12E,Bruma George Sebastian (Brumarul)

Luceafarul
“Poezia este muzica sufletului si mai presus de toate a sufletelor mari si
sensibile.”, afirma Voltaire.
Mihai Eminescu apartine perioadei marilor clasici, alaturi de I. Slavici, Ion
Creanga si I. L. Caragiale. Eminescu este cel mai mare scriitor si poet roman,fiind
considerat vocea literaturii romane .A scris celebrul poem “Luceafarul”.Este un
mare culegator de folclor si traditii populare, avand un limbaj unic fata de ceilalti
scriitori. A scris poezii romantice, precum “Luceafarul”, poezii cu tema naturii:
“Sara pe deal” si tema iubirii:“Floare Albastra”.
Perioada “marilor clasici” este una dintre cele mai stralucite epoci din
literatura noastra.Are un rol deosebit deoarece a realizat si a impus o noua directie
in cultura romana,caracterizata de un spirit critit ascutit. Mentorul si indrumatorul
perioadei este Titu Maiorescu care a infiinitat societatea literara si culturala
“Junimea” in 1863 la Iasi si revista “Convorbiri literare” in 1877.
Luceafarul a aparut in anul 1883 in Almanahul Societatii Academice Social-
Literale Romania Juna din Viena,fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare.
Eminescu a lucrat 10 ani la poem.Luceafarul se incadreaza in romantism prin
prezenta mai multor trasaturi: temele, motivele, procedeele specifice si prin
amestestecul genurilor si speciilor.
Romantismul a aparut in sec al 18-lea in Anglia ca o reactie impotriva
clasicismului.Romanticii s-au saturat de reguli, astfel au creat un curent literar
unde se promoveaza libertatea, imaginatia, creativitata si fantezia. Teoreticianul
este considerat Victorul Hugo, care si-a expus ideile in “Prefata” dramei
“Cromwell”.Victor Hugo afirma ca “nu exista reguli,nici modele”, caci noua
doctrina este “liberalismul literaturii”.
In literatura romana, romantismul cunoaste 3 etape: preromantismul
(Bidermaier), romantismul pasoptist (Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, etc.) si
romantismul perioadei “marilor clasici” (Mihai Eminescu).
Un prim elemement important de analiza este titlul. La sens propriu
“Luceafarul” este o stea , “Cea mai luminoasa de pe cer”, la sens figurat este un
simbol al geniului, iar la sens mitologic “Luceafarul” ar fi tatal soarelui si al lumii,
conform filosofului Hesiod.
Un alt element relevant de analiza este structura. Poemul este structurat in 4
parti (tablouri poetice) fiind alcatuit din 98 de strofe ce ilustreaza doua planuri:
terestru si cosmic. Simetria tablourilor, ritmul iambic,masura de 7-8 silabe si rima
incrucisata contribuie la muzicalitatea poemului.
Incipitul este specific basmului “A fost odată ca-n povești/A fost ca
niciodată”,acest element facilitand amestecul speciilor, trasatura specifica
romantismului. Apoi ne este caracterizata fata, ca fiind “prea frumoasa” si fata de
imparat, aceste elemente detasand fata de ceilalti oameni, avand sansa sa se ridice
la nivelul geniului.Precizarea timpului vag ne duce cu gandul la faptul ca acest
poem prezinta lumea dupa geneza.
O prima trasatura a romantismului este prezenta temelor si motivelor
specifice. Prima tema prezenta este tema conditiei geniului. El apare in mai multe
ipostaze: a Luceafarului (partea intai) a Demiurgului (partea a treia) si a
indragostitului (partea a patra). Toate aceste fiinte reprezinta ipostaze ale geniului
deoarece Luceafarul este respins si neinteles de catre fata de imparat si se poate
metamorfoza. Demiurgul ii tine “o lectie de cunoastere” Luceafarului despre
omenire ( ei isi pierd viata cu lucruri nesemnificative), iar indragostitul este intaltat
de iubirea pe care o impartaseste cu fata de imparat. A doua tema intalnita este
tema iubirii. In primul tablou, ne este prezentata iubirea imposibila redata de fata
de imparat si “Luceafarul”. In al doilea tablou este prezenta o iubire posibila, dintre
Catalin si Catalina, iar in ultima parte gasim o iubire ideala, traita de cei doi
indragostiti. Alte teme intalnite sunt tema naturii, tema cosmogoniei, a conditiei
umane, a timpului, a mortii si a folclorului.
Temele sunt sustinute de motive specifice. Motivele intalnite in poem sunt:
apa, codrul, luna, teiul , stelele , castelul, ogllinda, visul.
O alta trasatura a romantismului este prezenta procedeelor specifice:
alegoria, antiteza, oximoronul si metafora.Insusi Eminescu ne-a oferit “cheia”
poemului , spunandu-ne ca este o alegorie a destinului geniului pe pamant care:
“nu poate ferici pe nimeni si nici nu poate fi fericit”. Antiteza principala apare intre
geniu si omul obisnuit. Fata de imparat este omul obisnuit iar Luceafarul geniul. Ea
este muritoare si limitata din punct de vedere al cunoasterii, iar “Luceafarul” este
nemuritor si insetat de absolut si de cunoastere.O alta antiteza apare intre nasterea
si moartea universului, dar si intre transformarile luceafarului: inger si demon.
 Printre metaforele intalnite sunt: “fulger neintrerupt”, “o mreaja de vapaie”
etc. iar oximoronurile intalnite sunt: “mort frumos” si “recile scantei”.
O prima imagine relevanta pentru tema conditiei geniului este tabloul intai.
Primul personaj intalnit este fata e imparat. Ea il priveste pe Luceafar seara de
seara si se indragosteste de el. Aceasta iubire este reciproca. Fata il cheama pe
Luceafar in timpul visului pe pamant printr-un descantec: “Cobori in jos luceafar
bland/ Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi
lumineaza”.Luceafarul ii cere fetei sa-i fie mireasa dar aceasta refuza deoarece se
teme de chipul sau straniu.Trec zilele si fata canta din nou descantecul. Luceafarul
se transforma si ii cere sa-i fie mireasa, doar ca aceasta speriata il refuza.Fata ii
spune ca desii vorbeste pe inteles, ea nu il poate intelege.
In al doilea tablou, primul personaj intalnit este Catalin. El este un baiat
tanar, care lucreaza ca paharnic. Vrea sa o seduca pe fata e imparat, acum numita
sitmetric Catalina. Desi ea il refuza la incepul, el nu se lasa batut si incearca sa ii
explice cu rabdare ce inseamna iubirea “Daca nu stii, ti-as arata/ Din bob in bob
amorul”.Fata ii accepta iubirea pentru ca intelege ca s-ar potrivi cu Catalin.
Tema conditiei geniului este data si de o alta imagine relevanta, gasita in al
treilea tablou. Luceafarul se duce la Demiurg pt a-i cere dezlegarea de nemurire.
Luceafarul face o calatorie inversa pe axa timpului pana la geneza (Tema
cosmogoniei), asa cum spunea George Calinescu. Ii cere Demiurgului sa il faca
om, dar acesta refuza. Luceafarul este in stare sa renunte la nemurire pentru
cunoastere. Iubirea si moartea sunt singurele lucruri pe care nu le poate pricepe.
In ultimul tablou, indragostitii isi traiesc iubirea sub codru, inconjurati de
elemente magice ce amplifica atmosfera: luna, stelele teiul. Ei refac eterna poveste
de dragoste a lui Adam si a Evei. Luceafarul ii vede, apoi se resemneaza,
intelegand ca oamenii sunt limitati. Acest final se detaseaza din firul narativ al
basmului “Fata in graina de aur”, basm din care a fost inspirat “Luceafarul”.
Relatiile de opozitie intalnite in poem sunt intre planul terestru si planum
cosmic si intre geniu si omul obisnuit.
“Luceafarul” este un poem simetric (regasim planul terestru si cosmic in
prima si ultima parte) ca semnal al perfectiunii.
Limbajul artistic este o particularitate a textului poetic. Astfel sunt prezente
figuri de stil, precum epitete,comparatii, personificari, metafore si imagini
artistice.Epitetul cromatic “negrului castel” sugereaza inteligenta fetei, care este
limitata fiind fiinta unama.Metafora “Chip de lut”, ne duce cu gandul la faptul ca
fata e doar un om, ca a fost nascut din lut. Comparatia “muritor ca mine” arata
motivul pentru care cei doi nu sunt compatibili. Imaginea vizuala “luna intre stele”
aduce aminte de tema cosmogoniei.
Sentimentele trasmise sunt de tristete, pentru ca Luceafarul este incapabil sa
traiasca iubirea si sa ajunga la Nirvana.Pentru un geniu acest lucru inseama
imposibilitatea implinirii sufletesti.
Opera “Luceafarul” de Mihai Eminescu este o capodopera a romantismului
ce transmite un mesaj profund si original despre conditia geniului, menit sa fie
singur pe acesta lume si neinteles. Acest mesaj are menirea de a ajunge la sufletul
cititorului, de a-l sensibiliza si a-i deschide calea spre ''adevarata cunoastere'',caci
asa cum spunea Andre Malraux: ''Abia cartile ne dezvaluie cu adevarat intelesul
lucrurilor pe care le traim".