Luceafarul

Mihai Eminescu a fost poet, prozator, jurnalist roman, socotit de critica literara si de cititori drept cea
mai importanta voce poetica a literaturii romane. Receptiv la romantismele europene ale secolului al
18-lea si 19-lea, si-a asimilat viziunile poetice occidentale, creatia sa apartinand unui romantism
literar relativ intarziat
Luceafarul a fost publicat pentru prima data in 1883 in almanahul societatii literare “Romania Juna”
de la Viena, urmand ca in 1884 sa apara in prima editie a volumului “Poesii”ingrijit de Titu Maiorescu.
Poezia Eminesciana isi are originea in basmul popular “Fata din gradina de aur” si inspirat din doua
surse. Sursa mitologica “mitul zburatorului” si sursa folclorica “conditia omului de geniu “ .
Tema poemului citat o reprezinta conditia omului de geniu, care descopera in iubire o cale de
cunoastere a propriei cunostiinte si a locului sau in univers.
Geniul este reprezentat in mod symbolic de Hyperion. Acesta fiind o finta fara stea, nemarginita in
gandire, avant capacitatea de a vedea “mizeria lumii”, fiind astfel o fiinta nefericita
Poemul se deschide cu o perspectiva mitica atemporala, intr-un cadru de basm reprezentat de “A
fost odata ca-n povesti”.
Tabloul intai din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar si fata de
imparat. Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie a contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in
timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca concretul.
Tabloul al doilea descrie un inceput de idila intre semeni; ca atare cadrul este doar terestu. Cei doi
tineri pot fi vazuti ca simbol al “perechii” in plan uman. Desi la inceput Catalina, realizand ca ei doi
sunt parte din aceeasi lume. Intr-un astfel de cadru atmosfera este intima, cu gesture familiale,
stereotipe. Comunicarea este acum directa, nu se mai face prin intermadiul visului ca in tabloul
anterior.
De remarcat este unicitatea fetei de imparat a carei comparatie se gaseste in lumea bibilica “cum e
fecioara intre sfinti “, dar si in lumea cosmica:”si luna intre stele”.
Dupa cum se observa, poezia este construita pe doua planuri (cosmic si terestu), iar tipul lirismului
este cel al mastilor, deoarece apar mai multe voci ale eului liric: Catalin, Catalina, Demiurgul si
Hyperion.
Textul este organizat in vesrusi de 7-8 silabe, cu ritmul iambic si rima incrucisata. Alternanta dintre
rimele masculine si cele feminine asigura poemului o tonalitate ascendenta sau descendenta in
conformitate cu cerintele temei si ideilor poetice
Titlul poeziei Eminesciene este sugestiv in ceea ce priveste continutul discursului liric, “Luceafarul”
referindu-se la Hyperion, care reprezinta conditia omului de geniu.
In concluzie, datorita elementelor prezentate precedent, putem spune ca sub aspiratiile unei povesti
de dragoste, Luceafarul: este de fapt o sinteza a liricii Eminesciene, a vocilor poetice din opera sa.
Presupusele personaje devin simboluri mitice ale contradictiilor din sufletul poetului care se simte ca
orice creator de geniu: slab si puternic, muritor si nemuritor, om si zeu
 Noapte de decemvrie
Poemul „Noaptea de decemvrie, de Al.Macedonski, este publicat iniţial în revista Forţa morală (1902)
şi apoi în volumul Flori sacre (1912). La baza pomului stă o pildă deînţelepciune orientală Hangiul
şugubăţ, a înţeleptului iranian Saadi. Macedonski valorificaseaceastă pildă în 1890 când publicase
poemul în proză Meka şi Meka, poem ce simbolizacondiţia omului superior care nu admite nici un
copromis în calea sa spre atingerea idealului absolut

În Noapte de decemvrie poetul îmbină elemente romantice cu cele simboliste şi cu celeclasiciste.

Tema ilustrează condiţia artistului însetat de absolut, care nu se abate de la calea ceadreaptă, deşi
lumea, societatea îi este ostilă. În antiteză avem omul obişnuit care îşi atingeţelurile apelând la
compromisuri şi la mijloace facile. Măştile geniului sunt reprezentate de poetşi de emir, iar omul
obişnuit de drumeţul pocit. Subiectul este o legendă narată la persoana a III-a

Poemul este structurat din trei secvenţe lirice principale.

Prima secvenţă lirică (versurile 1-28) este dominată de elemente ale imaginarului poeticromantic.
Metafora-simbol ,,camera moartă,, şi epitetul dublu ,,pustie şi albă,, sugerează lipsaemoţiei lirice.
Lipsa muzei este exprimată prin ,,nicio scânteie în ochiu-adormit,, Urmează apoidescrierea spaţiului
exterior – câmpia pustie şi albă, simbol al lumii în care trăieşte poetul, olume ostilă deoarece e
noapte/beznă şi ,,luna-l priveşte cu ochi oţelit,

Adoua secvenţă lirică (versurile 29-39) este consacrată motivului romantic al inspiraţiei,flacăra
simbolică, de natură divină care face posibilă trecerea potului în universul ideal al poeziei.

A treia secvenţă lirică (versurile 40-227) debutează cu metamorfozarea poetului în emir.Emirului,

simbol al omului superior care nu se mulţumeşte cu viaţa în bogăţia din ,,rozulBagdad,, - simbol al
fericirii pământeşti, Macedonski îi conturază un portret de geniu: ,,E tânăr,e farmec, e trăznet, e zeu,,
şi ca orice geniu are un ideal superior către care aspiră:,,Spre Mekase duce cu gândul mereu,, Dar
între ,,rozul Bagdad,, şi Meka este o pustie imensă pe care emirultrebuie s-o străbată înfruntând mari
pericole

Emirul porneşte la drum însoţit de un mare alai alcătuit din robi înarmaţi, cămile cu provizii de apă şi
hrană, oprindu-se ,,o clipă pe verdele pisc,, - simbol al speranţei, privind pentru ultima oară oraşul. În
acelaşi timp cu el pleacă spre Meka un cerşetor, al cărui portreteste alcătuit în antiteză cu cel al
emirului, sugerând trăsăturile omului obişnuit: searbăd la faţă,mai slut ca iadul, zdrenţăros, pocit,
viclean la privire. Tot în antiteză sunt şi drumurile pe careapucă cei doi călători: cerşetorul pleacă pe
un drum ce coteşte, simbol al compromisurilor pecare un om obişnuit le face, iar emirul porneşte să
parcurgă deşertul, simbol al vieţii drepte,trăite cu demnitate, fără nici un fel de ocolişuri.
 In vreme de razboi

Ion Luca Caragiale este cunoscut ca fiind cel mai de seama dramaturg al literaturii romane, fiind
supranumit si „cel mai mare creator de viata din intreaga noastra literatura”. Ca si scrierile sale
apartinand genului dramatic, opresa sa epica releva intuitia unui creator genial

Caragiale este un autor clasic, prin capacitatea sa de a construi caractere, prin limpezimea, concizia si
precizia stilului. In acelasi timp, el reprezinta realismul, opera sa fiin „ un dosar de existente”, care
„fac concurenta starii civile”. In proza, scrierile sale capata tente naturaliste, prin capacitatea de a
investiga realitatea din punct de vedere atat tipologic cat si patologic, prezentand o legatura cauzala
intre fapte si luand in calcul influenta ereditatii asupra destinului.

Ca si Ioan Slavici, Caragiale se remarca prin crearea nuvelei realist-psihologice; „O faclie de Paste”,
„Pacat”, „Doua loturi”, „In vreme de razboi”, cu prezentarea laturii dramatice a destinului uman

Nuvela este structurata in trei capitole:

Capitolul I. Popa lancu din Podeni, capetenia unei bande de hoti, este in pericol de a fi prins de potera si de
aceea, fratele sau, Stavrache, il sfatuieste sa se inroleze voluntar in armata si sa plece pe frontul din Balcani,
pentru a i se pierde urma. Popa lancu urmeaza sfatul fratelui sau, iar averea ii ramane lui Stavrache, atunci cand
acesta primeste o scrisoare prin care este anuntat ca lancu Georgescu a murit "pe campul de onoare de trei
gloante inamice primite in pantece".

Capitolul al II-lea urmareste indeaproape obsesiile si cosmarurile lui Stavrache, iscate din teama ca fratele sau nu
ar fi murit si ca s-ar putea intoarce sa-i ia averea.

Capitolul al HI-lea ilustreaza intalnirea si confruntarea dramatica dintre cei doi frati si declansarea nebuniei lui
Stavrache.

Firul epic al nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice si contureaza treptat obsesia lui Stavrache si evolutia ei
spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliata analiza psihologica, sugerand in acelasi
timp o tara ereditara, genetica ce se manifesta in structura psihica a fratilor Georgescu. inceputul nuvelei este o
adevarata expozitiune, in care se prezinta datele esentiale ale celor doua personaje si imprejurarile care le
determina destinele.

Timp de doi ani, o ceata de talhari, "spoiti cu carbuni pe ochi" si foarte cruzi, bagasera in sperieti pe locuitorii din
"trei hotare", prin furturi, torturi si omoruri. Hotii fusesera prinsi de potera in padurea Dobrenilor si acum era
cautata capetenia bandei.