Introducere în economie

Mediul economic – este rezultatul interacţiunii dintre mediul social şi cel natural.

Nevoile (trebuinţele) – sunt semnalele recepţionate de fiinţa umană ca urmare a

stimulilor exercitaţi de mediul natural, respectiv de mediul social. Ele au un caracter obiectiv.

După natura lor nevoile sunt:

- fiziologice: ţin de existenţa biologică;

- sociale: date de cerinţele convieţuirii sociale;

După gradul de complexitate se pot distinge:

- elementare: de bază;
- complexe: superioare;

Dorinţele: reprezintă prelucrări personalizate ale nevoilor şi au un caracter subiectiv.

Nevoile şi dorinţele oamenilor sunt foarte dinamice şi au un caracter nelimitat. Pentru

satisfacerea acestora oamenii utilizează anumite elemente din mediul natural, care prin munca,
îndemânare şi cunoştinţe reuşesc să le transforme în bunuri sau servicii potrivite nevoilor şi
dorinţelor oamenilor.

Aşadar asupra resurselor se acţionează, ele fiind transformate în bunuri cu scopul de a fi

consumate. Aceasta impune ca resursele să fie eficient folosite adică să existe o raţionalitate a
utilizării resurselor.

Raţionalitatea (eficienţa) economică urmăreşte ca rezultatele scontate (de acoperire a

nevoilor şi dorinţelor) să fie realizate în raport cu efortul depus cu o eficienţa maximă.

Efect urmărit / efort realizat → max.

Efortul realizat / efect urmărit → min.
 Nevoile şi trebuinţele consumatorului

Nevoile (trebuinţele) sunt semnale recepţionate de fiinţa umană ca urmare a stimulilor

exercitaţi de mediu natural sau de mediul social. Din această perspectivă nevoile au un caracter
obiectiv.

Oamenii au însă o diversitate de nevoi şi trebuinţe ce ţin de o multitudine de factori. În

funcţie de un anumit criteriu ele pot fi grupate în mai multe moduri.

După natura lor, nevoile sunt :

- Fiziologice (ce ţin de existenţa biologică : hrană, apă, somn etc.)
- Sociale (date de cerinţele conveţurii sociale : imangine, concurenţă, studii etc)

După gradul de complexitate, se pot distinge nevoi :

- Elementare (de bază : hrană, aer, somn etc)
- Complexe (superioare : cultură, religie, artă etc.)

Cea mai cunoscută schemă de structurare a nevoilor este Piramida lui Maslow, ce are la
bază două principii :
- structurarea piramidei merge de la inferior către superior, adică de la nevoile de bază
la cele mai complexe ;
- modalitatea de satisfacere a nevoilor are ca parcurs rezolvarea nevolilor de ordin
superior abia dupa ce şi-au acoperit în mod mulţumitor nevoile de rang inferior ;

Concluzie :
- nevoile au un caracter obiectiv şi apar ca urmare a stimurilor exercitaţi de mediul
natural şi social ;
- datorită acestora, omul face apel la consumul de bunuri de pe piaţa economică ;
- în piramida nevoilor se pleacă de la cele inferioare sau de bază (hrană, îmbrăcăminte,
apă, somn etc.), spre cele superioare sau complexe (artă, cultură, educaţie etc.), iar
ordinea satisfacerii acestora este de la inferior către superior ;
 Consumatorul şi raţionalitatea în consum

1. Definirea consumatorului
2. Tipuri de bunuri şi servicii

Omul se prezintă mai întâi ca şi consumator şi abia mai apoi ca producător.

Consumator este orice agent economic care acţionează pentru a-şi procura bunurile şi
serviciile necesare satisfacerii trebuinţelor.
În sistemul economic, producătorii stabilesc oferta (cantitate, calitate, preţ etc.) în funcţie
de cerinţele consumatorilor. Aşadar, se poate afirma că nevoile de consum orientează producţia,
iar producătorii, prin departamentele de publicitate, influenţează consumul.

Nivelul şi structura consumului sunt dinamice, datorită evoluţiei nevoilor. Modificarea

acestora depinde de:

- evoluţia societăţii: adică gradul de dezvoltare socială;

- evoluţia individului: adică gradul de dezvoltare la nivel de individ;

După forma de existenţă bunurile sunt:

- bunuri propriu-zise: au formă materială;

- servicii: au caracter nematerial;
- informaţii: licenţe, brevete, programe de calculator;

După modul de relaţionare, bunurile sunt:

- complementare: atunci când consumarea unui bun atrage în mod necesar consumarea
altui bun;
- substituibile: un bun poate înlocui un alt bun în consum;

După modul în care circulă, bunurile şi serviciile sunt:

- marfare: ajung la consumator prin procesul de vânzare cumpărare;

- nemarfare: sunt oferite în afara pieţei către instituţii publice sau privare (învăţământ,
sănătate, televiziune etc.);
 Comportamentul raţional al cosumatorului este acela care asigură maximum de
satisfacţie cu minimum de cheltuieli. Multitudinea trebuinţelor existente în orice moment şi
caracterul limitat al resurselor (venitul limitat), îl determină pe consumator să aleagă ce
consideră că este prioritar. Astfel, costul de oportunitate al deciziei de consum este definit de
valoarea renunţarii consumatorului.
În achiziţionarea unui bun sau serviciu, consumatorul compară efectul prezent al
consumului cu un efect scontat pe viitor al acestuia. Asadar, atunci când va lua decizia de a
cheltui o anumită sumă de bani pentru consum, individul va alege între diferite bunuri ţinând
cont de costul de oportunitate.
Deci costul de oportunitate este reprezentat de beneficiul (câştigul) asociat celei mai
bune variante de acţiune la care s-a renunţat în favoarea alternativei alese.

Utilitatea economică – constă în satisfacţia resimţită de individ ca urmare a consumării

unei cantităţi date dintr-un bun sau combinaţie de bunuri.

Reacţia indivizilor nu este la fel însă, în faţa unui bun. Pe unii oamenii un anumit bun îi
interesează într-o măsură mai mare decât pe alţii. Aceasta înseamnă că utilitatea economică are o
determinare subiectivă. Există mai multe tipuri de satisfacţii ceea ce conduce automat la mai
multe tipuri de utilitate. Astfel, putem vorbi de :

- utilitatea marginală : redă satisfacţia pe care o resimte o persoană prin consumarea

unei cantităţi suplimentare dintr-un bun;

- utilitatea totală: redă nivelul satisfacţiei totale resimţite de pe urma întregii acţiuni
de consum ;
 Cererea. Legea cererii.

Cererea se defineşte prin cantitatea totală dintr-o marfă care este dorită şi care poate fi
cumpărată, într-o anumită perioadă şi la un anumit preţ. Cererea este facută de către consumator,
în urma nevolilor sale, şi urmăreşte o cât mai bună satisfacere a acestora.

Aşadar la baza cererii de piaţă stau nevoile şi dorinţele umane. Cererea nu se identifică
însă cu nevoile sau altfel spus nu orice nevoie devine cerere de piaţă. Pentru ca aceasta să se
întâmple este nevoie ca :

- să poată fi satisfăcută printr-un bun care să ia forma de marfă ;

- să poată fi susţinută de capacitatea de plată pentru achiziţionarea mărfii respective ;

Legea cererii – cererea pe piaţă se manifestă printr-o anumită mărime şi structură.

Aceste caracteristici ale cererii sunt dinamice şi se modifică în funcţie de mai mulţi factori : preţ,
veniturile consumatorilor, tradiţii de consum, sezon etc. Dintre aceşti factori cei mai importanţi
rămân : preţul şi veniturile consumatorilor. Relaţia dintre cantitatea cerută şi preţul unui bun este
cunoscută ca legea cererii.

Legea cererii – redă relaţia inversă dintre sensul modificării mărimii preţului unui bun şi
sensul modificării cantităţii cerute din acel bun. Astfel, dacă preţul unui bun creşte, cererea din
acel bun scade, iar dacă preţul unui bun scade, cantitatea cerută din acel bun creşte.
 Elasticitatea cererii

Există anumite bunuri a caror cerere este foarte sensibilă la preţ, mici variaţii în preţurile
lor provoacă mari variaţii în cantităţile cerute. Se spune despre ele că au o cerere elastică.
Bunurile care, contrar, sunt puţin sensibile la preţ sunt cele de cerere inelastică sau rigidă. În
cadrul acestora se pot produce mari variaţii ale preţurilor fără ca, consumatorii să varieze
cantitatea cerută.

Elasticitatea cererii se măsoara calculand procentajul în care variază cantitatea cerută

dintr-un bun când preţul său variază cu un procent. Dacă rezultatul operaţiei este mai mare
ca unu, cererea acelui bun este elastică; dacă rezultatul este între zero şi unu, cererea este
inelastică.

Factorii care influenţează ca cererea unui bun să fie mai mult sau mai puţin elastică sunt:

1) Tipul de necesităţi satsifacute de bun. Dacă bunul este de prima necesitate cererea este
inelastica, se achizitionează oricare ar fi preţul; în schimb dacă bunul este de lux cererea va fi
elastica, acum că preţul va creste puţin, mulţi consumatori ar putea să se lipsească de el.

2) Existenţa bunurilor substitutive. Dacă există bunuri substitutive cererea lor va fi foarte
elastică. De exemplu, o mică creştere a preţului uleiului de măsline poate provoca ca un mare
număr de femei să se decidă să folosească uleiul de floarea soarelui.

3) Importanţa bunului în termeni de cost. Dacă cheltuiala pentru acel bun presupune un
procent foarte mic din venitul indivizilor, cererea lor va fi inelastică. De exemplu, creionul.
Variaţiile în preţul său influenţează foarte puţin deciziile consumatorilor ce doresc să-l
achiziţioneze.

4) Trecerea timpului. Pentru aproape toate bunurile cât de mare va fi perioada considerată, cu
atât mai mare va fi elasticitatea cererii. Se poate ca la creşterea preţului benzinei, consumul său
să nu varieze mult, dar cu trecerea timpului va putea fi substituită în unele domenii de carbon, în
altele de alcool, într-o formă în care diminuarea cererii este notabilă numai la trecerea timpului.

5) Preţul. În cele din urmă trebuie să ţinem seama că elasticitatea cererii nu este aceeaşi de-a
lungul întregii curbe. Este posibil ca pentru preţuri mari cererea să fie mai puţin elastică ca atunci
cand preţurile sunt mai reduse sau invers, depinzand de produsul despre care este vorba.
FORMULE
C 1−C 0
−
C0
Ke=
P 1−P 0
P0
Ke-coeficientul de elasticitate al cererii
P0-pretul initial
P1-pretul modificat
C0-cantitatea ceruta pentru P0
C1-cantitatea ceruta pentru P1
Ke>1 cerere elastica
Ke<1 cerere inelastica
Ke=1 cerere unitara

Problema:
Calculati coeficientul de elasticitate al cererii pentru urmatoarea situatie
economica :la pretul de 10 u.m. cantitatea ceruta este de 1000 u.e. .O
crestere a pretului cu 5 u.m. modifica cantitatea ceruta cu 30%.
P0=10 u.m.
P1=5 u.m.
C0=1000 u.e.
30
C1=1000− 100 × 100=1000−300=700
700−1000
−
1000 3
Ke=
15−10
= <1
5
cerere inelastica
10
Cantitatea Bunul x Umgx Bunul y Umgy
Px Py
-nr (Umgx- (Umgy-
dozei(Bunului) Unitatea Unitatea
- Marginala) Marginala)
1 50 25 30 30
2 40 20 28 28
3 35 17,5 25 25
4 30 15 21 21
5 25 12,5 17 17
6 20 10 7 7
7 18 9 5 5
8 15 7,5 3 3
9 14 7 2 2

Px=2 u.m.
Py=1 u.m.
Buget= 24 u.m.

Umgx Umgy
=
Px Py
a) x+3y=1*2+3*2=5
b)9x+6y=24 (se incadreaza perfect in buget)
c) 8x+8y=24
d)5x+3y=13
e) 3x+y=7

b)9x si 6y  7 si 7 raspunsul bun este b)

c)8x si 8y 7,5 si 3