T e h n i c a d e r e s t a u r a r e

Restaurarea, aa cum este privit astzi, presupune conservarea n cea mai mare msur cu putint a
substantei constructiei istorice, iar acest deziderat nu este uor de realizat, pe de o parte din cauza
efectului inexorabil al timpului asupra oricrei substante, iar pe de alt parte datorit faptului c
multe constructii pe care acum le considerm monumente istorice nu sunt fcute s aib o durat de
viat foarte mare, cu att mai putin nelimitat. Edificiile realizate n mod intentionat spre a fi eterne
sunt exceptionale. Dar pentru noi acum nu este important neaprat intentia celui care a realizat
edificiul, ci mai cu seam ceea ce acesta reprezint pentru noi acum i ce credem c poate reprezenta
pentru generatiile viitoare.
Aria constructiilor considerate a avea valoare de patrimoniu cultural s-a extins n ultimele
decenii; acest fenomen continu. Astfel, sunt multe cldiri i ansambluri de cldiri obinuite,
realizate cu mijloace modeste de multe ori, i cu intentia, contient sau nu, de a dura att ct s fie
folosite de cei care le-au ridicat i de urmaii lor directi. Dac au rezistat cteva secole sau chiar mai
puttin, acum suntem n fata problemei de a le prelungi existenta nelimitat, ct mai mult cu putint.
Dac nu n eternitate, mcar de a le transmite n stare de integritate generatiei urmtoare, care s le
transmit la rndul ei mai departe.
Problema se pune de multe ori n mod diferit pentru diferitele componente ale unei constructii,
pentru c nu ntotdeauna o cldire este destinat, prin logica ei constructiv, s parcurg durata ei
rezonabil de existent pstrndu-i toate componentele de origine.

1
2