Amplificatoarele operaţionale

Amplificatoarele operaţionale
sunt amplificatoare de curent
continuu cu reacţie negativă
interioară şi prevăzute cu o buclă
de reacţie negativă externă, care
iniţial puteau executa diferite
operaţii, ca adunare, scădere,
înmulţire şi împărţire cu o
constantă (în c.c.) şi cu extindere
în c.a., operaţii mai complexe ca:
derivare, integrare, obţinerea de
funcţii logaritmice etc.
 Parametrii principali ai amplificatoarelor operaţionale şi
consecinţele lor cele mai importante sunt:
• au o impedanţă de intrare teoretic infinită – practic foarte mare; în
consecinţă, curentul de intrare în AO este teoretic zero, practic foarte mic;
• au o derivă a tensiunii nulă (nu apare semnal la ieşire in absenţa semnalelor
de intrare); consecinţa este că tensiunea de decalaj de intrare (care ar trebui
aplicată pentru a anula deriva) este nulă;
• au o impedanţă de ieşire teoretic zero, practic foarte mica; în consecinţă
valoarea tensiunii de ieşire nu depinde de rezistenţa de sarcină;
• amplificarea în bucla deschisă este teoretic infinită, practic extrem de mare,
ceea ce duce la consecinţa că diferenţa de tensiune intre cele doua intrări să
fie nulă.
Amplificator operaţional inversor
 Circuitul sumator

Circuit sumator. În cazul când la intrarea inversoare se aplică mai

multe tensiuni, prin intermediul unor rezistenţe, la ieşire se obţine un
semnal în antifază, proporţional în modul cu suma lor. În schema din
fig. 3. se pot scrie relaţiile aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în
jurul nodului A:
dar: (Ir + I2 + … + In) + Ir = Ii

Ii = 0 ; I r = ; Ik =

Presupunând, pentru simplificare R1 = R2 = … = Rn = R rezultă:

V0 = -
Amplificator operaţional neinversor

V1 =

A (-)=
 Înmulţirea cu o constantă
Se pune condiţia:
R1 + R2 = kR1,
R2 = R1(k-1).

Atunci:
V0 = kV1

Amplificator operaţional neinversor sumator

Dacă:
Obţinerea legii D
Legea de tip derivativ (D) nu se foloseşte
separat, dar componenta derivativă intervine în
legile PD şi PID. Pentru obţinerea unei legi D
se foloseşte schema din figura 13, cu folosirea
bornei de intrare inversoare, cu capacitatea C1
în circuitul de intrare şi cu rezistenţa R2 în
circuitul de reacţie; datorită schimbării
poziţiilor rezistenţei şi capacităţii, în locul unui
efect de integrare se obţine un efect de
derivare.
Menţinând aproximaţiile anterioare,
rezultă pentru schema din figura 13:

unde,
R2C1 = Td
 Obţinerea legii PI
Notând:
şi:
R2C2 = T ,

Se obţine relaţia:

u2 ≈

În practică schema se completează cu un

potenţiometru P (figura 15), care asigură o
posibilitate suplimentară de modificare a
parametrilor care intervin în legea de reglare.
Obţinerea legii PD

Se obţine relaţia:

Unde: R1C1 = Td ,

şi:
Obţinerea legii PID

Folosind borna inversoare pentru

aplicarea semnalului de intrare, legea PID se
obţine prin combinarea schemelor din
figurile 14 şi 17 (care asigură separat legi PI
si PD), rezultând schema din figura 19.
Se obţine relaţia:

Unde:
SFÂRȘIT!

Vǎ mulţumesc !