Rococoul

Stilul rococo este mai intai in arta decoratiei. Pentru camerele de dimensiuni mai
modeste decat salile palatelor se lasa loc unor ornamente decorative mai gratioase.
Aceasta trecere se produce in Franta. Stilul se raspandeste apoi in restul Europei, in
Italia mai intai, apoi, prin intermediul italienilor, la Curtile din Europa Centrala,
puternicele si dinamicele volume ale barocului sunt la randul lor abandonate in
beneficiul unor lejere decoratii de suprafata. Difuzarea este favorizata de circulatia
artistilor: Giambatista Tiepolo, in general italienii au contribuit la introducerea
rococcului in regiunile centrale ale Europei.
Din punct de vedere social, Intelectual, aceasta arta este legata de Epoca Luminilor,
de inteligenta vie, dar superficiala care caracterizeaza Saloanele, prin opozitie cu
rigoarea rationalista a clasicismului si cu dramatizarile apasatoare ale barocului.
Tehnici si suporturi
Rococoul este o arta decorativa. Comenzile constau in ornamentarea unor stalpi,
plafoane, panouri murale, seminee, spatii situate deasupra usilor. Artistii raspund
executand in ulei pe panze al caror format variaza dupa destinatie,
Fresca este folosita in continuare la marile plafoane decorate.
Rococoul este arta a culori. Este puternic, influentat de scoala flamanda.
Teme. Scene mitologice galante unde domnesc Venus si Pan, subiecte pastorale cu
ciobani si ciobanite conventionali. Anumiti pictori isi fac specialitate din acesr gen sau
picteaza scene inca mai libere: ex. Odalisca blonda si Odalisca bruna de Boucher.
Atractia ptr chinezarii, care se manifesta in cazul unor obiecte diferite prin moda
lacurilor chinezesti si a portelanurilor, il inspira pe Boucher.
Peisajul capata o interpretare noua prin introducerea unor panorame urbane sau
campenesti.
Portretul este mereu in voga. In Franta este reprezentat de Nattier, care face din
personajele sale zei si zeite antice.
Culoare, desen, compozitie, tusa
Ornamentul este fundamental: arabescul, cochilia cu contur nodular si asimetric sunt
motivele de baza ale decoratiei in care se insereaza picturile si care influenteaza
compozitia. Artistii pot gasi in culegeri anumite repertorii de ornamente de folosit.
Pictorii cauta lejeritatea, efectul de suprafata mai mult decat profunzimea. Vointa de
a face tablouri gratioase contribuie la disparitia arhitecturilor greoaie care alcatuiau
decorul operelor din secolul precedent in beneficiul naturii
Pictorii sunt, in general, adepti unei facturi putin vizibile. Desenul este clar, iar
materia picturala relativ bogata. In temele galante, ca la Boucher, unde domina
rozurile si albastrurile pale, culorile sunt luminoase ca un pastel.
Figuri. Figurile sunt idealizate, totdeauna tinere si de o gratie care tine mult mai mult
de dragalasenie decat de frumusete. Pozele inceteaza de a fi dramatice: rococoul nu
cauta sa tulbure sufletele asa cum o face barocul.
Hainele sunt conventionale, in afara de portret, unde artistii dau o mare importanta
formelor care trebuie sa urmeze moda, stofelor si ornamentelor.
François Boucher a fost un pictor francez, reprezentant al stilului rococo, portretist
remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică
sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui
Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al
unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului
transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene
pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu
tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan.
Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră
extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa
acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale
ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm
de public și de critici.
Watteau - Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, înfățișând o fericire
intangibilă. Curtea regală și teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica
utilizată și preferința pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă
stilul elegant și sensibilitatea lirică aparțin în întregime lui Watteau. Melancolia și
sentimentul efemerității transpare întotdeauna în scenele aparent idilice. Watteau
joacă un rol fundamental în înnoirea picturii franceze și devine creatorul unui nou
gen, intitulat „serbări galante”, popular în arta rococo-ului.
Tiepolo s-a distanțat o singură dată de la chiaroscuro tipic stilului Baroc dar a
păstrat grandoarea teatrală a Rubens. Este considerat de către mulți precursor al
mișcării decorative italiene Rococo. Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneția a fost
un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decora o cameră mare de recepție a lui
Ca' Dolfin, Veneția (ca. 1726–1729), picturi ce înfățișau bătălii antice și victorii. A
pictat apoi tablouri din pânză pentru biserici ca de exemplu pentru Verolanuova
(1735-40), pentru Scuola dei Carmini (1740-47) și Scalzi (1743-44), tavane pentru
Palazzi Archinto și Casati-Dugnani în Milan (1731), Capela Colleoni în Bergamo
(1732-33), tavan pentru Gesuati (S.Maria del Rosario) în Veneția la St. Dominic
Institutia Rosary (1737-39), Palazzo Clerici, Milan (1740),

Neoclasicismul
Neoclasicismul este legat de descoperirile arheologice efectuare la Herculanum si la
Pompei in sec al XVII-lea. Este stimulat de lucrarile illustrate care apar in arta vechii
Grecii. Dpdv social, neoclasicismul caracterizeaza gustul unei clase de colectionari,
burghezi, imbogatiti de revolutia industriala in Marea Britane. Dpdv filosofic, el
intretine raporturi cu sistemele de gandire utopica.
Caracteristici. Tehnici si suporturi
Picturile neoclasice sunt fresce sau uleiuri pe panza.
Compozitie, desen, culoare, tusa
Desenul predomina asupra culorii. Spatial este putin adanc, fundalul este adesea
paralel cu suprafata si putin indepartat. In scene de interior, acesta poate fi tratat cu
culori inchise, ceea ce pune in valoare primul plan. Formele sunt un ecou al cadrului,
in gen dreptunghiular: compozitia este inchisa. Lumina este clara, adesea rece – un
ecleraj aurit este judecat ca prea senzual. Motivele sunt mai degraba colorate decat
pictate in culoare: coloritul are o functie informativa si non estetica, se urmareste
definirea obiectului circumscris de desen, el precizeaza modeleul.
Legat de interesul pentru sapaturile arheologice, neoclasicismul prefer motivele
antice. Cercetarile le-au permis pictorilor sa introduca motive copiate dupa formele
infatisate pe reliefuri si pe picturi sau dupa sculpturile dezgropate in sapaturile
arheologice.
Grija pentru maretie si ratiune, face ca natura sa nu fie bagata in seama in timp ce
arhitectura joaca un rol esential.
Teme. Nobletea se exprima in subiecte alegorice educative sau moralizatoare
precum moartea eroului, daruirea de sine. Pictorii trateaza mitologii instructive si nu
libertine, abordeaza istoria antica, fie ca este vorba de epopee lui Homer sau de
texte din istoria romana.
Figuri. Retorica gesturilor permite redarea personajelor elocvente fara sacrificiul
frumusetii: marile dureri se exprima prin miscari retinute, nu prin gesturi disgratioase
sau prin chipuri desfigurate de strigate.
Fig sunt in general reduse ca numar. In raport cu formatul tabloului , sunt dispuse in
general in primul plan.
Personajele sunt idealizate. Pictorul intentioneaza sa imite modelul perfect de barbat
si de femeie presupus a fi existat in primele timpuri ale umanitatii, inainte de a se fi
lasat corupt.
Cu exceptia portretului, costumul contemporan se caracterizeaza printr-o sobrietate
contrara fanteziilor epocii precedente, hainele sunt inlocuite cu drapaje. Nuditatea,
isi are rolul in scenele eroice.. sunt dezbracati numai barbati, nu si femeile, caci
nudul nu urmareste conotatii senzuale. Zonele genitale sunt acoperite cu accesorui
despre care pictorul vrea sa dea impresia ca au ajuns acolo din intamplare: teaca
sabiei lui Tatius in Sabinele de David.
Portretul domnului Bertin – Ingres
Neoclasic prin factura neteda si prin gustul pentru linie, Ingres este unul dintre
artistii a caror opera este imposibil de redus la o miscare.
Apropiat de romantism in Visul lui Osian si in panzele in stil trubadur sau orientaliste
Odalisca, unde exotismul pune in valoare senzualitatea, pictorul arata in Portretul
domnului Bertin o viziune realista.
Precedat de studii mai putin pregnante care il prezinta in picioare, modelul Louis F.
Bertin, este infatisat asezat . este fondatorul Ziarului de deszbateri, unul dintre primii
patroni de presa. Pozitia sa, cu picioarele indepartate, cu mainile sprijinite pe
genunchi, este mai putin cea de odihna, cat de nerabdare, dovedind intentia
personajului de a se ridica, fie pentru a intrerupe sedinta de pozat, fie pentru a se
repezi la Pictor sau la spectator.
Paleta uniform intunecata face sa iasa in relief pe un fond aproape abstract, luminat
artificial de o sursa care vine dinspre dreapta, umbra lui Bertin, capul incastrat in
camasa alba si aureoleat de parul gri, si mainile ca niste gheare puternice cu
unghile retractile. Masivitatea siluetei, brutalitatea pozei, siguranta acestui chip
prezentat din fata, in timp ce corpul este vazut din trei sferturi i-au surprins pe
contemporani.

Romantismul
Se raspandestein toata Europa la sf. Sec al XVIII –lea care atinge apogeul la inc. sec
al XIX lea. El se dezvolta si in literatura si in muzica. Romantismul corespunde unei
forme a sensibilitatii care venereaza individualitatea, libertatea de manifestare a
impresilor personale si acorda un loc considerabil irationalului.
Caracteristici. Tehnici si suporturi
Princip medium este uleiul, pe panze de format variabil. Foarte fol inca din sec al
XVIII lea in Marea Britanie este acuarela - Delacroix.
Acvaforte, practicata intr-un mod stralucit de Goya, il influenteaza pe Delacroix.
Desenul, propice eliberarii imediate din cercul sau restrans, cunoaste o voga
considerabila: de retinut operele grafice ale lui Victor Hugo si in tus.
Teme. Literatura furnizeaza numeroase subiecte artistilor: unii autori sunt
redescoperiti, altii moderni, romantici, ii inspira pe pictori. Adesea mitologia Nordica
se substituie legendelor cu zei si zeite Greco-romane.
In imag artistilor, Evul Mediu detine locul esential pe care il ocupase Antichitatea la
neoclasici.
Daca pana atunci artistii calatoreau aproape exclusive in Italia, acum descopera alte
orizonturi: in special Turcia, Maroc, Algeria, dar si Spania.. Orientul fascineaza prin
peisajele inedite, prin contrastele de lumina, femeile cu valuri, misterul civilizatiilor
araba si evreiasca. Teme de puternica inspiratie pentru Delacroix, care calatoreste
in Maroc, Algeria si Spania
Imaginarul, misterul si fantastical ocupa un loc important, iar tratarea patetica
favorizeaza rep dramei, a nebuniei, a melancoliei patologice sau a cosmarului.
Realitatea este prezenta. Picturile lor reflecta evenimente politice contemporane, fie
ca este vorba despre razboi sau despre revolutii. Imaginea este constant dramatica:
scene cu raniti si personane in agonie, ca in batalia de la Eylau de Gros, in Pluta
Meduzei de Gericault sau in Scene din Masacrele din Chias de Delacroix, rep de
executii la Goya.
Destul de putin reprezentat peisajul, Turner, acuarelist de baza, scoate in evidenta
armoniile cerului, ale marii, lumina unui rasarit, vibratia atmosferica, furtuna de
zapada, focul.
Pictura animaliera cunoaste un success remarcabil, precum vanatoarea, invadeaza
picturile
Compozitie, desen, culoare, tusa
Romanticii apreciaza o pictura mai intunecoasa cu efecte de contrast. Manieraa total
diferit de neoclasici, cu o pasta groasa si cu trasaturi vizibile de pensula, face ca
lucrarea sa aiba caracterul unei schite: culoarea stralucitoare , animate de contraste
violente de umbra si de lumina, trece desenul printr-o pozitie subordonata.
Arhitectura nu se potriveste cu preocuparea pictorilor romantici de a exalta mai mult
subiectivitatea decat ratiunea. Vegetatia deliberat inlocuieste marile perspective cu
arhitecturi. Peisajele infatiseaza adesea construcitii cu character istoric sau ruine.
Figuri. Pictorul romantic este interest de istorie si nu de idealitate: nu este preocupat
sa picteze persoanaje atemporale, ci imbracate cu haine care au darul de a reflecta
moda epocii si a locului, fie ca este vb de EV.Mediu sau de Orientul contemporan.
Efectul de culoare locala sau de exotism retine privirea, dar si diversitatea detaliilor
interesante risca sa deturneze atentia de la subiectul principal.
Grija pentru veridic si vointa de a atinge emotia ii determina pe pictori sa caute mai
putin frumusetea figurilor si mai mult efectul realitatii. Corpurile ranite, bolnavii, mortii
sau desfiguratii de durere, nu le displac, cum nu le displace nici scandalul – Gericault
Pluta Meduzei.

William Turner - Renumit pentru pictura în ulei dar și pentru cea în acurelă, William
Turner. Este recunoscut drept unul dintre maeștrii picturii britanice, fiind numit
și pictorul luminii.

Stilul său distinctiv de pictură îmbină acuarele cu uleiuri pentru a crea peisaje
fluente și vaporoase. Pune accent pe sublimul naturii, pictând scenele navelor
eșuate, incendii, catastrofe naturale, fenomene naturale: lumina soarelui, furtuni, ploi,
ceață dar și marea, de care era fascinat.

A călătorit prin Europa pentru a surprinde peisaje din diferite țări și este cucerit de
Italia, de unde se întoarce cu peste 1500 de schițe. Spre finalul carierei, a folosit
uleiurile pentru a realiza picturi aproape translucide, ce invocau lumina pură. 

Capodopere: Orvieto, Ulise înfruntându-l pe Polifem, Bătălia de la Trafalgar,

Corăbii pe mare, Canal Grande ,Înger în soare, Catedrala din Salisbury, Corăbii
pe mare

William Turner a rămas în istoria artei drept un peisagist romantic de excepție, care a
ridicat peisajele la rang de artă. A fost o sursă de inspirație pentru impresioniști, fiind
captivat de lumină și de redarea acesteia.
Francisco Goya a invatat doar sa scrie si sa citeasca, insa unul din profesorii
sai i-a remarcat talentul de a desena Se angajeza la atelierul lui Franciso
Bayeu.In Italia, la Roma, unde va studia arta baroca si rococo. picteza
tablouri ce aveau ca subiect mitologia.In 1774, este chemat la Madrid de
catre Mengs, conducatorul pictorilor de aici. A fost angajat pentru a picta
tapiseriile regelui Carol al III-lea, iar picturile au constat in scene rurale, de
vanatoare, dar si scene reprezentand “majos” si “majas”, adica o categorie a
tinerilor din clasa de jos, recunoscuta pentru stilul de viata usuratic. Da
nastere tablourilor “Majos dansand in apropiere de Manzanares”, “Plimbarea
prin Andaluzia”, “Targul din Madrid”, “Vanzatorul de portelanuri”,
“Spalatoresele”.Fernando Goya devine membru al Academiei San
Fernando, dupa ce Mengs moare. Va fi acceptat cu ajutorul tabloului
“Hristos pe cruce”, Diego Velasquez..Carol al IV-lea devine regele
Spaniei, acorda o atentie deosebita artei si in special lui Goya. Se
imbolnaveste grav. Restul vietii sale il petrece izolat, are o stare de nebunie,
stilul sau de a picta se schimba total – incepe sa abordeze teme intunecate si
sinistre- “Curtea cu nebuni”, “Atacarea unei diligente de catre talhari”,
“Incendiul nocturn”.

Realismul
Termenii realism, realist, realitate caracterizeaza o maniera de a picta care consta in
reproducerea exacta a naturii fara a cauta infrumusetarea ei. Are preocuparile
politice si sociale, interesul fata de cei mai umili membrii ai societatii. Miscarea de
contestare ideologica si estetica.
Caracteristici. Tehnici si suporturi
Pictorii realisti raman credinciosi tehnicilor traditionale: picteaza in ulei, pe panza, iar
tablourile pot atinge dimensiuni mari.
Teme. Realistii vor sa creeze opera accesibile tuturor, temele alese sunt
contemporane si adesea imprumutate din universal cotidian in particular, din cele ale
muncii. Pictorii realisti recurg la evocarea vietii, nu de putine ori a celei de mizerie.
Compozitie, desen, culoare, tusa
Pictorii realisti nu au cultul desenului in sine, dar refuza si o factura prea libera care
bruiaza lizibilitatea formelor in beneficiul exprimarii subiectivitatii. Compozitiile lor se
caracterizeaza de multe ori prin cautarea calitatii: figurile dispuse in friza sau pe
diagonal, in grup sau individuale, sunt distinse limpede, fiecare constituind un motiv
separat.
Tablourile realiste prefera tonurile de pamant, respingand cautarile cromatic
stralucitoare cultivate de romantici. Scenele de exterior utilizeaza lumina de zi,
uneori apeland la efecte de zori sau asfintit, si reproduce cu placere atmosfera
umeda de sub coroanele copacilor din padure. Scenele de interior utilizeaza efecte
de lumina mai contrastante.
Prefera decorurile in acelasi timp precise si banale: vederi ale campiei franceze –
Coubert, Spargatorii de piatra Courbet.
Figuri. Grija pentru fidelitatea naturii determina alegerea modelelor populare pe care
pictorul le reprezinta fara a le idealiza, imbracandu-le in hainele potrivite clasei si
profesiei lor.
Ca urmare, adesea datele fizice nu sunt numai private de frumusete,in cautarea
veridicitatii, pictorii figureaza tipuri cu valoare de exemplu pentru decaderea
omeneasca: fete de brute uratite si abrutizate de munca, de alcool, de boli ereditare.
Din acest punct de vedere, artisti ca Degas si Toulouse Lautrec, prin atentia pe
care o dau corpurilor si chipurilor din popor, apartin cu adevarat tendintei realiste.
Retorica gesturilor se schimba total. Gesturile reprezentate apartin vietii obisnuite:
ridicarea palariei pentru salut in Bonjour, Monsieur Courbet de Courbet,
rugaciune, in Angelus Millet. Ele reproduc adesea munca fizica: Spartul pietrelor
Courbet, semanatul, adunatul spicelor Millet.
Nudul, erotismul nu sunt catusi de putin absente, cel putin din opera lui Courbet.
Maniera in care sunt tratate corpurile, cu formelel lor acuzate pictate intr-o pasta ea
insasi groasa, le da o materialitate apreciata la acea vreme. Cu atat mai mult cu cat
corpurile se ating si se preteaza la jocuri pe care societatea le considera de
nemarturisit – Somnul, sau partile sexuale –Originile lumii- ballerina pariziana numita
Constance Quieneaux sunt incadrate in maniera fotografiilor pornografice ale vremii.
G. Coubert - a fost un pictor francez, care a condus mișcarea artistică
a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale
exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat Originea Lumii, 1866. Angajat în
evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din
Paris din anul 1871. Viața lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă di
istoria Franței: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon,
Revoluția din iulie 1830, Revoluția din 1848. În ciuda convingerilor sale republicane,
Courbet nu este legat de niciun regim politic al Franței secolului al XIX-lea, rămânând
fidel, cum avea să spună el însuși, "regimului libertății".

Impresionismul
S-a dezvoltat in Franta de pe la 1860 pana la sf sec al XIX lea. Official, nasterea
micarii se situeaza abia in 1874. Grupul incepe sa existe prin intalniri amicale la Paris
in jurul lui Claude Monet. Miscarea impresionista este legata de inventii tehnice,
fotografia pe care impresionistii o considera un mijloc extraordinarde investigare a
lumii, aparitia la scara industrial a tubului de culoare in ulei, ceea ce ii permite
artistului sa lucreze in aer liber. Impresionismul are gustului pentru progres.
Tratatul despre legea contrastului simultan al culorilor, publicat in 1839,
propune un cod al culorii pe care neoimpresionistii Seurat si Signac il practica
pe panza, este o riguroasa diviziune a culorilor, al carui amestec ii revine ochiului
spectatorului (amestec optic).
Caracteristici. Tehnici si suporturi
Tablourile impresioniste sunt uleiuri pe panza, in general de format mic fiindca
panzele sunt cumparate gata montate de la negustorul de culori.Dornici sa
deseneze in culoare, impresionistii practica bucuros pastelul: exemple sunt Renoir si
Degas.
Teme. Pictura impresionista se bazeaza pe dorinta de a reda impresia fugitiva pe
care o produce motivul expus unei lumini variabile. Nu subiectul este cel care
important: impresionistii picteaza peisaje nu pentru caracterul pitoresc al locului, ci
pentru efectele de atmosfera. Pentru a exprima aspectul extrem de diferit pe care il
poate lua un motiv in functie de conditiile de lumina, si deci de orele zilei,
impresionistii recurg uneori la serii: asa face Monet cu Catedralele si Marile. Ei
doresc sa picteze in conditii atmosferice neobisnuite, apa este foarte importanta in
compozitie, in special reflexele ei.
Foarte influentati la inceputurile lor de pictura realista, Coubert si Manet, se arata
sensibili la subiectele din viata cotidiana. Sunt preocupati sa picteze marile
bulevarde, cartierul Garii Saint Lazare, imobilele si interioarele hausmaniere fac
parte din iconografia lui Manet, Monet, Renoir, Caillebotte, la fel sunt interesati si de
peisajele marine si de tara. Interesele pentru distractiiile orasenilor, plimbarile prin
parcurile orasului (Muzica la Tuileries – Manet) conversatiile pe terasele cafenelelor,
scaldatul, partidele de canotaj si balurile populare din preajma capitalei formeaza
subiectul a numeroase tablouri. Toulouse Laurec arata fara fard aspectele cele mai
degradate ale petrecerilor populare (bordeluri, cabaret, alcool) in timp ce placerile
conventional il retin pe Degas. Pasionati de lumina, pictorii impresionisti se
intereseaza de noile forme de ecleraj: lumina artificiala produsa de lampie de gaz
este studiul principal din Bar la Folies Bergere de Manet.
Commpozitie, desen, culoare, tusa
Tusa, libera si vizibila la Monet, Pisarro, Sisley, Marisot le-a adus impresionistilor
acuzatiile ca nu isi finalizeaza lucrarile. Un artist ca Manet, prefera sa procedeze prin
asternerea fara relief a culorii. La Degas si la Toulouse Lautrec are de asemenea o
importanta medie, devenind aproape invizibila. Dimpotriva, ea evolueaza catre o
expresivitate externa la van Gogh.
Cu exceptia lui Degas, desenul este secundar in raport cu culoarea si cu materia in
general groasa.
Trasatura comuna cea mai evidenta a pictorilor impresionisti este separarea culorilor
spectrului, juxtapose pe panza, in loc de a fi amestecate pe paleta, este mult mai
putin sistematica la pictorii primei genneratii impresioniste decat va fi la divizionisti.
Figuri. Impresionistilor le place sa picteze subiecte cotidiene: de la Monet la
Cailebotte, gestica este aceea a vietii de zi cu zi, actiunile simple, adesea cele ale
distractiei – plimbare, dans, vaslit si intamplattor scene de munca ( raschetand
Parchetul – Gustave Cailebotte)
Impresionistii picteaza lumea de langa ei: burghezi si burgheze in frac si rochii
elegante, muncitori in tinuta de lucru sau de distractie.
Nudul retine atentia impresionistilor mai ales in exterior. Ceea ce ii intereseaza mai
mult este jocul soarelui si al umbrei pe pielea dezgolita. Exceptia o constituie Degas,
care face din nud un subiect predilect.
Monet si Cezanne, doua stiluri diferite, comparative intre Stanci la Belle Ile -
monet si Golful Marsiliei de Cezanne
Cele doua lucrari au ca subiect marea sau mai exact, intalnirea dintre tarm si apa. In
cazul lui Monet, este vorba de La Belle Ile, in largul Bretaniei, loc de sedere al
pictorilor impresionisti. Cat privesti panza lui Cezanne, ea reprezinta Mediterana la
Estaque.
Diferentele de lumina in cele doua lucrari se explica prin deosebirile dintre locurile
reprezentate. Pentru a pune in evidenta luminozitatea sudului, Cezanne alege o
gama clara si situeaza orizontul estul de jos, facand loc ceruului, pictat in diverse
nuante de albastru pal si muntilor pe care ii albastreste. Monet utilizeaza tonuri mai
inchise, brunuri pentru a reda stanca, albastru intens pentru ocean si ridica orizontul,
nelasand sa sa se vada decat un foarte mic dreptunghi din cerul imbracat de nori.
Contrastul dintre cele doua tablouri se situeaza in alta parte. Pentru a face
sesizabila agitatia marii, Monet foloseste albul si il asterne in mici tuse care
infatiseaza valuri mici. Cezanne reda calmul imens al unui golf vazut de departe
printr-un albastru asternut fara relief, abia modelat, pe care se detaseaza doar fumul
care iese din cosul unei case. Pentru stancile in prim plan, Monet adopta de
asemenea o tehnica prin tuse vizibile, care construiesc piatra incetul cu incetul. Cat
despre Cezanne, el dispune in primul plan case, inalta hornuri. Omul, sau mai exact
mediul pe care-l creeaza, viata moderna sunt din plin asociate viziunii sale despre
natura, dar mai ales aceste constructii impugn, in pragul imaginii, o geometrie
puternica a formelor, a volumelor, a obiectelor solide pe care viziunea lui Monet,
preocupata de lumina schimbatoare a apei, o ignora cu totul.

Postimpresionismul
Termenul este atribuit unor artisti cu lucrari inovatoare care au urmat
impresionismului. Acestia nu aveau ca sco un stil comun. Cei mai multi au trecut prin
impressionism sau au ft inf de anumite aspecte, dar ulterior au explorat teritorii
artistice noi.
Reprezentantii acestui current sunt: cezanne, gaugain, van gogh, Seurat.
Cezanne s-a concentrate pe constructia picturala.
Seurat era interest de elelmentele stiintifice ale culorii
Van gogh reflecta emotia traansmisa prin culoare si tusa
Touluse Lautrec
Gaugain era interest de simbolica culorii si a liniei
Numele a fost dat de un curator de arta, in urma unei expozitii la londra.
Impresionismul a dat lumii artistice metode noi de a surprinde lumea, insa multi artisti
dupa scurt timp au aj la un punct mort, nu mai era indeajuns pictarea reflexiilor si a
umbrelor. Postimpresionistii s-au indepartat de naturalismul impresionismului si au
inceput sa abordeze subiecte din viata reala, culorii vii, tuse expressive.
Cezanne a optat ptr pete de culoare mai largi, mai geometrice (Muntele saint victoire
cu un urias pin sau La baie ) modul acesta de abordare ii va influenta mai tr pe
cubisti.
Muntele sainte victoire - cezanne
Muntele a rep unul dintre subiectele preferate, a creat peste 60 de lucrari. Cezanne
se concentreaza pe geometria fudamentala a naturii ( sa tratez natura ca pe un
cilindru, o sfera sau un con)
Cezannea a studiat muntele din mai multe unghiuri, folosind blocuri de culoare ptr a
obtine un effect spatial cunoscut drept adancime plana.
Cezanne este preocupat de efectul de ansamblu al tabloului. Ramurile sunt pete de
cenusiu si verde, care pot fi nori sau Frunze. Acestia contribuie la efectul de miscare
Lucrarea era inceputa in carbine pentru a coordona mai apoi petele de culoare.
Cezanne a redefinit natura pentru a se potrivi tabloului sau. Copacul este elemental
pentru cadrul principal, muntele. Forrma curbata gratios a trunchiului completeaza
panta, linia diagonal, a peisajului din prim-plan. La fel si crengile urmaresc reliaful
muntelui.
Urmareste sa reduca personajul la structura lui esentiala, prin lni si forme geometrice
Pisarro il indeamna pe cezanne sa se concentreze asupra peisajelor.
Lucrarea nu a fost bine primita de catre critici, insa a fost data in dar unui poet care i-
a admirat lucrarea.
gaugain picteaza si el cateva picture in acest stil, insa nu este sufficient ptr acesta
asa ca paraseste curentul (Peisaj tropical martinica)
van gogh reuseste in ciuda tulburarii sale mintale sa sa stapaneasca perfect
combinatia dintre formele simplificate, decorative preluate din stampele japoneze si
simbolism)
cafenea de noapte van gogh
abordeaza tehnici preluate de la impresionisti, insa cu culori mult mai vibrante si
acopera suprafata panzei cu straturi groase de culoare. Adoptand principiile
impresionismului incearca sa redea intunericul fara sa foloseasca negru
cerul – aplica cul in sraturi ft groase. Urmele de pensula sunt vizibile. Formele erau
modelate uneori din impastari groase fara a fi desenate in prealabil.
Calul si trecatorii – infatiseaza stralucirea galbena fara reflectata de felinar asupra
lor, impresionistii ar fi facut-o ptr a surprinde mom trecator, insa pictorul le-a folosit
ptr un effect decorative si expresiv.
Santul – fol o forma de perspectiva vertiginoasa ptr a atrage atentia privitorului catre
interiorul compozitiei, in centru se afla linia santului care trimite privirea catre chelner.
Deasupra copertina si acoperisurile formeaza diagonal secundare care duc in jos
catre centrul imaginii.
Copertina – van gogh a pictat doua surse de lumina contrastanta, felinarul si stelele.
A fost preocupat de ce se intampla sub copertina, aceasta zona este pictata in
intregime din diverse nuante de galben.
stil caracteristic –linii dinamice, dense, cu impastari
Seurat aria principala ptr acesta a fost optica, impresionistii combinau culorile in mod
intuitiv, in timp ce el isi dorea sa conceapa un program rational si mai stiintific ptr arta
lui, acesta a descoperit ca nuantele devin mai intense daca langa acestea sunt
adaugate tuse mici din complementarele lor, in loc sa fie amestecate pe paleta.
Seurat a denumit aceasta teorie divizionnism, tot aceasta tehnica a mai fost numita
de critici pointillism si a consacrat curentul de neoimpressionism, acestia au adus o
abordare stiintifica despre lumina si culoare.
Picturile sale nu exprima reflexii trecatoare sau efecte pasagere, personajele sale
sunt sculpturale si par atemporale. O duminica dupa-amiaza pe insula grand jette a
atras numerosi adepti catre acest curent.
Rep ai neoimpresionism: Edmond Cross, signac, Pisarro
Touluse Lautrec, cele mai multe dintre lucrarile sale reprezinta cafenele si bordeluri
( la moulin rouge:dansul) pe care le prezinta realist,dar cu simpatie. Touluse a fost un
Pictor inovator prin tusa rapida, accentual pe contur si prin capacitatea de a
surprinde spontaneitatea in oameni.

Neoimpresionismul
O duminica dupa-amiaza la gradina saint jette
Este o lucrare revolutionara
Subiectul prezinta un instantaneu din viata citadina- respecta spiritual impressionist,
gradina este o insulita, unde nobilimea si oamenii de rand veneau sa isi petreaca
timpul liber.
Ptr aceasta lucrare Seurat a facut peste 50 de studii.
Personajele din lucrare sunt isolate di p de vedere psihologic, ca sic and ar face
parte dintr- o friza egipteana. Artistul isi dorea ca pictura sa sa fie solemna si
atemporala ca o lucrare istorica de mari dimensiuni
Imagiea femei pescuind este o aluzie la o prostituata pornind de la un joc de cuvinte
ft fol in la acea vreme pecher insemna a pescui sau a pacatui in funtie de accentual
pus pe vocala e.
Femeia cu copil din centrul lucrarii stau cu fata catre privitor in timp ce restul
personajelor par incremenite, fiind pictate din profil.
Umbrele creeaza adancime si perspectiva prin modul nenatural in care sunt folosite.
Zona din prim-plan este umbrita si atrage privirea catre interior, aceasta fiind
scaldata in lumina.
Barbatul asezat cu joben este mult mai mic in raport cu celelalte personaje, o teorie
ar fi ca lucrarea a fost create pentru a fi privita dintr-o parte.

Cuv divizionism si pointillism sunt preferate uneori pentru ca ele numesc mai bine
procedeul micilor tuse preconizat de Seurat pentru a descompune culoarea in pete
de culoare pura. Veritabil manifest cultural, opera care marcheaza nasterea miscarii
este O dupa-amiaza de duminica la Grande-Jette de Seurat.
Caracteristici. Tehnici si suporturi
Picturile sunt in ulei pe panza, cateodata de dimensiuni destul de mari. Rama fara
parte integranta din lucrare: ea este acoperita de mici puncta executate inr-o culoare
complementara gamei dominante.
Artistii neoimpresionisti au fost mari desenatori: Seura, Signac, Dubois-Pillet si
Camille Pisarro au desenat si ei mult, aplicand tehnica pointilista in desen.
Temele.Temele raman aceleasi ca ale impresionistilor.
Compozitie, culoare, desen, tusa
Linia isi regaseste rolul important, ajutand la precizarea contururilor. Ea este deseori
definite prin foarte mici tuse incercuite.
Daca termenul divisionism este exact, desemneaza separarea tuselor (intotdeauna
facute din culoare pura). O dupa-amiaza de duminiica la Grande-Jatte, de ex, Seurat
picteaza mai intai cu tuse intretaiate, apoi le reduce la dimensiuni pana la adevarata
pistruiala a suprafetei.
Figuri. Sunt plate, iar diviziunea tuselor le face aproape transparente.

Sintetismul si simbolismul
Artistiii sintetici refuza sa reduca pictura la nivel stiitific si in acest caz, sa o supuna
doar la legile opticii. In momentul in care Puvis de Chavannes executa primele sale
opera simboliste, Bernard, Gaugain si emulii sai viseaza la o pictura bogata in
sensuri poetice si sacre. Miscarea este pregatita de descoperirea stampelor
japoneze, de imaginile din artele primitive Occidentale.sintetismul nu supravietuieste
primei plecari ale lui Gaugain in Tahiti.
Termenul de symbolism este aplicat tuturor viziunilor care se bazau pe imaginative si
instinct si evitau concretul si realul. Simbolistii au dezvoltat ideea lui Eugene
Delacroix (romantism) , conform careia culoarea poate fi expresiva si descriptive.
Pictorii respingeau realismul si naturalismul in favoarea accentului pus pe
imaginative promovat de romantism.
Pictorii incercau sa picteze visele folosind forme plane, simflificate, culori neobisnuite,
cu forme ritmate.(ex: hrisca – emile Bernard, moartea verde – odion redon, viziune
dupa liturghie – gaugain)
In fata artei reale privitorul are o reactie emotionala, nu intelectuala, aceaqsta teorie
intre subiect si emotii a fost numita sintetism.
Multi artisti lucrau cu pete mari de culoare, in timp ce altii lucrau minutios, cu nuate
luminoase si delicate.
Odilo a pictat imagini onirice, cu parti din el imaginare si inchipuiri ale
subconstientului care au anticipat multe din ideile suprarealismului.

Caracteristici. Tehnica si sport. Se picteaza pe ulei pe panza

Teme.Portrete, scene de gen cu tarani si teme religioase sunt pictate in egala
masura.
Compozitia, desen, culoare, tusa
Inovatiile aduse de stampele japoneze, impartirea imaginii printr-o diagonala,
divizarea printr-un element vertical, ca si imprumutul unor motive (podul, ploaia) le
influenteaza compozita limitata la esential, eliminand detaliile de prisos.
Desenul construieste formele : o linie ca un cearcan inconjoara frecvent personajele,
alteori , acestea se detaseaza pe un fond de culoare contrastanta care le pune in
valoare.
Culorile sunt intense, galbenuri, albastruri, rosuri, pe care voit clarobscurul nu le
moduleaza. –contrast in sine?
Figuri. Figurile sunt de tip popular, reduse la forma esentiala – simplificate solid.
Sintetismul aprecieaza costumele traditionale, mai putin pentru aspectul focloric cat
pentru contrastul culorilor, pentru simplitatea formelor care permit construirea eficace
a figurilor.

Nabistii
Reactie impotriva impresionistilor - reprezentant Gaugain care doreste sa readuca
sacrul in pictura - tendinte religioase mai pronuntate.
Stilul nabistilor se caracterizau prin aplaturi de culoare, contururi accentuate si desen
simplificat, pictau pe diverse material (carton, catifea).
In afara de tablouri au creat afise, ilustratii, scenografii pentru piese simboliste. Multe
dintre opera sunt influentate de stampele japoneze si modelele art nouveau
Carecteristici. Tehnici si suporturi
Pictorii nabisti continua sa picteze in ulei, dar nu se multumesc doar ca panza drept
suport, picteaza si pe lemn.
Nabistii au o viziune globala asupra artei: ei creeaza timbre, cartii de joc, marionete,
evantaie, afise. Sunt si mari ilustratori, practica litografia si gravura pe lemn.
Teme. De la aparitia miscarii se disting doua tipuri de subiecte.
Nabistii religiosi picteaza compozitii alegorice unde domina misterul si o atmosfera
sacra. Aluziile istorice sau mitologice sunt frecvente, in special Denis si Samson.
Nabistii moderni prefer scene de interior sau de viata pariziana, cu atmosfera
deliberat umila daca nu intimista –Bonnard si Vuillard.
Compozitie, desen, culoare, tusa
Inspirandu-se din faza spirituala a miscarii simboliste si incercarile de intoarcere la
pictura de dinaintea sec al XVI lea nabistii insista pe suprafetele tabloului mai mult
decat pe adancime.
Linia este reabilitata, fiind considerate a detine o putere emotionala deosebita.
Arbescul este apreciat in mod deosebit. Stilul nabistilor pregateste nasterea Art
Nouveau.
Inspirati de stampele japoneze, acestia utilizeaza culori vii adesea pure si non
imitative.
Figuri. Figurile sunt plate. Personajele sunt idealizate.
Paul Gaugain, Viziunea dupa Predica – lupta Lui Iacob cu Ingerul
La iesirea din liturghie, cu imaginatia inflacarata de predica pe care tocmai a rostit-o
preotul, pioasele bretone vad lupta povestita in biblie. Ceea ce insusi Gaugain
explica intr-o scrisoare catre van Gogh. Impartita de trunchiul oblic al uni arbore –
dispozitie inspirata din stampele japoneze – panza opune friza bretonelor din primul
plan, astfel spus spatial real, spatiul imaginar format de fundalul unde lupta cele doua
figuri de dimensiuni mult mai mici.
Violenta culorilor, refuzul asemanarii si al tonului local sunt caracteristicile principale
ale acestei opere. Costumelor realiste, in alb si negru, ale bretonelor si
conducatorului lor spiritual li se opune plaja de rosu- vermilion care defineste planul
oniric si incarca in acelasi timp imaginea cu o violenta adecvata duritatii luptei.
Galbenul aripilor ingerului, albastrul hainelor sale, verdele frunzisului accentueaza
contrastul intre lumea colorata, stridenta viziunii si alb-negrul realitatii. In scrisoarea
sa catre van Gogh, Gaugain insista pe alegerea culorilor.

Simbolismul
Arta simbolica marcheaza ultimii 20 de ani ai sec al XIX lea, simbolismul
desemneaza un larg curent international propune o arta idealista, unde subiectul
conteaza mai mult decat definirea formei.
Fenomen predominant Nordic, miscarea este legata de literature lui Oscar Wilde,
Poe, Baudelaire si de muzica Wagner, se inscrie in linia romantismului.
Centre si artisti. Arta lui Gustav Klimt se inspira si ea din simbolism.
Caracteristici. Tehnici si suporturi
Simbolistii incearca sa repuna la mare cinste vechile practici, fresca, pictura in ceara,
folosirea lemnului ca suport mai mult decat panza si inlocuirea tabloului de sevalet cu
retablul, fondul de aur.Totusi, majoritatea picturilor simboliste sunt pictate in ulei pe
panza. Artistii simbolisti sunt frecvent mari desenatori si gravori.
Teme. Subiectul joaca un rol esential in pictura simbolista. Pictorul isi alege temele
din miturile universale – legendele Greco-Romane, germanice, celtice, scandinave,
din Biblie, din povestiri cu zane. El da intaietate visului, angoasei, misterului, se arata
sensibil la valorile spiritual crestine. Isi propune sa exploreze sensul vietii, sa
sublinieze destinul omului, sa scindeze adancimea sufletului. Titlul tabloului lui Paul
GAugain –de unde suntem? Cine suntem?Incotro mergem?
Compozitie, desen, culoare, tusa
Pictura simbolista nu se caracterizeaza niciodata intr-un stil uniic. Dupa epoci, pictori
si regiunile Europei, utilizeaza tehnicile romantismului, impresionismului,
pointilismului, nabismului si chiar ale expresionismului.
Motivele la care recurg simbolisti sunt in schimb recurente: maci, crini, lebede, alte
animale, metamorfoze, femei fatalr, ingeri cazuti populeaza pictura simbolista.
Figuri. Femeia ocupa in pictura simbolista un loc essential. Fecioara idealizata,
inzestrata cu toate virtutile, sau din contra, frumusetea fatala, ea il duce pe barbat
catre salvare sau catre decadere.

Fovismul
Curentul s-a nascut la sf sec 19. Operele fove sunt negate de critica si batjocorite de
public. Criticii numesc, lucrarile ca fiind fove – salbatice, in sens periorativ. Sunt
Influentati de Gaugain, de operele lui Signac de picturile lui van Gogh, dar si de
Moreau care este un precursor al fovismului.
Centtre si artisti. Matisse, Andre Derain si Maurice Vlaminck si Albert Marquet
au un rol imp. Georges Braque, care v-a fi inventatorul cubismului impreuna cu
Picasso executa si ei opere fove.
Caracteristici.Tehnici si suporturi. Picturile fove sunt uleiuri pe panza de format
modest
Teme. Fovii picteaaza peisaje in sudul Frantei, in normadia, la Londra, unde panzele
lui Derain, apar ca raspuns la cele ale lui Monet in 1870.
Portretul face parte din iconografia fova: este adesea redus la chip sau in orice caz la
bust si executat cu culori non- imitative.
Compozitie, desen, culoare, tusa
Fovii resping perspectiva clasica. In locul unei picturi cu adancime, prefera compozitii
care lasa sa se zareasca suprafata panzei si cel putin unii dintre ei, ca Matisse –
favorizeaza linia si arabescul
Culoarea este utilizata pura, ea nu este deloc sau prea putin mimetica, contrastele
dintre tonuri permit diferentierea planurilor, abandonul clarobscurului determina
crearea unor opere uniform stralucitoare, cu o puternica forta emotionala.
Tusa este mereu vizibila, adesea larga si patrata, executia este manifest rapid.
Figuri. Ele ocupa un rol modest in pictura fova, cu exceptia portretelor.

Expresionismul
Expresionismul, un stil care dureaza pana la sf sec al 19 lea pana la mijlocul anilor
1920, este rezultatul inrauririi simbolismului si al fovismului. Arta lirica, mistica si
violenta, el se identifica la originiile sale cu reactia impotriva impresionismului si a
picturii realiste.
Centre si artisti. Expresionismul este german, Kandinsky, Egon Schiele, O.
Kokoschka.
Caracteristici.Tehnici si suporturi
Expresionistii continua sa picteze in ulei pe panza, adesea lasand-o pe aceasta la
vedere. Practica placere gravura si cea pe lemn, forma primitiva a acestei tehnici, in
care trasaturile sunt fortat grosolane produc o simplificare a formei.
Teme. Expresionistii denunta lumea moderna si indeosebi duritatea vietii urbane.
Prin contrast, ei pun deliberat in evidenta peisajul care ia locul unei adevarate
mitologii.
In contextul interbelic tensionat, temele sunt violente: alegoriile naturii le urmeaza
denuntarea lumii contemporane unde triumfa violenta si oroarea.
Compozitie, desen, culoare, tusa
Compozitia Evita detaliile inutile la inceputurile miscarii, se simplifica si mai mult, mai
cu seama gravurile care se inspira din xilogravurile populare vechi. Totusi ele pot fi
complicate voit, de ex Kokoschka.
Apropiati de fovism la inceputul sec, pictorii expresionisti utilizeaza culori vii, inca mai
exacerbate dupa primul razboi mondial, in acorduri voit stridente sau murdare, cu
dominante negre si rosii.
In gravuri, dar si in pictura, linia este extrem de importanta, cateodata actioneaza
print-un contur.
Vizibila inca inainte de 1914, factura devine mai brutala dupa razboi, pensula lasand
urme puternice in material pastoasa si aspra.
Figuri. Figurile sunt schematizate, Chipurile nu mai sunt clare sau sunt urate ori
uratite de grimase, de un machiaj exagerat: personajele ilustreaza o umanitate de
nivel inferior, a carei mizerie fizica si morala se explica prin omniprezenta sexului, a
suferintei si a mortii.
Cubismul
Inventat de Pablo Picasso si de Georges Braque, intre 1907, cubismul fragmenteaza
liniile si suprafetele, suprima detaliile si culorile sugestive, adopta o perspectiva
demultiplicata care vede motivul din mai multe unghiuri.. chiar daca aparitia
cubismului sintetic, incepand cu 1912, figurativul este reintrodus prin colajul unor
elemente eterogene, prin insertia unor cuvinte, prin intoarcerea la culoarea imitativa
si chiar, ironic la trompe l’oeil, experimentele deschid drumul catre o pictura non-
figurativa.
Futurismul Italian. Miscarea se naste official in 1909, cand pictorul si poetul Fillippo
Tommaso Marinetti publica un manifest in LeFigaro. Antitraditionalist, curentul, la
care participa pictorii Giacoma Balla si francezul Marcel Duchamp, unul dintre
fondatorii dadaismului, a durat pana in 1916. In urma trasata de cubismul analitic, el
sugereaza miscarea printr-o descompunere ritmica a formelor, ceea ce face motivele
mai dificil de identificat.
Delaunay si orfismul - Primele tentative de creare a operelor abstracte se observa
in Franta, unde Robert Delaunay picteaza la Paris, cu incepere compozitii exclusive
bazate pe discuri si inele intregi sau fragmentate si de juxtapunerea culorilor primare
sau complementare.
In acelasi moment, tot la Paris, Kupka se consacra unor experiente comparabile,
realizand opera care asculta ritmuri circulare sau drepte.
Kandinsky si abstractia lirica. La Munchen, catre 1912 Kandinsky foloseste pete si
linii colorate, in Compozitii si Variatiuni, dupa criteri muzicale, caci el considera
formele si culorile analoage notelor.
Malevici si suprematismul.Trei ani mai tarziu, la Moscova, experienta abstractizarilor
atinge ceea ce pare sa fie punctul final, Malevici picteaza un patrulater uniform alb pe
un fond uniform alb.
Mondrian si neoplasticismul. Inca din 1915, olandezul Piet Mondrian, nu mai lucreaza
decat in patrulatere de culori pure si semne ortogonale negre, punand bazele a ceea
ce este neoplasticismul sau: grile de verticale si grile de orizontale se intretaie in
unghiuri drepte si impart panza in dreptunghiuri si patrate, unele lasate albe, altele
acoperite de una din cele trei culori primare.
Triumful geometriei
Inventatorii abstractiunii au gandit acest stil ca formula picturala potrivita cu epoca
lor: modernitatea sa radicala facea aparitia unei societati tehnologice si industriala.
Au cautat u mijloace de expresie universala.
Astfel, nu orice fel de abstractie, ci doar curentul numit – cu incepere de prin 1945 –
abstractiune geometrica, bazat pe forme simple, linii drepte, patrate si cercuri si pe
recursul la culori pure, in principal, a constituit in ochii unor artisti stilul reprezentativ
pentru ordinea instaurata sau pe punctul de a fi instaurata intr-o lume in plina
transformare. Chiar termenul de neoplasticism inventat de Mondrian, care utilizeaza
ca mijloace picturale linia dreapta vertical sau orizontala si culorile primare, afirma
aceasta convingere: pictura trebuie sa foloseasca un limbaj in inregime nou.
Bauhaus.
Estetica releva o gandire globala, care viseaza remodelarea societatii, Mondrian si
Malevici sunt exemple clare, tinde sa cuprinda toate disciplinele.
Aceasta institutie de invatamant de un gen nou, fondata in 1919 de Weimer,
reuneste majoritatea artistilor avangardelor abstracte. Misiunea ei este de o de
forma pictori, dar si designer, arhitecti. Mondrian, Itten, Klee, Malevitch
Arhitectul Walter Gropius, care preda la randul lui, proiecteaza cladirea intr-o
geometrie evident perfecta – punand bazele unei arhitecturi internationale cu
unghiuri drepte, otel, placi de beton, pereti de sticla, prezenta peste tot in lume, in
metropolele moderne, la New York, Hong Kog, Paris Chicago.
1945-1971: Gloria Americii, reactii europene
Emigrarea lui Mondrian la New York, in timpul celui de-al doilea razboi mondial,
intoarcerea lui Malevitch la figurativ sub presiunea regimului sovietic si mai ales
conventia care leaga abstractiunea de societatea Americana indragostita de aceasta
tehnica fac din SUA a doua patrie a acestui curent. Daca unii artisti sunt influentati de
suprarealism contribuie initial la triumful expresionismului abstract, care studieaza
mai degraba in descendeta abstractiei lirice a lui Kandinsky decat in ordinea
geometrica a lui Mondrian, Malevitch si a Bauhausului, anii 60 vad o intoarcere in
forta a principiilor aparate de acestia.
Minimalismul. Sub acest termen sau sub cel englez de minimal art – folosit pentru
prima oara de critical American Richard Wilhelm – sunt grupate diferite curente ale
abstractiei geometrice americane de dupa 1960. Aparand liniile ortogonale si
recursul la culorile pure, minimalismul este rep de Sol LeWitt, Robert Ryman, Donald
Judd, Agness Martin si de alti artisti al caror stil a determinat denumiri specific: Hard-
edge painting pentru Ellsworth Kelly, colorfield, shaped canvas pentri Frank Stella.
Op art si arta cinetica. In Europa curentul este numitt arta kinetica, rep de francezul
Victor Vassarely, julio le Parc, se intereseaza de miscare realizand opera care, spre
deosebire de pictura traditionala, se misca cu adevarat sau infatiseaza retele, grille,
alterneaza contrastele de culori incat sa dea iluzia optica a miscarii.
Grupul supports- surfaces. Reprezentanti: Vincent Bioules, Louis Cane, Marc
Devade. Se preocupa de renuntarea la constructia tabloului, revendica opera unde
spatele are aceeasi valoare ca fata
Monocromia europeana. Si artistii care, independent de orice miscare, reactiveaza
monocromia in Europa la mijlocul anilor 1950 precum Yves Klein in franta sau Piero
Manzoni in Italia _ pot fi considerati emuli ai esteticii abstracte geometrice.
Antistilurile : rezistenta la figurative
Opozitie la idealurile de ordine, de echilibru, de puritate, de stapanire rationala – se
axeaza pe dezordine, nebunie, impuritate, absurd.
Extrem de diverse, miscarile respective nu refuza abstractiunea in sine, dar se opun
dogmelor si programelor propuse de Mondrian, Malevitch si pictorii de la Bauhaus.
Neaga ideea de sistem.
Perioada interbelica.Dada. Nascuta la 8 februarie, miscarea Dada se implanteaza
in Elvetia, in Germania,Franta si la New York si rezista pana in 1924. La fel de
puternica precum a ft renuntarea la viziuni abstracte cu rep figurative. Dada, rupe
formele traditionale ale artei, utilizand hazardul, adoptand tehnici inventive – de ex
Merz, asamblaj de deseuri sau cu Marcel Duchamp . in afara de Duchamp, apartin
miscarii Francis Picabia, Man Ray,Jean Arp, Max Ernst, Georges Grosz si Otto Dix.
Suprarealismul Succesorul lui Dada, suprarealismul integreaza un numar de artisti
si poeti din fosta miscare precum Arp, Man Ray si Max Ernst, mai tarziu Andre
Masson, Rene Magritte, Yves Tanguy, Victor Brauner, Juan Miro, Salvador Dali.
Strans legat de literatura, dezvoltandu-se in artele plastic si in cinema,
suprarealismul cauta in profunzimea inconstientului material unei alte realitati unde
imaginarul si visul coexista alaturi de insolit, transit si tragic. Expresia fantasmei,
metaforele sexuale, erotismul insotesc experimente care traverseaza imediatetea
gestului si desenului automatic.
Dupa al doilea razboi mondial In SUA, expresionismul abstract este o tendinta care
grupeaza artisti ostili primatului absolut al geometriei si al unei ordini stiintifice si
tehnice. Principalii rep sut Arshille Gorky, Mark Rothko si Robert Motherwell.
Pictura gestuala caracterizeaza arta lui Jackson Pollock. Pe panze mari puse pe
podea, pictorul lasa culoarea sa curga cu stropi neregulari dintr-o cutie gaurita,
procedeu numit dripping, transformand gestul total de a picta, angajand tot corpul.
Arta informala In sfera de influenta a expresionismuli abstract, arta informala,
numita tasism este reprezentata de Wols, Jean Fautrier, Georges Mathieu, Pierre
Soulages, etc.
Cobra. Sub acest termen constituit din initialele capitalelor de unde sunt originari
membrii grupului, Copenhaga, Bruxelles si Amsterdam Ii au ca rep pe Asger Jorn,
Karel Appel, etc. artistii Cobra refuza sa faca distinctie intre figurativ si Abstract.
Pop art. Desemneaza o productie artistica avand ca subiect de plecare cultura
maselor, intre 1955-70, este o arta figurativa care se inspira din publicitate, din ziare
si televiziune si din benzile desenate. Miscarea este mai intai britanica Richard
Hamilton, Peter Blake, apoi intervin americanii Roy Lichtenstein, Andy Warhol, Tom
Wesselman.
Acestor grupuri li s-ar putea adauga altele, neorealismul in care se incadreaza
creatorii de ambalaje precum Arman sau afisistii ca Jaques de la VVillegle. Si alaturi
de tendinte collective trebuie adaugat Picasso, care este o miscare el insusi,
traversand fara sa se opreasca simbolismul , cubismul, suprarealismul,
expresionismul, dar si pictori care nu apartin niciunei scoli Max Breckmann, Francis
Bacon, Jean Dubuffert.