Manole Ioana, grupa 41A

ARHITECTURA SPATIULUI INTERIOR

BAROCUL

Daca ar fi as alegem sa nu tinem cont de domeniul in care se regaseste, stilul

baroc se caracterizeaza prin utilizarea exagerata a miscarii si a claritatii, respectiv a
bogatiei folosirii detaliilor ce simbolizeaza lucruri ce se pot interpreta cu usurinta si
lipsa de ambiguitate. Din perioada lui de glorie si pana acum, stilul baroc a cunoscut
diverse perioade de inflorire si decadenta, aprecieri si critici, a fost dus pe toate
continentele si e abordat in amenajarile de interior chiar si astazi de catre o serie de
persoane.
Desigur, poate parea contrastant cu minimalismul modern, care seduce mult mai
multi decoratori, dar tocmai aceasta antiteza ii da un nou sens stilului baroc. El nu mai
este abordat doar pentru a demonstra opulenta de care se bucura cel ce il foloseste,
asa cum era in trecut, ci o emblema asumata a unui statut. Uneori e abordat ca
manifest, alteori pentru valentele sale retro. Stilul baroc mai este folosit in combinatie
cu alte stiluri, dand nota generala a unei incaperi si generand un mix interesant.
Teatral și exuberant, barocul a exprimat triumful statului și al bisericii, dar și al
burgheziei seculare. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate
în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii
complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerare emfatică, culori
îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile stilului
baroc.
În artă, Barocul reprezintă o epocă culturală ce şi-a făcut simţită prezenţa în
Italia, la Roma la începutul secolului 17. Barocul este un curent întâlnit în sculptură,
pictură, literatură, teatru, dans şi muzică. Popularitatea stilului baroc a fost încurajat
de Biserica Catolică Romană care a hotărât că arta ar trebui să comunice teme
religioase într-un mod direct şi cu o implicare emoţională serioasă.
Aristocraţia a apreciat stilul dramatic al barocului şi l-a folosit în artă şi arhitectură
pentru a-şi exprima puterea şi controlul şi pentru a impresiona prin grandoare.
Formele baroce sunt mai bogate şi mai variate, punând accentul pe iluzie şi
spectacol.
Drumul triumfal al barocului în timp, spațiu și conștiința umană a continuat adânc
până în secolul al XX-lea. Planificarea stradală radială, influențată de modul de
organizare al grădinilor baroce se regăsește în arhitectura a numeroase orașe
răspândite pretutindeni în lume. Faptul că structura stradală concepută intenționat

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 1

Manole Ioana, grupa 41A

radial, adică baroc, se regăsește în Arcul de Triumf din București, respectiv în Arcul
de Triumf din Paris este una dintre cele mai clare dovezi de triumf universal uman al
barocului peste orice limite sau în ciuda oricăror încercări de a folosi mișcarea sa
artistică în interes strict religios, precum Biserica Catolică, sau strict comercial și
secular pragmatic, precum burghezia.
Baroc în concepţia comună este asimilat cu ornamentele foarte elaborate sau
supra-elaborate. Ornamentele sunt întradevăr caracteristica stilului baroc, dar nu şi
cea mai importantă. Barocul nu trebuie confundat cu Rococo, termen folosit pentru o
extensie mai delicată a barocului, folosită mai mult în Franţa, sudul Germaniei şi
Austria secolului 18. Barocul apare în clădirile religioase, pe când Rococo în cele
seculare. Există puncte comune între cele două şi putem întâlni chiar şi clădiri
construite în stil baroc şi cu interioare Rococo.
Termenul baroc porneşte de la cuvântul spaniol „barrueco” ce se întrebuinţa spre
a desemna o perlă imperfectă, asimetrică, faţă de o alta a cărei forma era rotundă şi
regulată, fiindcă asimetrice erau şi liniile în stilul Baroc. De aici epitetul a fost întins la
arhitectură, apoi la celelalte arte ajungând ca în vorbirea informală sa fie folosit pentru
a defini ceva foarte elaborat cu multe detalii.
Deschiderea, claritatea, reprezentarea lipsită de orice ambiguitate, ca fiind total
opuse elementelor distinctive ale manierismului, stilul artistic predominant practicat
de artișii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, au fost comandamentele inițiale ale
artiștilor pre-baroc, printre care Michelangelo Buonarroti este cel mai notabil. Prin
extensie, aceleași elemente ale stilului pre-baroc, care au făcut tranziția de la
manierism, au devenit definitorii ale stilului baroc.
O observare preliminara, arhitectura devine din nou arta dominanta, care
inglobeaza pe toate celelalte si careia totul se subordoneaza. Aceasta se explica
poate si prin faptul ca monumentele de forme grandioase, uriase chiar, sunt toate in
spiritul stilului si devin un fenomen aproape obisnuit. Ele apar ca un simbol al fortei
dominatoare al Papilor sau a suveranilor cu putere absoluta. Era logic ca si celelalte
arte sa fie mai ales utilizate spre a servi ca auxiliare acestei nevoi, generale la toti
conducatorii autocrati de state, adica la cei care vor proteja artele.
Barocul în arhitectură a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele,
frontoanele triunghiulare şi arcurile, dar s-a distins de clasicism prin dramatism şi
iluzia mişcării realizată prin curbe dominante şi prin influenţarea reciprocă a spaţiilor.
Formele din natură apar în sculpturi tridimensionale pe pereţii şi tavanele interiorului.
Acestea sunt picate în culori vii şi creează impresia de mişcare prin iluzia optică a
spaţiului redefinit.

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 2

Manole Ioana, grupa 41A

Barocul în arhitectură a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele,

frontoanele triunghiulare şi arcurile, dar s-a distins de clasicism prin dramatism şi
iluzia mişcării realizată prin curbe dominante şi prin influenţarea reciprocă a spaţiilor.
Formele din natură apar în sculpturi tridimensionale pe pereţii şi tavanele interiorului.
Acestea sunt picate în culori vii şi creează impresia de mişcare prin iluzia optică a
spaţiului redefinit.
Se intalnesc fel de fel de combinatii contrastante, menite sa se contrabalanseze
unele prin altele. Astlfel, daca intr-o parte a cladirii aparea o linie curbata intr-un sens
ori un unghi intrat, in partea opusa era o linie curbata in sens contrar, un plan sau un
unghi iesit in afara. Articulatiile unui monument care asa de lamurit si de cu franchete
erau puse in evidenta in Renastere, acum vor fi ascunse, vor fi mascate de o
imbracaminte exterioara. Pana si regulile constructiei vor fi modificate, in sensul ca
suprafata cladirilor, zidite dintr-un material mai ordinar, va fi captusita cu un material
mai pretios si mai pitoresc la infatisare. Blocurile de piatra, exact prinse impreuna si
aparente pana atunci, rareori se vor mai vedea asa de clar intr-o constructie.
Tehnicile decorative ale designul baroc folosesc forme mai complexe de
geometrie în spaţiu. Formele ovale şi eliptice sunt preferate celor pătrate sau rotunde.
Curbele şi aranjamentele complicate oferă percepţia mişcării şi a misterului.
Caracteristicile barocului sunt coloanele deformate, liniile curbate, mari şi neregulate,

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 3

Manole Ioana, grupa 41A

formele cu răsuciri elaborate, ornamentele şi finisajele supradimensionate,

materialele scumpe. Auriul este culoarea predominată şi este accentuată de nuanţe
puternice precum purpuriul, verdele închis şi roşul intens.
Mobilierul baroc nu diferă foarte mult de cel renascentist, dar cum barocul servea
ostentaţia, obiectele de mobilier erau făcute pentru camere de palat. S-au introdus
curbele şi formele bombate pentru uşi şi sertare. Picioarele erau strunjite cu forme
rotunde sau în formă de toartă în culori variate şi modele ce foloseau încrustaţii cu
materiale exotice – fildeş, carapace de ţestoasă, argint, marmură. Mobilierul este
mare şi domină cu forma bombată şi decoraţiunile aurite, în schimb Rococo se
deosebeşte prin eleganţă şi delicateţe. Decoraţiunile în formă de S sunt cele mai
folosite, iar tablourile şi oglinzile au rame impunătoare sculptate, care de multe ori
„înghit” ceea ce înrămează.
Se folosesc culorile atât în tesături cât şi în celelalte materiale, cum ar fi
policromia în marmură şi în lemn ce formează modele grandioase pe mobilier, pereţi
şi pardoseli. Pardoseala este din parchet lăcuit sau marmură, ce formează modele
bogate prin folosirea bucăţilor cu diverse forme geometrice în culori diferite.
in Baroc sculptura si pictura devin auxiliarele arhitecturii. Arhitectii decid de cele
mai multe ori despre locul si forma pe care decoratiile, plastice sau in culori le vor
ocupa in fatada sau in interiorul unei cladiri.
Era baroca a fost mult timp vazuta ca o faza decadent a renascentismului, dar mai
tarziu i s-a atribuit rolul de legatura intre clasicism si spiritul aventuros al lucrarilor
recente.
Eclectismul (aducerea laolalta a unor elemente alese din diverse stiluri, dar
combinate armonios) este de altminteri cel mai des intalnit in locuintele moderne.
Formele somptuoase generate de ovale, elipse, linii sinuoase, curbe iau locul
liniaritatii sau al geometriei: atat in ce priveste mobilierul, cat si in modul de finsare al
peretilor (cu stucaturi sau cu tapiterii ori tapet), tavanelor, al niselor si corniselor, in
stalpii de sustinere sau obiectele de decor folosite. Bogatia detaliilor este completata
de culorile care au simbolizat dintotdeauna opulenta, grandoarea: auriul, argintiul
visiniul, rosul inchis. Toate acestea vin insotite de materiale nobile si pietre pretioase,
de decoratiuni sidefate, de mobilier din lemn sculptat, de stofe pretioase, de oglinzi cu
rame sculptate, candelabre si perne decorative.
De fapt, barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate
prin utilizarea metaforei și alegoriei, larg întâlnite în literatura, poezia și filozofia
barocului, precum și de ardenta dorință a căutarii mirabilului. Folosind un termen
italian adecvat, artiștii căutau, inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, să uimească,
să produca profundă admirație (precum în marinism), adică căutau maraviglia.

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 4

Manole Ioana, grupa 41A

Din acest unghi de vedere, dacă manierismul a fost prima ruptură serioasă față
de Renaștere, atunci barocul este ruptura totală, poate chiar limbajul artistic total
opus.Tema cunoscută a Renașterii, suferința psihologică (de ce nu, metafizică) a
omului, temă într-un fel abandonată după revoluțiile în gândire provocate de Nicolaus
Copernicus și Martin Luther, se regăsește în schimb în toate formele artistice în care
barocul s-a manifestat, dar mai ales în literatura sa.
Stilul baroc s-a manifestat inițial în arhitectură, sculptură și pictură, dar în
perioada ascendenței sale maxime (1670 - 1780) s-a manifestat prin pătrunderea sa
triumfală în tot ceea ce se poate numi creație artistică și
ideatică: balet, dans, grădinărit, filosofie, literatură, mobilier, muzică, teatru, etc.
Deschiderea, claritatea, reprezentarea lipsită de orice ambiguitate, ca fiind total
opuse elementelor distinctive ale manierismului, stilul artistic predominant practicat
de artișii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, au fost comandamentele inițiale ale
artiștilor pre-baroc, printre care Michelangelo Buonarroti este cel mai notabil. Prin
extensie, aceleași elemente ale stilului pre-baroc, care au făcut tranziția de la
manierism, au devenit definitorii ale stilului baroc.
Cei mai de seamă artiști europeni și, respectiv, de sorginte
europeană: arhitecți, compozitori, filozofi, muzicieni, poeți, pictori, regizori, scenografi,
scriitori și sculptori ai secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea au avut un aport
decisiv la crearea unei epoci istorice și al unui curent artistic ce poartă azi numele
generic de baroc.
Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este
de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque") și/sau
a celei italiene ("barocco"). În toate aceste trei limbi, sensul inițial al cuvântului era un
substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv, folosit cu precădere
în zilele noastre, desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori
realizat cu un exces de zel, posibil superfluu, iar ca substantiv desemnează desigur
mișcarea artistică și culturală a epocii baroce care are o extraordinară întindere
temporală de aproape patru secole.
Perfecțiunea, adică virtuozitatea era nu numai un lucru căutat, dar era și de dorit
de către artiști. Astfel apariția artiștilor căutând perfecțiunea, acei virtuoso (virtuoz,
în limba română), alături de un anumit realism al exprimarii și grija extremă (aproape
paranoidă) față de detalii devin alte elemente definitorii ale perioadei baroc.
Atenția sporită, chiar definitorie, acordată relației personale, individualizate, este
fundamentul apariției unor importante genuri literare, printre care Romanzo, romanul,
este cel mai important de menționat. Ca o consecință indirectă a acestei dezvoltări
literare, formele literaturii populare italiene, inclusive diferite forme ale literaturii
dialectale, au putut înflori, nefiind "sugrumate", ca până atunci,

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 5

Manole Ioana, grupa 41A

de latina manierismului. În final, cel puțin în Italia, folosirea masivă a latinei se

diluează treptat în timpul epocii baroc, ajungând, în final, să fie total înlocuită
de italiană.
Barocul, altadata apanajul unei lumi sofisticate, cu interioare extrem de
confortabile si calde, nu este insa lipsit de energie: fotoliile, taburetele, pernele care
indeamna la leneveala ofera un fel de loja din care poti admira “scena” inconjuratoare,
dinamismul ei teatral, lucrarile de arta puse in valoare de lumina puternica si
reflectata dintr-o serie de unghiuri. Materialele nobile sunt inlocuite cu cele mai
recente, care pot imita stilul fara sa fie neaparat si scumpe. Si pardoseala este
sclipitoare, dar marmura care era folosita in trecut a lasat locul parchetului lacuit, la
fel cum poleiala de aur a lasat locul tuselor de bronz, iar aspectul patinat e inlocuit de
luciu.
În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor
arhitectonice ce conferă măreție și grandoare, așa cum ar fi: coloane masive,
boti înalte, arcadelargi, domuri copleșitoare, culori de intensități puternic contrastante
(așa-numita metodă a clar-obscurului, care a fost folosită în special în pictură),
volume și spații goale impresionante.
În mod curent, definim „barocul” şi „clasicismul” prin opoziţie: două tipare stilistice
complementare, în care se regăsesc mişcarea, dezordinea, ingeniozitatea pe de o
parte, respectiv ordinea, raţiunea, măsura pe de altă parte. Arhitectura secolului al
XVII-lea – la fel ca pictura, muzica sau literatura – este segregată în cele două
categorii, în funcţie de geografia culturală a Europei: „barocă” în Italia, Spania sau
Flandra; „clasică” în Anglia, Franţa sau Olanda.
Dincolo de complementaritatea celor două tipologii, suscită interesul
îndeosebi intervalul dintre ele, zona de „negociere” şi fuzionare. Pe scurt, elementele
clasice din sfera barocului şi invers.
Această suită de ateliere se apleacă nu doar asupra trăsăturilor intrinseci ale
„barocului” şi „clasicismului” din arhitectura europeană a anilor 1600, cât mai cu
seamă asupra dialogului, împrumuturilor şi tensiunilor dintre ele.
Comparate cu clădirile realizate anterior, interiorul unei clădiri executate
în stil baroc aduce ca una din inovațiile sale esenț ale folosirea unui imens spaț iu
interior la intrare urmat de existenț a unor scări monumentale ce leagă parterul cu
celelalte nivele ale clădirii.Nu întâmplător, modelul scării interioare monumentale a
devenit un laitmotiv ulterior al bunăstării burgheziei, fiind copiat la o scarproporțional
redusă în diferite reședințe aristocratice de pretutindeni.
Stilul baroc este caracterizat de monumentalitatea clădirilor și excesivitatea
decorării interioare și exterioare a acestora (în arhitectură), folosirea scenelor
dramatice cu personaje multiple reprezentate din unghiuri diverse grupate în jurul

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 6

Manole Ioana, grupa 41A

unui vortex asimetric plasat în ansamblu (în sculptură), realizarea de compoziții

complexe cu personaje multiple aflate în situații dramatice prin utilizarea diagonalelor
și a tehnicii clarobscurului (în pictură), crearea dramatismului interior și unei anumite
"îndrăzneli", fanteziste chiar utopice, a discursului (în literatură, muzică și poezie).
Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este
de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque") și/sau
a celei italiene ("barocco"). În toate aceste trei limbi, sensul inițial al cuvântului era un
substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv, folosit cu precădere
în zilele noastre, desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori
realizat cu un exces de zel, posibil superfluu, iar ca substantiv desemnează desigur
mișcarea artistică și culturală a epocii baroce care are o extraordinară întindere
temporală de aproape patru secole.
Designerii de interior de azi reinventeaza, folosind barocul ca pretext pentru a
crea noi simboluri. Desi barocul pur trebuie sa insemne lipsa de ambiguitate (bogatia
detaliilor expune totul, nu lasa loc de interpretare), in amenajarile de interior de astazi
eclectismul inseamna folosirea unor elemente baroce in diverse tipuri de decor,
tocmai pentru a se obtine un anumit echivoc al spatiului.
În Baroc sculptura şi pictura devin auxiliarele arhitecturii. Arhitecţii decid de cele
mai multe ori despre locul şi forma pe care decoraţiile, plastice sau în culori le vor
ocupa în faţada sau în interiorul unei clădiri.
Era baroca a fost mult timp văzută ca o fază decadentă a renaştentismului, dar
mai târziu i s-a atribuit rolul de legătură între clasicism şi spiritul aventuros al lucrărilor
recente.
Elemente din stilul baroc împrumutăm şi astăzi în decoraţiunile interioare, dar
peste ani ne vom da seama că vom forma un stil aparte, care combină elemente ale
unui baroc clasic şi grandios, cu extravaganţa materialelor preţioase, cu
minimalismul modern şi cu tehnologia de ultimă generaţie.
In perioada baroca au aparut seturile de piese de mobilier, in care mai multe
elemente erau armonizate unul cu altul prin acelasi design • Comodele cu sertare
care se trag spre exterior tot in acea perioada si-au facut aparitia • Mobila din lemn de
nuc sau din lemn de esente exotice era infrumusetata cu incrustatii din materiale
pretioase sau semipretioase si gravuri • Piesele de mobilier si in special scaunele,
taburetele, canapelele aveau picioare curbate si adesea in forma de labe de animale
(cel mai frecvent de leu).
Mobilierul baroc, aidoma stilului artistic baroc se caracterizează prinforme curbe
ample, bogăție în ornamentare și detalii sculpturale numeroase. De pildă, picioarele
scaunelor sunt frecvent curbate terminându-se într-o formă stilizată Adesea,

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 7

Manole Ioana, grupa 41A

picioarele scaunelor, canapelelor, și dulapurilor mobilierului baroc au forme clar

sculptate în forma labei unui leu, simbol al puterii.
Decorarea interioarelor, ca artă și știintă a modificării formelor și spațiilor
interioare prin folosirea anumitor culori, materiale și obiecte este veche. În cazul
barocului, decorațiile interioare suferă masiv influenț a stilului bar oc din arhitectură,
sculptură
și pictură, fiind dominate de artefacte baroc, dar și înaintarea națiunilor, ce aduc pe
scena istoriei industrializarea, ca un element esențial spre drumul unor viitoare
democrații moderne.Decoratiile interioare ale epocii baroce erau, mai ales, alcătuite
din piesele de artă specifice ale epocii respective: picturi, sculpturi, mici statuete,
mobilier, tapetaplicat pe pereți. Stilul decorativ interior era bogat, chiar prea bogat,
uneori opulent, în diferite artefacte, piesede mobilier și tapiterii.
Spre deosebire de toate epociile anterioare din istoria omenirii, când accesul
la artă și cultură era strict limitat celor bogați și celor puternici, în timpul barocului se
remarcă vizibil, pentru prima dată, o diversificare și o lărgire a numărului celor puteau
să se bucure de produsele culturale și artistice.
Apariția istorică a revoluției industriale, a clasei burgheziei, dar și a proletariatului,
determină schimbări majore în toate nivele societății. Aceste fapte istorice, combinate
cu dorința declarată a tuturor artiștilor baroc de a fi deschiși și de a practica o artă
total ne-ermetică și îmbrățișabilă de către toți, face ca barocul să fie factorul
declanșator, în plan artistic și ideatic, al accesului democratic la cultură, artă și la
produsele materiale și spirituale generate de acestea.

BIBLIOGRAFIE:
Michael Kitson, 1966, ”The Age of Baroque - Epoca barocului”
John Rupert Martin, 1977, ”Baroque - Un studiu amănunțit”
Barocul în "Istoria artei"
Heinrich Wölfflin, 1964, ”Renaissance and Baroque, Un studiu clasic”
http://ro.wikipedia.org

Eseu Arhitectura Spatiului Interior - Barocul 8