SIMBOLISMUL

DEFINITIE: Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului

al XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și
potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate
fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se înțelege și
modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent.
REPREZENTANTI:
Charles Baudelaire, Jean Moréas ,Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé.
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale
lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și,
mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a
crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste.
TRASATURI: Sugestia :simbolul se realizează prin sugestie,de aceea
Baudelairenumea poezia „o specie de vrăjitorie evocatoare”.Rolul sugestiei
înrealizarea simbolurilor este foarte mare.Mallarme susţine că „anumi un obiect
este a suprima trei sferturi din plăcerea poemului”şiadaugă „a sugera,iată
visul!”.Urmând acest principiu,poeţiisimbolişti nu descriu,nu narează,nu
relatează.Ei resping anacdotica,fabula,reportajul.D. Anghel nu descrie florile,în
volumul „Îngrădină”,nici Ştefan Petică fecioarele,în”Fecioara în alb” .Eicomunică
mai ales senzaţii (olfactive, vizuale) corespunzătoareunor stări sufleteşti.Ion
Minulescu descrie corăbiimari,insule,faruri spre a-şi exprima aluziv,pe cale de
sugestie,dorulde călătorii,tentaţia depărtărilor
Cromatica
este de asemenea fie exprimată direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerată
prin corespondenţe;
Culorile dominante
sunt cenuşiul,negrul,albul;culorile obsesiei;roşul,violetul, galbenul,expresii ale
starilor anxioase.Ploaia si toamna ii strivesc sensibilitatea.
Corespondenta
Este un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale realităţii.Ideea
fundamentală a simbolismului constă înexprimarea unor raporturi între eul
poetului(universul mic)şilume(universul mare)care se traduc la nivelul
receptivităţii prinsimboluri.Ele tind să exprime relaţiile ce există,pe baza unor
afinităţi secrete,între părţile componente ale totului cosmic.În categoria
corespondenţelor intră şi analogiile dintresenzaţii,emoţii,imagini de naturi
diferite.În poezie,descoperirea corespondenţelor aparţine lui
Baudelaire(Correspondances-Les fleurs du mal).Poezia are ca punct de plecare
credinţa că exista o unitate a lumii în temeiul căreiasenzaţiile de ordin diferit
comunică între ele:”Parfum,culoare,sunetse-ngână şi-şi răspund”.Taina aceasta
adâncă nu se ofera ochiuluicomun,care observă numai exterior lumea,ci aceluia
înzestrat cufacultaţi superioare,al artistului.Poetul devine demiurgul carecrează
lumea din cuvinte menite să sugereze ideifundamentale,principii
metafizice(Mallarme).Rimbaud,în poemul„Vocale”,dezvoltă ideea unor
corespondente între culoare şi sunet:A-negru, E-alb,I-roşu,U-verde,O-albastru.Este
ceea ce secheamă sinestezie(mijloc prin care sunt puse în relaţie deechivalenţă
realităţi receptate de simţiri diferite;transferulelementelor,specific sinesteziei,este
metaforic).Pentru Ghil,dimpotrivă,I este albastru, O-roşu.
Muzicalitatea :
Muzicalitatea sau sonoritatea cuvintelor strâns legate de tonul emoțional este
realizată prin cadență, ritm lăuntric, repetiție a unui sunet, cuvânt, vers sau strofă
muzicalitatea este de două feluri: interioară, stridentă (imagini auditive, aliterații,
asonanțe) și exterioară, armonioasă (elemente de versificație)
Simbolul
Este o imagine sau un semn concret prin care sunt sugerate stări, sentimente.
Devine condiția esențială a artei, mijloc de a ajunge la forța de sugestie a
lucrurilor.
Sinestezia
Sinestezia - procedeu artistic ce constă în alăturarea mai multor senzații de natură
diferită: olfactive, cromatice, dinamice, vizuale.
Sinestezia este o figură de stil prin care se pun în relaţie realităţi receptate de
simţuri diferite ( auz – văz, auz – miros: „Primăvară – o pictură parfumată cu
vibrări de violet” ).

Teme si motive simboliste:

Atmosfera oraşului este apăsătoare, mediul urban zdrobeşte individualitatea. În
această ambianţă, poeţii sunt damnaţi, lumea agonizează, oraşul este împovărat
de tristeţi, este blestemat; „S-auzi tuşind o tuse-n sec amară, / Prin ziduri vechi ce
stau în dărâmare”. Târgul bacovian este dezolant, cartierele „democratice” şi
grădinile publice în care cântă fanfara militară îndeamnă numai la resemnare.
Dacă oraşul provincial este spaţiul angoasei şi al spleen-ului, aglomerările urbane
provoacă acelaşi sentiment de pustiu şi de tristeţe. Însingurarea şi spleen-ul sunt
motive generate de orizontul închis al oraşului.
Motivul singurătăţii descinde din romantism. În simbolism el îşi pierde
grandoarea, nu este clamat, devine elegiac şi intim. Ştefan Petică îi dă o
dimensiune tragică: „Bătui la porţile străine / Şi-nchise porţile-au rămas”.
Motivul ploii şi al toamnei apare la toţi simboliştii. Sentimentul ploii aduce stări
depresive, până la enervare exasperantă
Primăvara este, şi ea, generatoare de nevroze. Culorile crude, soarele anemic
strivesc nervii. Amestecul de anotimpuri creează o stare de ambiguitate într-o
abandonare voită, în care sentimentul morţii porneşte din ideea descompunerii.
Simboliştii nu încadrează tematica iubirii în contextul naturii. Cele două elemente
nu formează, ca la romantici, un intreg.
Simbolismul aduce în poezie o gamă largă de instrumente muzicale, realizând
corespondenţe între emoţie şi instrumentul muzical: vioara, violina, exprimă
emoţii grave; clavirul – tristeţea şi sentimentul desperat al iubirii; caterinca evocă
medii sărace; fluierul este funebru; fanfara trezeşte melancolii; pianina, mandolina
constituie motive uneori exterioare, decorative, alteori intră în substanţa şi
atmosfera generală a poeziei.