Plumb

de George Bacovia

Receptarea lui George Bacovia a avut parte de o evolutie spectaculoasa, poetul

fiind perceput la inceput ca un autor minor, al tristetii proviniciale, a trecut ulterior
in randul celor mai valorosi poeti romani moderni.
Simbolismul a aparut in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea in Franta, el fiind
primul current literar modern si modifica toate toriile despre poezie, fiind
perceput ca o reactie impotiva romantismului si a parnasiansimului. Simbolismul
s-a dezvoltat intens in 1885-1895, avand ca predecesor pe Charles Baudelaire si ca
poeti deja afirmati pe Paul Verlaine si Stéphane Mallarmé.
Trasaturile definitorii ale simbolismului sunt cultivarea simbolurilor si a
corespodentelor, folosirea sinesteziilor, inovarea prozodiei prin introducerea
versului liber si utilizarea unor teme si motive literare specifice: nevroza, nebunia,
moartea, izolarea, targul pustiu si spatiul citadin.
In literatura romana, simbolismul are parte de o recunoastere definitive in 1916,
odata cu aparitia volumului ,,Plumb”.
Poezia simbolista ,,Plumb” asezata in deschiderea volumului omonim este o arta
poetica in care se contureaza conceptia eului creator despre lume si viata.
Titlul se numeste termenul-cheie al poeziei, simbolul central, in jurul caruia se
construieste textul. Titlul este simbolul plumb, care sugereaza apasare, angoasa,
greutatea sufocanta, cenusiul existential si universul monoton.
Tema este conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificala. Lumea
ostila si stranie conturata in cateva pete de culoare este proiectia universului
interior. Supratema poeziei este moartea, iar armosfera sumbra si cliseele
simboliste cu ar fi dezolarea, senzatia de apasare si recuzita funerara i se
subordoneaza. Poezia poate fi citita si ca un manifest al singuratatii care conduce
la instrainarea de sine si la pierderea identitatii.
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza simbolului
plurivalent ,,plumb “, care este reptat de sase ori in poezie. Cele doua secvente
poetice corespund celor doua planuri ale realitatii : realitatea exterioara, obiectiva
care este simbolizata de cavou si cimitir si realitatea interioara, subiectiva,
simbolizata de sentimenul iubirii a carui invocare se face cu disperare.
Strofa I cuprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator, sufocant, in care
eul liric se simte claustrat, cavoul reprezentand universul interior care a capatat
greutate apasatorare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt:,, sicriele de
plumb “ , ,,funerar vestmant”, ,, coroane de plumb”. Repetarea epitetului ,,de
plumb” are multiple sugestii (cromatica si fizica,de apasare), insintant asupra
existentei mohorate, anoste si lipsita de transcendenta. Obiectele care menifesta
gingasie si fumusete ,, florile” sunt de asemenea marcate de impietrire din cauza
contaminarii cu plumb,,flori de plumb”. Vantul este singurul element care
sugereaza miscarea , insa produce efecte reci ale mortii ,,scrtaiau coroanele de
plumb”.
In strofa a doua , folosindu-se tehnica simetriei, corespondentul ,,sicrielor de
plumb” din planul exterior este amorul, aflat intr-o ipostaza premergatoare mortii.
Lirismul se interiorizeaza iar optimismul este anulat total, iubirea fiind surprinsa in
momentul disparitiei ,,dormea intors amorul meu de plumb”.
Conform criticului Nicolae Manolescu in eseul ,, Despre poezie ” versul trebuie
pus in legatura cu expresia ,,a dormi neintors” ,care seminfica un somn profund.
De aceea versul bacovian poate fi citit ca expresie a unui somn nelinistit. Ipoteza
Ioane Pârvulescu din ,,Cartea intrebarilor” sustine ca ,,plumbul” este al literei, deci
,,amorul meu de plumb” este chiar poezia incremenita in plumb, in somnul cel de
moarte al tiparului asteptand sa fie redescoperita prin poezie.
La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua
consoane, cee ace sugereaza inchiderea spatiului. In restul poeziei predomina
consoanele dure p, b, s, ș, dar si vocalele inchise ă, â, o, u care dau sentimentul
golului existential.
La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central, plurivalent ,,plumb”,
insistent repetat, care sugereaza degradarea, mineralizarea si singuratatea, care
de asemenea este asociat metaforelor,, flori de plumb”, ,,coroane de
plumb”, ,,aripi de plumb”.
 La nivel morfologic se remarca prezenta verbelor la timpul imperfect care
desemneaza trecutul nedeterminat si permanenta unei stari de
angoasa: ,,dormeau”, ,,stam”, ,,era”, ,,scartaiau”, ,,atarnau”.
In ceea ce priveste muzicalitatea,in poezia ,,Plumb” se observa rima imbratisata
care exprima incapacitatea poetului de a scapa de sentimentele de melancolie.
Masura de zece silabe, mereu egala accentueaza impresia de monotonie, iar
ritmul iambic subliniaza tonul grav al mesajului.
In concluzie, prin muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului, a
corespondentelor si prezenta starii de angoasa, poezia se incadreaza in estetica
simbolista.