Este oare Subjunctive Mood o problemă?

Cred eu că nu este dacă dorim cu adevărat să-l studiem şi pentru a vă demonstra că am dreptate am
hotărît să vin în ajutor cititorilor noştri şi să relatez cele mai principale reguli (selectate din literatura de
specialitate ) de folosire a acestui mod în limba engleză. Sper că această informaţie va fi utilă atît pentru
elevi cît şi pentru profesori.
În timp ce The Indicative Mood prezintă acţiunea exprimată de verb ca fiind aproape de realitate, The
Subjunctive Mood este folosit pentru a exprima atît o acţiune posibilă , cît şi ireală sau improbabilă.
Subjunctive Mood poate avea atît forme sintetice cît şi forme analitice.
Formele Sintetice:
Ele sînt două la număr: The Present Subjunctive sau Subjunctive I şi The Past Subjunctive sau
Subjunctive II.
The Present Subjunctive este identic după formă cu Short Infinitive sau infinitivul fără “to” şi are
aceiaşi formă la toate persoanele. Verbul “to be” are forma “be”.
The Past Subjunctive este asemănător cu Past Tense al verbului (to speak - spoke). Verbul “to be”
are forma “were” pentru toate persoanele. Fiind folosit în subordonate el exprimă un raport de simultanietate
între acţiunile exprimate de verbele din principală şi subordonată. Pentru a exprima raportul de anterioritate
se foloseşte aşa numitul The Past Perfect Subjunctive care are aceiaşi formă ca şi The Past Perfect Tense(to
find – had found).
Formele Analitice:
Aceste forme exprimă mai mult o acţiune presupusă dar nu obligatoriu opusă realităţii. Ele se
formează cu ajutorul auxilirelor should, would, may (might), sau shall (care este rareori folosit) plus
infinitivul fără “to” dacă ne referim la present (should speak) şi Perfect Infinitive dacă ne referim la trecut
(should have spoken).
Folosirea Subjunctive Mood

I. În propoziţii simple:
a) în slogane, urări. (The Present Subjunctive)
Ex. : Long live peace! Success attend you!

b)pentru a exprima o dorinţă irealizabilă (The Past Subjunctive)

Ex. : If only he were here.

c) în expresii (The Present Subjunctive)

Ex. : Be it so! Far be it from me ! God forbid!

d) pentru a exprima o poruncă sau cerinţă cînd subiectul este exprimat prin Indefinite Pronouns
(somebody, everybody sau o expresie de tipul “one of you”).
Ex. : Everybody leave the room!
One of you go and tell her to come.

II. În fraze .
1. The Past Subjunctive şi The Past Perfect Subjunctive sînt folosite
A) În subordonate condiţionale care la rîndul lor sînt de trei tipuri. Timpurile se vor folosi conform
tabelului:

Propoziţia principală Propoziţia subordonată

I tip Future Simple Present Simple
II tip Would+infinitive Past Subjunctive
III tip Would+perfect infinitive Past Perfect Subjunctive

Ex.: I tip: I’ll come to you if I have time.(Eu voi veni la tine dacă voi avea timp. )
 II tip: I wouldn’t say so if I were you.. (N-aş spune aşa dacă aş fi în locul tău.)
III tip: He wouldn’t have made so many mistakes, if he had been attentive.(El n-ar fi făcut atăt
de multe greşeli dacă ar fi fost atent.)

Conjuncţiile ce pot întroduce subordonata condiţională sînt : if, in case, provided, suppose,
unless…

B) În subordonate introduse cu conjuncţiile “as if ” sau “as though”. Dacă cele două acţiuni (cea
din subordonată şi cea din principală) sînt simultane folosim The Past Subjunctive:
Ex. : That man is looking at me as if / though he knew me.
She greeted him as if/though he were her brother.

Dacă raportul este de anterioritate se foloseşte The Past Perfect Subjunctive :

Ex. : She speaks (spoke) about him as if / though she had known him for years.
I feel as if you had never been away.

C) cînd predicatul din principală este exprimat prin verbul “to wish” în subordonată folosim The
Past Subjunctive sau The Past Perfect Subjunctive respectînd concordanţa explicată mai sus.
Ex. : I wish I were at the seaside now.
He wished he had someone to talk to.
I wish you hadn’t said that.
Notă : În cazul cînd subiectele din principală şi subordonată sînt diferite este posibilă folosirea
formei cu “would” în special cînd exprimăm o dorinţă.
Ex. : I wish you would stay with me for a while.

D) cînd în principală avem expresiile “it is time, it is about (high) time “ în subordonate folosim
The Past Subjunctive.
Ex. : It is time we went home.
It's high time you understood this problem.

2. Forma analitică cu may (might) se foloseşte în subordonatele adverbiale introduse cu ajutorul

conjuncţiilor “ that, so that, in order that, though, although, however, no matter, whatever,
whoever, whenever, wherever”:
Ex. : She opens the window that she may get a breath of fresh air.
No matter how tired he may be he will go to the concert.
Whenever you may come , you are welcome.
Wherever she may live, she will always find friends.
Dacă acţiunea din subordonată este anterioară celei din principală se foloseşte may + perfect
infinitive.
Ex. : However badly he may have behaved to you in the past he is still your brother.

3. Folosirea formei analitice cu " should" la toate persoanele se întîlneşte în următoarele cazuri:
A) cînd subordonata este întrodusă cu ajutorul conjuncţiei "lest" .
Ex. : She opens (opened, will open) the window lest it should be stuffy
She fears lest she should be blamed.
He trembled lest they should go there.
B) în subordonate dacă subiectul din principală este exprimat de un substantiv abstract cum ar fi :
wish, suggestion, aim, idea, condition, arrangement, etc.
Ex. : Mary's wish was that her mother should come and live with her.

B) în subordonate cînd principala este exprimată prin expresii impersonale de tipul:

It is (was) necessary, it is (was) important, it is (was) right, it is (was) requested, it is (was)
recommended, it is (was) obligatory, it is (was) better (best), it is (was) desirable, it is (was) of
vital importance, it is (was) demanded, it is (was) advisable, it is (was) ordered, it is (was)
arranged, it is (was) curious, it is (was) surprising, it is (was) doubtful, it is (was) unlikely, it is
(was) unpleasant, it is (was) characteristic, it is (was) natural, it is (was) a pity…
Ex. : It is necessary that he should come.
It is unlikely that he should have done it.
Notă: pentru a exprima un ordin, o obligaţie în stilul oficial şi în special în American English se
foloseşte The Present Subjunctive
Ex. : It is necessary that they be at home.

C) în subordonate cînd în principală sînt prezente verbe sau expresii ce exprimă ordin, sugestie,
svat, dorinţă (to order, to suggest, to propose, to demand, to desires, to insist, to be
anxiuos…).
Ex. : He orders (ordered) that everything should be ready at 5.
În American English şi în stilul oficial deseori se foloseşte The Present Subjunctive.
Ex. : She insisted that they open a bottle of wine and toast his succes.

D) în subordonate cînd principala este de tipul: I am sorry, pleased, vexed…

Ex. : I am sorry you should take such needless trouble.
Mutruc Irina,
Prof. de l. străine,
gr.did.II.

Bibliografie:
Bădescu Alice L. " Gramatica limbii engleze", Bucureşti, 1963.
Ganshina M. A., Vasilievskaia N. M. " Endlish Grammar", Moscow, 1964.
Iastremschi V., Prohin A., Rotaru E. " A Book of English Grammar", Chişinău, 2004
Kaushanskaia V.N. " Грамматика английского языка" , Leningrad, 1973.
Paidos C. "English Grammar. Theory and Practice", Polirom, 2001.
Rutskaia V. F. " A Practical Grammar of English", Minsk, 1989.