la culoare, stare, miscare prefacand realitatea in mister.